1ra-114/2019 — art. 187 alin. 2 lit. b, e, f CP

Dosarul nr. 1ra-114/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

23 ianuarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

judecători – Toma Nadejda, Boico Victor

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Bînzari Liliana în numele inculpatului Gostev Alexandru, prin care

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06

decembrie 2017 și a sentinței Judecătoriei Chișinău /sediul central/ din 28 februarie

2017 în cauza penală privindu-l pe

Gostev Alexandru XXXXX, născut la XXXXX, originar

și domiciliat în XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

12.11.2015 – 28.02.2017 (prima instanță);

20.10.2017 – 06.12.2017 (instanța de apel);

19.10.2018 – 23.01.2019 (instanța de recurs ordinar).

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza

actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

inculpatul Gostev Alexandru a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă

sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani fără amendă, cu executarea pedepsei

în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa cu închisoare aplicată lui Gostev

Alexandru a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 5 ani.

Prin aceeași sentință, au fost condamnați și Tusicov Artiom și XXXXX, în

privința cărora hotărârea în prezent nu se contestă.

la data de 14.04.2015, orele 20:30, prin înțelegere prealabilă, acționând intenționat

și urmărind scopul sustragerii bunurilor deschise a altor persoane, împreună și de

comun acord cu Tusicov Artiom și XXXXX, aflându-se pe bd. Traian 23/1, mun.

Chișinău au aplicat violența față de Livițchi Vadim și în mod deschis i-au sustras

un telefon mobil de model „Blackberry” în valoare de 1200 lei, un portmoneu din

1

piele în valoare de 2000 lei în care se aflau bani în sumă de 2200 lei, 50 euro care

conform cursului oficial valutar BNM la momentul comiterii infracțiunii constituie

echivalentul a 938 lei, permisul de conducere, comodatul pe automobil de model

„Mercedes Sprinter” cu n/î XXXXX, după care au părăsit locul comiterii faptei,

cauzîndu-i părții vătămate o daună materială considerabilă în sumă de 4338 lei.

Astfel, acțiunile inculpatului au fost încadrate conform art. 187 alin. (2) lit. b),

e), f) Cod penal – „jaf, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, de mai

multe persoane, cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața și sănătatea

persoanei, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Liliana în numele inculpatului Gostev Alexandru, solicitând casarea sentinței,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care inculpatul Gostev Alexandru să fie achitat, argumentând

prin faptul că lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii în acțiunile

inculpatului Gostev Alexandru, acuzatorul de stat nu a adus nici o probă care să

confirme că Gostev Alexandru l-a lovit pe Livițchi Vadim anume în scopul

sustragerii bunului, Livițchi Vadim a declarat că după primele lovituri, a constatat

ca fiind aplicate de XXXXX, căzuse jos și leșinase, altceva nu a simțit și nu a

auzit, Gostev Alexandru a recunoscut aplicarea loviturilor părții vătămate, însă nu

a recunoscut ca parte componentă a infracțiunii de jaf, or, el nu a recunoscut că a

făcut acest fapt în scopul săvârșirii jafului.

A mai susținut că nu s-a confirmat prin nici o probă că în momentul aplicării

loviturilor lui Livițchi Vadim, Gostev Alexandru a avut intenție să sustragă bunuri

de la acesta în general, cu atît mai mult în mod deschis, la fel, nu s-a confirmat că

Gostev Alexandru a văzut ori a știut până a părăsi locul incidentului, cel puțin, că

XXXXX a sustras telefonul mobil de la Livițchi Vadim.

2017, a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința fără

modificări în privința lui Gostev Alexandru.

4.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, la caz soluția primei

instanțe cu referință la vinovăția inculpaților este pe deplin justificată, indicând că,

verificând la acest capitol sentința pronunțată, instanța de apel a considerat că vina

inculpaților de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2), lit. b), e), f)

Cod penal, este dovedită integral prin probele administrate și cercetate conform art.

101 Cod de procedură penală, și anume:

- declarațiile părții vătămate;

- declarațiile martorului Covanji Mihail;

- declarațiile martorului Livițchi Alina;

- declarațiile martorului Starciuc Mihail;

- procesul – verbal de autodenunțare din 12.05.2015 a lui Gostev Alexandru;

- procesul – verbal de autodenunțare din 12.05.2015 a lui Tusicov Artiom;

2

- raportul de expertiză medico – legală nr. 1058/D din 19.05.2015 în privința

lui Livițchi Vadim.

Mai mult, instanța de apel a indicat că declarațiile avocaților cu referință la

faptul că nu au fost prezentate probe pertinente și concludente ce ar confirma

vinovăția inculpaților, sunt pur declarative și formale, or, instanța de apel a reținut

că toți inculpații au recunoscut faptul aplicării față de partea vătămată Livițchi

Vadim a loviturilor peste corp, din declarațiile inculpatului Tusicov Artiom reiese

că între XXXXX și partea vătămată s-a iscat o bătaie, după acesta a intervenit și el

în bătaie în apărarea lui XXXXX, de ei s-au apropiat și Gostev Alexandru care de

asemenea a aplicat lovituri, după care au fugit cu toții în direcția „Green Hills”

după care s-au despărțit.

Instanța de apel a mai indicat că, deși inculpatul XXXXX în cadrul ședinței

de judecată în instanța de apel a declarat că după 25 minute de la bătaie s-a întors

și a luat telefonul, cînd s-a întors la locul dat, nu era nimeni, nici partea vătămată

nu era pe locul dat, acestea afirmații instanța de apel le-a apreciat critic,

menționând că în cadrul cercetării judecătorești inculpatul XXXXX a menționat că,

după bătaie au fugit cu toții în direcția magazinului „Green Hills” după care

fiecare acasă. Cînd s-au oprit în fața „Green Hills” au schimbat cîteva vorbe și au

plecat acasă că erau speriați, astfel, în acest sens, instanța de apel a considerat că

prin schimbarea declaraților de către inculpatul XXXXX, acesta a urmărit scopul

de apărare anume a inculpaților Gostev Alexandru și Tusicov Artiom de

răspunderea pe care aceștia urmează să o poarte, dat fiind faptul că la data

comiterii infracțiunii doar inculpatul XXXXX era minor, astfel că în cazul

respectiv, în privința acestuia procesul penal a fost încetat pe motiv de împăcare cu

partea vătămată, or, inculpații Gostev Alexandru și Tusicov Artiom, avînd vîrsta

de majorat, în privința acestora nu au fost aplicate prevederile art.109 Cod Penal al

RM.

Mai mult, instanța de apel a apreciat ca nejustificate afirmațiile avocaților

care au menționat că acuzatorul de stat nu a prezentat probe ce ar atesta faptul că

între inculpați a existat o înțelege prealabilă de sustragere a bunurilor care aparțin

părții vătămate, or, din materialele cauzei, se confirmă faptul că toți trei inculpați

au participat la comiterea infracțiunii de jaf, adică au aplicat lovituri nepericuloase

pentru viață și sănătatea părții vătămate, precum și faptul că în momentul

sustragerii telefonului mobil ale părții vătămate de către inculpatul XXXXX,

ceilalți doi inculpați Gostev Alexandru și Tusicov Artiom au fost prezenți la

acțiunea dată, însă nu l-au împiedicat pe inculpatul XXXXX să nu ia bunul care nu

îi aparține de drept, astfel, că după ce a sustras bunul toți trei inculpați au fugit de

la locul comiterii infracțiunii, fiind auzit de către partea vătămată care la acel

moment se află la pământ, un glas care a spus la plural „пошли, пошли”.

Bînzari Liliana în numele inculpatului Gostev Alexandru indicând temeiurile

3

pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală,

prin care a solicitat casarea deciziei și a sentinței cu pronunțarea unei noi decizii,

prin care inculpatul Gostev Alexandru să fie achitat, invocând argumente similare

cu cele indicate în apelul său(pct. 3.1 din prezenta decizie), invocând suplimentar:

- concluziile instanței de apel nu sunt întemeiate pe probe;

- declarațiile lui XXXXX nu-l inculpă pe Gostev Alexandru.

pct. 1¹) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, prin care a

manifestat dezacordul cu recursul declarat, a solicitat declararea recursului ca

inadmisibil fiind vădit neîntemeiat cu menținerea deciziei instanței de apel

motivând prin faptul că instanța de apel și-a argumentat suficient soluția.

6.1 La recursul ordinar declarat, în conformitate cu prevederile art. 431 alin.

(1) pct. 1¹) Cod de procedură penală, a depus referință partea vătămată Livițchi

Vadim, prin care a solicitat admiterea recursului cu încetarea procesului în privința

inculpatului Gostev A., indicând că careva pretenții materiale și morale față de

inculpatul Gostev A. nu are, i-au fost recuperate integral toate prejudiciile cauzate.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil,

fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat

este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz, Colegiul penal reține că recurentul indică ca temeiuri pentru

declararea recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de

procedură penală, în sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția și faptei săvârșite i s-a dat o încadrare greșită.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

reține că motivele – temeiurile de recurs invocate de recurent nu s-au confirmat în

urma cercetării materialelor cauzei, argumentând în acest context următoarele.

Astfel, ce ține de temeiul de recurs indicat de recurent, prevăzut de art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în sensul că „instanța de apel nu s-a

4

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția”, Colegiul penal constată că acesta

nu și-a găsit confirmarea, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei

a respectat prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală și prin hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor relevante

invocate în apelul declarat, întemeindu-și corect soluția, prin care inculpatul a fost

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b), e),

f) Cod penal, în baza probelor verificate și apreciate prin prisma art. 101 Cod de

procedură penală, conform cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, iar decizia

instanței de apel cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, și în partea

contestată de avocat în prezentul recurs, din care considerente instanța de recurs nu

identifică motive justificative de a interveni în decizia contestată.

Cât ține de temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură

penală, în sensul că „faptei săvârșite i sa dat o încadrare juridică greșită”,

Colegiul penal, punctează că reprezintă o interpretare subiectivă a recurentului ce

nu poate fi acceptată, or în decizia instanței de apel au fost combătute aceste

argumente (f.d. 85 – 97 v.II), motivare ce este în coroborare cu circumstanțele

constatate în prezenta cauza penală în baza cumulului de probe cercetate de

instanța de apel, ce se acceptă de instanța de recurs, ce este conform practicii

CtEDO, hotărîrea Albert vs România din 16.02.2010.

Mai mult, instanța de recurs, apreciază critic argumentul inculpatului precum

că concluziile instanței de apel nu sunt bazate pe probe, în acest sens, Colegiul

penal indică că este un argument declarativ, or, instanța de apel reținând

circumstanțele de fapt ale cauzei și-a motivat concluzia prin cumulul de probe

administrate în cauză, cărora le-a dat o apreciere justă și obiectivă, prin prisma art.

101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate

aspectele de fapt și de drept.

Astfel, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea

argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe aspectele contestate nu

se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita repetări inutile,

le acceptă și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO,

care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010,

statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile,

acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare

argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea

noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate,

deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, iar

5

recursul ordinar declarat urmează a fi respins ca inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Bînzari Liliana

în numele inculpatului Gostev Alexandru, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 06 decembrie 2017, în cauza penală privindu-l pe

Gostev Alexandru XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 21 februarie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Boico Victor

6