1ra-1060/2019 — art. 264-1 alin. 4 CP

1ra-1060/2019 — art. 264-1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.1ra-1060/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

19 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Cobzac Elena și Țurcan Anatolie

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

inculpatul Russu Ivan cu avocatul acestuia, Tărîță Andriana, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 23 ianuarie 2019, în

cauza penală privindu-l pe

Russu Ivan Xxxxx, născut la xxxxx, originar

din Xxxxx și domiciliat în Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Russu Ivan a fost

recunoscut vinovat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.2641 alin. (4) Cod penal

și în baza acestei Legi i s-a stabilit pedeapsa sub formă de amendă în mărime 790

(șapte sute nouăzeci) unități convenționale - 39500 (treizeci și nouă mii cinci sute)

lei, ce urmează a fi achitată în beneficiul statului.

titularul unui permis de conducere ce i-ar acorda dreptul de a conduce autovehicule,

dându-și seama de consecințele care pot surveni în rezultatul consumului alcoolului,

într-o perioadă de timp nestabilită de organul de urmărire penală a servit băuturile

spirtoase, după ce, aproximativ la ora 01:00 min., la data de 17.08.2018, conducând

motocicleta de model „Xxxxx” cu numere de înmatriculare xxxxx, pe str. N.Iorga,

mun. Bălți, în regiunea imobilului cu nr.xxx, a comis un accident rutier tamponându-

se în terasa de sticlă a Cafenelei „Graff”, în cadrul documentării accidentului rutier

de către colaboratorii de poliție, a apărut o bănuială că Russu Ivan se află în stare de

ebrietate din motivul că avea o vorbire neclară, la întrebările colaboratorilor de

poliție reacționa încetinit, neadecvat, din cavitatea bucală se simțea un miros de

alcool, în legătură cu ce i-a fost propus de a fi supus testării alcoolscopice, iar drept

rezult s-a stabilit că în aerul expirat de Russu Ivan se conține alcool în cantitate de

1

1.42 mg/l. Ulterior, aflându-se în incinta Dispensarului narcologic al IMSP SCM

Bălți, de la el au fost recoltate probe biologice de sânge pentru examinare

toxicologică, în rezultatul căreia, conform raportului de expertiză judiciară

nr.201806P0608/201802D1789 din 28.08.2018, s-a stabilit că în sângele prelevat de

la cet. Russu Ivan, s-a depistat alcool etilic în cantitate de 1,19% echivalent a 1,19

g/l (data 17.08.2018 ora 01:45), iar la data 17.08.2018 ora 01:00, la momentul

comiterii accidentului rutier, concentrația alcoolului etilic la cet. Russu Ivan, putea

fi de 3,29%, echivalent a 3,29 g/l, cantitate, care conform alin. (3) art. 13412 Cod

penal, se atribuie la stare de ebrietate cu grad avansat.

3.1. procurorul în procuratura mun. Bălți, Oleg Reaboi, prin care a solicitat

admiterea apelului, casarea parțială a sentinței Judecătoriei mun. Bălți din

30.10.2018 privitor la soluționarea chestiunii privind încasarea cheltuielilor

judiciare, cu încasarea în beneficiul statului de la inculpat a sumei de 740 lei, în rest

sentința să fie menținută fără modificări.

În motivarea apelului a invocat, faptul, că sentința în latura neîncasării

cheltuielilor de judecată stabilite pe cauza penală, pe motiv că acestea sunt cheltuieli

efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului necesar

pentru demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate,

cheltuieli ce au fost trecute în contul statului, este neîntemeiată și pasibilă anulării

or, în fapt s-a constatat că cauza penală în privința lui Russu Ivan a fost examinată

în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, adică conform prevederilor

art.3641 Cod de procedură penală, iar instanța nu a încasat cheltuielile judiciare

legate de petrecerea raportului de expertiză judiciară nr.20I806P0608/201802D1789

din 28.08.2018 în valoare de 740 lei.

Apelantul a arătat, că prin acțiunile sale Russu Ivan, a comis infracțiunea

prevăzută de art.2641 alin.(4) Cod penal, conducerea mijlocului de transport de către

o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică săvârșită de către o persoană

care nu deține permis de conducere.

Astfel, conform prevederilor art.227-229 Cod de procedură penală cheltuielile

de judecată cuprind sumele cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale

în cauza penală, iar plata acestora unt suportate de condamnat sau sunt trecute în

contul statului (art.229 alin.(l) Cod de procedură penală).

A menționat că legea permite ca cheltuielile judiciare să fie suportate de

condamnați, însă instanța de judecată neîntemeiat a respins încasarea cheltuielilor

judiciare respective, ignorând solicitarea acuzatorului de stat.

3.2. avocatul Rusnac Aliona în numele inculpatului Russu Ivan, prin care a

solicitat admiterea cererii de apel, casarea parțială a sentinței Judecătoriei Bălți din

30.10.2018 cu pronunțarea unei noi hotărîri în latura stabilirii pedepsei în privința

inculpatului Russu Ivan și anume aplicarea unei pedepse potrivit art. 90 Cod penal.

În motivarea apelului declarat a invocat netemeinicia sentinței în latura stabilirii

pedepsei în privința inculpatului.

2

Apărătorul a menționat, că instanța de fond, nu a luat în considerare motivele

invocate de avocat. Pedeapsa penală, potrivit art.61 alin.(2) Cod penal are drept scop

mai întîi de toate corectarea condamnatului, iar corectarea presupune ca scop al

pedepsei conștientizarea de către infractor a celor săvîrșite.

A menționat faptul, că apărarea a solicitat să i se aplice o pedeapsă cu aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal, deoarece nu are posibilitate inculpatul să achite așa

o amendă de mare. Inculpatul a recunoscut vina, s-a căit sincer în cele comise, a

conlucrat cu organul de urmărire penală întru elucidarea tuturor circumstanțelor pe

cauză, cauza a fost examinată în procedură simplificată, pentru prima oară a comis

o infracțiune ușoară. Cu atît mai mult a considerat, că reeducarea și corectarea

inculpatului Russu Ivan este posibilă numai aplicîndu-i pedeapsa solicitată de

inculpat în cadrul examinării cauzei penale.

Toate aceste circumstanțe, cît și cele enunțate mai sus, a considerat că permit

instanței de apel de a-i da o șansă pentru a demonstra cele susținute și că a

conștientizat cele comise.

La fel, a indicat faptul că în detrimentul inculpatului nu au fost găsite

circumstanțe agravante. Acuzatorul de stat în rechizitoriu, la fel, nu a stabilit și nu a

indicat existența circumstanțelor agravante.

A reiterat faptul, că din considerentele indicate și ținînd cont de analiza

cumulativă a criteriilor de individualizare și coroborare a probelor care furnizează

informațiile respective, precum și indicarea temeiurilor care fundamentează

proporționalitatea între scopul reeducării infractorului, prin caracterul retributiv al

pedepsei aplicate, și așteptările societății față de actul de justiție realizat sub aspectul

restabilirii ordinii de drept încălcate, precum și aplicînd efectul circumstanțelor

atenuante indicate de mai sus și în raport cu lipsa circumstanțelor agravante, a

considerat că corectarea inculpatului ar fi posibilă prin aplicarea prevederilor art. 90

Cod penal.

fost admis apelul procurorului în procuratura mun. Bălți, Reaboi Oleg, sentința a fost

casată parțial cu pronunțarea unei noi hotărîri, după cum urmează.

A fost respinsă solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor de

judecată.

A fost respins ca nefondat apelul avocatului Rusnac Aliona în numele

inculpatului Russu Ivan.

În rest sentința a fost menținută fără modificări.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a constatat că, cauza a fost

examinată în baza prevederilor art.3641 Cod de procedură penală, sentința fiind

contestată doar în latura pedepsei.

Ce ține de apelul avocatului Aliona Rusnac în numele inculpatului, declarat în

latura pedepsei, Colegiul penal a considerat necesar a-1 respinge din următoarele

considerente.

3

Instanța de apel a menționat că, instanța de fond corect a apreciat măsura de

pedeapsă aplicată inculpatului, ținînd cont de circumstanțele cauzei și de persoana

vinovată.

Astfel, instanța de fond la stabilirea pedepsei a acordat deplină eficiență și s-a

condus de principiile generale de aplicare a pedepsei consfințite în art.61 alin.(2)

Cod penal, conform căruia pedeapsa penală este o măsură de constrîngere statală și

un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și respectiv, la rîndul său are

drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnaților, cît și a altor

persoane.

Instanța a ținut cont de prevederile art.75 Cod penal. La fel, în opinia instanței

de apel, instanța de fond a respectat cerințele dispozițiilor art.3641 alin.(l) și (4) Cod

de procedură penală, precum și alin.(8) al normei date, conform căreia, inculpatul

care a recunoscut săvîrșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata

să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de

reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu

închisoare, cu muncă neremunerată în folosul comunității și de reducerea cu o

pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă. Dacă

pedeapsa prevăzută de lege este detențiunea pe viață, se aplică pedeapsa închisorii

de 30 de ani.

Sancțiunea art. 2641 alin. (4) Cod penal, la momentul comiterii infracțiunii

prevedea ca pedeapsă amendă în mărime de la 1050 la 1150 unități convenționale

sau muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 ore, sau închisoare

pînă la 1 an.

Prin urmare, instanța de apel a menționat că pedeapsa amenzii în mărime de 790

unități convenționale, cu aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală în

cauza inculpatului Russu Ivan, este stabilită în limitele prevăzute de lege.

Totodată, Colegiul a reiterat faptul, că la individualizarea pedepsei stabilite s-a

ținut cont și de prevederile art. 61, 75 și 78 Cod penal și anume că inculpatul Russu

Ivan nu a fost în conflict cu legea pînă la cazul dat, s-a căit sincer, a conștientizat

cele comise depunînd și cerere de examinare a cauzei în procedura simplificată

prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, la locul de trai se caracterizează

satisfăcător, nu se află la evidența medicilor narcolog și psihiatru. La fel, la aplicarea

și individualizarea pedepsei s-a luat în considerație și comportamentul făptuitorului

după comiterea infracțiunii.

În contextul celor expuse instanța de apel nu a reținut solicitările apărătorului cu

privire la modificarea în privința clientului său Russu Ivan a pedepsei penale stabilite

prin sentința instanței de fond, or, chiar și în contextul argumentării poziției, prin

faptul că ultimul nu este angajat în cîmpul muncii fiind în imposibilitate de a achita

amenda stabilită, instanța de fond corect a statuat necesitatea stabilirii în privința

făptuitorului a celei mai blînde pedepse sub formă de amendă, situație în care va fi

atins scopul pedepsei de corectare și reeducare a ultimului.

4

La caz, Colegiul penal a arătat că, conform art. 410 Cod de procedură penală,

urmează că instanța de apel, soluționînd cauza, nu poate crea o situație mai gravă

pentru persoana care a declarat apel.

Raportând prevederile menționate la speța dată, Colegiul penal a menționat că

în cauza dată, inculpatul a contestat sentința primei instanțe, în latura pedepsei,

solicitînd aplicarea pedepsei cu închisoare, totodată cu aplicarea prevederilor art.90

Cod penal.

Prin urmare, Colegiul penal a accentuat că potrivit art.62 Cod penal, categoria

de pedeapsă, amenda este mai ușoară decât categoria de pedeapsă, închisoarea. În

această ordine de idei, Colegiul penal a conchis că prin stabilirea pedepsei cu

închisoare inculpatului, chiar și cu aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, instanța

de apel va crea o situație mai gravă pentru acesta, astfel încălcând prevederile

procesual penale, ceea ce constituie o încălcare gravă a drepturilor și libertăților

persoanei inculpate. La speță, Colegiul penal a arătat că, nu pot fi puse la baza casării

sentinței în partea stabilirii măsurii de pedeapsă sub formă de amendă, argumentele

despre starea materială a vinovatului, or, modalitatea de achitare a amenzii este

prevăzută de legislație și în astfel de situații, care sânt invocate de inculpat și apărare.

Deci, instanța de fond, a stabilit pedeapsa inculpatului în corespundere cu

normele legale, pedeapsă care va duce la atingerea scopului pedepsei penale,

totodată fiind respectate criteriile de individualizare a pedepsei, și corect a ajuns la

concluzia că Russu Ivan se poate îndrepta și prin aplicarea celei mai blînde pedepse

prevăzute de legiuitor pentru infracțiunea incriminată, motivînd pe deplin în sentință

concluziile sale.

Ce ține de motivul invocat de apelant că, inculpatul a recunoscut vina, s-a căit

sincer de cele comise, a conlucrat cu organul de urmărire penală, cauza a fost

examinată în procedura simplificată, pentru prima dată a comis o infracțiune ușoară,

faptul dat sunt circumstanțe ce acordă posibilitate instanței de judecată de a aplica o

pedeapsă mai blîndă, ceea ce a și fost făcut prin sentința instanței de fond, nefiind

temeiuri pentru agravarea pedepsei acestuia.

În asemenea circumstanțe, s-a concluzionat imposibilă admiterea apelului

apărătorului de modificare a pedepsei aplicate lui Russu Ivan în sensul solicitat.

Cu referire la apelul procurorului, Colegiul a reiterat că acesta urmează a fi

admis, cu casarea parțială a sentinței, și respingerea solicitării acuzatorului de stat

de încasare a cheltuielilor judiciare.

În acest sens, Colegiul a arătat că, conform art. 385 alin. (1) pct. 14) Cod

procedură penală, urmează că la adoptarea sentinței, instanța de judecată

soluționează cine și în ce proporție trebuie obligat să plătească cheltuielile judiciare,

astfel, instanța de fond contrar prevederilor citate supra, în sentința emisă, nu s-a

expus asupra cheltuielilor de judecată.

Colegiul a mai reținut și prevederile art.397 pct.5) Cod de procedură penală,

conform căruia dispozitivul sentinței de condamnare, precum și al celei de achitare

sau de încetare a procesului renal, pe lîngă chestiunile enumerate în art. 395 și

5

art.396, în cazurile necesare, trebuie să mai cuprindă dispoziția referitoare la

repartizarea cheltuielilor judiciare.

În asemenea circumstanțe, chestiunea nominalizată supra a fost corectată de

către instanța de apel, care a respins solicitarea de încasare a cheltuielilor de judecată

în sumă de 740 lei de la inculpatul Russu Ivan în beneficiul statului, or, aceste

cheltuieli au fost suportate pentru efectuarea expertizei judiciare, în vederea

acumulării probelor necesare în vederea demonstrării vinovăției inculpatului.

În acest sens, Colegiul penal a menționat obligația pozitivă a statului de a colecta

probe necesare în vederea constatării faptei penale, identificării făptuitorului și

implicit asumarea cheltuielilor aferente procesului din contul statului - în cazul dat

a cheltuielilor pentru efectuarea expertizelor judiciare toxicologice nr.

20186P0608/201802D1789 din 28.08.2018 în vederea stabilirii concentrației de

alcool în sîngele inculpatului Russu Ivan.

Russu Ivan cu avocatul acestuia, Tărîță Andriana, prin care fără a face referire la

vreun temei prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, solicită admiterea

recursului, casarea parțială a deciziei atacate, în latura stabilirii pedepsei cu aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal în privința lui Russu Ivan.

În motivarea cererii de recurs recurenții au indicat următoarele motive :

- situația financiară a recurentului Russu Ivan este critică, din aceste

considerente inculpatul Russu Ivan nu are posibilitatea să achite așa o amendă mare,

nu este angajat în cîmpul muncii, nu are posibilitatea de a se angaja în cîmpul muncii

din motive de sănătate;

- ca circumstanță atenuantă servește faptul că: sincer se căiește de cele săvîrșite,

vina a recunoscut-o integral, cauza a fost examinată în procedură simplificată, pentru

prima oară a comis o infracțiune ușoară, la locul de trai este caracterizat satisfăcător,

la evidența medicilor narcolog și psihiatru nu se află;

- recurenții solicită aplicarea unei pedepse potrivit art.90 Cod penal.

acestuia, Tărîță Andriana, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11)

Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care a pledat pentru

inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat, din motiv că instanța de apel

adoptînd hotărîrea de condamnare la pedeapsă sub formă de amendă, în privința

inculpatului, și-a argumentat suficient soluția în sensul pedepsei penale stabilite, a

ținut cont în deplină măsură de principiile generale de aplicare a pedepsei, precum

și de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care atenuează ori agravează răspunderea, influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, iar în final stabilindu-i o pedeapsă echitabilă.

cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea

acestuia, din următoarele considerente.

6

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care se constată că este vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, recursul împotriva

deciziilor pronunțate de instanțele de apel se declară în termen de 30 de zile de la

data pronunțării deciziei.

În speță se constată, că recurenții s-au conformat prevederilor legale și au

declarat recurs ordinar în termen.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de

recurent.

Recurenții în textul recursului nu invocă nici un temei prevăzut de art. 427 alin.

(1) Cod de procedură penală, însă lecturînd textul recursului se constată că aceștia

critică pedeapsa, temei ce se încadrează la pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, potrivit căruia hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd au fost

aplicate pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Verificînd legalitatea hotărîrii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține

că temeiul invocat de recurenți nu s-a confirmat în urma cercetării materialelor

cauzei, invocînd în acest context următoarele.

Colegiul penal raportînd temeiurile invocate de recurenți în recurs cu textul

deciziei instanței de apel consideră că temeiul pentru recurs prevăzut în art. 427 alin.

(1) pct. 10) Cod de procedură penală, nu s-a confirmat în cauză, întrucît instanțele

judecătorești i-au aplicat inculpatului Russu Ivan în baza art. 2641 alin. (4) Cod

penal, cu aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, pedeapsa echitabilă

sub formă de amendă în mărime de 790 unități convenționale - 39500, ce urmează a

fi achitată în beneficiul statului.

De asemenea, Colegiul penal consideră că prima instanță și instanța de apel au

efectuat o temeinică individualizare a pedepsei aplicate inculpatului Russu Ivan, atît

sub aspectul naturii cît și al cuantumului acesteia, fiind respectate criteriile generale

prevăzute în art. 75 Cod penal.

Colegiul penal remarcă că prin criteriile de individualizare a pedepsei se înțeleg

cerințele de care instanța de judecată este obligată să se conducă în procesul stabilirii

pedepsei și la aplicarea ei persoanei vinovate de săvîrșirea infracțiunii.

Individualizarea pedepsei constă din obligațiunea instanței de a stabili măsura

pedepsei concrete infractorului, necesară și suficientă pentru realizarea scopurilor

legii penale și pedepsei penale. Legea penală fixează cadrul legal în limitele căruia

instanța de judecată efectuează operația de stabilire și aplicare a pedepsei

infractorului. Astfel, instanța de judecată stabilește termenul sau mărimea pedepsei

în limitele prevăzute de sancțiunea normei penale din Partea Specială a Codului

7

penal, în baza căreia a fost calificată fapta ca infracțiune.

Astfel, Colegiul penal constată că, instanța de apel a efectuat o corectă

individualizare a pedepsei stabilite sub formă de amendă, fără aplicarea prevederilor

art. 90 Cod penal după cum s-a solicitat în apel și în recurs, pedeapsa aplicată fiind

corect stabilită, apelul declarat de avocatul Aliona Rusnac în numele inculpatului

Russu Ivan fiind corect respins ca nefondat.

În atare situație, Colegiul penal consideră că instanța de apel a acordat deplină

eficiență prevederilor articolelor 6, 7, 61, 75 Cod penal, aplicînd pedeapsa corect

individualizată în raport cu prevederile legii penale, care reglementează pedeapsa,

scopul acesteia și individualizarea ei.

La fel, conform ordinii stabilite pentru prima instanță, luînd în considerație

prevederile articolelor 6, 7, 61, 75 Cod penal, instanța de apel corect a ajuns la

concluzia de a nu aplica în privința inculpatului Russu Ivan prevederile art. 90 Cod

penal.

Prin urmare, Colegiul penal menționează că instanța de apel corect a reținut că

potrivit art.62 Cod penal, categoria de pedeapsă, amenda este mai ușoară decât

categoria de pedeapsă, închisoarea. Colegiul penal conchide că prin stabilirea

pedepsei cu închisoare inculpatului Russu Ivan, chiar și cu aplicarea prevederilor

art.90 Cod penal, instanța de apel avea să creeze o situație mai gravă pentru acesta,

astfel încălcând prevederile procesual penale, ceea ce constituie o încălcare gravă a

drepturilor și libertăților persoanei inculpate.

Respectiv, instanțele judecătorești inferioare, au stabilit pedeapsa inculpatului

Russu Ivan în corespundere cu normele legale, pedeapsă care va duce la atingerea

scopului pedepsei penale, totodată fiind respectate criteriile de individualizare a

pedepsei, și corect a ajuns la concluzia că Russu Ivan se poate îndrepta și prin

aplicarea celei mai blînde pedepse prevăzute de legiuitor pentru infracțiunea

incriminată, motivînd pe deplin în hotărîri concluziile lor.

În acest context, Colegiul penal consideră că la aplicarea pedepsei inculpatului

Russu Ivan pentru infracțiunea comisă, instanța de apel a acordat deplină eficiență

prevederilor art. 61, 75 Cod penal, ținînd cont de personalitatea inculpatului, anterior

nu a fost judecat, săvîrșirea unei infracțiuni ușoare, a recunoscut vinovăția integral

și sincer s-a căit în cele săvârșite, cauza fiind examinată în procedura prevăzută de

art. 3641 Cod de procedură penală, la locul de trai se caracterizează satisfăcător, nu

se află la evidența medicului narcolog și psihiatru, corect a ajuns la concluzia, că

scopul restabilirii echității sociale, educativ și preventiv al pedepsei în cazul lui

Russu Igor poate fi atins prin stabilirea pedepsei, cu aplicarea prevederilor art. 3641

alin. (8) Cod de procedură penală, cu aplicarea pedepsei sub formă de amendă în

mărime de 790 unități convenționale, aceasta fiind una în măsură să asigure

realizarea scopului legii penale, și anume restabilirea echității sociale, corectarea și

resocializarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât

din partea condamnaților, cât și a altor persoane, luîndu-se în considerație toate

circumstanțele pe caz.

8

Cu privire la motivele invocate de recurenți precum că „situația financiară a

inculpatului Russu Ivan este critică, din aceste considerente recurentul Russu Ivan

nu are posibilitatea să achite așa o amendă mare, nu este angajat în cîmpul muncii,

nu are posibilitatea de a se angaja în cîmpul muncii din motive de sănătate, ca

circumstanță atenuantă servește faptul că: sincer se căiește de cele săvîrșite, vina a

recunoscut-o integral, cauza a fost examinată în procedură simplificată, pentru

prima oară a comis o infracțiune ușoară, la locul de trai este caracterizat

satisfăcător, la evidența medicilor narcolog și psihiatru nu se află” Colegiul penal

menționează că, faptul dat sunt circumstanțe ce acordă posibilitate instanței de

judecată de a aplica o pedeapsă mai blîndă, ceea ce a și fost făcut prin hotărîrile

instanțelor judecătorești inferioare, nefiind temeiuri pentru agravarea pedepsei

inculpatului Russu Ivan.

Ținând cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului, de comportamentul

acestuia după comiterea infracțiunii, astfel argumentele recurentului privind

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal sunt neîntemeiate.

Reieșind din cele enunțate, instanța de recurs, conchide că temeiurile indicate de

recurenți nu sînt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar

fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul rejudecării hotărîrii judecătorești

și potrivit legii, se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Russu Ivan cu

avocatul acestuia, Tărîță Andriana, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 23 ianuarie 2019, în cauza penală privindu-l pe Russu Ivan Xxxxx,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 18 iulie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Țurcan Anatolie

9