1ra-76/2015 — art.187 alin.2 lit.b,e,f, art.188 alin.2 lit.b,e,f CP

1ra-76/2015 — art.187 alin.2 lit.b,e,f, art.188 alin.2 lit.b,e,f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-76/2015

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

28 ianuarie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în componența:

președinte – Constantin Alerguș,

judecători – Nadejda Toma, Petru Moraru,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

inculpat, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 12 martie 2013, în cauza penală în privința lui

Krușkin Vladislav Victor, născut la

01.06.1983, originar și domiciliat mun.

Chișinău, str. Teodorovici 16/1, ap.90.

Termenul de examinare a cauzei:

1) 31.10.2012 – 12.03.2013, rejudecare;

1) 15.06.2012 – 02.10.2012, dispusă rejudecarea;

2) 03.12.2014 - 28.01.2015.

C O N S T A T Ă :

2010, Krușkin V. a fost recunoscut vinovat în săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art. 187 alin.(2) lit. b), e), f) Cod penal și stabilită pedeapsa, cu

aplicarea art. 79 Cod penal, sub formă de închisoare pe un termen de 2 (doi)

ani 6 (șase) luni fără amendă.

Conform art. 85 Cod penal, pentru cumul de sentințe, prin adaos parțial

al părții neexecutate a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Ciocana,

mun. Chișinău din 31.01.2006, casată parțial prin decizia Curții Supreme de

Justiție din 02.06.2009, lui Krușkin V., definitiv i-a fost stabilită pedeapsa

sub forma de închisoare pe un termen de 4 ani și 6 luni fără amendă, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

1

Măsura preventivă în privința lui Krușkin V. s-a menținut aceiași –

starea de arest.

Termenul executării pedepsei s-a calculat de la 20 decembrie 2010, cu

includerea termenului aflării în stare de arest de la 09 ianuarie 2006 pînă la

20 decembrie 2009 și de la 27 ianuarie 2010 pînă la 20 decembrie 2010.

Acțiunile civile ale părților vătămate Ciurciuc N. și Ivancova N. au fost

admise în principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să se

pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

Prin aceiași sentință a fost condamnat și Vasiliv V., în privința căruia

hotărîrile judecătorești nu se contestă.

ora 18:30, Vasiliv V. și Krușkin V., împreună și prin înțelegere prealabilă,

aflîndu-se pe str. Milescu Spătaru, mun. Chișinău, în apropierea blocului

locativ nr. 15, cu scopul sustragerii bunurilor altei persoane și cu aplicarea

intenționată a violenței nepericuloase pentru viață și sănătate, au doborât-o

la pământ pe Ivancova N., după care în mod deschis i-au sustras bunurile și

au părăsit locul infracțiunii, cauzându-i părții vătămate prejudiciu material

în proporții considerabile în suma totală de 4 665 lei.

Tot ei, la 19 ianuarie 2010, aproximativ ora 19.50, împreună și prin

înțelegere prealabilă, urmărind scopul sustragerii deschise a bunului altei

persoane și însușirii lor ulterioare, aflându-se pe str. Gh. Ureche, 56/1, mun.

Chișinău, apropiindu-se de Ciurciuc N., aplicând intenționat violență

nepericuloasă pentru viață și sănătate, în mod deschis i-au sustras bunuri.

Astfel, cauzându-i părții vătămate un prejudiciu material în proporții

considerabile în suma totală de 5576,00 lei.

Rîșcani, mun. Chișinău, Crainic A., care a solicitat casarea acesteia,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care Krușkin V. să fie recunoscut vinovat de

săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b) și e) Cod penal cu

stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani,

precum și de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b) și f)

Cod penal cu stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen

de 6 ani, pentru concurs de infracțiuni conform art. 84 alin. (1) Cod penal să

fie stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 8 ani.

Conform art. 85 Cod penal, pentru cumul de sentințe, prin adaos parțial

al părții neexecutate a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Ciocana,

mun. Chișinău din 03.11.2005, a-i stabili lui Krușkin V. pedeapsa definitivă

2

sub forma de închisoare pe un termen de 9 ani, cu executarea în penitenciar

de tip închis.

În motivarea apelului procurorul a invocat că, instanța de fond incorect

a recalificat acțiunile inculpatului Krușkin V. pe epizodul sustragerii

deschise a bunurilor materiale de la partea vătămată Ciurciuc N. din art.

188 alin. (2) lit. b) și f) Cod penal în art. 187 alin.(2) lit. b), e), f) Cod penal,

ignorînd probele constatate de însăși instanța de fond, și anume:

declarațiile părții vătămate Ciurciuc N., raportul de expertiză medico-legală

nr. 276/D, conform căruia ultimei i-au fost cauzate leziuni corporale medii.

De asemenea, consideră că în privința inculpatului neîntemeiat au fost

aplicate prevederile art. 79 Cod penal la stabilirea pedepsei, fără a ține cont

de faptul, că antecedentele penale a inculpatului nu sunt stinse, iar faptele

comise, în conformitate cu art. 34 alin. (1) Cod penal constituie recidivă, n-a

recuperat prejudiciul material cauzat părții vătămate, a recunoscut doar

parțial vinovăția sa în săvîrșirea acțiunilor ilegale, care au fost puse la baza

recalificării acțiunilor acestuia din tîlhărie în jaf .

2011, a fost admis din alte motive apelul procurorului, casată sentința

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău, din 20 decembrie 2010, rejudecată

cauza și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului prevăzut pentru

prima instanță, prin care Krușkin V. a fost recunoscut vinovat și condamnat

în baza art. 187 alin.(2) lit. b), e), f) Cod penal la 5 ani închisoare fără

amendă, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Termenul executării pedepsei, calculîndu-se din momentul reținerii, cu

includerea termenului aflării în stare de arest de la 27.01.2010 pînă la

10.01.2011.

Acțiunile civile a părților vătămate Ciurciuc N. și Ivancova N. au fost

admise parțial, încasându-se din contul lui Krușkin V. și Vasiliv V., în

beneficiul părții vătămate Ivancova N. prejudiciul material în mărime de

4665 lei și prejudiciul moral în mărime de 5000 lei, iar în beneficiul părții

vătămate Ciurciuc N. prejudiciul moral în mărime de 5000 lei.

Acțiunea civilă a părții vătămate Ciurciuc N. în partea încasării

prejudiciului material a fost admisă în principiu, urmând ca asupra

cuantumului prejudiciului să se pronunțe instanța de judecată în ordinea

procedurii civile.

instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept,

reîncadrînd acțiunile inculpatului Krușkin V. pe epizodul din 19.01.2010 din

art. 188 alin.(2) lit. b), f) Cod penal în art. 187 alin.(2) lit. b), e), f) Cod penal,

3

din motivul neconstatării elementelor constitutive ale infracțiunii de

tîlhărie, deoarece s-a constatat că fractura degetului părții vătămate a avut

loc întâmplător.

Verificînd legalitatea pedepsei stabilite instanța de apel a concluzionat

că instanța de fond nu a ținut cont de principiul individualizării răspunderii

penale și pedepsei penale în corespundere cu prevederile art. 7, 61, 75, 76

Cod penal, aplicînd eronat prevederile art.79 Cod penal, neținînd cont de

faptul prezenței la inculpat a antecedentelor penale, precum și nefiind

neconstatate circumstanțe excepționale. Astfel, instanța de apel a ajuns la

concluzia că, unica pedeapsă care va avea efect asupra corectării și

reeducării inculpatului este pedeapsa cu închisoarea, stabilind executarea

acesteia în penitenciar de tip închis.

Referitor la acțiunile civile înaintate de către părțile vătămate, instanța

de apel a conchis că acestea urmează a fi admise parțial în partea încasării

prejudiciului moral, acordînd fiecăreia suma de 5000 lei, care, în opinia

instanței de apel, va acoperi suferințele fizice și psihice pe care le-au

suportat părțile vătămate în urma acțiunilor ilegale ale inculpaților. În ce

privește încasarea prejudiciului material, instanța de apel a admis încasarea

prejudiciului material numai în beneficiul părții vătămate Ivancova N.,

deoarece cuantumul a fost probat prin înscrisurile anexate la dosar, iar

mărimea prejudiciului material solicitat de către partea vătămată Ciurciuc

N. nu a fost confirmat prin careva probe.

de nivelul Curții de Apel Chișinău, Devder D.

În motivarea recursului procurorul a invocat ca temei prevederile art.

427 alin. (l) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală, deoarece instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul

procurorului, decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția și faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

A menționat faptul că instanța de apel urma să motiveze în mod

desfășurat concluzia sa privind temeinicia recalificării de către instanța de

fond a acțiunilor inculpatului Krușkin V. de la art. 188 alin. (2) lit. b), f) Cod

penal la art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, expunîndu-și punctul său de

vedere asupra fiecărei probe aduse în sprijinul învinuirii și puse la baza

sentinței de condamnare, fapt ce n-a avut loc, fiind înfăptuită o apreciere

eronată și formală, de ordin general a probelor și circumstanțelor cauzei

penale.

Procurorul a mai subliniat în recurs că, din circumstanțele de fapt și de

drept ale cazului în coraport cu probele administrate în cadrul urmării

4

penale și cercetate în instanțele judecătorești de fond și apel și care

coroborează între ele, evident și incontestabil rezultă faptul că, în acțiunile

inculpatului Krușkin V. există în exclusivitate elementele infracțiunii

prevăzute de dispoziția art. 188 alin.(2) lit. b), f) Cod penal, iar reîncadrarea

acțiunilor acestora de către instanța de fond, este vădit contrară legii și

nefondată.

Mai mult ca atît, procurorul a menționat că instanța de apel în decizia

emisă nu s-a expus, a lăsat fără nici o motivare, faptul neaplicării

prevederilor art. 85 Cod penal la stabilirea pedepsei lui Krușkin V., de aceea

pedeapsa stabilită acestuia nu este corect individualizată, fapt inadmisibil,

deoarece nu corespunde prevederilor art. 395 Cod de procedură penală.

A solicitat casarea deciziei și dispunerea rejudecării cauzei de către

aceiași instanță de apel în alt complet de judecată.

octombrie 2012, a fost admis recursul ordinar declarat de procuror, casată

hotărîrea atacată și dispusă rejudecarea cauzei de către aceiași instanță în

alt complet de judecată.

instanța de apel la adoptarea deciziei sale nu a respectat prevederile legale

prevăzute de art. 417 Cod de procedură penală, care sunt obligatorii, iar

erorile admise nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs, deoarece

instanța de apel nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept, a

susținut o poziție eronată a instanței de fond în ce privește tălmăcirea

noțiunii de tîlhărie și a laturii obiective a infracțiunii imputate, acceptând

niște concluzii eronate asupra conținutului declarațiilor părții vătămate

Ciurciuc N. și concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr. 276/D

din 15.03.2010, care confirmă prezența la partea vătămată a leziunilor

corporale cu dereglarea sănătății de lungă durată și care exclude cauzarea

lor de la căderea liberă sub propria greutate.

Astfel, instanța de recurs a considerat că nu poate fi susținută o astfel

de abordare a problemei de drept în cauza dată, deoarece nu s-a dat un

răspuns argumentat la motivele indicate de procuror.

Referitor la epizodul din 08 ianuarie 2010, instanța de recurs a reținut

că, procurorul în cererea de apel nu a supus criticii calificarea acțiunilor

inculpatului în baza art.187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, însă a solicitat

stabilirea unei pedepse mai aspre, cu excluderea aplicării prevederilor art.

79 Cod penal.

Totodată, instanța de recurs a menționat că instanța de apel nu s-a

expus argumentat asupra neaplicării în privința lui Krușkin V. a

5

prevederilor art. 85 Cod penal, astfel pedeapsa stabilită nu este corect

individualizată.

2013, a fost admis apelul procurorului, casată sentința Judecătoriei Rîșcani,

mun. Chișinău din 20 decembrie 2010, și pronunțată o nouă hotărîre, prin

care inculpatul Krușkin V. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza

art.187 alin.(2) lit. b), e), f) Cod penal la 4 (patru) ani închisoare fără

amendă, și în baza art.188 alin. (2) lit. b), f) Cod penal la 8 (opt) ani

închisoare.

Conform art. 84 alin.(l) Cod penal pentru concurs de infracțiuni prin

cumul parțial al pedepselor aplicate lui Krușkin V. i-a fost stabilită pedeapsa

definitivă de 9 (nouă) ani închisoare fără amendă, cu executarea pedepsei

în penitenciare de tip închis.

În baza art. 85 Cod penal, pentru cumul de sentințe, prin adaos parțial

al părții neexecutate a pedepsei aplicate prin sentința Judecătoriei Ciocana,

mun. Chișinău din 31.01.2006, și anume, 3 (trei) luni închisoare, i-a fost

stabilită pedeapsa definitivă de 9 (nouă) ani și 3 (trei) luni închisoare fără

amendă, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Acțiunile civile înaintate de părțile vătămate Ivancova N. și Ciurciuc N.

s-au admis parțial, dispunîndu-se încasarea în mod solidar de la Vasiliv V. și

Krușkin V. în beneficiul părții vătămate Ivancova N. dauna materială în

sumă de 4665 lei și în beneficiul părții vătămate Ciurciuc N. dauna

materială în sumă de 5576 lei; precum și a prejudiciului moral în beneficiul

părții vătămate Ivancova N. în sumă de 1000 ( una mie) lei, iar în beneficiul

părții vătămate Ciurciuc N. 3000 (trei mii) lei.

episodul în privința părții vătămate Ciurciuc N. că, la 19.01.2010,

aproximativ la ora 19.50, Krușkin V. și Vasiliv V., împreună și prin

înțelegere prealabilă, urmărind scopul sustragerii deschise a bunurilor altei

persoane și însușirii lor ulterioare, aflîndu-se pe str. Gheorghe Ureche, 56/1

mun. Chișinău, s-au apropiat de cet. Ciurciuc N., săvîrșind asupra ultimei un

atac însoțit de violență periculoasă pentru viață și sănătatea ei, i-au sustras

în mod deschis bunuri în valoare de 5576 lei. Astfel, părții vătămate i-au

fost cauzate vătămări corporale medii și daune în proporții considerabile.

Instanța de apel a conchis că în acțiunile inculpatului Krușkin V. există

elementele infracțiunii prevăzute de dispoziția art. 188 alin.(2) lit. b) și f)

Cod penal – tîlhăria, în privința părții vătămate Ciurciuc N., reieșind din

circumstanțele de fapt și de drept ale cazului în coraport cu probele

cercetate și care coroborează între ele, iar argumentul inculpatului privind

6

nesăvîrșirea unui atac tîlhăresc nu a fost reținut, deoarece acesta se combate

prin raportul de expertiză medico-legală nr. 276/D din 15.03.2010, potrivit

căruia se exclude cauzarea leziunilor corporale depistate la partea vătămată

Ciurciuc N. de la căderea liberă sub propria greutate a corpului, instanța de

apel considerînd că argumentul dat a fost invocat de către inculpat în scopul

evitării răspunderii penale.

Totodată, instanța de apel a menținut încadrarea acțiunilor

inculpatului în privința părții vătămate Ivancova N. în baza art. 187 alin.(2)

lit. b), e),f) Cod penal - jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei

persoane, săvîrșit de către două persoane cu aplicarea violenței nepericuloase

pentru viața și sănătatea persoanei.

Referitor la pedeapsa stabilită de către instanța de fond, instanța de

apel a concluzionat că aceasta neîntemeiat a aplicat în privința inculpatului

Krușkin V. prevederile art. 79 Cod penal, deoarece în speță nu au fost

stabilite careva circumstanțe excepționale, care ar face posibilă aplicarea

prevederilor legale indicate.

La stabilirea pedepsei, instanța de apel a ținut cont de prevederile art.

61, 75 Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvîrșite, care face parte din

categoria celor grave, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, care se

caracterizează pozitiv la locul de trai, nu a fost încadrat în cîmpul muncii,

anterior a fost condamnat și antecedentul penal nu este stins, fiind

condamnat prin sentința Judecătoriei sect. Ciocana, mun. Chișinău din

31.01.2006, casată parțial prin decizia Curții Supreme de Justiție din

02.06.2009, care nu a fost executată; de circumstanțele care atenuează ori

agravează răspunderea, fiind totodată reținute ca circumstanțe atenuate:

căința sinceră și contribuirea activă la descoperirea infracțiunii, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Totodată, instanța de apel a ținut cont de faptul că inculpatul nu a

recunoscut vina în săvîrșirea atacului tîlhăresc asupra părții vătămate

Ciurciuc N.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că reeducarea și corectarea

inculpatului este posibilă doar în condițiile izolării lui de societate cu

aplicarea prevederilor art. 72 al. (1) lit. c) Cod penal.

inculpatul Krușkin V., solicitînd casarea acesteia cu menținerea hotărîrii

primei instanțe sau remiterea cauzei la rejudecare în alt complet de

judecată, invocînd că, acțiunile sale au fost încadrate greșit în baza art. 188

alin.(2) lit. b) și f) Cod penal - tîlhăria, deoarece el a avut o înțelegere

prealabilă cu Vasiliv V. de a jefui partea vătămată Ciurciuc N., și nicidecum

7

de a săvîrși un atac tîlhăresc asupra acesteia. Recunoaște că a sustras

geanta de la partea vătămată, dar nu a amenințat-o, nu i-a aplicat lovituri, și

nici el, nici Vasiliv V. nu aveau în mîini careva obiecte pentru amenințarea

cu aplicarea violenței periculoasă pentru viața sau sănătatea părții

vătămate.

Consideră că, prima instanță corect i-a recalificat acțiunile sale în baza

art. 187 alin.(2) lit. b), e) ,f) Cod penal, deoarece vătămările corporale

cauzate părții vătămate nu sunt periculoase pentru viața sau sănătatea

părții vătămate, fapt confirmat prin modificările introduse la 16.08.2011 în

actele Ministerului Sănătății și prin expertiza medico-legală nr. 654.

Totodată, menționează faptul că, instanța de apel i-a încălcat grav

drepturile sale, deoarece cauza a fost judecată în lipsa lui, fără a fi înștiințat

cu citație despre data, ora și locul examinării cauzei la locul de trai, întrucît

la acel moment se afla în liberate, fiind eliberat din penitenciarul nr.13 în

anul 2011.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează

inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei

vizate.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în

drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că

este vădit neîntemeiat.

12.1. Recurentul nu invocă careva temei prescris în art.427 Cod de

procedură penală, însă din textul recursului declarat, Colegiul penal

constată că se invocă drept temei prevederile art. 427 alin. (1) pct. 4) Cod

de procedură penală, potrivit căruia „judecata a avut loc fără participarea

procurorului, inculpatului, precum și a apărătorului, interpretului și

traducătorului, cînd participarea lor era obligatorie potrivit legii”.

În acest sens instanța de recurs menționează că, potrivit prevederilor

art. 321 Cod de procedură penală, judecarea cauzei în primă instanță și în

instanța de apel are loc cu participarea inculpatului, cu excepția cazurilor

prevăzute de lege.

Astfel, alin.(2) și alin.(3) ale articolului menționat stipulează că,

judecarea cauzei în lipsa inculpatului poate avea loc în cazul:

8

1) cînd inculpatul se ascunde de la prezentarea în instanță;

2) cînd inculpatul, fiind în stare de arest, refuză să fie adus în instanță

pentru judecarea cauzei și refuzul lui este confirmat și de apărătorul lui;

3) examinării unor cauze privitor la săvîrșirea unor infracțiuni ușoare

cînd inculpatul solicită judecarea cauzei în lipsa sa.

În cazul judecării cauzei în lipsa inculpatului, participarea apărătorului

și, după caz, a reprezentantului lui legal este obligatorie.

Din materialele cauzei Colegiul penal reține că, cauza penală de

învinuirea lui Krușkin V. a fost examinată în prima instanță cu participarea

inculpatului, care la cel moment se deținea în penitenciarul nr.13 mun.

Chișinău, fiind la curent cu adoptarea sentinței de condamnare. Ulterior,

hotărîrea a fost contestată de acuzatorul de stat și judecarea cauzei în

instanța de apel a avut loc în lipsa inculpatului, care potrivit comunicării de

la penitenciarul nr.13 din 12.04.2011 (f. d. 138 verso) – „Krușkin nu se

deține în P-13, Chișinău”.

La 04 mai 2011 a fost emisă încheierea de aducere silită a inculpatului

cu indicarea domiciliului din mun. Chișinău, str. Ion Aldea Teodorivici, 16/1

ap.90 (f.d.153, Vol. III). Potrivit raportului din 11 mai 2011 întocmit de

colaboratul de poliție a CP s. Buiucani cu anexarea explicațiilor vecinilor, s-a

stabilit că Krușkin V. nu locuiește pe adresa indicată și locul aflării nu a fost

posibil de stabilit (f. d. 154, 155, 156, Vol. III).

În atare situație, instanța de apel a judecat cauza în ordine de apel în

lipsa inculpatului Krușkin V. cu participarea apărătorului Musteață S., care a

și confirmat prin cererea sa, că inculpatul a fost eliberat din detenție (f. d.

139, Vol. III) și în ședința de judecată din 21.06.2011 la soluționarea

chestiunii privind posibilitatea examinării cauzei în lipsa inculpatului,

apărătorul a lăsat la discreția instanței (f. d. 182-183, Vol. III).

Decizia instanței de apel a fost atacată cu recursuri, care de asemenea

au fost examinate în Colegiul lărgit în lipsa inculpatului Krușkin V., care a

fost legal citat prin emiterea încheierii de către Curtea Supremă de Justiție

din 18 iunie 2012 (f. d. 225) și prin comunicarea de la Departamentul

Instituțiilor Penitenciare din 20 septembrie 2012 s-a confirmat faptul că

Krușkin V. a fost eliberat la data de 10 ianuarie 2011 în legătură cu

executarea efectivă și integrală a pedepsei (f. d. 231, Vol. III).

Fiind expediată cauza la rejudecare în instanța de apel, inculpatul

Krușkin V. a fost citat legal cu citații expediate cu avize de recepție pe

adresa: mun. Chișinău, str. Ion Aldea Teodorivici, 16/1 ap.90, potrivit

cărora „pe adresa dată destinatarul nu locuiește” (f. d. 9-10; 16-17). Ulterior,

la 18 decembrie 2012 de către instanța de apel a fost emisă încheierea de

9

aducere forțată (f. d. 25, Vol. IV), iar la 26 decembrie 2012 procurorul în

procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău a emis ordonanțe de aducere

silită al inculpatului cu indicarea adreselor din mun. Chișinău, str. Ion Aldea

Teodorivici, 16/1 ap.90 și str. Mihai Sadoveanu, 28, ap.14 (f. d. 26, 32, Vol.

IV) și conform raporturilor colaboratorilor de poliție și declarațiilor

anexate, inculpatul Krușkin V. nu a locuit și nici nu locuiește nici pe una din

aceste adrese și locul aflării lui nu a fost posibil de stabilit (f. d. 29-30; 33-

34, Vol. IV).

La 15 ianuarie 2013 a fost dispusă anunțarea inculpatului în căutare cu

aplicarea măsurii preventive obligarea de a nu părăsi localitatea, ținînd cont

de faptul că ultimul nu se prezintă în fața instanței de judecată și nu se

cunoaște locul aflării acestuia (f. d. 37-39, Vol. IV).

Potrivit alin.(5) al art. 321 Cod de procedură penală, instanța, în cazul

neprezentării nemotivate a inculpatului la judecarea cauzei, este în drept să

dispună aducerea silită a inculpatului și să-i aplice o măsură preventivă sau

să o înlocuiască cu o altă măsură care va asigura prezentarea lui în instanță,

iar la demersul procurorului, să dispună anunțarea inculpatului în căutare.

Încheierea privind anunțarea inculpatului în căutare se execută de către

organele afacerilor interne.

La 13 februarie 2013 Curtea de Apel Chișinău a fost înștiințată de către

CP s. Rîșcani, mun. Chișinău că la data de 07 februarie 2013 a fost intentat

dosar de căutare cu nr.2013020059 în privința lui Krușkin V. (f. d. 52, Vol.

IV).

În circumstanțele create, instanța de apel a judecat cauza în lipsa

inculpatului Krușkin V. cu participarea apărătorului Bucatca V. (f. d. 14; 67-

73).

Reieșind din cele menționate, Colegiul penal consideră că instanța de

apel a respectat prevederile art. 321 Cod de procedură penală, care

reglementează procedura de judecare a cauzei în lipsa inculpatului, or,

potrivit alin. (6) al art. 321 Cod de procedură penală, instanța decide

judecarea cauzei în lipsa inculpatului din motivele prevăzute în alin.(2) pct.

1) numai în cazul în care procurorul a prezentat probe verosimile că

persoana pusă sub învinuire și în privința căreia cauza a fost trimisă în

judecată a renunțat în mod expres la exercitarea dreptului său de a apărea

în fața instanței și de a se apăra personal, precum și se sustrage de la

urmărirea penală și de la judecată.

În virtutea alin. (5) art. 412 Cod de procedură penală, se poate afirma

cu certitudine că neprezentarea inculpatului, care nu se află în stare de

arest și este legal citat în instanța de apel nu împiedică examinarea cauzei.

10

Mai mult ca atît, instanța de recurs reține faptul că, inculpatul Krușkin

V. a cunoscut despre adoptarea sentinței de către Judecătoria Rîșcani, mun.

Chișinău din 20 decembrie 2010, întrucît la acel moment se afla în detenție

în penitenciarul nr.13 mun. Chișinău, și ulterior, fiind eliberat la data de 10

ianuarie 2011 era conștient de faptul că este necesar să se afle locul de

domiciliu indicat în adeverința de eliberare, și anume: mun. Chișinău, str.

Ion Aldea Teodorivici, 16/1 ap.90 (f. d. 206, Vol. III) și să informeze despre

acest fapt instanța de judecată.

Colegiul penal menționează că, potrivit art. 238 alin. (31) Cod de

procedură penală, bănuitul, învinuitul sau inculpatul are obligația de a

informa, în termen de cel mult 3 zile, organul de urmărire penală,

procurorul, instanța de judecată despre schimbarea domiciliului. În cadrul

audierii, bănuitul, învinuitul sau inculpatul este informat cu privire la

această obligație și cu privire la consecințele nerespectării ei.

În speța dată, inculpatul Krușkin V. a ignorat cerințele legii, cunoscînd

cu certitudine despre ele, întrucît anterior a mai fost judecat.

12.2. De asemenea, din conținutul recursului argumentele invocate se

cuprind și în temeiul prescris de art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură

penală, iar potrivit acestei norme, hotărîrea instanței de apel poate fi

supusă recursului pentru a repara o eroare de drept, comisă de aceasta,

atunci cînd faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Sub acest aspect Colegiul menționează că, potrivit practicii judiciare

stabilite la judecarea recursului ordinar în cauza penală, s-a atenționat că,

erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect

legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost

constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Însă, pentru a se concluziona în acest fel, este necesar să se țină seama

de fapta săvîrșită și cum aceasta a fost stabilită de către instanța de apel și

dacă această faptă a fost încadrată în norma penală corectă, iar dacă fapta s-

a încadrat într-o altă normă penală, înseamnă că acesteia i s-a dat o

încadrare juridică greșită.

Potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele

faptei prejudiciabile săvîrșite și semnele componenței infracțiunii

prevăzute de norma penală.

Colegiul constată că, instanța de apel corect a conchis că, fapta din

19.01.2010 pe episodul în privința părții vătămate Ciurciuc N. a fost

săvîrșită de inculpatul Krușkin V. și acțiunile lui au fost încadrate corect în

11

baza art. 188 alin.(2) lit. b), f) Cod penal - tîlhăria, adică atacul tîlhăresc

săvîrșit asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de

violență periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei agresate, săvîrșită

de două sau mai multe persoane cu cauzarea de daune în proporții

considerabile.

Colegiul penal menționează că potrivit practicii judiciare stabilite în

sensul dispozițiilor art.188 Cod penal, prin ,,atac” trebuie de înțeles

acțiunile agresive ale făptuitorului, care sunt însoțite de violența

periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei agresate ori de

amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe.

Prin violență periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei

(art.188 alin. (1) Cod penal) se are în vedere violența care s-a soldat cu

vătămare medie sau ușoară a integrității corporale sau a sănătății ori care,

deși nu a cauzat aceste urmări, comportă la momentul aplicării sale,

datorită metodei de operare, un pericol real pentru viață și sănătate.

Sub incidența noțiunii „violența periculoasă pentru viață și sănătate”

nimeresc și cazurile: de compresiune a gîtului cu mîinile sau cu ajutorul

unui șnur; de ținere îndelungată a capului victimei sub apă; de îmbrăcare pe

capul victimei a unei pungi de polietilenă; de aruncare a victimei de la

înălțime ori dintr-un mijloc de transport etc.

Deși asemenea acțiuni violente pot să nu provoace nici moartea

victimei, nici vătămarea medie sau ușoară a integrității corporale sau a

sănătății acesteia, totuși, datorită caracterului lor, ele creează un pericol

real pentru viață și sănătate.

Așadar, atît vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a

sănătății, cît și vătămarea intenționată ușoară a integrității corporale intră

sub incidența art.188 Cod penal.

Violența de o intensitate mai redusă cade sub incidența art. 187 alin.(2)

lit. e) Cod penal, întrucît este nepericuloasă pentru viață și sănătate.

În speța dată, se constată că, partea vătămată Ciurciuc N. a fost strînsă

de gît de Krușkin V., i-au fost acoperiți ochii cu gluga, a fost doborîtă la

pămînt de ambii inculpați, Vasiliv V. și Krușkin V., și fiind jos, partea

vătămată a fost lovită de inculpați cu picioarele peste corp pentru a-i

sustrage geanta, fiindu-i cauzate în aceste circumstanțe vătămări corporale

medii cu dereglarea de lungă durată a sănătății, fapt confirmat prin raportul

de expertiză medico-legală nr.276/D din 15.03.2010.

Reieșind din cele expuse supra, instanța de recurs reține că, temeiurile

invocate de recurent prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 4), 12) Cod de

procedură penală, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului. Astfel

12

de erori de drept în speța examinată nu s-au comis, prin urmare hotărârea

atacată este legală și întemeiată.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea

cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante,

prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursul

ordinar depus de inculpatul Krușkin V. se declară inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Krușkin

Vladislav Victor împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 12 martie 2013, în propria cauză penală, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la data de 24 februarie 2015.

Președinte: Constantin Alerguș

Judecători: Nadejda Toma

Petru Moraru

13