ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 27.01.2015

1ra-16/2015 — art. 217 alin. 2 CP

HOTĂRÂRE
27.01.2015
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art. 217 alin. 2 CP
Temei legal
art. 427 alin. 1, pct. 6 CPP
Citează această cauză
1ra-16/2015 — art. 217 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-16/15

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

27 ianuarie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Constantin Alerguș, Ghenadie Nicolaev, Nadejda Toma,

Petru Moraru,

a judecat fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Tăut Dorina, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 iunie 2014, în

cauza penală în privința lui

Valuev Andrei Alexandr,

născut la 01 mai 1977, originar și domiciliat în mun.

Chișinău, str. Doina, nr. 75;

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

1.de la 13 noiembrie 2012 - pînă la 17 decembrie 2013;

(instanța de fond);

de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art.431 alin..(1) pct.11) Cod de procedură

penală legal executată.

2013, Valuev Andrei a fost condamnat în baza art. 217 alin. (2) Cod penal, la

un an închisoare.

În conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal, executarea pedepsei

stabilite a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 1 an.

Potrivit art. 87 alin. (2) Cod penal, pedeapsa stabilită prin sentința

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 06.02.2012, urmează a fi executată

de sine stătător.

Procesul penal în baza art. 186 alin. (2) lit. c),d) Cod penal a fost încetat

pe motivul împăcării părților.

1

Andrei la data de 22 septembrie 2012, aproximativ la orele 0010, urmărind

scopul sustragerii bunurilor altei persoane, prin culegere de chei a pătruns

în apartamentul nr. 2, din str. Iazului, nr. 2/2, mun. Chișinău, care aparține

cet. Vition Victor, de unde pe ascuns a sustras bunuri materiale în sumă de

12 400 lei și 350 Euro, echivalentul a 5602,59 lei, cauzîndu-i părții vătămate

un prejudiciu material considerabil în sumă totală de 18002,59 lei.

La data de 22 septembrie 2012, aproximativ la orele 1000-1035 de către

colaboratorii de poliție ai CPS Rîșcani, mun. Chișinău, la domiciliul lui

Valuev A. din mun. Chișinău, str. Doina, nr. 75 a fost efectuată cercetarea la

fața locului, unde sub masa din curtea casei a fost depistat și ridicat un

pachețel de hîrtie de culoare albastră- violetă, în care se afla substanță de

origine vegetală, uscată, mărunțită, cu miros specific, marijuana, cu masa de

3,76 gr. pe care inculpatul a păstrat-o pentru consum personal.

Liudmila în numele inculpatului, care au solicitat:

- procurorul, casarea parțială a sentinței în partea ce ține de stabilirea

pedepsei în baza art. 217 alin. (2) Cod penal și pronunțarea unei noi hotărîri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care, Valuev A. să fie

condamnat în baza art. 217 alin. (2) Cod penal, la 1 an închisoare. În

conformitate cu prevederile art. 85 Cod penal, la pedeapsa stabilită, să fie

adăugată parțial partea neexecutată a pedepsei numite prin sentința

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 06.02.2012, definitiv a-i stabili 1 an

și 2 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

În argumentarea soluției solicitate apelantul a invocat că instanța de

fond incorect a dispus suspendarea executării pedepsei, fără a ține cont de

prevederile alin. (4) art. 90 Cod penal, care stipulează că suspendarea

executării pedepsei nu se aplică în cazul recidivei;

- avocatul Grozova L. în numele inculpatului, casarea parțială a

sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Valuev A. să fie achitat pe capătul de învinuire în

baza art. 217 alin. (2) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost săvîrșită de

inculpat.

În motivarea cererii de apel avocata a menționat că sentința de

condamnare pe acest capăt de învinuire a fost bazată exclusiv pe declarațiile

2

martorilor polițiști care au participat la cercetarea la fața locului. Instanța nu

a dat apreciere faptului că în speță a avut loc percheziția la domiciliul lui

Valuev A., dar nici de cum „cercetarea la fața locului”, deoarece cercetarea la

fața locului se petrece la locul comiterii infracțiunii, dar nici de cum nu la

domiciliul persoanei care este bănuit de comiterea acestei infracțiuni.

19 iunie 2014, apelul procurorului a fost respins ca nefondat și admis apelul

avocatului Grozova L. în numele inculpatului, casată parțial sentința

contestată și pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Valuev Andrei a fost achitat de sub învinuirea

de comiterea infracțiunii prevăzute la art. 217 alin. (2) Cod penal, pe

motiv că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat.

În rest sentința a fost menținută.

de procuror nu au confirmat vinovăția lui Valuev A. în baza art. 217 alin. (2)

Cod penal.

Colegiul penal a conchis că organul de urmărire penală a întocmit actele

procedural probatorii cu derogări de la prevederile art. 118,125,127,141 Cod

de procedură penală.

Mai mult, instanța de apel a relevat că organul de urmărire penală a

efectuat acțiunea procesuală - percheziția cu derogare de la prevederile art.

125 Cod de procedură penală. La fel, nu au fost respectate drepturile lui

cunoștință procesul verbal nr. 6272 din 22.09.2012, prin care s-a constatat

starea de ebrietate provocată de stupefiante.

În consecință, Colegiul penal a conchis că atît la urmărirea penală cît și

în cadrul cercetării judecătorești vinovăția lui Valuev A. în comiterea

infracțiunii incriminate prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal, prin prisma

art. 101 Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmare, prin urmare

acesta urmează a fi achitat pe motiv că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat.

contestat-o acuzatorul de stat, care, invocînd temeiul de drept prevăzut la

art. 427 alin. (1), pct. 6) Cod de procedură penală, solicită, casarea acesteia

3

cu remiterea cauzei la rejudecare în aceiași instanță de apel în alt complet de

judecată.

În argumentarea cererii de recurs recurentul a invocat următoarele:

- instanța de apel a dat o apreciere eronată și formală de ordin general

probelor prezentate de acuzare, fără a se pronunța asupra fiecărei probe în

parte;

- instanța ierarhic inferioară a respins probele acuzării fără o motivare

plauzibilă sau bazată pe probe ce ar combate învinuirea incriminată

inculpatului;

- în argumentarea soluției adoptate instanța de apel a invocat că

inculpatul nu și-a recunoscut vina de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 217 alin. (2) Cod penal, punînd totodată la îndoială legalitatea și

constatările făcute prin întocmirea actelor procedurale probatorii cu

derogare de la prevederile art. 118,125,127,141 Cod de procedură penală

cum ar fi: procesul - verbal de cercetare la fața locului din 22.09.2012,

raportul de expertiză nr. 221 din 30.09.2012, procesul - verbal de constatare

a stării de ebrietate nr. 6272 din 22.09.2012, însă acuzarea consideră că

nerecunoașterea vinovăției de către inculpat, nu echivalează cu achitarea

acestuia de vreme ce acuzarea a prezentat probe concludente pertinente și

utile, care în ansamblu prin coroborare au dovedit pe deplin că inculpatul a

comis infracțiunea incriminată.

motivele invocate, Colegiul penal consideră că recursul urmează a fi respins

din următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,

judecînd recursul, instanța de recurs este în drept să-l respingă ca

inadmisibil, cu menținerea hotărîrii atacate.

Potrivit prevederilor art. 389 alin. (1) Cod de procedură penală,

sentința de condamnare se adoptă numai în condiția în care, în urma

cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii a fost

confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată.

Articolul 93 alin. (1), (3) Cod de procedură penală stipulează, că

probele sînt elemente de fapt care pot fi folosite în procesul penal ca probe

4

dacă ele au fost dobîndite de organul de urmărire penală sau de alte părți în

proces, cu respectarea prevederilor Codului de procedură penală.

Aliniatul (4) al aceluiași articol prevede că datele de fapt obținute prin

activitatea operativă de investigații pot fi admise ca probe numai în cazurile

în care ele au fost administrate și verificate prin intermediul mijloacelor

prevăzute la alin. (2), în conformitate cu prevederile legii procesuale, cu

respectarea drepturilor și libertăților persoanei sau cu restricția unor

drepturi și libertăți autorizate de către instanța de judecată.

În conformitate cu prevederile art. 94 alin. (1) pct. 2), 8) Cod de

procedură penală în procesul penal nu pot fi admise ca probe și, prin

urmare, nu pot fi puse la baza sentinței sau a altor hotărîri judecătorești

datele care au fost obținute prin încălcarea dreptului la apărare a bănuitului,

învinuitului, inculpatului, părții vătămate, martorului sau cu încălcări

esențiale de către organul de urmărire penală a dispozițiilor prezentului cod.

Revenind la speța supusă judecării Colegiul penal lărgit ține să

menționeze că instanța de apel la judecarea cauzei a ținut cont în deplină

măsură de normele de drept sus menționate, pronunțînd o hotărîre legală și

întemeiată.

Totodată, instanța de recurs ține reține că potrivit materialelor

cauzei la 22 septembrie 2012 a fost emisă ordonanța de începere a urmăririi

penale în baza art. 186 alin. (2) lit. b),c),d) Cod penal, pe faptul sustragerii

din apartamentul nr. 2 din str. Iazului, nr. 2/2, mun. Chișinău a bunurilor

materiale, cauzei fiindu-ii atribuit nr. 2012022070. Pe parcursul urmăririi

penale a fost recunoscut în calitate de bănuit Valuev A. Astfel, la momentul

reținerii lui Valuev A. o parte din bunurile sustrase au fost găsite, ulterior,

pentru a fi depistate celelalte bunuri a fost efectuată cercetarea la fața locului

la domiciliul lui Valuev A., din mun. Chișinău, str. Doina, nr. 75, în lipsa

acestuia. În cadrul cercetării la fața locului, în curtea casei, a fost depistat și

ridicat un pachețel de hîrtie de culoare albastră- violetă, în care se afla

substanță de origine vegetală, uscată, mărunțită, cu miros specific.

Pe faptul dat, la 22 octombrie 2012, a fost emisă ordonanța de începere

a urmăririi penale în baza art. 217 alin. (2) Cod penal - circulația ilegală a

substanțelor narcotice, psihotrope sau analoagelor lor, în proporții mari, fără

scop de înstrăinare, cauzei fiind atribuit nr. 2012022349 (f.d.177, vol. I).

5

Astfel, se constată că la baza ordonanței privind pornirea urmăririi

penale a stat procesul – verbal de cercetare la fața locului din 22 septembrie

2012.

În continuare, Colegiul penal conchide că urmează a fi respins

argumentul invocat de acuzatorul de stat în partea ce ține de faptul că în

speță instanța de apel greșit a indicat că acțiunea procesuală – percheziția,

a fost efectuată cu derogări de la normele procedurale, deoarece în cadrul

urmăririi penale așa acțiune procesuală nu a fost efectuată, fiind petrecută

doar cercetarea la fața locului.

Sub acest aspect, Colegiul penal reține că cercetarea a fața locului la

domiciliu însoțește, de regulă, percheziția domiciliară. De aceea, instanța de

recurs consideră că regimul juridic al unei asemenea măsuri este identic cu

cel prevăzut pentru efectuarea unei percheziții. Prin urmare, efectuarea unor

percheziții în cadrul cercetării la fața locului în domiciliu trebuie să fie

însoțită de garanții suficiente împotriva eventualelor abuzuri, deoarece

reprezintă o ingerință a autorităților în exercitarea dreptului la domiciliu.

Aceste garanții constau, în esență, în necesitatea plasării în cazul dat întregii

proceduri sub autoritatea unui judecător.

Existența acestei constatări se întemeiază pe prevederile art. 12

alin. (2) Cod de procedură penală, care stipulează că perchezițiile, cercetările

domiciliului, precum și alte acțiuni de urmărire penală la domiciliu,

pot fi ordonate și efectuate în baza unui mandat judiciar, cu excepția

cazurilor și modului prevăzute de prezentul cod. În cazul efectuării

acțiunilor procesuale fără mandat judiciar, organul abilitat să efectueze

aceste acțiuni, imediat, dar nu mai tîrziu de 24 de ore de la terminarea

acțiunii, prezintă instanței de judecată materialele respective pentru

controlul legalității acestor acțiuni, acțiuni care nu au fost efectuate.

Concomitent, Colegiul penal relevă că, scopul cercetării la fața locului,

constă în descoperirea urmelor infracțiunii și mijloacelor materiale de probe,

pentru a stabili circumstanțele care au importanță pentru cauză, inclusiv

mijloacele materiale de probă, pe cînd scopul percheziției este căutarea,

descoperirea și ridicarea anumitor instrumente, care au servit la săvîrșirea

infracțiunii, obiecte și valori dobîndite în urma infracțiunii.

6

Prin urmare Colegiul penal conchide că în conformitate cu prevederile

art. 94 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală nu pot fi utilizate în calitate

de probă elementele de fapt, ce se conțin în procesul – verbal de cercetare la

fața locului din 22.09.2012 (f.d.14-19, vol. I), deoarece această acțiune

procesual penală reprezintă în sine o percheziție, care s-a efectuat cu

derogări de la prevederile art. 12 alin. (2) și art. 125 alin. (4), (5) Cod de

procedură penală.

Totodată, instanța de recurs apreciază ca fiind justă concluzia

instanței de apel referitor la faptul că hotărîrea de condamnare pe capătul de

învinuire ce ține de păstrarea substanțelor narcotice fără scop de înstrăinare,

nu poate fi bazată doar pe declarațiile martorilor Grosu D., Gîncu A.,

Caiudin D. care sunt persoane direct cointeresate în mersul anchetei și care

au participat la cercetarea la fața locului, de vreme ce alte probe pertinente,

concludente și utile de către acuzatorul de stat nu au fost prezentate.

La fel, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată și declarativă afirmația

recurentului referitor la faptul că lui Valuev A. i s-a adus la cunoștință

raportul de expertiză nr. 221 din 30.09.2012, fapt care se confirmă prin

recipisă (f.d.198, vol. I) iar ultimul a dispus de posibilitatea de a se pronunța

asupra concluzii expertului.

La acest capitol instanța de recurs ține să menționeze că în decizia

contestată, instanța de apel nu a făcut careva referire la acest raport de

expertiză la care face trimitere acuzatorul, dar la procesul-verbal de

constatare a stării de ebrietate nr. 6272 din 22.09.2012, care a fost prezentat

de recurent abia în cadrul ședinței instanței de fond. Prin urmare, Colegiul

penal conchide ca fiind justă concluzia instanței de apel referitor la faptul că

Valuev A. nu a luat cunoștință de acest act fiind lipsit de posibilitatea de a se

pronunța asupra constatărilor din acest proces verbal și de a se apăra.

Prin urmare, Colegiul conchide că concluziile instanței de apel referitor

la achitarea inculpatului pe acest capăt de învinuire (art. 217 alin. (2) Cod

penal) sunt întemeiate, concluzii care, cum s-a menționat mai sus, detaliat

sînt motivate și se bazează pe aprecierea obiectivă și sub toate aspectele a

probelor administrate.

În concluzie Colegiul constată, că în prezenta cauză nu se întrevăd

erori de drept prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală

7

și ca urmare hotărîrea atacată este legală și întemeiată, instanța de apel la

adoptarea soluției a examinat multilateral probele administrate și le-a dat o

apreciere corectă .

În acest context, instanța de recurs conchide, că argumentele invocate

de către acuzatorul de stat în recurs sunt neîntemeiate, fapt ce impune

incontestabil respingerea recursului ca inadmisibil cu menținerea hotărîrii

contestate

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Tăut Dorina, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 iunie 2014, în

cauza penală în privința lui Valuev Andrei Alexandr, cu menținerea hotărîrii

contestate.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 17 februarie 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecători Constantin Alerguș

Ghenadie Nicolaev

Nadejda Toma

Petru Moraru

8

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2014-01-22
0,96
1ra-86/2014 — art.187 alin. 2, lit.b,e,f CP
Dosarul 1ra-86/14 C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e D E C I Z I E 15 ianuarie 2014 mun. Chișinău Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența: președinte – Petru Ursache, judecători – Constantin Alerguș, Ghenadie N
CSJ 2015-01-28
0,95
1ra-76/2015 — art.187 alin.2 lit.b,e,f, art.188 alin.2 lit.b,e,f CP
Dosarul nr. 1ra-76/2015 CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE D E C I Z I E 28 ianuarie 2015 mun. Chișinău Colegiul penal în componența: președinte – Constantin Alerguș, judecători – Nadejda Toma, Petru Moraru
CSJ 2016-04-06
0,95
1ra-177/2016 — art.187 alin.2 lit.e CP
Dosarul 1ra-177/16 C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ţ i e D E C I Z I E 06 aprilie 2016 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: preşedinte – Petru Ursache, judecătorii – Constantin Alerguş, Vladimir Timofti, a examinat
CSJ 2016-03-22
0,95
1ra-68/2016 — art.186 alin.2 lit.b,c,d CP
Dosarul nr. 1ra-68/2016 CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE D E C I Z I E 22 martie 2016 mun. Chişinău Colegiul lărgit în următoarea componenţă: preşedinte Ursache Petru judecători Toma Nadejda Nicolaev Ghenadie Timofti Vladimir Alerguş Constantin j
CSJ 2016-01-19
0,95
1ra-21/2016 — art. 326 alin.3 lit. a Cod penal
Dosarul 1ra-21/2016 C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ţ i e D E C I Z I E 19 ianuarie 2016 mun. Chişinău Colegiul penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte – Petru Ursache, Judecătorii – Constantin Alerguş,
Sursă