1ra-21/2016 — art. 326 alin.3 lit. a Cod penal

1ra-21/2016 — art. 326 alin.3 lit. a Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul 1ra-21/2016

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

19 ianuarie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Ghenadie Nicolaev,

Petru Moraru

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Cojocaru Tudor, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 mai

2015, în cauza penală în privința lui

Borosean Andrei Anatolie,

născut la 29 mai 1980, originar din or Dubăsari, domiciliat

în mun. Chișinău, bd. Moscovei, nr. 7/3, ap. 25,

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

1.de la 31 ianuarie 2015 - pînă la 24 martie 2015; (instanța

de fond);

apel);

de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă:

pronunțată în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, Borosean

Andrei a fost condamnat în baza art. 326 alin. (3) lit. a) Cod penal, la 3 ani

închisoare.

În conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 3 ani.

Andrei în perioada martie – august 2012 susținînd că deține influență asupra

funcționarilor publici din Primăria Chișinău, a pretins de la cet. Mihu Ion suma

de 58 000 Euro, promițînd că va determina persoanele responsabile să-i atribuie

în locațiune sau în proprietate privată trei terenuri pe teritoriul mun. Chișinău.

1

Astfel, pe parcursul lunilor martie-aprilie 2012 inculpatul a pretins și a

primit de la Mihu Ion suma de 11 500 Euro, susținînd că va asigura atribuirea

a două terenuri adiacente, amplasate la intersecția străzilor Romană cu Vasile

Alecsandri din mun. Chișinău, în proprietatea acestuia ca urmare a participării

la licitațiile funciare organizate de către Primăria mun. Chișinău a

întreprinderilor SRL „Marmih Plus” și SRL „Diongrup”, fondate în acest

scop, la indicația lui Borosean Andrei de către Mihu Ion, și totodată va

determina persoanele publice din cadrul Primăriei, în atribuțiile cărora intră

desemnarea cîștigătorilor licitației, să favorizeze întreprinderile menționate în

obținerea în locațiune a acestor terenuri.

În aceiași perioadă, Borosean Andrei a primit de la Mihu Ion în cîteva

tranșe suma de 12 500 Euro, din suma pretinsă de 25 000 Euro, susținînd că va

asigura atribuirea în locațiune a unui teren, amplasat între blocurile locative

din str. Kiev nr.8 și Kiev 10 mun. Chișinău, ca urmare a participării la licitațiile

funciare, organizate de Primăria mun. Chișinău, a întreprinderii SRL „Unitot”,

fondată în acest scop de către Mihu Ion la indicația lui Borosean Andrei și

totodată, va determina persoanele publice din cadrul Primăriei mun. Chișinău,

în atribuțiile cărora intră desemnarea cîștigătorilor la licitație, să favorizeze

întreprinderea menționată în obținerea în locațiune a terenului dat.

Ulterior, constatînd că pe terenul, amplasat la intersecția străzilor Romană

cu Vasile Alecsandri s-au inițiat lucrări de construcție, Mihu Ion a solicitat

restituirea mijloacelor bănești, însă, Borosean A. a refuzat, comunicîndu-i că

banii au fost transmiși funcționarilor din cadrul Primăriei mun. Chișinău.

Tot el, în decembrie 2012, susținînd că are influență asupra unor

funcționari din Primăria Chișinău a pretins suma de 25 000 Euro de la cet.

Prisăcaru Dorin, susținînd că îi v-a determina pe aceștia să-i atribuie în

locațiune un teren pentru construcție în arealul mun. Chișinău.

Astfel el, pe parcursul lunii decembrie 2012, a primit de la Prisăcaru

Dorin prima rată în valoare de 10 000 Euro din suma pretinsă, susținînd că va

asigura atribuirea în locațiune a unui teren cu suprafața de 0,4 ha, amplasat la

intersecția str. N. Milescu-Spătarul cu str. Ion Dumeniuc din mun. Chișinău ca

urmare a participării sale la licitațiile funciare, organizate de Primăria mun.

Chișinău în baza cererii depuse la indicația lui Borosean Andrei, determinând

persoanele publice din cadrul Primăriei mun. Chișinău, în atribuțiile cărora

intră desemnarea cîștigătorilor la licitație, să-l favorizeze anume pe el în

obținerea terenului dat în locațiune.

2

Ulterior, Prisăcaru Dorin, adresînd către Primăria mun. Chișinău două

cereri de atribuire a terenului menționat și primind refuz, a solicitat lui

Borosean A. restituirea mijloacelor bănești, pe care anterior i le-a transmis,

însă, a fost refuzat pe motiv că suma primită de 10 000 Euro a fost transmisă

funcționarilor din Primăria mun. Chișinău.

acesteia și pronunțarea unei hotărîri de condamnare în baza art. 326 alin. (3) lit.

a) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis,

argumentînd că pedeapsa stabilită este prea blîndă în raport cu fapta comisă

și nu va asigura atingerea scopului prevăzut de art. 61 Cod penal.

apelul acuzatorului de stat a fost respins ca nefuodat și menținută sentința.

inculpatului i-a fost stabilită o pedeapsă în limitele legii, ținîndu-se cont de

criteriile generale de individualizare a acesteia prevăzute de art. 61, 75 Cod

penal.

Totodată, Colegiul penal a menționat că, luînd în considerație toate

circumstanțele cauzei și anume că inculpatul și-a recunoscut vina, s-a căit de

cele comise, iar cauza a fost examinată în baza probelor administrate la faza de

urmărire penală, instanța de fond just a conchis că corectarea și reeducarea

acestuia poate avea loc fără izolarea de societate și corect a aplicat în privința

lui Borosean Andrei prevederile art. 90 Cod penal.

acuzatorul de stat, care invocînd temeiul de drept prevăzute la pct. 10) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, solicită, casarea parțială a deciziei contestate

în partea numirii pedepsei lui Borosean Andrei, cu excluderea prevederilor art.

90 Cod penal, invocînd că atît instanța de fond cît și cea de apel neîntemeiat au

ajuns la concluzia că corectarea inculpatului este posibilă fără izolarea acestuia

de societate. Consideră că la individualizarea executării pedepsei stabilite

inculpatului instanțele ierarhic inferioare nu au ținut cont de prevederile art. 61

Cod penal, precum și de faptul că Borosean A. a comis o infracțiune gravă.

procedură penală, inculpatul a depus referință privind opinia sa asupra

recursului, solicitînd respingerea acestuia, deoarece argumentele invocate de

recurent sunt neîntemeiate, iar pedeapsa stabilită de instanța de fond și

menținută de instanța de apel este echitabilă, aplicată cu respectarea

3

prevederilor art. 61, 75 Cod penal.

motivele invocate, Colegiul conchide că acesta urmează a fi admis, din

următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, judecînd recursul instanța este în drept să admită recursul, cu casarea

totală sau parțială a hotărîrii atacate și cu pronunțarea unei noi hotărîri, în cazul

în care nu se agravează situația condamnatului.

Or, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept,

care a dus la adoptarea unei hotărîri ilegale, totodată, instanța de recurs verifică

dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărîrile atacate și dacă

aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și

material.

Conform art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală,

și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept

care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelurilor, precum și

motivele adoptării soluției respective, cerințe prevăzute la art. 417 alin. (1) pct.

8) Cod de procedură penală.

Revenind la textul recursului declarat de procuror, Colegiul lărgit reține

că recurentul critică hotărîrea instanței de apel invocînd temeiul de drept

stipulat în pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care prevede că

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și apel, atunci cînd s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Prin urmare, instanța de recurs relevă că procurorul critică decizia

instanței de apel în partea menținerii concluziilor instanței de fond privind

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, considerînd concluziile instanțelor în

această parte greșite și în contradicție cu probatoriul administrat la etapa

urmăririi penale și cercetării judiciare, neconforme scopului legii penale și

principiului individualizării răspunderii penale și pedepsei penale.

La fel, recurentul opinează că instanța de apel nu a ținut cont de gradul

de pericol social al faptei comise de inculpat și nu a luat în considerație că

4

infracțiunea prevăzută de art. 326 alin. (3) lit. a) Cod penal se atribuie la

categoria celor grave, pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii de

pînă la 7 ani.

Analizînd hotărîrile judecătorești sub aspectul menționat, în raport cu

circumstanțele cauzei, în prezenta speță, Colegiul lărgit consideră că, soluțiile

instanțelor de fond și apel în partea individualizării executării pedepsei

stabilite lui Borosean A., sunt neîntemeiate, iar instanțele nu au ținut cont în

deplină măsură de scopul pedepsei, prevăzute în dispoziția art. 61 Cod penal,

de prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea inculpaților cît și a altor

persoane, astfel nejustificat au aplicat prevederile art. 90 Cod penal.

Așa dar, la stabilirea pedepsei pentru săvîrșirea unei infracțiuni, instanța

de judecată este singură în măsură să înfăptuiască nemijlocit opera de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune,

avînd deplină libertate de acțiune în vederea realizării acestei operațiuni.

Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de

judecată, într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvîrșite

și cu periculozitatea infractorului. În același timp, instanța este în drept de a

aplica și prevederile Părții Generale a Codului penal, inclusiv și ale art. 90 Cod

penal, în cazul în care nu sunt careva impedimente.

Categoria și termenul pedepsei ce urmează a fi stabilit este în dependență

de circumstanțele atenuante și agravante, prevăzute de art. 76-77 Cod penal,

precum și efectele acestora prescrise în art. 78 Cod penal.

În speță, sancțiunea normei penale în baza căreia inculpatul a fost

condamnat (art. 326 alin. (3) lit. a) Cod penal), prevede amenda de la 4000 la

6000 unități convenționale și închisoare de la 3 la 7 ani, iar în conformitate cu

prevederile art. 16 alin. (4) Cod penal, se consideră infracțiune gravă.

Din conținutul sentinței, care a fost menținută prin decizia instanței de

apel, la capitolul stabilirii pedepsei inculpatului, instanța de fond a menționat

că la numirea acesteia a ținut cont de personalitatea inculpatului și gravitatea

faptei comise, stabilindu-i pedeapsa - 3 ani închisoare, iar în temeiul art. 90 Cod

penal a dispus suspendarea executării acesteia.

La acest capitol, Colegiul lărgit ține să menționeze, că deși legea nu

îngrădește libertatea instanței de judecată de a-și forma convingerea cu privire

la posibilitatea făptuitorului de a se îndrepta fără executarea efectivă a

pedepsei, ea (legea) obligă instanța să-și motiveze hotărîrea de suspendare

5

condiționată a executării pedepsei, indicînd precis acele motive pe care s-a întemeiat

convingerea ei.

Analizînd sub acest aspect textul sentinței, Colegiul penal constată, că

instanța de fond nu și-a argumentat în general concluzia la acest capitol,

menționînd doar ”(…) reieșind din circumstanțele de fapt stabilite instanța a ajuns

la concluzia că pentru corectarea și reeducarea inculpatului este rațional de ai aplica o

pedeapsă sub formă de închisoare în limita articolului incriminat cu aplicarea

prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală și art. 90 Cod penal –

suspendarea condiționată a executării pedepsei.”

Astfel, reieșind din cele menționate instanța de recurs conchide că

concluzia primei instanțe privind stabilirea pedepsei închisorii cu dispunerea

suspendării acesteia este pripită, neîntemeiată și absolut neargumentată.

În continuare Colegiul relevă că acuzatorul de stat nefiind deacord cu

sentința considerînd-o prea blîndă a contestat-o cu apel.

Curtea de apel și-a argumentat decizia de respingere a apelului

menționînd următoarele: ,,(…) corectarea inculpatului cît și prevenția vor fi atinse

și prin suspendarea condiționată a executării pedepsei numite în baza art. 90 Cod penal,

deoarece sancțiunea aplicată față de acesta este sub nivelul stabilit de norma

dată, Borosean A. nu este anterior condamnat, nu se află la evidența medicului

psihiatric și narcolog, este încadrat în cîmpul muncii, motive din care Colegiul conchide

că, încarcerarea va avea un efect negativ asupra persoanei lui, comportamentul căruia

după comiterea faptelor infracționale – recunoașterea vinei și căința sinceră pentru

faptele comise (…).”

Analizînd textul deciziei contestate Colegiul lărgit relevă, că motivarea

soluției este neclară și contradictorie, or instanța a conchis că corectarea

inculpatului poate avea loc prin suspendarea executării pedepsei deoarece

sancțiunea aplicată inculpatului este sub nivelul stabilit de norma penală în

baza căreia a fost condamnat.

Cît privește constatarea făcută de instanța de apel referitor la faptul că

inculpatul a recunoscut vina și s-a căit de cele comise și din acest considerent

în privința acestuia urmează a fi aplicate prevederile art. 90 Cod penal, Colegiul

lărgit la fel o consideră pripită, or dispunînd suspendarea executării pedepsei

stabilite instanța de apel nu a ținut cont de explicațiile date în pct. 35 al Hotărîrii

Plenului Curții Supreme de Justiție a RM nr. 13 din 16.12.2013 ,,Cu privire la

aplicarea prevederilor art. 3641 CPP de către instanțele judecătorești”, potrivit căruia

recunoașterea vinovăției care atrage incidența procedurii simplificate, nu poate

6

valorifica ca o circumstanță atenuantă judiciară prevăzută de art. 76 alin. (1) lit.

f) CP, deoarece ar însemna că aceleiași situații de drept i se acorde o dublă

valență juridică, precum și al pct. 10 al Hotărîrii Plenului Curții Supreme de

Justiție a RM nr. 8 din 11.11.2013 ,,Cu privire la unele chestiuni ce vizează

individualizarea pedepsei penale”, care stipulează, că în cazul în care instanța de

judecată a constatat circumstanțe atenuante și a redus pedeapsa, după caz pînă

la minim, aceste circumstanțe nu mai pot servi temei de aplicare a prevederilor

art. 90 Cod penal.

În acest context, instanța de recurs găsește necesar de menționat, că

potrivit pct. 17 al Hotărîrii nr. 8 din 11.11.2013 sus menționate, instanțele

trebuie să asigure aplicarea măsurilor aspre de pedeapsă față de persoanele

adulte care au săvîrșit infracțiuni grave și să acorde o atenție sporită în cazurile

stabilirii pedepsei persoanelor declarate vinovate în săvîrșirea infracțiunilor

contra bunei desfășurări a activității în sfera publică.

Generalizînd cele menționate mai sus, Colegiul penal lărgit conchide că

instanțele de fond pripit și absolut nefondat au individualizat executarea

pedepsei stabilite lui Borosean Andrei, greșit reținînd ca temei pentru aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal – recunoașterea vine și căința sinceră, fără a ține

cont de gravitatea infracțiunii comise, consecințele acesteia, care în afară de

pericolul social sporit, afectează grav autoritatea și imaginea instituțiilor și

organizațiilor publice.

Prin urmare, instanța de recurs, în speța dată, găsește întemeiate

argumentele recursului declarat de procuror și constată că concluzia instanțelor

de fond și apel, precum că scopul legii penale poate fi atins și fără executarea

pedepsei reale cu închisoare, ca fiind neîntemeiată și din acest motiv o exclude,

nefiind considerat faptul că, prin această soluție se înrăutățește situația

condamnatului.

Ca agravare a situației condamnatului se subînțelege situațiile de

schimbare a soluției din achitare în condamnare, de încadrare juridică la o

infracțiune mai gravă, sau un alt aliniat nou, literă, de înlocuire a sancțiunii cum

ar fi a măsurii educative în pedeapsa prevăzută de sancțiune, din amendă în

închisoare, prin mărirea cuantumului aceleiași pedepse ori adăugarea la

pedeapsa principală a pedepsei complementare, de aplicarea unor măsuri de

siguranță la care nu fusese inițial condamnat, de reținere în recurs a stării de

recidivă, a concursului de infracțiuni în loc de infracțiune continuă; situații de

7

învinuire care esențial, după circumstanțe reale, diferă de cea de la început sau

orice altă modificare a învinuirii, ce afectează dreptul inculpatului la apărare.

În temeiul celor expuse, Colegiul lărgit conchide că, recursul declarat de

procuror urmează a fi admis, casate parțial hotărîrile instanțelor de fond și apel

în partea stabilirii pedepsei inculpatului, cu excluderea aplicării prevederilor

art. 90 Cod penal.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul

Curții de Apel Chișinău, Cojocaru Tudor, casează parțial sentința Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău din 24 martie 2015 și decizia Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 27 mai 2015, în cauza penală în privința lui Borosean

Andrei Anatolie, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărîre conform căreia

exclude aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Borosean Andrei Anatolie se consideră condamnat în baza art. 326 alin.

(3) lit. a) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar

de tip semiînchis.

Termenul de executare a pedepsei lui Borosean Andrei Anatolie se

calculează din momentul reținerii acestuia cu includerea perioadei aflării în

stare de arest de la 31 decembrie 2014 pînă la 24 martie 2015, inclusiv.

În rest, dispozițiile hotărîrilor contestate se mențin.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 18 februarie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

Ghenadie Nicolaev

Petru Moraru

8