1ra-230/2016 — art.187 alin.2 lit. f Cod penal

Prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 01 octombrie 2014, Codrean Ch. a fost condamnat în baza art. 187 alin. (2), lit. f) Cod penal, la 3 ani închisoare. Conform art. 85 Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa aplicată i-a fost adăugată parțial partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 15 iulie 2010, definitiv fiindu-i stabilită pedeapsa de 4 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut că, la 05.01.2013, în jurul orei 1650, Codrean Ch. aflîndu-se în mun. Chișinău, str. Vasile Lupu, 59, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, intenționat i-a aplicat cet. Cebotari E., trei lovituri cu pumnul în regiunea capului, după care în mod deschis i-a smuls din mînă sacoșa din polietilenă în care se afla: un aparat de imprimat prețurile și acte contabile a ÎI ”Hellen”, o geantă, un portmoneu în care se afla suma de 4 215 lei, telefonul mobil de model ”NOKIA ASHA 200” cu nr. IMEI-354556054069706 și 354556054069714, în care se aflau cartelele SIM nr. 1 069462737 și 079375824, în valoare de 1 200 lei, 2 dolari SUA, legitimația de pensionar și buletinul de identitate, prin ce i-a cauzat părții vătămate un prejudiciu material în proporții considerabile în sumă de 5 940 lei.

Împotriva sentinței au declarat apel procurorul și avocații Mardari V. și Hriplivaia V. în numele inculpatului Codrean Ch. care au solicitat: - procurorul, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de condamnare a lui Codrean Ch. în baza art. 187 alin. (2), lit. f) Cod penal, la 5 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, iar conform art. 85 Cod penal, la pedeapsa stabilită să-i fie adăugată parțial partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 15 iulie 2010, numindu-i definitiv pedeapsa de 8 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. În motivarea apelului procurorul a invocat că, inculpatul nu este la prima abatere de la lege, anterior fiind condamnat pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2), lit. b), e), f) Cod penal, la 4 ani închisoare, iar conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 3 ani, astfel prin sentința contestată inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă prea blîndă în lipsa cărorva circumstanțe atenuante, care ar justifica aplicarea unei asemenea sancțiuni. - avocatul Mardari V. în numele inculpatului, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare. În motivarea apelului avocatul a invocat următoarele argumente: - instanța a interpretat eronat declarațiile martorului Gabur Vl.; - instanța de fond nu a analizat și nu a dat nici o apreciere declarațiilor martorului Codrean T.; - potrivit descifrărilor anexate la materialele cauzei, la data și ora comiterii infracțiunii, telefonul mobil al părții vătămate se afla în altă regiune și nu în locul unde a fost atacată; - instanța de fond a dat o apreciere critică declarațiilor și argumentelor inculpatului precum că el nu a comis jaful, deoarece la acel moment s-a aflat acasă cu familia; - avocatul Hriplivaia V. în numele inculpatului, repunerea în termen, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare, din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracționale. În motivarea apelului avocatul a invocat următoarele argumente: - probele anexate la materialele cauzei sunt insuficiente pentru a permite calificarea faptei inculpatului conform infracțiunii imputate; - învinuirea este bazată pe depoziții contradictorii ale părții vătămate și martorilor acuzării; - potrivit descifrărilor anexate la materialele cauzei, la data și ora comiterii infracțiunii, telefonul mobil al părții vătămate se afla în altă regiune și nu în locul 2 unde a fost atacată.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 octombrie 2015, apelurile declarate de avocații Mardari V. și Hriplivaia V. în numele inculpatului au fost respinse ca fiind nefondate iar apelul declarat de procuror admis, fiind dispusă casarea parțială a sentinței și pronunțată hotărîre de condamnare a inculpatului Codrean Ch. în baza art. 187 alin. (2), lit. f) Cod penal, la 4 ani închisoare, iar conform art. 85 alin. (1) Cod penal, la pedeapsa aplicată prin noua sentință i-a fost adăugată parțial partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 15 octombrie 2010, stabilindu-i definitiv pedeapsa de 6 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. Termenul executării pedepsei urmînd a fi calculat din momentul reținerii.

În motivarea deciziei adoptate instanța de apel a menționat că, instanța de fond, cercetînd în cumul probele administrate în ședința de judecată prin prisma admisibilității, pertinenței și concludenții, utilității și veridicității raportată la declarațiile date în ședința de judecată și probele administrate, a stabilit o corectă situație de fapt, dînd faptelor reținute în sarcina inculpatului Codrean Ch. o încadrarea juridică corespunzătoare și anume art. 187 alin. (2), lit. f) Cod penal. Instanța de apel a apreciat ca fiind declarativă critica apărării cu referire la declarațiile martorului Gabur Vl. pe care le consideră ca fiind contradictorii celor indicate în procesul-verbal al ședinței de judecată, deoarece partea apărării nu a indicat și nu a specificat care ar fi acestea. În ce privește declarațiile martorului Codrean T., instanța de apel a menționat că, acestea nu pot fi reținute în sensul confirmării nevinovăției inculpatului reieșind din aspectele ce vizează în primul rînd calitatea martorului, care este mama inculpatului și care în mod semnificativ ar putea prezenta o altă realitate a evenimentelor petrecute la 05.01.2013 și nu pot fi apreciate prin coroborare cu alte probe administrate la materialele cauzei. În continuare, instanța de apel verificînd legalitatea individualizării pedepsei penale în privința inculpatului a constatat că, instanța de fond nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, nu a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului. Instanța de apel reținut că, inculpatul Codrean Ch. vina în comiterea infracțiunii incriminate nu a recunoscut-o, nu a recuperat prejudiciul cauzat părții vătămate Cebotari E., nu este la prima abatere de la lege, anterior fiind condamnat prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 15.07.2010, în baza art. 188 alin. (2), lit. b), f) Cod penal, la 4 ani închisoare, iar conform art. 90 3 Cod penal, pedeapsa închisorii a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 3 ani (f.d. 175-183). Prin urmare, instanța de apel a constatat că, inculpatul Codrean Ch. a comis infracțiunea prevăzută de art. 187 alin. (2), lit. f) Cod penal, în termenul de probă, respectiv, pedeapsa penală aplicată de către prima instanță este una prea blîndă, care nu este raportată la personalitatea inculpatului și la circumstanțele cauzei. Astfel, instanța de apel a conchis că, aplicarea pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani, este una rațională și echitabilă în coraport cu circumstanțele cauzei și cu personalitatea inculpatului, iar în conformitate cu prevederile art. 85 alin. (1) Cod penal, la pedeapsa aplicată prin noua sentință s-a adăugat parțial partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 15.07.2010, stabilindu-i inculpatului pedeapsa definitivă de 6 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Împotriva hotărîrilor nominalizate declară recurs ordinar avocatul Hriplivaia V. în numele inculpatului, care invocînd temei prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, solicită casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare, din motiv că acțiunile acestuia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii imputate. În motivarea recursului ordinar, avocatul invocă argumente similare cu cele indicate anterior în apel și descrise la pct. 3. al prezentei decizii, suplimentar menționînd următoarele: - la examinarea cauzei instanța de apel nu a respectat prevederile art. 414 Cod procedură penală, nu a verificat legalitatea și temeinicia sentinței în baza tuturor probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și conform motivelor invocate în cererea de apel. - hotărîrile instanțelor inferioare sunt bazate pe probe contradictorii, administrate cu încălcarea prevederilor Codului de procedură penală; - probatoriul administrat la cauză nu confirmă vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii imputate; - faptei săvîrșite de inculpat i s-a dat o încadrare juridică greșită, deoarece calificativul prevăzut de lit. f) alin. (2) art. 187 Cod penal - „cu cauzare de daune în proporții considerabile”, urmează a fi probat; - nici în cadrul urmăririi penale, nici la examinarea cauzei în prima instanță, partea vătămată Cebotari E. nu a înaintat acțiune civilă și nu a determinat valoarea prejudiciului cauzat ca fiind ”considerabil”; - partea vătămată a fost chemată de două ori pentru identificarea persoanei, prima dată n-a recunoscut pe nimeni, iar a două oară a indicat la Codrean Ch.; 4 - la materialele cauzei penale lipsește procesul-verbal cu privire la prezentarea persoanei spre recunoaștere, prin care partea vătămată n-a recunoscut pe nimeni; - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra descifrărilor telefonice, potrivit căror la ora și data comiterii infracțiunii telefonul mobil al părții vătămate în care se afla cartelele SIM nr. 069462737, nu se afla pe strada Vasile Lupu, care se află sub acoperirea antenei 3G ”Vasile Lupu” dar la ”LUKOIL Deleanu”; - declarațiile părții vătămate urmează a fi apreciate în favoarea inculpatului, deoarece acestea poartă în sine contradicții esențiale, în ce privește înălțimea infractorului, loviturile aplicate și dauna cauzată prin infracțiune; - inculpatul nu a recunoscut vina și a declarat că în ziua celor incriminate se afla la domiciliu cu toată familia; - potrivit descifrărilor telefonice, în timpul ”realizării” telefonului mobil al părții vătămate în piața or. Strășeni, la ora indicată de către Organul de urmărire penală inculpatul se afla în mun. Chișinău; 6.1. Acuzatorul a depus referință asupra recursului declarat, considerînd că urmează a fi respins ca inadmisibil, pe motiv că potrivit prevederilor art. 430 Cod de procedură penală, recurentul este obligat să indice temeiurile prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, în ce constă problema de drept de importanță generală abordată în cauză, care este eroarea de drept comisă de instanță ce duce la casarea hotărîrii. Astfel, recurentul solicită reaprecierea probelor, iar un asemenea temei nu se regăsește în prevederile normei sus- menționate.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Precum a fost menționat supra, recurentul invocă drept temei pentru recurs pct. 6) și 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, totodată semnalînd și pct. 12) a aceleiași norme procesual penale, care stipulează că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul în care pct. 6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, pct. 8) nu au fost întrunite elementele infracțiunii și pct. 12) faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită. Colegiul penal conchide că temeiurile invocate nu persistă în cauză, iar argumentele recursului contravine materialelor de fapt ale cauzei. Astfel, se relevă că, respectînd prevederile art. 414 Cod de procedură 5 penală, instanța de apel, judecînd apelurile declarate, a verificat legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, fiind cercetate suplimentar probele administrate de instanța de fond, astfel ajungînd la concluzia corectă enunțată în pct. 4. al prezentei decizii. În sensul prevederilor art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus la casarea parțială a sentinței în partea stabilirii pedepsei și pronunțării unei noi hotărîri în această partea. În acest context, instanța de recurs, menționează că din conținutul deciziei rezultă, că instanța de apel corect a constatat fapta și circumstanțele săvîrșirii infracțiunii de către inculpatul Codrean Ch., descriindu-le în partea descriptivă, ulterior, motivîndu-și concluzia de vinovăție a acestuia. Verificînd procesul-verbal al ședinței de judecată a instanței de apel și lecturînd textul deciziei, rezultă că instanța ierarhic inferioară a verificat legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate, și-a motivat soluția adoptată punînd la baza acesteia probele administrate și verificate în cadrul ședinței instanței de apel, fapt care se confirmă prin procesul verbal al ședințelor de judecată. Ținînd cont de cele menționate Colegiul penal conchide că conținutul deciziei corespunde prevederilor legale sus menționate, fiind oferite răspunsuri la toate motivele invocate în apel. Sub acest aspect, Colegiul penal atestă că instanța de apel la judecarea cauzei în ordine de apel nu a comis erori de drept, care ar impune casarea deciziei adoptate. Potrivit conținutului recursului declarat, recurentul critică modalitatea de apreciere a probelor, astfel în acest sens Colegiul penal reține, că instanța de apel a verificat și apreciat probele în conformitate cu prevederile art. 100 alin. (4), 101 Cod de procedură penală și a stabilit toate aspectele de fapt și de drept, astfel corect ajungînd la concluzia cu privire la vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, Jaful săvîrșit cu cauzarea de daune în proporții considerabile. Instanța de recurs remarcă, că criticile formulate de recurent, au format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel, cărora instanța le-a dat o motivare clară și argumentată expusă în pct. 5. al prezentei decizii, soluție, care este susținută și de instanța de recurs și a cărei reluare nu se mai impune. Argumentele invocate de recurent referitor la nevinovăția lui Codrean Ch. în săvîrșirea infracțiunii de jaf, sînt neîntemeiate și se resping, deoarece atît instanța de fond, cît și instanța de apel au motivat condamnarea inculpatului prin faptul, că învinuirea a prezentat suficiente probe care cu certitudine dovedesc vinovăția acestuia de comiterea infracțiunii imputate și anume: - declarațiile: părții vătămate Cebotari E. din care rezultă că la 05.01.2013, mergînd pe 6 str. Vasile Lupu, 59, a fost lovită de 3 ori de către inculpat în regiunea capului după care ultimul i-a smuls din mînă sacoșa și a fugit (f.d. 19, 87, 139, vol. I); - martorului Gabur Vl. care a relatat că, la 27.01.2013, de către colaboratorii de poliție de la el a fost ridicat telefonul mobil pe care anterior îl procurase prin intermediul lui Mămăligă I. de la inculpat, pe care l-a recunoscut după înfățișare în timpul acțiunilor procesuale (f.d. 144); materialele cauzei: - procesul-verbal de sesizare despre săvîrșirea infracțiunii din 05.01.2013, conform căruia Cebotari E. a comunicat despre jaful comis (f.d. 4); - procesul-verbal de cercetare la fața locului și tabelul-fotografic din 05.01.2013 (f.d. 6-8); - procesul-verbal de recunoaștere a persoanei din 22.01.2013, în care s-a consemnat faptul că, bănuitul Codrean Ch., în conformitate cu art. 64 alin. (2) pct. 11 Cod de procedură penală, a refuzat să participe la acțiunea procesuală (f.d. 45); - procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 16.01.2013, în care s-a consemnat faptul recunoașterii de către partea vătămată a învinuitului Codrean Ch., după semnalmente specifice (f.d. 23); - procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 08.04.2013, în care s-a consemnat faptul recunoașterii de către martorul Mămăliga I., a învinuitului Codrean Ch., după semnalmente specifice (f.d. 61); - procesul-verbal de examinare a descifrărilor convorbirilor telefonice din 02.05.2013, prin care s-a constatat că Codrean Ch. se afla în raza antenei ”3G TERMOCOM BUIUCANI”, cu aproximativ 20 de minute înaintea comiterii infracțiunii, deși pe parcursul zilei a efectuat apeluri din raza antenei ”Vasile Lupu” (f.d. 101-102); - procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 08.04.2013, în care s-a consemnat faptul recunoașterii de către martorul Gabur Vl. a învinuitului Codrean Ch., după semnalmente specifice (f.d. 65); - procesul-verbal de examinare a descifrărilor convorbirilor telefonice din 06.04.2013, prin care s-a constatat că pînă la 05.01.2013, de pe telefonul mobil de model ”NOKIA ASHA 200” cu nr. IMEI 354556054069706, era activată cartela SIM nr. 069462737, ce-i aparține cet. Cebotari E. și de pe care la 29.01.2013, la ora 1628, s-a efectuat un apel de pe cartela SIM nr. 069591376, care aparține martorului Mămăliga I. (f.d. 50); - procesul-verbal de examinare a obiectului din 08.04.2013, prin care s-a consemnat examinarea telefonului mobil model ”NOKIA ASHA 200” nr. IMEI 354556054069706, care a fost sustras în mod deschis de la Cebotari E. la 05.02.2013 (f.d. 68-69). Prin urmare, argumentele apărării, precum că Codrean Ch. nu a comis infracțiunea de jaf și la 05.01.2013, în jurul orei 1650, acesta s-ar fi aflat acasă, împreună cu familia, iar telefonul mobil al părții vătămate de marca/model ”NOKIA ASHA 200” cu cartela SIM nr. 069462737, în momentul săvîrșirii infracțiunii nu s-ar fi aflat pe str. Vasile Lupu, acoperirea antenei 3G ”Vasile Lupu” dar se afla sub antena ”Lukoil Deleanu”, contravin materialelor cauzei, deoarece, atît instanța de fond, cît și cea de apel corect a menționat că vinovăția 7 lui Codrean Ch. se dovedește prin probele enumerate mai sus și care sunt în contradicție cu cele relatate de inculpat în apărarea sa. Instanța de recurs va respinge ca fiind neîntemeiat argumentul apărării precum că, declarațiile părții vătămată și martorilor acuzării nu pot fi apreciate drept probe pertinente care ar confirma vinovăția inculpatului, or la examinarea cauzei instanțele inferioare au verificat complet și obiectiv declarațiile părții vătămate și martorilor acuzării date în ședința de judecată și în coroborare cu alte probe administrate, au stabilit o corectă situație de fapt. Temei de a da anumite aprecieri critice acestor declarații Colegiul penal nu are, or aceștia au depus depoziții sub jurămînt, fiind avertizați de răspundere penală în conformitate cu prevederile art. 312 - 313 Cod penal. Argumentul apărării precum că la materialele cauzei penale lipsește procesul-verbal cu privire la prezentarea persoanei spre recunoaștere, prin care partea vătămată n-a recunoscut pe nimeni, nu poate fi reținut de către instanța de recurs, or potrivit materialelor cauzei se deduce că în urma prezentării spre recunoaștere a persoanei după fotografie, partea vătămată Cebotari E. a indicat și recunoscut persoana din poza nr. 5., care la 05.01.2013, i-a sustras sacoșa (proces- verbal din 16.01.2013, f.d. 23-verso, vol. I). De către instanța de recurs, la fel nu poate fi reținut nici argumentul apărării precum că, potrivit descifrărilor telefonice, în timpul ”realizării” telefonului mobil al părții vătămate în piața or. Strășeni, la ora indicată de către Organul de urmărire penală, inculpatul s-ar fi aflat în mun. Chișinău, deoarece acesta la fel contravine materialelor cauzei, or potrivit procesului-verbal de audiere a martorului Gabur. Vl. (f.d. 63, 64, vol. I) și procesului-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie (f.d. 65, vol. I), acesta a indicat și a recunoscut persoana din poza nr. 4., care la 27.01.2013, în piața or. Strășeni, i-a vîndut prin intermediul lui Mamaliga I., telefonul (marca/model ”NOKIA ASHA 200”), sustras de la partea vătămată. Cu referire la afirmația apărării precum că, acțiunile inculpatului nu au fost întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, instanța de recurs menționează că infracțiunea de jaf este o infracțiune materială și se consideră consumată din momentul în care făptuitorul obține posibilitatea reală de a se folosi sau a dispune de bunurile altuia la propria sa dorință. Obiectul juridic special al infracțiunii de jaf are un caracter complex, deoarece la caz obiectul juridic principal îl va forma relațiile sociale cu privire la posesia bunurilor mobile, iar obiectul secundar îl va constitui relațiile sociale cu privire la integritatea corporală a persoanei. Obiectul material, la caz îl formează bunurile care au existență materială, sînt create prin munca omului, dispun de valoare materială și cost determinat, fiind bunuri mobile și străine pentru făptuitor. 8 Latura obiectivă a jafului include următoarele semne: 1) fapta prejudiciabilă care constă în acțiunea de luare ilegală și gratuită; 2) urmările prejudiciabile sub formă de prejudiciu patrimonial efectiv; 3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile; 4) modul deschis. Latura subiectivă a infracțiunii de jaf se manifestă, prin vinovăție sub formă de intenție directă, scopul săvîrșirii acesteia fiind unul cupidant. Astfel, Colegiul penal atestă că, în speță, inculpatul Codrean Ch. a realizat atît latura obiectivă, cît și cea subiectivă a infracțiunii de jaf, deoarece faptul că dînsul, i-a aplicat victimei 3 lovituri cu pumnii în regiunea capului și în mod deschis i-a smuls sacoșa din mînă și apoi a dispărut de la fața locului, denotă intenția inculpatului de sustragere în mod deschis a bunului proprietarului, cu cauzarea de daune în proporții considerabile. În continuare, Colegiul penal respinge ca fiind neîntemeiat argumentul apărării precum că, în cadrul urmăririi penale și la examinarea cauzei în instanța de fond, partea vătămată Cebotari E. nu a înaintat acțiune civilă și nu a determinat valoarea prejudiciului cauzat ca fiind ”considerabil”, or conform prevederilor alin. (2) art. 126 Cod de procedură penală, caracterul considerabil sau esențial al daunei cauzate se stabilește luîndu-se în considerare valoarea, cantitatea și însemnătatea bunurilor pentru victimă, starea materială și venitul acesteia, existența persoanelor întreținute, alte circumstanțe care influențează esențial asupra stării materiale a victimei, iar în cazul prejudicierii drepturilor și intereselor ocrotite de lege - gradul lezării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Astfel, potrivit procesului verbal de sesizare despre săvîrșirea sau pregătirea pentru săvîrșirea infracțiunii din 05.01.2013 (f.d. 4 - verso, vol. I), partea vătămată a indicat că prejudiciul cauzat de către inculpat este unul considerabil. Instanța de recurs menționează că nerecunoașterea vinei de către inculpat în comiterea infracțiunii imputate, nu poate servi temei pentru achitarea acestuia, dat fiind faptul că, în cursul judecării cauzei au fost administrate probe care confirmă cu certitudine vinovăția lui în comiterea infracțiunii în baza cărora a fost condamnat, iar cele invocate de recurent sub acest aspect sunt apreciate de către instanța de recurs, ca fiind o modalitate de exercitare a dreptului de apărare, urmîndu-se scopul evitării răspunderii penale. Afirmația recurentului, precum că instanțele de judecată incorect și unilateral au apreciat probele punîndu-le la baza sentinței de condamnare, nu poate fi reținută ca temei de admitere a recursului declarat, deoarece, ca probe acestea au fost adunate cu respectarea procedurii penale, verificate și apreciate de instanțe în modul corespunzător. Temei de a pune la îndoială legalitatea acestor concluzii nu este. 9 Critica adusă de recurent referitor la procedura de apreciere a probelor ține de starea de fapt, care deja a fost efectuată de două instanțe de judecată și careva îndoieli privind corectitudinea aprecierii lor nu sînt. O nouă reapreciere a probelor în modul propus de autorul recursului nu poate fi efectuată de către instanța de recurs, deoarece aceasta judecă numai temeiurile de drept. Colegiul menționează că, la etapa recursului ordinar instanța de recurs nu declanșează un control asupra fondului cauzei, ci verifică doar dacă s-au aplicat corect normele de drept la faptele constatate de instanța de fond și, după caz, de instanța de apel. Colegiul constată că erori de drept în speța nominalizată nu s-au stabilit. Astfel, Colegiul conchide că faptei săvîrșite de către Codrean Ch. i s-a dat o apreciere și încadrare juridică corectă, iar măsura de pedeapsă inculpatului s-a stabilit cu respectarea prevederilor art. 75 Cod penal, ținîndu-se seama de gradul prejudiciabil al faptei comise, de persoana celui vinovat și de toate circumstanțele cauzei, care agravează ori atenuează răspunderea, fiindu-i numită o pedeapsă în limitele sancțiunii normei penale în baza căreia a fost declarat vinovat, astfel temeiuri de a interveni în hotărîrea judecătorească în această parte la fel nu s-au stabilit. Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să concluzioneze asupra inadmisibilității recursului declarat pe motiv că acesta este vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E: Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Hriplivaia Valentina în numele inculpatului Codrean Chiril, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 octombrie 2015, în cauza penală în privința lui Codrean Chiril Mihail, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 14 aprilie 2016. Președinte Petru Ursache Judecătorii Constantin Alerguș Vladimir Timofti 10