1ra-230/2016 — art.187 alin.2 lit. f Cod penal

1ra-230/2016 — art.187 alin.2 lit. f Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-230/2016

C U R T E A S U P R E M Ă DE J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

16 martie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

președinte - Petru Ursache,

judecătorii - Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Hriplivaia Valentina în numele inculpatului Codrean Chiril, prin care se

solicită casarea sentinței Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 01 octombrie

2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 octombrie

2015, în cauza penală în privința lui

Codrean Chiril Mihail, născut la 22.04.1989,

originar și domiciliat în mun. Chișinău,

com. Durlești, str. C. Brîncoveanu, 16.

Termenul de examinare a cauzei:

instanța de fond: 22.05.2013 - 01.10.2014;

instanța de apel: 27.10.2014 - 07.10.2015;

instanța de recurs: 09.12.2015 - 16.03.2016.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T AT Ă:

2014, Codrean Ch. a fost condamnat în baza art. 187 alin. (2), lit. f) Cod penal, la 3

ani închisoare.

Conform art. 85 Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa aplicată i-a

fost adăugată parțial partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 15 iulie 2010, definitiv fiindu-i stabilită

pedeapsa de 4 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

jurul orei 1650, Codrean Ch. aflîndu-se în mun. Chișinău, str. Vasile Lupu, 59,

urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, intenționat i-a aplicat cet.

Cebotari E., trei lovituri cu pumnul în regiunea capului, după care în mod

deschis i-a smuls din mînă sacoșa din polietilenă în care se afla: un aparat de

imprimat prețurile și acte contabile a ÎI ”Hellen”, o geantă, un portmoneu în care

se afla suma de 4 215 lei, telefonul mobil de model ”NOKIA ASHA 200” cu nr.

IMEI-354556054069706 și 354556054069714, în care se aflau cartelele SIM nr.

1

069462737 și 079375824, în valoare de 1 200 lei, 2 dolari SUA, legitimația de

pensionar și buletinul de identitate, prin ce i-a cauzat părții vătămate un

prejudiciu material în proporții considerabile în sumă de 5 940 lei.

Hriplivaia V. în numele inculpatului Codrean Ch. care au solicitat:

- procurorul, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

hotărîri de condamnare a lui Codrean Ch. în baza art. 187 alin. (2), lit. f) Cod

penal, la 5 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, iar

conform art. 85 Cod penal, la pedeapsa stabilită să-i fie adăugată parțial partea

neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 15 iulie 2010, numindu-i definitiv pedeapsa de 8 ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului procurorul a invocat că, inculpatul nu este la prima

abatere de la lege, anterior fiind condamnat pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 188 alin. (2), lit. b), e), f) Cod penal, la 4 ani închisoare, iar

conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost suspendată

condiționat pe un termen de probă de 3 ani, astfel prin sentința contestată

inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă prea blîndă în lipsa cărorva circumstanțe

atenuante, care ar justifica aplicarea unei asemenea sancțiuni.

- avocatul Mardari V. în numele inculpatului, casarea sentinței, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare.

În motivarea apelului avocatul a invocat următoarele argumente:

- instanța a interpretat eronat declarațiile martorului Gabur Vl.;

- instanța de fond nu a analizat și nu a dat nici o apreciere declarațiilor

martorului Codrean T.;

- potrivit descifrărilor anexate la materialele cauzei, la data și ora comiterii

infracțiunii, telefonul mobil al părții vătămate se afla în altă regiune și nu în locul

unde a fost atacată;

- instanța de fond a dat o apreciere critică declarațiilor și argumentelor

inculpatului precum că el nu a comis jaful, deoarece la acel moment s-a aflat

acasă cu familia;

- avocatul Hriplivaia V. în numele inculpatului, repunerea în termen, casarea

sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare, din

motiv că nu s-a constatat existența faptei infracționale.

În motivarea apelului avocatul a invocat următoarele argumente:

- probele anexate la materialele cauzei sunt insuficiente pentru a permite

calificarea faptei inculpatului conform infracțiunii imputate;

- învinuirea este bazată pe depoziții contradictorii ale părții vătămate și

martorilor acuzării;

- potrivit descifrărilor anexate la materialele cauzei, la data și ora comiterii

infracțiunii, telefonul mobil al părții vătămate se afla în altă regiune și nu în locul

2

unde a fost atacată.

octombrie 2015, apelurile declarate de avocații Mardari V. și Hriplivaia V. în

numele inculpatului au fost respinse ca fiind nefondate iar apelul declarat de

procuror admis, fiind dispusă casarea parțială a sentinței și pronunțată hotărîre

de condamnare a inculpatului Codrean Ch. în baza art. 187 alin. (2), lit. f) Cod

penal, la 4 ani închisoare, iar conform art. 85 alin. (1) Cod penal, la pedeapsa

aplicată prin noua sentință i-a fost adăugată parțial partea neexecutată a

pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 15

octombrie 2010, stabilindu-i definitiv pedeapsa de 6 ani închisoare, cu executare

în penitenciar de tip semiînchis. Termenul executării pedepsei urmînd a fi

calculat din momentul reținerii.

de fond, cercetînd în cumul probele administrate în ședința de judecată prin

prisma admisibilității, pertinenței și concludenții, utilității și veridicității

raportată la declarațiile date în ședința de judecată și probele administrate, a

stabilit o corectă situație de fapt, dînd faptelor reținute în sarcina inculpatului

Codrean Ch. o încadrarea juridică corespunzătoare și anume art. 187 alin. (2), lit.

f) Cod penal.

Instanța de apel a apreciat ca fiind declarativă critica apărării cu referire la

declarațiile martorului Gabur Vl. pe care le consideră ca fiind contradictorii celor

indicate în procesul-verbal al ședinței de judecată, deoarece partea apărării nu a

indicat și nu a specificat care ar fi acestea.

În ce privește declarațiile martorului Codrean T., instanța de apel a

menționat că, acestea nu pot fi reținute în sensul confirmării nevinovăției

inculpatului reieșind din aspectele ce vizează în primul rînd calitatea martorului,

care este mama inculpatului și care în mod semnificativ ar putea prezenta o altă

realitate a evenimentelor petrecute la 05.01.2013 și nu pot fi apreciate prin

coroborare cu alte probe administrate la materialele cauzei.

În continuare, instanța de apel verificînd legalitatea individualizării

pedepsei penale în privința inculpatului a constatat că, instanța de fond nu a

acordat deplină eficiență prevederilor art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, nu a ținut cont

de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea penală, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Instanța de apel reținut că, inculpatul Codrean Ch. vina în comiterea

infracțiunii incriminate nu a recunoscut-o, nu a recuperat prejudiciul cauzat

părții vătămate Cebotari E., nu este la prima abatere de la lege, anterior fiind

condamnat prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 15.07.2010, în

baza art. 188 alin. (2), lit. b), f) Cod penal, la 4 ani închisoare, iar conform art. 90

3

Cod penal, pedeapsa închisorii a fost suspendată condiționat pe un termen de

probă de 3 ani (f.d. 175-183).

Prin urmare, instanța de apel a constatat că, inculpatul Codrean Ch. a

comis infracțiunea prevăzută de art. 187 alin. (2), lit. f) Cod penal, în termenul de

probă, respectiv, pedeapsa penală aplicată de către prima instanță este una prea

blîndă, care nu este raportată la personalitatea inculpatului și la circumstanțele

cauzei.

Astfel, instanța de apel a conchis că, aplicarea pedepse sub formă de

închisoare pe un termen de 4 ani, este una rațională și echitabilă în coraport cu

circumstanțele cauzei și cu personalitatea inculpatului, iar în conformitate cu

prevederile art. 85 alin. (1) Cod penal, la pedeapsa aplicată prin noua sentință s-a

adăugat parțial partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău din 15.07.2010, stabilindu-i inculpatului pedeapsa

definitivă de 6 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Hriplivaia V. în numele inculpatului, care invocînd temei prevederile art. 427

alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, solicită casarea acestora, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare, din motiv că acțiunile acestuia nu

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii imputate.

În motivarea recursului ordinar, avocatul invocă argumente similare cu

cele indicate anterior în apel și descrise la pct. 3. al prezentei decizii, suplimentar

menționînd următoarele:

- la examinarea cauzei instanța de apel nu a respectat prevederile art. 414

Cod procedură penală, nu a verificat legalitatea și temeinicia sentinței în baza

tuturor probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală și conform motivelor invocate în cererea de apel.

- hotărîrile instanțelor inferioare sunt bazate pe probe contradictorii,

administrate cu încălcarea prevederilor Codului de procedură penală;

- probatoriul administrat la cauză nu confirmă vinovăția inculpatului în

săvîrșirea infracțiunii imputate;

- faptei săvîrșite de inculpat i s-a dat o încadrare juridică greșită, deoarece

calificativul prevăzut de lit. f) alin. (2) art. 187 Cod penal - „cu cauzare de daune

în proporții considerabile”, urmează a fi probat;

- nici în cadrul urmăririi penale, nici la examinarea cauzei în prima

instanță, partea vătămată Cebotari E. nu a înaintat acțiune civilă și nu a

determinat valoarea prejudiciului cauzat ca fiind ”considerabil”;

- partea vătămată a fost chemată de două ori pentru identificarea

persoanei, prima dată n-a recunoscut pe nimeni, iar a două oară a indicat la

Codrean Ch.;

4

- la materialele cauzei penale lipsește procesul-verbal cu privire la

prezentarea persoanei spre recunoaștere, prin care partea vătămată n-a

recunoscut pe nimeni;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra descifrărilor telefonice, potrivit

căror la ora și data comiterii infracțiunii telefonul mobil al părții vătămate în care

se afla cartelele SIM nr. 069462737, nu se afla pe strada Vasile Lupu, care se află

sub acoperirea antenei 3G ”Vasile Lupu” dar la ”LUKOIL Deleanu”;

- declarațiile părții vătămate urmează a fi apreciate în favoarea

inculpatului, deoarece acestea poartă în sine contradicții esențiale, în ce privește

înălțimea infractorului, loviturile aplicate și dauna cauzată prin infracțiune;

- inculpatul nu a recunoscut vina și a declarat că în ziua celor incriminate

se afla la domiciliu cu toată familia;

- potrivit descifrărilor telefonice, în timpul ”realizării” telefonului mobil al

părții vătămate în piața or. Strășeni, la ora indicată de către Organul de urmărire

penală inculpatul se afla în mun. Chișinău;

6.1. Acuzatorul a depus referință asupra recursului declarat, considerînd

că urmează a fi respins ca inadmisibil, pe motiv că potrivit prevederilor art. 430

Cod de procedură penală, recurentul este obligat să indice temeiurile prevăzute

de art. 427 Cod de procedură penală, în ce constă problema de drept de

importanță generală abordată în cauză, care este eroarea de drept comisă de

instanță ce duce la casarea hotărîrii. Astfel, recurentul solicită reaprecierea

probelor, iar un asemenea temei nu se regăsește în prevederile normei sus-

menționate.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Precum a fost menționat supra, recurentul invocă drept temei pentru

recurs pct. 6) și 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, totodată semnalînd

și pct. 12) a aceleiași norme procesual penale, care stipulează că hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel în cazul în care pct. 6) instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, pct. 8) nu au fost întrunite elementele infracțiunii

și pct. 12) faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Colegiul penal conchide că temeiurile invocate nu persistă în cauză, iar

argumentele recursului contravine materialelor de fapt ale cauzei.

Astfel, se relevă că, respectînd prevederile art. 414 Cod de procedură

5

penală, instanța de apel, judecînd apelurile declarate, a verificat legalitatea și

temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din cauza penală, fiind cercetate suplimentar probele

administrate de instanța de fond, astfel ajungînd la concluzia corectă enunțată în

pct. 4. al prezentei decizii.

În sensul prevederilor art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

decizia instanței de apel cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus la

casarea parțială a sentinței în partea stabilirii pedepsei și pronunțării unei noi

hotărîri în această partea.

În acest context, instanța de recurs, menționează că din conținutul deciziei

rezultă, că instanța de apel corect a constatat fapta și circumstanțele săvîrșirii

infracțiunii de către inculpatul Codrean Ch., descriindu-le în partea descriptivă,

ulterior, motivîndu-și concluzia de vinovăție a acestuia.

Verificînd procesul-verbal al ședinței de judecată a instanței de apel și

lecturînd textul deciziei, rezultă că instanța ierarhic inferioară a verificat

legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate, și-a motivat soluția adoptată punînd la

baza acesteia probele administrate și verificate în cadrul ședinței instanței de

apel, fapt care se confirmă prin procesul verbal al ședințelor de judecată. Ținînd

cont de cele menționate Colegiul penal conchide că conținutul deciziei

corespunde prevederilor legale sus menționate, fiind oferite răspunsuri la toate

motivele invocate în apel.

Sub acest aspect, Colegiul penal atestă că instanța de apel la judecarea

cauzei în ordine de apel nu a comis erori de drept, care ar impune casarea

deciziei adoptate.

Potrivit conținutului recursului declarat, recurentul critică modalitatea de

apreciere a probelor, astfel în acest sens Colegiul penal reține, că instanța de apel

a verificat și apreciat probele în conformitate cu prevederile art. 100 alin. (4), 101

Cod de procedură penală și a stabilit toate aspectele de fapt și de drept, astfel

corect ajungînd la concluzia cu privire la vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii prevăzute la art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, Jaful săvîrșit cu cauzarea

de daune în proporții considerabile.

Instanța de recurs remarcă, că criticile formulate de recurent, au format

obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel, cărora instanța le-a dat

o motivare clară și argumentată expusă în pct. 5. al prezentei decizii, soluție, care

este susținută și de instanța de recurs și a cărei reluare nu se mai impune.

Argumentele invocate de recurent referitor la nevinovăția lui Codrean Ch.

în săvîrșirea infracțiunii de jaf, sînt neîntemeiate și se resping, deoarece atît

instanța de fond, cît și instanța de apel au motivat condamnarea inculpatului

prin faptul, că învinuirea a prezentat suficiente probe care cu certitudine

dovedesc vinovăția acestuia de comiterea infracțiunii imputate și anume: -

declarațiile: părții vătămate Cebotari E. din care rezultă că la 05.01.2013, mergînd pe

6

str. Vasile Lupu, 59, a fost lovită de 3 ori de către inculpat în regiunea capului

după care ultimul i-a smuls din mînă sacoșa și a fugit (f.d. 19, 87, 139, vol. I); -

martorului Gabur Vl. care a relatat că, la 27.01.2013, de către colaboratorii de

poliție de la el a fost ridicat telefonul mobil pe care anterior îl procurase prin

intermediul lui Mămăligă I. de la inculpat, pe care l-a recunoscut după înfățișare

în timpul acțiunilor procesuale (f.d. 144); materialele cauzei: - procesul-verbal de

sesizare despre săvîrșirea infracțiunii din 05.01.2013, conform căruia Cebotari E.

a comunicat despre jaful comis (f.d. 4); - procesul-verbal de cercetare la fața

locului și tabelul-fotografic din 05.01.2013 (f.d. 6-8); - procesul-verbal de

recunoaștere a persoanei din 22.01.2013, în care s-a consemnat faptul că, bănuitul

Codrean Ch., în conformitate cu art. 64 alin. (2) pct. 11 Cod de procedură penală,

a refuzat să participe la acțiunea procesuală (f.d. 45); - procesul-verbal de

recunoaștere a persoanei după fotografie din 16.01.2013, în care s-a consemnat

faptul recunoașterii de către partea vătămată a învinuitului Codrean Ch., după

semnalmente specifice (f.d. 23); - procesul-verbal de recunoaștere a persoanei

după fotografie din 08.04.2013, în care s-a consemnat faptul recunoașterii de către

martorul Mămăliga I., a învinuitului Codrean Ch., după semnalmente specifice

(f.d. 61); - procesul-verbal de examinare a descifrărilor convorbirilor telefonice

din 02.05.2013, prin care s-a constatat că Codrean Ch. se afla în raza antenei ”3G

TERMOCOM BUIUCANI”, cu aproximativ 20 de minute înaintea comiterii

infracțiunii, deși pe parcursul zilei a efectuat apeluri din raza antenei ”Vasile

Lupu” (f.d. 101-102); - procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după

fotografie din 08.04.2013, în care s-a consemnat faptul recunoașterii de către

martorul Gabur Vl. a învinuitului Codrean Ch., după semnalmente specifice (f.d.

65); - procesul-verbal de examinare a descifrărilor convorbirilor telefonice din

06.04.2013, prin care s-a constatat că pînă la 05.01.2013, de pe telefonul mobil de

model ”NOKIA ASHA 200” cu nr. IMEI 354556054069706, era activată cartela

SIM nr. 069462737, ce-i aparține cet. Cebotari E. și de pe care la 29.01.2013, la ora

1628, s-a efectuat un apel de pe cartela SIM nr. 069591376, care aparține

martorului Mămăliga I. (f.d. 50); - procesul-verbal de examinare a obiectului din

08.04.2013, prin care s-a consemnat examinarea telefonului mobil model

”NOKIA ASHA 200” nr. IMEI 354556054069706, care a fost sustras în mod

deschis de la Cebotari E. la 05.02.2013 (f.d. 68-69).

Prin urmare, argumentele apărării, precum că Codrean Ch. nu a comis

infracțiunea de jaf și la 05.01.2013, în jurul orei 1650, acesta s-ar fi aflat acasă,

împreună cu familia, iar telefonul mobil al părții vătămate de marca/model

”NOKIA ASHA 200” cu cartela SIM nr. 069462737, în momentul săvîrșirii

infracțiunii nu s-ar fi aflat pe str. Vasile Lupu, acoperirea antenei 3G ”Vasile

Lupu” dar se afla sub antena ”Lukoil Deleanu”, contravin materialelor cauzei,

deoarece, atît instanța de fond, cît și cea de apel corect a menționat că vinovăția

7

lui Codrean Ch. se dovedește prin probele enumerate mai sus și care sunt în

contradicție cu cele relatate de inculpat în apărarea sa.

Instanța de recurs va respinge ca fiind neîntemeiat argumentul apărării

precum că, declarațiile părții vătămată și martorilor acuzării nu pot fi apreciate

drept probe pertinente care ar confirma vinovăția inculpatului, or la examinarea

cauzei instanțele inferioare au verificat complet și obiectiv declarațiile părții

vătămate și martorilor acuzării date în ședința de judecată și în coroborare cu alte

probe administrate, au stabilit o corectă situație de fapt. Temei de a da anumite

aprecieri critice acestor declarații Colegiul penal nu are, or aceștia au depus

depoziții sub jurămînt, fiind avertizați de răspundere penală în conformitate cu

prevederile art. 312 - 313 Cod penal.

Argumentul apărării precum că la materialele cauzei penale lipsește

procesul-verbal cu privire la prezentarea persoanei spre recunoaștere, prin care

partea vătămată n-a recunoscut pe nimeni, nu poate fi reținut de către instanța de

recurs, or potrivit materialelor cauzei se deduce că în urma prezentării spre

recunoaștere a persoanei după fotografie, partea vătămată Cebotari E. a indicat și

recunoscut persoana din poza nr. 5., care la 05.01.2013, i-a sustras sacoșa (proces-

verbal din 16.01.2013, f.d. 23-verso, vol. I).

De către instanța de recurs, la fel nu poate fi reținut nici argumentul

apărării precum că, potrivit descifrărilor telefonice, în timpul ”realizării”

telefonului mobil al părții vătămate în piața or. Strășeni, la ora indicată de către

Organul de urmărire penală, inculpatul s-ar fi aflat în mun. Chișinău, deoarece

acesta la fel contravine materialelor cauzei, or potrivit procesului-verbal de

audiere a martorului Gabur. Vl. (f.d. 63, 64, vol. I) și procesului-verbal de

recunoaștere a persoanei după fotografie (f.d. 65, vol. I), acesta a indicat și a

recunoscut persoana din poza nr. 4., care la 27.01.2013, în piața or. Strășeni, i-a

vîndut prin intermediul lui Mamaliga I., telefonul (marca/model ”NOKIA ASHA

200”), sustras de la partea vătămată.

Cu referire la afirmația apărării precum că, acțiunile inculpatului nu au

fost întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, instanța de recurs

menționează că infracțiunea de jaf este o infracțiune materială și se consideră

consumată din momentul în care făptuitorul obține posibilitatea reală de a se

folosi sau a dispune de bunurile altuia la propria sa dorință.

Obiectul juridic special al infracțiunii de jaf are un caracter complex,

deoarece la caz obiectul juridic principal îl va forma relațiile sociale cu privire la

posesia bunurilor mobile, iar obiectul secundar îl va constitui relațiile sociale cu

privire la integritatea corporală a persoanei.

Obiectul material, la caz îl formează bunurile care au existență materială,

sînt create prin munca omului, dispun de valoare materială și cost determinat,

fiind bunuri mobile și străine pentru făptuitor.

8

Latura obiectivă a jafului include următoarele semne: 1) fapta prejudiciabilă

care constă în acțiunea de luare ilegală și gratuită; 2) urmările prejudiciabile sub

formă de prejudiciu patrimonial efectiv; 3) legătura de cauzalitate dintre fapta

prejudiciabilă și urmările prejudiciabile; 4) modul deschis.

Latura subiectivă a infracțiunii de jaf se manifestă, prin vinovăție sub formă

de intenție directă, scopul săvîrșirii acesteia fiind unul cupidant.

Astfel, Colegiul penal atestă că, în speță, inculpatul Codrean Ch. a realizat

atît latura obiectivă, cît și cea subiectivă a infracțiunii de jaf, deoarece faptul că

dînsul, i-a aplicat victimei 3 lovituri cu pumnii în regiunea capului și în mod

deschis i-a smuls sacoșa din mînă și apoi a dispărut de la fața locului, denotă

intenția inculpatului de sustragere în mod deschis a bunului proprietarului, cu

cauzarea de daune în proporții considerabile.

În continuare, Colegiul penal respinge ca fiind neîntemeiat argumentul

apărării precum că, în cadrul urmăririi penale și la examinarea cauzei în instanța

de fond, partea vătămată Cebotari E. nu a înaintat acțiune civilă și nu a

determinat valoarea prejudiciului cauzat ca fiind ”considerabil”, or conform

prevederilor alin. (2) art. 126 Cod de procedură penală, caracterul considerabil sau

esențial al daunei cauzate se stabilește luîndu-se în considerare valoarea,

cantitatea și însemnătatea bunurilor pentru victimă, starea materială și venitul

acesteia, existența persoanelor întreținute, alte circumstanțe care influențează

esențial asupra stării materiale a victimei, iar în cazul prejudicierii drepturilor și

intereselor ocrotite de lege - gradul lezării drepturilor și libertăților fundamentale

ale omului.

Astfel, potrivit procesului verbal de sesizare despre săvîrșirea sau

pregătirea pentru săvîrșirea infracțiunii din 05.01.2013 (f.d. 4 - verso, vol. I),

partea vătămată a indicat că prejudiciul cauzat de către inculpat este unul

considerabil.

Instanța de recurs menționează că nerecunoașterea vinei de către inculpat

în comiterea infracțiunii imputate, nu poate servi temei pentru achitarea acestuia,

dat fiind faptul că, în cursul judecării cauzei au fost administrate probe care

confirmă cu certitudine vinovăția lui în comiterea infracțiunii în baza cărora a

fost condamnat, iar cele invocate de recurent sub acest aspect sunt apreciate de

către instanța de recurs, ca fiind o modalitate de exercitare a dreptului de

apărare, urmîndu-se scopul evitării răspunderii penale.

Afirmația recurentului, precum că instanțele de judecată incorect și

unilateral au apreciat probele punîndu-le la baza sentinței de condamnare, nu

poate fi reținută ca temei de admitere a recursului declarat, deoarece, ca probe

acestea au fost adunate cu respectarea procedurii penale, verificate și apreciate

de instanțe în modul corespunzător.

Temei de a pune la îndoială legalitatea acestor concluzii nu este.

9

Critica adusă de recurent referitor la procedura de apreciere a probelor

ține de starea de fapt, care deja a fost efectuată de două instanțe de judecată și

careva îndoieli privind corectitudinea aprecierii lor nu sînt.

O nouă reapreciere a probelor în modul propus de autorul recursului nu

poate fi efectuată de către instanța de recurs, deoarece aceasta judecă numai

temeiurile de drept.

Colegiul menționează că, la etapa recursului ordinar instanța de recurs nu

declanșează un control asupra fondului cauzei, ci verifică doar dacă s-au aplicat

corect normele de drept la faptele constatate de instanța de fond și, după caz, de

instanța de apel. Colegiul constată că erori de drept în speța nominalizată nu

s-au stabilit.

Astfel, Colegiul conchide că faptei săvîrșite de către Codrean Ch. i s-a dat o

apreciere și încadrare juridică corectă, iar măsura de pedeapsă inculpatului s-a

stabilit cu respectarea prevederilor art. 75 Cod penal, ținîndu-se seama de gradul

prejudiciabil al faptei comise, de persoana celui vinovat și de toate

circumstanțele cauzei, care agravează ori atenuează răspunderea, fiindu-i numită

o pedeapsă în limitele sancțiunii normei penale în baza căreia a fost declarat

vinovat, astfel temeiuri de a interveni în hotărîrea judecătorească în această parte

la fel nu s-au stabilit.

Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să

concluzioneze asupra inadmisibilității recursului declarat pe motiv că acesta este

vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Hriplivaia

Valentina în numele inculpatului Codrean Chiril, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 07 octombrie 2015, în cauza penală în

privința lui Codrean Chiril Mihail, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 14 aprilie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

10