1ra-1570/2017 — art. 174 alin. 1 CP

1ra-1570/2017 — art. 174 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1570/2017

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

29 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Ursache Petru,

Judecători - Timofti Vladimir și Alerguș Constantin,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 iunie 2017, în cauza

penală privindu-l pe

Codreanu Vasile Xxxxx, născut la xxxxxxx, originar și

domiciliat în satul xxxxxx, raionul xxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 alin. (1) Cod penal,

în baza căruia i-a fost stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3

ani și 6 luni.

În temeiul art. 85 din Codul penal, la pedeapsa aplicată prin prezenta sentință s-a

adăugat parțial partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei

Hîncești din 13 decembrie 2010, de 1 (un) an 1 (una) lună și 15 (cincisprezece) zile și

s-a stabilit pedeapsa definitivă de 4 (patru) ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

Vasile, la sfârșitul lunii septembrie 2016, data și ora prcisă nu a fost posibil de stabilit,

aflându-se împreună cu minora Xxxxxxx Xxxxx, în casa mamei sale Xxxxx Xxxx,

situată în satul Xxxxxx, raionul Xxxxxx, știind cu certitudine că Xxxxx Xxxxx nu a

1

atins vîrsta de 16 ani, având intenția satisfacerii poftei sexuale, a întreținut cu ea două

rapoarte sexuale benevole (f. d. 167).

raionului Criuleni, Machidon Alexandru, prin care a solicitat casarea sentinței, din

motivul ilegalității acesteia. Rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Codreanu Vasile Xxxxxx să

fie declarat vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de aii. 174 alin. (1) Cod penal

și de a-i stabili pedeapsa în limitele sancțiunii prevăzute de acest articol sub formă de

4 ani și 8 luni închisoare. Conform art. 85 din Codul penal, pentru cumul parțial de

sentințe, a-i adăuga parțial la pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare, partea neexecutată

a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Hîncești din 13 decembrie 2010 și

neexecutată de 1 an. 1 lună și 15 zile, stabilidu-i pedeapsa definitivă sub formă de

închisoare pe un termen de 5 ani și 6 luni. cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

închis. A încasa din contul inculpatului Codreanu Vasile Xxxxx în folosul statului

cheltuieli judiciare în mărime de 57 lei, care au fost suportate pentru efectuarea

expertizei medico-legale (f. d. 170-172).

fost admis apelul declarat, casată sentința parțial, în partea pedepsei și pronunțată o

nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, în partea respectivă:

Codreanu Vasile Xxxxx, recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de articolul 174 alin. (1) Cod penal, s-a pedepsit cu închisoare la 4 (patru) ani și 8 (opt)

luni și, conform art. 85 Cod penal, pentru cumul de sentințe, prin adăugirea parțială la

pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre a părții neexecutate din pedeapsa aplicată prin

sentința Judecătoriei Hâncești din 13 decembrie 2010, fiindu-i stabilită pedeapsa

definitivă cu închisoare de 5 (cinci) ani și 4 (patru) luni în penitenciar de tip închis.

În rest, celelalte dispoziții ale sentinței atacate au fost menținute.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a considerat, că la soluționarea

chestiunii cu privire la limitele pedepsei stabilite inculpatului, s-a apreciat că prima

instanță n-a acordat deplină eficiență prevederilor articolelor 7, 61, 82 Cod penal.

Instanța de apel a menționat că instanța de fond motivat a stabilit categoria de

pedeapsă aplicată inculpatului pentru infracțiunea săvârșită, relevând în cuprinsul

sentinței circumstanțele cauzei, persoana inculpatului și, în așa mod, corect a

concluzionat că atingerea scopului pedepsei se v-a asigura prin aplicarea pedepsei cu

închisoare.

Din materialul cauzei, rezultă că inculpatul Codreanu Vasile anterior a fost

condamnat prin sentința Judecătoriei Hâncești din 13 decembrie 2010 în baza

articolelor 188 alin. (2) lit. b) și f), 187 alin. (2) lit. e) și f) Cod penal, prin aplicarea

articolelor 84 alin. (1) și (3) și 85 alin. (1) Cod penal, definitiv cu închisoare la 7 ani și

6 luni și cu amendă în mărime de 350 unități convenționale - pedepse care se execută

separat; ulterior în baza deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19

2

iulie 2016 în temeiul articolului 91 Cod penal a fost eliberat condiționat înainte de

termen.

În atare situație, potrivit articolului 34 alin. (2), lit. b) Cod penal, este prezent cazul

unei recidive periculoase, dat fiind că anterior inculpatul Codreanu Vasile a fost

condamnat pentru infracțiuni intenționate grave și deosebit de grave, iar antecedentele

penale nu sunt stinse.

Prin urmare, instanța de apel a constatat că instanța de fond a omis aplicarea

prevederilor art. 82 alin. (2) Cod penal, dat fiind că mărimea pedepsei pentru recidivă

periculoasă este de cel puțin de două treimi din maximul celei mai aspre pedepse

prevăzute la art. 174 alin. (1) Cod penal, ceea ce în prezentul caz constituie 4 ani și 8

luni.

Procedând în asemenea mod, prima instanță a aplicat greșit prevederile legale cu

privire la individualizarea pedepsei penale, astfel admițând o eroare judiciară, care a

fost corectată de către instanța de apel.

În această ordine de idei, s-a evidențiat că prima instanță greșit a stabilit și tipul

penitenciarului în care urmează să execute pedeapsa inculpatul, indicându-1 pe cel de

tip semiînchis, pe când, potrivit articolului 72 alin. (4) Cod penal, în penitenciare de

tip închis execută pedeapsa persoanele condamnate la închisoare care au săvârșit

infracțiuni ce constituie recidivă.

Soluționând chestiunea cu privire la limitele pedepsei penale în privința

inculpatului Codreanu Vasile, instanța de apel a solicitat și s-a condus de dispozițiile

art. 7, 34, 61, 75 și 82 Cod penal.

În speță, s-a constatat cazul unui cumul de sentințe, or inculpatul Codreanu Vasile

după pronunțarea sentinței Judecătoriei Hâncești din 13 decembrie 2010, dar înainte de

executarea completă a pedepsei, a săvârșit prezenta infracțiune.

Inculpatul Codreanu Vasile, fiind în stare de recidivă periculoasă, a săvârșit

infracțiunea, care, conform art. 16 Cod penal, face parte din categoria celor grave, astfel

s-au solicitat dispozițiile art. 82 alin. (2) Cod penal, potrivit cărora, mărimea pedepsei

pentru recidivă periculoasă este de cel puțin de două treimi din maximul celei mai aspre

pedepse prevăzute la art. 174 alin. (1) Cod penal.

Prin urmare, potrivit legii, s-a intervenit în sentință, în partea pedepsei penale, astfel

încât s-a adăugat, parțial, la pedeapsa aplicată prin noua sentință, partea neexecutata a

pedepsei stabilite de sentința anterioară, urmând ca inculpatul să-și execute pedeapsa

într-un penitenciar de tip închis.

Cu privire la motivele invocate în apel, ce vizează încasarea din contul inculpatului

a cheltuielilor judiciare în mărime de 57 de lei, instanța de apel le-a apreciat ca fiind

nefondate din următoarele considerente:

Prima instanță, corect a motivat sentința de condamnare în partea cheltuielilor de

judecată, astfel fiind soluționată chestiunea cu privire la încasarea cheltuielilor de

judecată în raport cu articolul 385 alin. (1) pct. 14) CPP.

3

Suma cheltuielilor judiciare invocate de procuror reprezintă plata din bugetul de

stat pentru efectuarea expertizei medico-legale nr. 304D din 09 noiembrie 2016 în

prezenta cauză. (f. d. 45-46).

Conform articolului 143 alin. (1) Cod de procedură penală expertiza este

obligatorie și se efectuează, în mod obligatoriu, pentru constatarea gradului de gravitate

și a caracterului vătămărilor integrității corporale, iar conform alin. (2) din același

articol, plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face

din contul mijloacelor bugetului de stat.

În atare situație, în conformitate cu prevederile articolului 229 alin. (3) Cod de

procedură penală, prima instanță corect 1-a eliberat pe inculpatul Codreanu Vasile de

plata cheltuielilor judiciare respective.

Instanța de apel a menționat că urmărirea penală și judecata în fond s-au desfășurat

cu respectarea procedurii prevăzute de lege și, respectiv, nu s-au constatat încălcări

care atrag nulitatea actelor procedurale efectuate.

Starea de fapt și de drept constatată de prima instanță concordă cu circumstanțele

stabilite și probele administrate, relevate în cuprinsul sentinței.

Probele prezentate în ședința de judecată și puse la baza sentinței, fiind obținute

legal, sânt admisibile conform prevederilor articolului 95 Cod de procedură penală și

sânt apreciate conform prevederilor articolului 101 Cod de procedură penală.

În acest context, nu există temei pentru a da o nouă apreciere probelor, instanța de

apel fiind solidară cu concluziile primei instanțe privind aprecierea probelor puse la

baza sentinței de condamnare.

Fața de lucrul judecat de primă instanță, instanța de apel a constatat motivarea

temeinică a sentinței pronunțate cu privire la procesul de evaluare și apreciere a

probelor prezentate de părți în raport cu fapta reținută în sarcina inculpatului, astfel

fiind în corespundere cu exigențele articolului 6 din Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

În viziunea instanței de apel este corectă concluzia primei instanțe privind

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșită de inculpat și semnele componenței de infracțiune prevăzute la

art. 174 alin. (1) Cod penal: raportul sexual altul decât violul, comis asupra unei

persoane despre care se știa cu certitudine că nu a împlinit vîrsta de 16 ani.

Procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu, prin care a indicat temeiul prevăzut

de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a solicitat casarea parțială a

deciziei atacate în partea ce ține de încasarea cheltuielilor judiciare, cu dispunerea

rejudecării cauzei în instanța de apel, de către un alt complet de judecată.

În motivarea cererii de recurs recurentul a indicat următoarele motive :

- recurentul consideră decizia instanței de apel în cazul dat neîntemeiată din

motivul neîncasării de la inculpat a cheltuielilor judiciare;

4

- în procesul urmăririi penale, pentru constatarea, clarificarea și evaluarea

circumstanțelor ce aveau importanță probatorie pentru cauza penală au fost suportate

cheltuieli în mărime de 57 lei, pentru efectuarea expertizei medico-legale;

- astfel, instanțele de fond și de apel în cadrul examinării cauzei și emiterii

hotărârilor nu au luat în considerație faptul, că în cadrul cauzei penale de către stat au

fost suportate cheltuielile indicate în raportul de expertiză medico-legală nr. 304D din

09 noiembrie 2016 în prezenta cauză (f. d. 45-46), în sumă de 57 lei, sumă ce urma a

fi încasată de la inculpat - în beneficiul statului, conform prevederilor art. art. 227 - 229

Cod de procedură penală, iar instanța, contrar prevederilor art. art. 385 alin. (1) pct.

14), 397 pct. 5) Cod procedură penală, nu a dispus acest fapt;

- prin urmare, se constată că soluția instanței de apel de a menține sentința referitor

la neîncasarea cheltuielilor de judecată contravine normelor procesual-penale în

vigoare. Astfel, potrivit prevederilor art. 227 alin. (1) Cod de procedură penală

„Cheltuieli judiciare sânt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei

desfășurări a procesului penal.” Potrivit alin. (3) a aceleiași norme „Cheltuielile

judiciare se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate”.

Aliniatul (3) a normei indicate este o normă generală și nu obligă statul să suporte

cheltuielile ci să le achite la momentul necesar pentru a facilita operativitatea acțiunilor

organului de urmărire penală și pentru a nu condiționa termenul rezonabil prin

încasarea cheltuielilor judiciare de la părțile în proces;

- totodată legislatorul a expus suficient de clar în art. 229 Cod de procedură penală

obligativitatea suportării cheltuielilor judiciare de către condamnat;

- concluzionând, recurentul constată că prevederile art. 229 alin. (1) Cod de

procedură penală, stipulează direct că inculpatul suportă cheltuielile judiciare, soluția

instanțelor judecătorești de a respinge încasarea acestor cheltuieli este greșită.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente:

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă

asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Precum rezultă din recursul ordinar declarat de către procurorul Sâli Radu,

Colegiul penal atestă invocarea temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 6) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală, însă fără a-l descrie, solicitînd casarea parțială a deciziei

atacate în partea ce ține de încasarea cheltuielilor judiciare, cu dispunerea rejudecării

cauzei în instanța de apel, de către un alt complet de judecată.

5

Însă, Colegiul penal constată că instanța de apel s-a expus motivat asupra apelului

declarat de procuror, statuând just asupra faptului că cheltuielile de judecată constituie

cheltuieli efectuate în vederea acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea

vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate și nu pot fi puse în seama

inculpatului, urmând a fi trecute în contul statului. Suplimentar, instanța de apel just a

reținut că legea procesual-penală nu instituie în mod expres achitarea de către inculpat

a cheltuielilor judiciare suportate în cadrul urmăririi penale, totodată corect

considerând că prevederile legale la care a făcut trimitere apelantul nu stabilesc astfel

de cheltuieli ce pot fi încasate din contul inculpatului.

În același context, Colegiul penal se raliază la concluzia instanței de apel, potrivit

căreia în cazul dispunerii expertizei de către organul de urmărire penală sau de către

instanța de judecată, la solicitarea acuzatorului de stat, plățile necesare pentru

efectuarea expertizei vor fi achitate din contul mijloacelor bănești a bugetului de stat.

Colegiul penal apreciază corectitudinea fundamentării soluției instanței de apel pe

prevederile legale pertinente, și anume că potrivit art. 143 alin. (1) Cod de procedură

penală, expertiza se dispune și se efectuează în mod obligatoriu pentru constatarea

gradului de gravitate și a caracterului vătămărilor integrității corporale, totodată fiind

relevante prevederile art. 143 alin. (2) Cod de procedură penală, care stipulează că plata

expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul

mijloacelor bugetului de stat.

Prin urmare, Colegiul penal consideră că instanța de apel în mod just și echitabil

a stabilit că cheltuielile judiciare solicitate de către acuzatorul de stat în sumă de 57 lei

pentru efectuarea expertizei medico-legale nr. 304D din 09 noiembrie 2016 în prezenta

cauză (f. d. 45-46), sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea

acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului în

comiterea infracțiunii incriminate, cheltuieli ce sunt trecute în contul statului, iar

normele procedurale nu prevăd achitarea din contul condamnatului a cheltuielilor

judiciare care constituie cheltuieli de expertiză.

Reieșind din plenitudinea constatărilor instanței de apel, expuse în partea supusă

criticii în recursul ordinar declarat, care sunt motivate, Colegiul penal consideră că

temeiul pentru recurs, invocat de recurent, nu și-a găsit confirmare. Din acest

considerent, Colegiul penal decide inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de

procuror, deoarece este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Sâli Radu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

6

Apel Chișinău din 27 iunie 2017, în cauza penală privindu-l pe Codreanu Vasile

Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 28 decembrie 2017.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

7