1ra-975/2017 — art. 187 alin. 2 lit. b, e CP

1ra-975/2017 — art. 187 alin. 2 lit. b, e CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-975/2017

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

19 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Ursache Petru,

Judecători - Timofti Vladimir, Toma Nadejda,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Berezovschi Adrian în numele inculpatului Poloziuc Nicolai, prin care se

solicită casarea sentinței Judecătoriei Căușeni din 11 aprilie 2013 și a deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 februarie 2017, în cauza penală

privindu-l pe

Poloziuc Nicolai Xxx, născut la xxx, originar și

domiciliat în or. Xxx, str. Xxx, ap. xx.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

recunoscut vinovat în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e) Cod penal stabilindu-i-se o

pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani, fără amendă.

În conformitate cu art. 85 alin. (l) Cod penal la pedeapsa numită s-a adăugat parțial

pedeapsa neexecutată prin sentința din 06 aprilie 2011 și definitiv i s-a stabilit o

pedeapsă în formă de 6 ani închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

1.1. Prin aceiași sentință a fost condamnat și Veste Victor, hotărârea în privința

căruia cu recurs ordinar în prezent nu se contestă.

1

împreună cu Veste Victor și cu o persoană neidentificată de urmărirea penală, la 08

aprilie 2011, în jurul orei 07:55, înțelegându-se în prealabil, având intenția să sustragă

deschis bunurile altei persoane, aflându-se într-un automobil de model „Mercedes”,

insistând și acționând psihic i-a solicitat lui Țulea Marin, născut la xxx, anterior

necunoscut de ei, care se afla la stația pentru microbuze din regiunea autogării

Căușeni și contrar voinței ultimului l-au silit să urce în automobilul menționat și l-au

transportat în extravilanul or. Căușeni, direcția s. Zaim, unde pe marginea traseului,

cu scopul de a-1 deposeda de bunuri, l-au maltratat cu pumnii și picioarele peste

diferite părți ale corpului, cauzându-i leziuni corporale ușoare, iar ulterior,

deposedându-1 în mod deschis de mijloace bănești în sumă de 60 lei, un rucsac din

material în sumă de 200 lei și uniforma de serviciu ce se afla în rucsac în valoare de

500 lei, astfel cauzându-i un prejudiciu material în valoare de 760 lei.

- avocatul Grigoraș Renat în numele inculpatului Poloziuc Nicolai, prin care a

solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță prin care lui Poloziuc Nicolai să-i fie aplicată o

pedeapsă non-privativă de libertate.

- avocatul Berezovschi Adrian în numele inculpatului, prin apelul suplimentar a

solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare în privința lui

Poloziuc Nicolae, pe motiv că organul de urmărire penală nu a prezentat destule

probe în vederea stabilirii vinovăției lui Poloziuc Nicolai și prin urmare, instanța de

judecată subiectiv, eronat și neîntemeiat a calificat acțiunile lui Poloziuc Nicolai

drept acțiuni prin care a săvârșit un jaf, inculpatul nu a recunoscut vina și careva

probe veridice și pertinente în vederea stabilirii vinei acestuia din urmă nu au fost

prezentate de către acuzatorul de stat, nici unul din martorii audiați nu-1 recunosc pe

Poloziuc Nicolae, iar partea vătămată în procesul-verbal de recunoaștere indică că îl

recunoaște după trăsăturile feței și nu indică că anume el 1-a lovit sau a efectuat alte

careva acțiuni ilegale, că era pe bancheta din spate atunci deoarece dormea, iar în

declarațiile sale, partea vătămată indică de nenumărate ori că a fost lovit de șofer și

nicidecum de Poloziuc Nicolai.

a fost respins ca fiind depus peste termen apelul suplimentar declarat de avocatul

Berezovschi Adrian și respins ca fiind nefondat apelul avocatului Grigoraș Renat, cu

menținerea sentinței fără modificări.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a menționat că potrivit

materialelor dosarului, Poloziuc Nicolai nu a fost prezent la pronunțarea sentinței,

ulterior acesta a fost anunțat în căutare, iar la 26 septembrie 2015 a fost reținut.

Astfel, sentința nominalizată nu a fost contestată de către inculpat, însă apel în termen

a declarat avocatul Grigoraș Renat.

Ulterior, inculpatul a încheiat un contract cu avocatul Berezovschi Adrian la 28

2

ianuarie 2016, iar apelul suplimentar l-a declarat la 17 februarie 2016, fără a invoca

careva temeiuri pentru repunerea în termenul de atac, astfel, instanța de apel a

considerat că urmează a fi respins ca fiind depus peste termen.

Referitor la apelul avocatului Renat Grigoraș, instanța de apel a precizat că acesta

este nefondat, iar instanța de fond a stabilit corect circumstanțele de fapt și de drept

care nu se contestă în apel.

contestat cu recurs ordinar, prin care a solicitat casarea acestora cu remiterea cauzei la

rejudecare în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată, pe motiv că:

- instanța de apel urma să constate că conform recipisei din dosar avocatul a făcut

cunoștință cu materialele cauzei la 11.02.2016, iar apelul suplimentar l-a depus la

17.02.2016, fiind astfel respectat termenul de 15 zile;

- inculpatul nu și-a recunoscut vina, iar careva probe veridice și pertinente întru

stabilirea vinei acestuia nu au fost prezentate de către procuror și prin urmare,

acțiunile lui Poloziuc Nicolai nu întrunesc elementele infracțiunii incriminate, iar

învinuirea este una neîntemeiată.

2016 a fost admis recursul ordinar declarat, casată total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 18 februarie 2016 și dispusă rejudecarea cauzei în aceiași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

6.1. În motivarea soluției adoptate instanța de recurs ordinar a considerat că

concluzia instanței de apel privind respingerea apelului suplimentar declarat ca depus

peste termen, este prematură, deoarece conform prevederilor art. 402 alin. (5) Cod de

procedură penală, dacă inculpatul declară apel în termen și își înlocuiește apărătorul,

noul apărător, în termen de 15 zile de la data primirii de către parte a copiei apelului

declarat, poate declara apel suplimentar pentru inculpat, în care poate invoca motive

adăugătoare de apel, astfel, inculpatul încheind contract de acordare a asistenței

juridice cu avocatul Berezovschi Adrian, ultimul la 11 februarie 2016 a făcut

cunoștință cu materialele cauzei și cu apelul declarat în termen.

Prin urmare, instanța de recurs ordinar a constatat că, instanța de apel a omis

recipisa avocatului (f.d. 4, vol. II) fără a-și expune opinia și în acest sens și prin

urmare, prematur a ajuns la concluzia că acesta urmează a fi respins pe motiv că a

fost depus peste termen și totodată, apelul, reprezentând cel de-al doilea grad de

jurisdicție asupra fondului cauzei și fiind o cale de atac de reformare a hotărârii

primei instanțe, atât în fapt cât și în drept, acesta nu a fost examinat în fond.

De asemenea, instanța de recurs ordinar a remarcat că, noul apărător ales după

declararea apelului are dreptul de a declara apel suplimentar în care se invocă noi

motive de apel care pot viza orice latură a cauzei penale și totodată, noul apărător nu

este legat de motivele invocate în apelul de bază.

În acest context, instanța de recurs ordinar a considerat că eroarea comisă nu

3

poate fi reparată de către instanța de recurs în prezenta procedură, deoarece nu este

abilitată cu atribuții de a judeca cauza și a se pronunța asupra legalității sentinței,

substituind instanța care a judecat apelul cu încălcarea prevederilor procesuale penale

la pronunțarea hotărârii judecătorești.

au fost admise apelurile declarate de avocatul Grigoraș Renat în numele inculpatului,

și de avocatul Berezovschi Adrian, în numele inculpatului Poloziuc Nicolai, casată

parțial sentința, inclusiv în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală în partea

stabilirii pedepsei penale în privința lui Poloziuc Nicolai, și prin efect extensiv și

asupra inculpatului Veste Victor, a fost casată încheierea Judecătoriei Căușeni din 18

aprilie 2013 și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, în partea respectivă, după cum urmează:

Poloziuc Nicolai recunoscut vinovat în baza în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e) CP

a fost condamnat în baza acestei legi la o pedeapsă sub formă de închisoare pe un

termen de 4 ani, fără amendă, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În conformitate cu prevederile articolului 84 alin. (l) Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor aplicate, în baza art. 187 alin.(2) lit. b), e)

Cod penal și în baza art. 287 alin. (3) Cod penal (în baza căruia Poloziuc Nicolai

Nicolai a fost condamnat în baza sentinței Judecătoriei Căușeni din 06.04.2011 la 4

ani închisoare iar în baza art. 90 Cod penal fiindu-i suspendată executarea pedepsei

pe un termen de probă de 2 ani), i-a fost stabilită lui Poloziuc Nicolai pedeapsa

definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani, fără amendă cu ispășirea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În rest, sentința primei instanțe a fost menținută.

7.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a constatat că starea de fapt și

de drept se află în concordanță deplină cu materialele cauzei și corect a fost statuată

de către instanța de fond. În plus, instanța de fond a dat o apreciere corectă probelor

și circumstanțelor cauzei penale, examinând probele administrate din punct de vedere

a utilității și veridicității lor, sub toate aspectele, complet și în mod obiectiv,

călăuzindu-se de lege, încadrând just acțiunile inculpatului Poloziuc Nicolai în baza

dispozițiilor art. 187 alin. (2) lit. b), e) Cod penal, și anume „jaful, adică sustragerea

deschisă a bunurilor altei persoane, săvârșit de două sau mai multe persoane și cu

aplicarea violenței nepericuloase pentru viața sau sănătatea persoanei ori cu

amenințarea aplicării unei asemenea violențe”.

De asemenea, instanța de apel a reținut că inculpatul Poloziuc Nicolai, în cadrul

ședinței de judecată în prima instanță a refuzat să dea declarații, menționând totodată

că nu recunoaște învinuirea în comiterea jafului asupra lui Țulea Marin.

Deși, inculpatul Poloziuc Nicolai, vina nu și-a recunoscut-o, vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b), e) Cod

penal s-a confirmat și prin următoarele probe pertinente, concludente, utile și veridice

4

ce coroborează între ele, și anume: declarațiile părții vătămate, Țulea Marin,

martorului Fedeleș Elena, martorului Mizerniuc Oleg și martorului Corohod Sorin.

Vinovăția inculpatului Poloziuc Nicolai, suplimentar la declarațiile părții

vătămate și a martorilor audiați, și-a găsit confirmare și prin probele acumulate pe

parcursul urmăririi penale și administrate în ședința de judecată a instanței de apel și

anume:

- procesul-verbal de cercetare la fața locului, unde pe un drum secundar înspre s.

Zaim au fost depistate urme de automobil și două urme de încălțăminte (vol. I, f.d.7-

10);

- procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie de către partea

vătămată, Țulea Marin, din data de 08 aprilie 2011, prin care acesta i-a recunoscut pe

inculpații, Veste Victor și Poloziuc Nicolai ( vol. I, f.d.29, 33)

- raportul de expertiză medico-legală nr. 088/D-2011 din data de 14 aprilie 2011,

conform căruia la Țulea Marin au fost depistate leziuni corporale în formă de

echimoze în regiunea feței, care au fost produse prin acțiunea traumatică cu un obiect

contodent dur, cu suprafața de interacțiune limitată, posibil în timpul și

circumstanțele indicate și se califică ca leziuni corporale fără cauzarea prejudiciului

sănătății ( vol. I, f.d. 59);

În aceste condiții, în urma examinării mijloacelor de probă sus citate, instanța de

apel a conchis că, prima instanță a analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma

prevederilor art. 95, 101 Cod de procedură penală, prin prisma admisibilității,

pertinenței și concludenței, utilității și veridicității raportate la declarațiile date de

inculpat în cadrul ședinței de judecată și probele administrate, a stabilit corect situația

de fapt, dând faptelor reținute în sarcina inculpatului Poloziuc Nicolai încadrarea

juridică corectă și anume art. 187 alin. (2) lit. b), e) Cod penal.

Referitor la circumstanța agravantă de la lit. e), alin. (2), art. 187 Cod penal,

instanța de apel a specificat că, prin „aplicarea violenței nepericuloase pentru viața

sau sănătatea persoanei” se înțelege fie cauzarea intenționată a leziunilor corporale,

care nu au drept urmare nici dereglarea sănătății, nici pierderea capacității de muncă,

fie aplicarea intenționată a loviturilor sau săvârșirea altor acțiuni violente care

cauzează o durere fizică, însă nu creează pericol pentru viața și sănătatea victimei.

În acest context, în ședința instanței de apel s-a stabilit că părții vătămate, Țulea

Marin i-au fost cauzate de inculpați leziuni corporale în formă de echimoze în

regiunea feței, care au fost produse prin acțiunea traumatică cu un obiect contodent

dur, cu suprafața de interacțiune limitată, posibil în timpul și circumstanțele indicate

și se califică ca leziuni corporale fără cauzarea prejudiciului sănătății, fapt confirmat

prin declarațiile părții vătămate cât și prin concluziile raportului de expertiză medico-

legală nr. 088/D-2011 din data de 14 aprilie 2011.

La fel, instanța de apel a atestat că prima instanță în mod just a exclus din

învinuirea adusă inculpatului, agravanta de la lit. f) alin. (2) al art. 187 Cod penal „cu

5

cauzarea de daune în proporții considerabile”.

În acest context, instanța de apel a reținut că în virtutea prevederilor art. 126 alin.

(2) Cod penal, caracterul considerabil sau esențial al daunei cauzate se stabilește

luându-se în considerare valoarea, cantitatea și însemnătatea bunurilor pentru victimă,

starea materială și venitul acesteia, existența persoanelor întreținute, alte circumstanțe

care influențează esențial asupra stării materiale a victimei, iar în cazul prejudicierii

drepturilor și intereselor ocrotite de lege – gradul lezării drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Prin urmare, instanța de apel a reținut că luând în considerație venitul părții

vătămate și valoarea daunei cauzate, prin însușirea ilegală cât și declarațiile părții

vătămate, Țulea Marin, care în prima instanță a declarat că suma sustrasă de la acesta

nu reprezintă un prejudiciu considerabil, s-a conchis că în speță nu se atestă cauzarea

părții vătămate, Țulea Marin, a unui prejudiciu considerabil.

De asemenea, instanța de apel a remarcat că starea de fapt reținută și de drept

apreciată concordă cu circumstanțele stabilite și probele administrate în cauză,

relevate și analizate în cuprinsul sentinței, verificate în apel.

Pe această linie de concluzie, nu există temei pentru a da o nouă apreciere

probelor, instanța de apel fiind solidară cu concluziile primei instanțe privind

aprecierea probelor puse la baza sentinței de condamnare.

Instanța de apel a menționat că considerentele primei instanțe sunt motivate și

argumentate din punct de vedere al temeiniciei și legalității, sub aspectul, că

vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate este dovedită în cadrul

procesului penal, astfel fapta acestuia, reținută prin sentință, întrunește elementele

infracțiunilor imputate.

Față de lucrul judecat de primă instanță, s-a constatat motivarea amplă și

temeinică a sentinței pronunțate cu privire la procesul de evaluare și apreciere a

probelor prezentate de părți în raport cu faptele reținute în sarcina inculpatului, astfel

fiind în corespundere cu exigențele articolului 6 din Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Deși avocatul Grigoraș Renat în numele inculpatului Poloziuc Nicolai în apelul

depus este de acord cu starea de fapt stabilită de instanța de fond, precum și cu

încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, critică hotărârea primei instanțe referitor

la aplicarea unei pedepse, dat fiind faptul că instanța de judecată a aplicat în mod

greșit față de inculpat, prevederile art. 85 Cod penal și o pedeapsă privativă de

libertate.

Analizând temeiul nominalizat în raport cu motivele invocate în apel, instanța de

apel a constatat că acesta își găsește confirmare parțială la judecarea apelului declarat,

existând motive temeinice de implicare a instanței de apel în sensul casării hotărârii

contestate în partea individualizării și stabilirii pedepsei.

În acest context, se specifică că sancțiunea componenței de infracțiune prevăzută

6

la art. 187 alin. (2) lit. b), e) Cod penal stabilește o pedeapsă sub formă de închisoare

de la 5 la 7 ani cu (sau fără) amendă în mărime de la 850 la 1350 unități

convenționale.

Din sancțiunea art. 187 alin. (2) lit. b), e) Cod penal, se deduce că norma penală

în cauză prevede două categorii de pedepse principale, închisoare și amendă.

Însă, prima instanță nu s-a expus asupra necesității aplicării pedepsei sub formă

de amendă față de inculpatul Poloziuc Nicolai, înlăturând această omisiune printr-o

încheiere de corectare a greșelilor.

La fel, instanța de apel a atestat că prima instanță a aplicat în mod incorect

prevederile art. 85 Cod penal, deoarece la data săvârșirii prezentei infracțiuni (08

aprilie 2011), sentința Judecătoriei Căușeni din data de 06 aprilie 2011 nu avea

caracter definitiv.

Prin urmare, instanța de apel a constatat că prima instanță în mod greșit a aplicat

pedeapsa față de inculpatul Poloziuc Nicolai.

Din aceste motive, instanța de apel a conchis a casa sentința primei instanțe, în

partea stabilirii pedepsei cu pronunțarea unei noi hotărâri în partea respectivă.

La aplicarea pedepsei, instanța de judecată conchide că, conform prevederilor

art.76, 77 Cod Penal RM, instanța de apel nu a reținut careva circumstanțe atenuante

și agravante față de Poloziuc Nicolai.

Circumstanțe excepționale potrivit prevederilor art.79 CP și temeiuri de aplicare a

normei art. 55 Cod penal nu s-au stabilit.

Totodată, instanța de apel a atestat că, în corespundere cu prevederile art. 7 alin.

(l) Cod penal, la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală.

Instanța de apel la individualizarea, stabilirea categoriei și termenului pedepsei

inculpatului Poloziuc Nicolai, a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal și

anume de gravitatea infracțiunilor săvârșite, inculpatul a comis o infracțiune gravă, de

motivul acesteia și de personalitatea celor vinovați și anume de faptul că inculpatul a

refuzat să facă declarații, nu și-a recunoscut vinovăția, a comis o infracțiune gravă,

anterior a fost condamnat, de lipsa circumstanțelor atenuante și agravante, precum și

scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Referitor la aplicarea pedepsei față de inculpatul Poloziuc Nicolai, instanța de

apel a luat în considerație faptul că acesta a comis o infracțiune gravă, anterior a fost

condamnat, nu și-a recunoscut vinovăția, a refuzat să facă declarații și s-a eschivat de

la prezentarea în prima instanță.

În același timp, instanța de apel a atenționat că prin sentința Judecătoriei Căușeni

din 06 aprilie 2011, Poloziuc Nicolai a fost condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod

penal la 4 ani închisoare iar în baza art. 90 Cod penal pedeapsa sub formă de

închisoare a fost suspendată condiționat pe o perioadă de probă de 2 ani.

7

Instanța de apel a considerat că aplicarea în baza unei sentințe anterioare a unei

sancțiuni penale urma să-1 convingă pe Poloziuc Nicolai despre necesitatea corijării

comportamentului și încetării conduitei infracționale.

Necătînd la aceasta, inculpatul Poloziuc Nicolai, și-a continuat activitatea ilegală,

prin ce a demonstrat că pedeapsa anterioară nu și-a atins scopul și aflându-se în stare

de libertate, nu a conștientizat prejudiciabilitatea acțiunilor sale și importanța

valorilor sociale lezate, și a comis o nouă infracțiune.

Ca urmare, instanța de apel a considerat că scopul educativ și preventiv al

pedepsei aplicate în cauza penală dată în privința lui Poloziuc Nicolai nu poate fi

atins decât prin aplicarea pedepsei penale sub formă de închisoare.

Luând în considerație circumstanțele expuse supra, instanța de apel a conchis de

a-i stabili lui Poloziuc Nicolai recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 187 alin. (2) lit. b), e) Cod Penal al Republicii Moldova o pedeapsă, sub formă

de închisoare pe un termen de 4ani, fără amendă.

Instanța de apel a constatat că inculpatul Poloziuc Nicolai, dat fiind faptul că a

comis o infracțiune gravă, urmează să-și ispășească pedeapsa în penitenciar de tip

semiînchis.

În acest, sens, fiind incidente prevederile art. 72 alin. (3) Cod penal, în

penitenciare de tip semiînchis execută pedeapsa persoanele condamnate la închisoare

pentru infracțiuni ușoare, mai puțin grave și grave, săvârșite cu intenție.

Berezovschi Adrian în numele inculpatului Poloziuc Nicolai, prin care a indicat

temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, a solicitat

casarea acesteia, cu emiterea unei decizii prin care să fie achitat inculpatul Poloziuc

Nicolai din lipsa elementelor infracțiunii.

În motivarea cererii de recurs recurentul a indicat următoarele motive :

- conform art. 427 alin. (8) Cod de procedură penală prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de apel în cazurile când nu au fost întrunite elementele infracțiunii;

- recurentul menționează că prin încălcarea și repararea erorilor de drept constă

în faptul că atât instanța de apel cât și prima instanță, nu au luat în considerație

falsificarea semnăturii condamnatului Poloziuc Nicolai în actele procesuale care stau

la baza procesului penal, mai mult ca atât instanțele judecătorești precum și

procurorul fac referire la declarațiile lui Poloziuc Nicolai și anume la procesul verbal

de audiere a bănuitului din 25 mai 2011 (f. d. 148, vol. I), care nu este semnat de

Poloziuc Nicolai iar această probă este pusă la baza sentinței de condamnare, fapt ce

încalcă prevederile art. 8 Cod de procedură penală;

- recurentul menționează că instanțele judecătorești nu au luat în considerație

erorile de drept care constau în falsificarea actelor procesuale la faza de urmărire

penală cum ar fi ordonanța de recunoaștere în calitate de bănuit emisă de ofițerul

8

superior de urmărire penală al SUP CPR Căușeni, Nastas Sergiu din data de 25 mai

2011, prin care s-a dispus punerea sub bănuială a inculpatului Poloziuc Nicolai

încriminându-i săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod

penal, act procesual care nu a fost adus la cunoștință și sub semnătură inculpatului

Poloziuc Nicolai, semnătura acestuia a fost falsificată;

- deasemenea și ordonanța de punere sub învinuire emisă de procurorul în

procuratura r-lui Căușeni, Sorocean Alexandru din data de 05 august 2011, unde s-a

dispus punerea sub învinuire a inculpatului Poloziuc Nicolai, încriminându-i

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, care nu a

fost adusă la cunoștință și sub semnătură inculpatului Poloziuc Nicolai, semnătura

acestuia a fost falsificată;

- recurentul consideră că organul de urmărire penală nu a prezentat destule probe

în vederea stabilirii vinovăției inculpatului Poloziuc Nicolai, prin urmare instanța de

judecată subiectiv, eronat și neîntemeiat a aplicat prevederile art. 187 alin. (2) lit. b),

e) Cod penal și a calificat acțiunele inculpatului Poloziuc Nicolai drept acțiuni de jaf;

- examinând minuțios materialele cauzei s-a stabilit cu certitudine că, Poloziuc

Nicolai nu a recunoscut vina iar careva probe veridice și pertinente în vederea

stabilirii vinovăției acestuia din urmă nu au fost prezentate de către organul de

urmărire penală și de procuror;

- de asemenea examinând declarațiile martorilor pe care se axează învinuirea, se

evidențiază că nici unul din martori nu-1 recunoaște pe Poloziuc Nicolai, iar partea

vătămată în procesul verbal de recunoaștere indică că îl recunoaște după trăsăturile

feței și nu indică că anume el l-a lovit sau a efectuat alte careva acțiuni ilegale, că era

pe bancheta din spate, deoarece dormea iar în declarațiile sale partea vătămată indică

de nenumărate ori că a fost lovit de șofer și nicidecum de Poloziuc Nicolai;

- de asemenea este de menționat faptul că martorul Ungureanu Constantin

confirmă că Poloziuc Nicolai nu are nici o vină aici deoarece acesta dormea când se

petreceau toate acțiunile;

- referitor la fotografiile care erau puse la dispoziția părții vătămate se atestă că

acestea sunt neclare după care nici nu poți recunoaște persoana indicată în proces

verbal, ceia ce rezultă că partea vătămată a recunoscut persoana din fotografie și i-a

fost comunicat că este Poloziuc Nocolai;

- totodată, certitudinea nevinovăției lui Poloziuc Nicolai se confirmă și prin

procesul verbal de constatare a faptelor și a stărilor de fapt întocmit la 22 septembrie

2016 de către executorul judecătoresc, Onoi Viorica în formă scrisă de către partea

vătămată și pe suport CD (video). Procesul verbal respectiv conține declarațiile lui

Țulea Marin, care are calitatea de parte vătămată în cauza penală examinată și declară

că Poloziuc Nicolai nu poartă nici-o vină pentru faptele incriminate. Mai mult ca atât,

acesta recunoaște că declarațiile făcute anterior au fost oferite sub presiunea și la

insistența polițiștilor, care i-au spus să-1 recunoască pe Poloziuc Nicolai în acțiunea

9

procesuală de recunoaștere a persoanei după fotografie;

- prin urmare, se constată inadmisibilitatea probelor la care s-a făcut referire mai

sus din considerentul că administrarea acestora a fost făcută cu încălcarea de către

organul de urmărire penală a dispozițiilor Codului de procedură penală, fapt ce atrage

nulitatea acestora;

- referitor la aplicarea prevederilor art. 42 Cod penal, recurentul consideră că

nici aici organul de urmărire penală și nici instanța de judecată nu au interpretat

corect norma materială, deoarece fiecărui participant urma să-i fie atribuită o calitate

la săvârșirea infracțiunii, ceia ce din învinuirea înaintată nu reiese clar cine și ce

calitate a avut;

- referitor la aplicarea violenței, recurentul menționează că, jaful cu aplicarea

violenței nepericuloase pentru viața sau sănătatea persoanei ori cu amenințarea

aplicării unei asemenea violențe în cazul dat nu poate fi imputat lui Poloziuc Nicolai,

deoarece din declarațiile părții vătămate reiese că Poloziuc Nicolai nu a aplicat

violența față de partea vătămată. Respectiv în momentul desfășurării urmăririi penale

organul de urmărire penală urma să stabilească cu certitudine, bazîndu-se pe probe

veridice și pertinente, în ce mod se caracterizează acțiunile Poloziuc Nicolai, adică

dacă a aplicat violența față de partea vătămată;

- în discursul său procurorul a făcut referire la declarațiile martorului Mizerniuc

Oleg și Feldeș Elena, unde susține că l-au văzut pe Poloziuc Nicolai, însă în

declarațiile acestora nu vom găsi careva indicii că au văzut sau au pomenit de acesta

din urmă;

- deasemenea recurentul atrage atenția asupra ordonanței privind recunoașterea

persoanei vinovate după fotografie, unde acești doi martori indică că nu-l recunosc pe

Poloziuc Nicolae, astfel este evident că organul de urmărire penală nu a dovedit

vinovăția condamnatului;

- a fost încălcat principiul prezumției de nevinovăție, care este prevăzut în

Declarația universală a drepturilor omului din 10 decembrie 1948 (art. 11), în

Constituția Republicii Moldova (art.21) și în Codul penal (art. 8). Acest principiu

reprezintă o regulă de bază a procesului penal și unul din drepturile fundamentale ale

omului;

- recurentul menționează că este cert faptul că sunt încălcate principiul egalității

participanților la proces, fapt cum decurge examinarea probelor și a declarațiilor de

către organul de urmărire penală precum și de procuratură, că aceste probe sunt

examinate unilateral, subiectiv, fără a se lua în calcul cele indicate de Poloziuc

Nicolai;

- recurentul menționează faptul că declarațiile lui Poloziuc Nicolai constatate în

procesul-verbal de audierea a acestuia, nu au fost scrise nemijlocit de către acesta.

Mai mult ca atât, acestea nu corespund realității și sunt în contradicție cu cele

percepute de facto de către Poloziuc Nicolai. În acest context se atrage atenția asupra

10

lipsei de veridicitate a procesului verbal menționat, care de altfel a fost admis de către

organul de urmărire penală la cumulul de probe și a stat la baza emiterii ordonanței de

punere sub învinuire;

- referitor la rechizitoriul întocmit la 18 octombrie 2011, recurentul menționează

că procurorul nu a înmânat copia de pe acesta învinuitului și reprezentantului acestuia

și expunerea din rechizitoriu, de asemenea, conține date și fapte eronate, bazate pe

probe false.

solicitat inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri

legale. Procurorul a menționat că instanța de fond și de apel just au constatat

circumstanțele de drept și de fapt ale cauzei și corespunzător, corect au încadrat

acțiunile inculpatului.

cu materialele cauzei, ținînd cont de opinia procurorului expusă în referință, Colegiul

penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat din următoarele

considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este

vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel la judecarea cauzei.

Colegiul penal lecturând textul recursului reține că, recurentul pledează asupra

achitării inculpatului, deoarece lipsesc elementele infracțiunii, temei ce se raportează

la prevederile pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, unde este stipulat că

„hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, atunci când nu au fost întrunite elementele

infracțiunii”.

Verificând probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei recurentului, în

sensul că lipsesc elementele infracțiunii, Colegiul penal o consideră ca neîntemeiată.

Colegiul penal reține, că instanța de apel verificând probele în ședința de judecată

a motivat detaliat și clar soluția adoptată în urma propriei metode de cercetare

coroborată a probelor, ce au servit ca temei pentru soluționarea elementelor de fapt pe

11

care se sprijină soluția de condamnare dispusă în cauză, expunându-se argumentat,

din care motive a ajuns la concluzia de vinovăție a inculpatului Poloziuc Nicolai în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b) și e) Cod penal.

Totodată, instanța de apel și-a argumentat soluția prin faptul că, din declarațiile

părții vătămate Țulea Marin, a martorilor și din probele materiale administrate în

cauză, cert se demonstrează comiterea de către inculpat a infracțiunii de jaf săvârșit

de două sau mai multe persoane cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața

sau sănătatea persoanei ori cu amenințarea aplicării unei asemenea violențe, probe

care sunt descrise amănunțit în decizia atacată (f. d. 181-183, vol. III).

Instanța de recurs relevă, că argumentele recurentului invocate în recurs, referitor

la nevinovăția inculpatului, au fost obiect de dispută în cadrul instanței de apel,

asupra cărora s-au formulat și s-au punctat minuțios și veridic răspunsurile asupra

tuturor alegațiilor recurentului, pe care Colegiul penal le însușește, ce este conform

practicii CEDO, hotărârea Albert vs România din 16 februarie 2010.

Astfel, instanța de apel reținând circumstanțele de fapt ale cauzei și-a motivat

concluzia prin cumulul de probe administrate în cauză, cărora le-a dat o apreciere

justă și obiectivă, prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere

al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu

certitudine toate aspectele de fapt și de drept.

Totodată, nu este fondată nici critica recurentului, în sensul pretinderii că „la baza

hotărârii au fost puse: procesul verbal de audiere a bănuitului Poloziuc Nicolai,

ordonanța de recunoaștere în calitate de bănuit, ordonanța de punere sub învinuire,

acte ce nu au fost aduse la cunoștință inculpatului și precum că semnăturile

inculpatului sunt false”, ce se respinge ca nefondată, Colegiul penal constatând că pe

aceste acte sunt prezente și semnăturile apărătorului bănuitului – avocatului Pălărie

Dumitru și a ofițerului superior de urmărire penală - Nastas Sergiu (f. d. 148, vol. I);

a avocatului învinuitului Caciur Alexandru și procurorului Sorocean Alexandru (f. d.

185, vol. I), care au întocmit aceste acte procesuale și care poartă răspundere pentru

întocmirea lor și datele ce se conțin în ele, iar din recursul ordinar nu rezultă că aceste

persoane oficiale au fost sancționate pentru careva-i falsificări de acte sau de

semnături.

Nu este întemeiat nici următorul motiv de critică din recursul apărătorului,

precum că „învinuirea s-a axat pe declarațiile părții vătămate, însă partea vătămată a

indicat că inculpatul nu l-a lovit”, constatându-se prin declarațiile părții vătămate

Țulea Marin, date în prima instanță că inculpatul Poloziuc Nicolai a pretins bani de la

el, și că toți trei inculpați au aplicat lovituri (f. d. 149-150, vol. II), prin ce se

confirmă calitatea de autor a inculpatului Poloziuc Nicolai la comiterea infracțiunii în

speța dată.

Mai mult, instanța apreciază critic declarațiile martorului Ungureanu Constantin,

despre care menționează apărătorul, precum că din declarațiile acestuia rezultă că

12

inculpatul dormea în timp ce se petreceau toate acțiunile de maltratare pe motiv că:

acesta nu era în mașina la moment și mai mult declarațiile lui se bazează pe relatările

date de inculpat.

La fel, Colegiul penal apreciază critic motivul din recursul apărătorului precum că

inculpatul nu a primit rechizitoriul, constatându-se prin procesul – verbal al ședinței

de judecată (f. d. 77, vol. II) că rechizitoriul a fost înmânat inculpatului, fapt ce duce

la respingerea motivului dat.

Instanța de recurs conchide că, toate probele descrise în sentință și decizia atacată

coroborează între ele și indică direct la Poloziuc Nicolai că a comis infracțiunea

prevăzută de art. 187 alin. (2) lit. b) și e) Cod penal.

Cât privește alegațiile recurentului referitor la fotografiile prezentate pentru

recunoașterea inculpatului că ele sunt neclare și că după ele nu este posibil de a

recunoaște pe cineva, Colegiul penal reține că sunt nefondate, fiind apreciate ca o

metodă de apărare din motiv că sunt și alte probe ce demonstrează cert vinovăția

inculpatului.

Colegiul penal nu acceptă nici motivele invocate în recursul ordinar cu privire la

ignorarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, și anume că a fost

încălcat principiul prezumției de nevinovăție, care este prevăzut în Declarația

universală a drepturilor omului din 10 decembrie 1948 (art. 11), în Constituția

Republicii Moldova (art.21) și în Codul penal (art. 8), considerîndu-le declarative și

nerelevante pentru speța dată, decizia instanței de apel fiind corect motivată.

La fel, instanța de recurs menționează, că recurentul își motivează solicitările prin

dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, însă motivele de reapreciere a

probelor nu se conțin între temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, astfel că criticele formulate împotriva hotărârilor judecătorești atacate nu sunt

motivate sub aspectul casării acestora, ca fiind ilegale. Astfel spus, reaprecierea

probelor, în modul propus de către apărătorul inculpatului, nu se încadrează în

prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, deoarece reaprecierea probelor

nu poate fi efectuată de instanța de recurs, deoarece în recurs se verifică numai

chestiunile de drept.

Totodată, în același context, urmează a se remarca, că la această etapă a

procedurilor, instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o

nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea

constatată de instanța de apel, întrucât aceasta este atributul exclusiv al primei

instanțe și instanței de apel.

Colegiul penal mai invocă, că din decizia atacată rezultă că instanța de apel greșit

a aplicat în speța dată prevederile art. 84 alin. (1) Cod penal, motivînd că sentința din

06.04.2011 nu avea caracter definitiv, ce Colegiul penal consideră că nu este corect în

speța dată, fapta fiind comisă pe 08.04.2011, adică după pronunțarea sentinței din

06.04.2011, cum prevede art. 85 alin. (1) Cod penal, dar fiindcă partea acuzării nu a

13

contestat aceste aspecte a deciziei în prezent nu este posibil de intervenit și de

corectat eroarea admisă de instanța de apel în speța dată.

Din acest punct de vedere se atestă că, de fapt, în cauză nu s-au comis erorile de

drept prevăzute în pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și semnalate de

avocatul Berezovschi Adrian în numele inculpatului Poloziuc Nicolai, din care

considerente se dispune inadmisibilitatea recursului ordinar declarat în speța dată, ca

fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Berezovschi

Adrian în numele inculpatului Poloziuc Nicolai, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 15 februarie 2017, în cauza penală privindu-l pe

Poloziuc Nicolai Xxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 17 august 2017.

Președinte Ursache Petru

Judecătorii Timofti Vladimir

Toma Nadejda

14