1ra-863/2017 — art. 287 alin. 3 CP

1ra-863/2017 — art. 287 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-863/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

17 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 21 noiembrie 2016 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 09 februarie 2017, declarat de inculpatul

Nicolau Vladimir xxxxx, născut la

xx xxxxx xxxx în s. xxxx, r-nul xxxxxxxxx, locuitor al

mun. xxxxxxxx com. xxxxxxxx, str. xxxxxxxxx xx, ap. x,

cetățean al R. Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 06.08.2013 – 21.11.2016,

instanța de apel: 27.12.2016 – 09.02.2017,

instanța de recurs: 13.04.2017 – 17.05.2017.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal

C O N S T A T Ă :

Nicolau Vladimir a fost condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal la 4 ani

închisoare.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate i-a fost suspendată

condiționat, pe o perioadă de probațiune de 3 ani.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial, fiind încasat de la Nicolau V. în

beneficiul părții vătămate Stegărescu I. prejudiciul moral în mărime de 10.000 lei

și cheltuielile judiciare în sumă de 3000 lei.

inculpatul Nicolau V., aflându-se în loc public și anume, pe str. xxxxxxxx xx, com.

xxxxxxxx, mun. xxxxxxxx, în apropierea casei de locuit, din intenții huliganice,

fără careva motive întemeiate, manifestând un comportament agresiv, în prezența

1

mai multor persoane, a inițiat un conflict cu Stegărescu I., numindu-l cu cuvinte

necenzurate și bruscându-l. Ulterior inculpatul, continuându-și intențiile sale

infracționale și încălcând grosolan, prin acțiunile sale intenționate, ordinea publică,

manifestând o vădită lipsă de respect față de societate, după ce a intrat pentru puțin

timp în casă, a revenit și, aflându-se în loc public, în adiacentul caselor locative,

acționând intenționat, încălcând grosolan ordinea publică, manifestând un

comportament agresiv, din intenții huliganice, l-a numit pe Stegărescu I. cu cuvinte

necenzurate și i-a aplicat o lovitură cu cuțitul în regiunea frunții provocându-i,

conform raportului de expertiză medico-legală nr. 2996 din 24.06.2013, o plagă

tăiată în regiunea frontală din stânga, care a fost cauzată prin acțiunea traumatică a

unui obiect tăietor-înțepător, condiționează dereglarea sănătății de scurtă durată, și

se califică ca vătămare ușoară, moment în care de aceștia s-a apropiat Efros V.,

căruia, la încercarea de a stopa acțiunile inculpatului și a-i lua cuțitul din mână, i-a

fost cauzată o plagă în regiunea mâinii.

Instanța a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina și a indicat că nu-și

amintește cine a provocat conflictul. În timpul altercației el a împins partea

vătămată, iar acesta l-a apucat de piept și l-a îmbrâncit în poartă, lovindu-l cu

pumnul în față și închizând poarta. Ulterior, el a scos cuțitul din mânecă și l-a lovit

pe Stegărescu I. cu lama în frunte. Persoanele prezente la fața locului s-au revoltat,

au început să strige și s-au apropiat de partea vătămată pentru a-i acorda ajutor, iar

el s-a îndepărtat la o distanță de 2-3 m. de ei. De el s-a apropiat Efros V., a rupt o

creangă și l-a lovit peste față, împingându-l în ușă. El i-a smuls creanga din mână

și Efros V. s-a retras.

Fiindu-i acordat ultimul cuvânt, inculpatul a declarat că recunoaște vina și a

solicitat aplicarea legii privind amnistia, cu încetarea procesului penal.

Totodată, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate se

dovedește pe deplin prin probele administrate.

Astfel, partea vătămată Stegărescu I. a declarat că a parcat automobilul vis-a-

vis de poarta inculpatului, iar acesta a ieșit din casă și l-a insultat, adresându-i

cuvinte necenzurate lui și celorlalte persoane aflate la fața locului. A încercat să-l

liniștească, însă, inculpatul l-a îmbrâncit, apoi a intrat în casă. Considerând că

conflictul s-a epuizat, celelalte persoane au intrat în ograda vecinului, iar el s-a

reținut lângă automobil. Spontan a apărut inculpatul, l-a îmbrâncit, l-a numit iar cu

cuvinte necenzurate, apoi i-a aplicat o lovitură cu un cuțit de bucătărie în regiunea

frunții. În conflict s-a implicat și Efros V., căruia, în timp ce încerca să stopeze

acțiunile inculpatului și să-i ia cuțitul din mână, i-a fost cauzată o plagă a mânii. A

fost solicitată intervenția poliției și a medicilor.

Martorul Brovcenco G. a comunicat că, fiind în apropiere, a observat că a

început un conflict între inculpat și partea vătămată, din motiv că ultimul a parcat

automobilul în fața casei inculpatului. Acesta l-a lovit cu cuțitul pe Stegărescu I. în

regiunea capului. Cei prezenți au intervenit pentru a-i opri hemoragia și i-au cerut

inculpatului să înceteze acțiunile sale.

Martorul Mangu R. a declarat că partea vătămată a parcat automobilul în fața

casei lui Stegărescu I., iar inculpatul a ieșit din ograda vecină, a început să strige și

2

să lovească cu picioarele în automobil. Partea vătămată a ieșit în stradă și,

întrebând inculpatul de ce lovește în automobil, l-a împins pe acesta. Ultimul a

intrat în ogradă și s-a întors cu un cuțit în mână, cu care a încercat să lovească

partea vătămată, însă ultimul s-a ferit. A doua lovitură inculpatul i-a aplicat-o părții

vătămate în regiunea feței.

Martorul Morari I. a indicat că între partea vătămată și inculpat s-a iscat o

ceartă, din cauza parcării automobilului părții vătămate. Inculpatul îl insulta,

adresându-i cuvinte necenzurate, apoi a intrat în casă, de unde s-a întors cu un cuțit

și a încercat să-l lovească pe Stegărescu I. în abdomen, ulterior aplicându-i o

lovitură în regiunea feței, cauzându-i o vătămare la ochi cu cuțitul. Cu intenția de

a-l apăra pe Stegărescu I., în conflict a intervenit și Efros V., acestuia fiindu-i

cauzată o plagă la mână. În circumstanțele date, a solicitat intervenția organelor de

poliție.

Martorul Efros T. a comunicat că în timpul conflictului, inculpatul a intrat în

casă, apoi s-a întors, ținând la spate un obiect și, îndreptându-se spre partea

vătămată, l-a lovit în regiunea frunții, probabil cu cuțitul. Efros V. a intervenit în

apărarea părții vătămate, încercând să ia cuțitul din mâna inculpatului și a apucat

cuțitul de lamă, iar inculpatul, trăgând cuțitul, i-a provocat acestuia leziuni la

degete.

Martorul Stegărescu A. a declarat că în timpul conflictului, inculpatul a scos

un cuțit fără mâner și ea a intrat în casă pentru a apela la poliție și urgență. Ieșind

afară, a văzut că inculpatul se apropia de ei cu un topor în mână, adresându-le

cuvinte necenzurate.

Prin procesul-verbal din 22.06.2013, privind cercetarea automobilului

„Renault Megane”, n.î. x xx xxx, s-a constatat pe suprafața exterioară a geamului

stânga spate o zgârietură cu lungime de 9 cm., iar pe suprafața ușii din spate stânga

s-au depistat zgârieturi liniare de 8 și 9 cm. La distanța de 1 m. de la ușa din față

dreapta a automobilului și la 20 cm. de la gardul din plasă metalică se observă

câteva pete de culoare brună, iar la 1,5 m. de la ușa din spate dreapta s-a depistat

un cuțit metalic, fără mâner, cu lama de 10 cm., care a fost sigilat și ridicat de la

fața locului.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 2996 din 24.06.2013, la

Stegărescu I. s-a constatat plagă tăiată în regiunea frontală din stânga, cauzată prin

acțiunea traumatică cu un obiect tăietor-înțepător, care condiționează o dereglare a

sănătății de scurtă durată și, în baza acestui criteriu, se califică ca vătămare ușoară.

Regiunea frontală este regiune proeminentă a corpului.

Prin procesul-verbal de examinare a obiectului, a fost cercetat cuțitul cu care

i-a fost cauzată plaga lui Stegărescu I. și care a fost ridicat de la fața locului la

22.06.2013.

Instanța a conchis că inculpatul a acționat cu intenție directă, fapta fiind

comisă în stradă, în loc public, iar partea vătămată nu avea careva obiecte sau arme

care ar fi putut crea un pericol real și iminent pentru viața și sănătatea acestuia sau

să creeze careva amenințări reale. Acțiunile inculpatului, exprimate prin aplicarea

în mod spontan a loviturii cu cuțitul în regiunea frunții victimei, demonstrează că

3

inculpatul a realizat caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, a prevăzut survenirea

consecințelor și a admis, în mod conștient, survenirea acestor urmări, în rezultat

cauzându-i părții vătămate o plagă tăiată în regiunea frontală din stânga, fapt

confirmat prin declarațiile părții vătămate și ale martorilor, precum și prin raportul

de expertiză medico-legală.

Totodată, inculpatul a săvârșit infracțiunea de huliganism în lipsa unui motiv

serios de ceartă.

Afirmațiile apărării privind aplicarea prevederilor Legii nr. 210 din

29.07.2016 cu privire la amnistie în privința inculpatului și încetarea procesului

penal sunt neîntemeiate, or inculpatul nu a recunoscut vina, nu a manifestat căință

activă în cadrul procesului, nu s-a autodenunțat și nu a contribuit activ la

descoperirea infracțiunii, nu a reparat benevol prejudiciul cauzat părții vătămate,

susținând versiunea înaintată cu scopul de a-și ușura situația sau de a se eschiva de

la răspundere pentru fapta comisă.

Deși, inculpatul în cadrul urmăririi penale și în cadrul cercetării judecătorești

a negat cu vehemență comiterea infracțiunii, fiindu-i acordat ultimul cuvânt, acesta

a recunoscut vinovăția doar pentru a-i fi aplicate prevederile legii privind amnistia,

or, inculpatul a adoptat o conduită vădit nesinceră, inducând instanța în eroare în

anumite circumstanțe, iar după producerea faptelor nu i-a acordat ajutor părții

vătămate, precum și nu a reparat în mod benevol prejudiciul cauzat acestuia.

Instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 287 alin. (3) Cod penal,

ca huliganism, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică,

însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, dacă au fost săvârșite cu

aplicarea altor obiecte pentru vătămarea integrității corporale sau sănătății.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod

penal, că inculpatul a comis o infracțiune gravă și nu a recunoscut vina, că acesta

nu are antecedente penale, că lipsesc circumstanțe atenuante și agravante,

concluzionând că reeducarea și corectarea lui este posibilă fără izolare de societate,

fiind posibilă aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal în privința acestuia.

noi hotărâri, prin care procesul penal să fie încetat.

Apelantul a indicat că conflictul a fost provocat de partea vătămată, iar el

este în relații ostile cu celelalte persoane de mai mult timp.

Astfel, cu partea vătămată au discutat pe un ton ridicat, s-au îmbrâncit

reciproc, apoi partea vătămată l-a lovit cu pumnul în față și l-a împins spre ușa

locuinței, închizând în urma lui portița. Aceasta a dus la cauzarea leziunilor

corporale ambilor, amândoi fiind vinovați de cele întâmplate. În acțiunile lor

lipsește componența infracțiunii prevăzută la art. 287 alin. (3) Cod penal, nefiind

încălcată grosolan ordinea publică, or, conflictul a fost de scurtă durată și nu a avut

loc o încăierare îndelungată și insistentă a ordinii publice.

Cauza penală a fost intentată în baza datelor și probelor falsificate de

colaboratorii de poliție sosiți la fața locului.

Or, lama cuțitului a fost transmisă colaboratorilor de poliție în casă, în dosar

fiind indicat că a fost ridicată de la locul crimei. Este indicat incorect că el a inițiat

4

conflictul, iar infracțiunea nu a avut loc într-un loc public, dar în ograda în care

locuiește.

Totodată, fiindu-i acordat ultimul cuvânt, a recunoscut săvârșirea faptelor

incriminate, s-a căit sincer, solicitând aplicarea prevederilor legii privind amnistia,

or, răspunzând provocărilor părții vătămate, nu a avut intenția de a încălca legea.

februarie 2017, apelul a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a statuat că instanța de fond corect a stabilit că acțiunile

inculpatului se încadrează în prevederile art. 287 alin. (3) Cod penal, ca

huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică,

însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, dacă au fost săvârșite cu

aplicarea altor obiecte pentru vătămarea integrității corporale sau sănătății.

Astfel, vina inculpatului este dovedită integral prin probele administrate și

verificate în instanța de apel, și anume: declarațiile părții vătămate Stegărescu I.,

ale martorilor Brovcenco G., Mangu R., Morari I., Efros T. și Stegărescu A.,

procesul-verbal din 22.06.2013 privind cercetarea locului și automobilului

„Renault Megane”, n.î. x xx xxx, prin care s-a constatat pe suprafața exterioară a

geamului stânga spate o zgârietură cu lungime de 9 cm., iar pe suprafața ușii din

spate stânga s-au depistat zgârieturi liniare de 8 și 9 cm. La distanța de 1 m. de la

ușa din față dreapta a automobilului și la 20 cm. de la gardul din plasă metalică se

observă câteva pete de culoare brună, iar la 1,5 m. de la ușa din spate dreapta s-a

depistat un cuțit metalic, fără mâner, cu lama de 10 cm., care a fost sigilat și ridicat

de la fața locului, raportul de expertiză medico-legală nr. 2996 din 24.06.2013, că

la Stegărescu I. s-a constatat plagă tăiată în regiunea frontală din stânga, cauzată

prin acțiunea traumatică cu un obiect tăietor-înțepător, care condiționează o

dereglare a sănătății de scurtă durată și, în baza acestui criteriu, se califică ca

vătămare ușoară, procesului-verbal de examinare a corpului delict - cuțitului cu

care i-a fost cauzată plaga lui Stegărescu I. și care a fost ridicat de la fața locului pe

22.06.2013.

Argumentele apărării că inculpatul urmează a fi achitat din motiv că nu au

fost întrunite elementele infracțiunii de huliganism, deoarece nu a avut loc

încălcarea grosolană a ordinii publice, sunt nefondate or, a fost clar stabilit că fapta

a fost comisă în stradă, într-un loc public, în prezența mai multor persoane, iar

acțiunile inculpatului, exprimate prin aplicarea în mod spontan a loviturii cu cuțitul

în regiunea frunții părții vătămate, demonstrează cert că inculpatul își dădea seama

de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, a prevăzut survenirea consecințelor, a

admis în mod conștient survenirea acestor urmări, în rezultat, părții vătămate

fiindu-i cauzată o plagă tăiată în regiunea frontală din stânga, ce se confirmă prin

declarațiile părții vătămate și ale martorilor, precum și prin raportul de expertiză

medico-legală.

Vina inculpatului a fost demonstrată pe deplin, iar în instanța de fond,

fiindu-i acordat ultimul cuvânt, inculpatul însuși a recunoscut vina și a solicitat

aplicarea amnistiei. Și în apelul declarat acesta recunoaște că a avut loc un conflict

între el și partea vătămată, însă învinuiește și partea vătămată.

5

Prin urmare, afirmațiile apărării că inculpatul nu a comis infracțiunea pentru

care a fost condamnat, sunt neîntemeiate și contravin probelor administrate, iar

nerecunoașterea vinovăției de către acesta nu echivalează cu achitarea lui, fiind

prezente probe pertinente și concludente care, în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării lor, dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii incriminate.

În același timp, nerecunoașterea vinovăției urmează a fi apreciată drept o

modalitate de exercitare a dreptului la apărare, inculpatul urmărind scopul de a se

eschiva de la răspundere penală.

Alegațiile apărării că procesul-verbal de cercetare la fața locului a fost

efectuat cu încălcări ale normelor de procedură penală, inculpatul declarând că

lama cuțitului a predat-o colaboratorilor de poliție la el acasă, în dosar fiind indicat

că a fost ridicat la fața locului, sunt irelevante, fiind stabilit că acesta nu a negat că

cuțitul ridicat de la fața locului în procesul cercetării îi aparține lui.

Afirmațiile apărării că inculpatul urmează a fi sancționat contravențional

sunt la fel neîntemeiate, circumstanțele cauzei fiind constatate prin probele

administrate, ce exclude faptul axării la pronunțarea hotărârii judecătorești pe

presupuneri, dispozițiile normei invocate fiind inaplicabile speței.

Totodată, la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de fond a acordat

deplină eficiență prevederilor art. 6, 7, 61, 75, 77 Cod penal, nefiind stabilite

temeiuri de a interveni în sentință nici în partea stabilirii pedepsei inculpatului, or,

la stabilirea categoriei și măsurii de pedeapsă s-a ținut cont de circumstanțele reale

și personale privind individualizarea pedepsei, aceasta fiind corectă, echitabilă și

legală.

și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Recurentul a invocat că acțiunile lui au fost provocate de o grupare criminală

formată din polițiști, procurori și judecători, care cu ajutorul lui Stegărescu I. și a

anturajului acestuia au organizat cazul care a avut loc pe 22.06.2013, fiind pregătiți

și martorii.

Această grupare de oameni îl intimidează psihologic în decursul a 30 de ani.

În acțiunile lui nu a existat huliganism, deoarece s-a apărat de trei agresori, a

venit la el casa, nu la vecini sau la cei implicați pe caz, fără nicio intenție de ai

vedea măcar pe cei ce îl înconjoară.

Nu poți califica cazul care a avut loc ca acțiune în loc public, dacă totul s-a

petrecut în ograda casei în care locuiește.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8) și 12)

Cod de procedură penală - nu au fost întrunite elementele infracțiunii, instanța a

pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care

condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a

acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde, faptei săvârșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită.

6

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1)

Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art.

430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină

indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii

atacate în acest sens.

Sub acest aspect se reține că recursul ordinar este fondat în drept pe art. 427

alin. (1) pct. 8) și 12) Cod de procedură penală, inclusiv pe temeiurile că instanța a

pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care

condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a

acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde, că faptei săvârșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită.

Însă, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este specificat,

în raport cu relevanțele conținute în partea descriptivă a hotărârilor contestate, care

ar fi erorile de drept și esența circumstanțelor că instanța a pronunțat o hotărâre de

condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub

învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei

legi mai blânde, că faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită și care ar fi,

în asemenea caz, încadrarea corectă a faptei săvârșite, fiind omisă în totalitate și

argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens (pct. 5. din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursul declarat nu întrunește condițiile de

conținut în partea vizată, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze

din oficiu recursul ordinar al inculpatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-

ar justifica.

Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, conform art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, în

recurs pot fi invocate doar acele temeiuri care au fost indicate și în apel.

În sensul vizat se reține că argumentele specificate în recursul ordinar că:

„…acțiunile lui au fost provocate de o grupare criminală formată din polițiști,

procurori și judecători, care cu ajutorul lui Stegărescu I. și a anturajului acestuia

au organizat cazul care a avut loc pe 22.06.2013, fiind pregătiți și martorii.

Această grupare de oameni îl intimidează psihologic în decursul a 30 de ani…”,

nu au fost invocate de apărare și în apel (pct. 3., 5. din decizie).

Prin urmare, acest recurs ordinar în sensul vizat nu are niciun suport juridic,

fiind neîntemeiat, astfel.

7

În al treilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul când nu au fost

întrunite elementele infracțiunii.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar de

pe rol, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5. din

decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4. din prezenta decizie, relevă în

mod concludent că instanțele de fond și de apel au constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului și

încadrarea juridică justă a acțiunilor infracționale ale acestuia în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept

material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, inclusiv declarațiile

părții vătămate Stegărescu I., ale martorilor Brovcenco G., Mangu R., Morari I.,

Efros T. și Stegărescu A., procesul-verbal din 22.06.2013 privind cercetarea

locului și automobilului „Renault Megane”, n.î. x xx xxx, prin care s-a constatat

pe suprafața exterioară a geamului stânga spate o zgârietură cu lungime de 9 cm.,

iar pe suprafața ușii din spate stânga s-au depistat zgârieturi liniare de 8 și 9 cm. La

distanța de 1 m. de la ușa din față dreapta a automobilului și la 20 cm. de la gardul

din plasă metalică se observă câteva pete de culoare brună, iar la 1,5 m. de la ușa

din spate dreapta s-a depistat un cuțit metalic, fără mâner, cu lama de 10 cm., care

a fost sigilat și ridicat de la fața locului, raportul de expertiză medico-legală nr.

2996 din 24.06.2013, că la Stegărescu I. s-a constatat plagă tăiată în regiunea

frontală din stânga, cauzată prin acțiunea traumatică cu un obiect tăietor-înțepător,

care condiționează o dereglare a sănătății de scurtă durată și, în baza acestui

criteriu, se califică ca vătămare ușoară, procesului-verbal de examinare a corpului

delict - cuțitul cu care i-a fost cauzată plaga lui Stegărescu I. și care a fost ridicat

de la fața locului la 22.06.2013, toate probele fiind apreciate în conformitate cu

prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării lor, instanța de apel

pronunțându-se argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apel, indicând

motivat de ce a respins dovezile și versiunile apărării, probele administrate pe caz

demonstrând concludent prezența în acțiunile inculpatului a elementelor

infracțiunii prevăzute la art. 287 alin. (3) Cod penal (pct. 3.-5. din decizie).

Or, argumentul recurentului că faptele imputate nu au fost desfășurate într-

un loc public, sunt vădit neîntemeiate, acestea fiind combătute argumentat prin

concluziile instanțelor judecătorești, care coroborează elocvent și cu prevederile

art. 131 lit. a), b), 1347 Cod penal, cât și cu jurisprudența națională, conform căror

prin faptă săvârșită în public se înțelege fapta comisă într-un loc care, prin natura

sau destinația lui, este întotdeauna accesibil publicului, chiar dacă în momentul

săvârșirii faptei în acel loc nu era prezentă nici o persoană, dar făptuitorul își dădea

8

seama că fapta ar putea ajunge la cunoștința publicului, în orice alt loc accesibil

publicului dacă în momentul săvârșirii faptei erau de față două sau mai multe

persoane. Prin loc de utilizare publică se înțeleg părțile terenului, ale străzii, ori ale

unui alt loc care sunt accesibile sau deschise publicului permanent, periodic sau

ocazional. Ordine publică înseamnă o totalitate de relații sociale ce asigură o

ambianță liniștită de conviețuire în societate, de inviolabilitate a integrității

patrimoniului. Încălcare grosolană a ordinii publice se consideră săvârșirea unor

acțiuni intenționate ce atentează la regulile sociale și morale de conviețuire, care

sunt încălcate într-un mod grosolan și demonstrativ de către violatorul ordinii

publice prin necuviință, neobrăzare (Hotărârea Plenului CSJ a RM din 19.06.2006, nr.4 -

Cu privire la practica judiciară în cauzele penale despre huliganism, pct.3.).

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua

motivele jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.

Finlandei). Art. 6 din CEDO impune în special, în sarcina „instanței”, obligația de

a efectua o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de

părți, cu excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora. Deși este adevărat

că obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu

poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument

(hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

Mai mult, recursul ordinar, potrivit argumentelor invocate și reproduse în

pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanțele

de fond și de apel au apreciat circumstanțele cauzei și probele administrate.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) Cod de procedură

penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere,

formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care îl

propune inculpatul este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care

nu este temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de

procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel

este lipsită de orice suport legal.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că în

acțiunile inculpatului au fost întrunite elementele infracțiunii incriminate, și că

recursul ordinar este unul vădit neîntemeiat.

9

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul ordinar este vădit neîntemeiat, el urmează a fi

declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Nicolau Vladimir

xxxxxx, împotriva sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 21 noiembrie

2016 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 februarie 2017,

pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 31 mai 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

10