1ra-1016/2017 — art. 152 alin. 1; 287 alin. 3 CP

1ra-1016/2017 — art. 152 alin. 1; 287 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1016/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

28 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Brigai Sergiu și avocatul Țapeș

Artur, în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 15 martie 2017, în cauza penală privindu-l pe

Raiu Roman Xxxxxxxxx, născut la xxxxxxxxxxxxxxx,

originar și domiciliat mun. Xxxxxxx or. Xxxxxxx str.

Xxxxxxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

Roman Xxxxxxxxx a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art. 287 alin. (3) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis;

- art. 157 Cod penal, la 1 an închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 3 ani 6 luni închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa numită i-a fost suspendată condiționat pe

o perioadă de probațiune de 2 ani, dacă în perioada nu va săvârși o nouă infracțiune și

prin comportare exemplară, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Acțiunea civilă înaintată de Popovici Corneliu a fost admisă parțial și s-a încasat

de la Raiu Roman în beneficiul ultimului, suma de 14.100 lei cu titlu de prejudiciu

material și suma de 15.000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

orei 04.00, aflându-se la una din mesele din incinta localului „Eli-Pili”, amplasat pe

str. București 68, din mun. Chișinău, în loc public, având intenția comiterii unui act de

1

huliganism agravat, încălcând grosolan ordinea publică, însoțită de aplicarea violenței

asupra persoanelor și amenințarea cu aplicarea violenței asupra lor, precum și

acțiunile care prin conținutul lor se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, dându-și

seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, a inițiat un conflict cu Crigan

Alexandrina și Popovici Corneliu, numindu-i cu cuvinte necenzurate pe ei și pe alți

vizitatori ai localului menționat după care, a aplicat un șir de lovituri cu pumnii și

picioarele peste corpul și fața lui Popovici Corneliu, ulterior, dându-și seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunile sale, a scos din buzunarul scurtei sale un cuțit, cu

care i-a aplicat mai multe lovituri lui Popovici Corneliu, reușind să-l rănească pe

ultimul pe suprafața corpului.

Tot el, la data de 20 aprilie 2015, în jurul orei 04.15, aflându-se în incinta localului

„Eli-Pili”, amplasat pe str. București 68, mun. Chișinău, în rezultatul conflictului

apărut dintre el și Popovici Corneliu, având scopul de a-i cauza leziuni corporale, din

motive huliganice, i-a aplicat ultimului câteva lovituri cu pumnii și coatele în

regiunea corpului și a capului, precum și cu un cuțit peste suprafața corpului, după

care în urma altercațiilor partea vătămată Popovici Corneliu a căzut fracturându-și

ambele maleole laterală cu deplasare, medială fără deplasare, care condiționează o

dereglare a sănătății de lungă durată și în baza acestui criteriu, conform raportului de

expertiză medico-legală nr. 1236/D din 05.06.2015 se califică ca vătămare corporală

medie.

Acțiunile lui Raiu R. au fost calificate în baza art. 287 alin. (3) Cod penal,

huliganism agravat, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite

de aplicarea violenței asupra persoanei și amenințări cu aplicarea unei asemenea violențe, care

prin conținutul lor se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, săvârșită cu aplicarea altor

obiecte pentru vătămarea integrității corporale și sănătății, precum și în baza art. 157 Cod

penal și anume – vătămarea medie a integrității corporale sau a sănătății cauzată din

imprudență.

3.1 Procuror, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care Raiu R. să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod

penal, la 3 ani închisoare și în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, la 2 ani închisoare.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial,

să-i fie stabilită pedeapsă definitivă de 3 ani 6 luni închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului declarat a invocat, că inculpatul prin acțiunile sale

intenționate a săvârșit concurs real de infracțiuni prevăzute de art. 287 alin. (3) și art.

152 alin. (1) Cod penal, totodată pedeapsa stabilită este prea blândă și contrar

prevederilor art. 61 Cod penal aceasta nu-și va atinge scopul de corectare a

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

3.2 Partea vătămată, Popovici C., prin care a solicitat casarea acesteia și

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care lui Raiu R. să-i fie aplicată o pedeapsă mai aspră, conform faptelor prejudiciabile

2

săvârșite, cu încasarea de la inculpat în beneficiul său a prejudiciului material în sumă

de 38.000 lei și a celui moral în mărime de 100.000 lei.

În motivarea apelului declarat a invocat:

- prima instanță neîntemeiat a recalificat acțiunile inculpatului ce au condus la

fracturarea piciorului, din art. 152 alin. (1) Cod penal în art. 157 Cod penal;

- chiar dacă expertiza medico-legală a indicat, că fractura ar fi posibil urmare a

acțiunii de cădere, aceasta nu exclude că fractura a fost consecința care s-a aflat într-o

legătură cauzală directă, cu acțiunile infracționale ale inculpatului, manifestate în act

de huliganism, deoarece din înregistrarea video se vede că Popovici C. a căzut în

urma loviturilor și bruscărilor din partea inculpatului, acesta intenționat i-a răsucit

piciorul depunând efort pentru a-i fractura piciorul, fapt ce s-a și întâmplat;

- cu referire la încasarea prejudiciului material în valoare de 14.100 lei, consideră

că această sumă nu a acoperit paguba materială pe care a suportat-o partea vătămată

în legătură cu infracțiunea, iar pentru tratament a achitat suma de 15.000 lei, însă

pentru reabilitarea post-traumă, urmează să mai achite suma de 12.600 lei. Din cauză

că se afla în spital la tratament și a fost în imposibilitate de se prezenta la sesiune, a

fost nevoit să se restabilească din nou în cursul 2 la ASEM, achitând repetat contractul

în sumă de 8.000 lei;

- cu referire la încasarea prejudiciului moral a indicat, că în rezultatul acțiunii

infracționale ale inculpatului viața sa a fost pusă în pericol real, a trecut printr-o stare

psihică - emoțională negativă, însoțită de frică, incertitudine și stres;

- la stabilirea pedepsei penale, instanța de fond categoric a luat poziția părții

apărării, fapt ce i-a lezat dreptul la un proces echitabil.

3.3 Avocatul Țapeș A. în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie încetat

procesul penal în privința lui Raiu R. și să fie respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă

înaintată de Popovici C.

În motivarea apelului declarat a invocat:

- inculpatul și-a recunoscut vina, fapt confirmat și prin cererea depusă în prima

instanță, prin care a solicitat examinarea cauzei în baza prevederilor art. 3641 Cod de

procedură penală;

- inculpatul a făcut mai multe încercări în scopul de a repara lui Popovici C.

prejudiciul cauzat, însă de către ultimul a fost solicitată cu rea credință o sumă

excesivă;

- prima instanță având în vedere toate circumstanțele cauzei, comportamentul

părților, urma să aplice față de Raiu R. prevederile Legii privind amnistia în legătură

cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, deoarece

de către inculpat au fost întrunite toate condițiile necesare;

- referitor la acțiunea civilă înaintată de Popovici C., menționează, că în cadrul

cercetării judecătorești acțiunea civilă nu a fost susținută și la fel, nu s-au dus

dezbateri asupra acesteia. La baza acțiunii civile au fost puse o serie de probe

dubioase și impertinente, care nici într-un fel nu confirmă cheltuielile pretinse de

partea vătămată, fapt confirmat de instanță în conținutul sentinței;

3

- prejudiciul moral pretins, la fel nu a fost susținut de careva probe având la bază

doar declarații nefondate, fiind solicitată o sumă exagerată în mărime de 100.000 lei.

fost respinse, ca nefondat, apelul declarat de avocatul Țapeș A. în numele inculpatului

și ca fiind depus peste termen, apelul procurorului, fiind admis apelul părții

vătămate, casată sentința parțial și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care Raiu R. a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, la 2 ani închisoare, iar conform art. 84

alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial, i-a fost stabilită

pedeapsă definitivă de 4 ani 6 luni închisoare. În temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa

numită i-a fost suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de 5 ani,

obligându-l să nu-și schimbe domiciliul, fără consimțământul organului competent.

Acțiunea civilă înaintată de Popovici C. a fost admisă parțial și s-a încasat de la Raiu

R. în beneficiul ultimului suma de 25.000 lei, cu titlu de prejudiciu moral, în rest

pretențiile civile au fost respinse ca nefondate, iar celelalte dispoziții ale sentinței au

fost menținute.

declarat de procuror, că în speță termenul de declarare a apelului urmează a fi

calculat începând cu data de 28 decembrie 2016 și care a expirat la data de 11 ianuarie

2017, aceasta fiind și ultima zi pentru declararea apelului, iar cererea de apel

formulată de acuzatorul de stat a fost depusă la data de 12 ianuarie 2017.

Instanța de apel a mai stabilit, că apelul declarat de acuzatorul de stat, la data de

12 ianuarie 2017 a fost depus cu omiterea termenului de 15 zile stabilit de lege pentru

declararea apelului, din care motive acesta a fost respins ca fiind depus peste termen.

Cu referire la apelul declarat de partea vătămată, ce ține de capătul de acuzație

privind comiterea infracțiunii prevăzută de art. 287 alin. (3) Cod penal, instanța de

apel a constatat, că sub aspectul stabilirii vinovăției inculpatului Raiu R. în comiterea

infracțiunii de huliganism agravant sentința primei instanțe nu a fost contestată de

către apelanți și, ținând cont de efectul devolutiv al apelului și limitele lui, instanța de

apel nu se va expune pe acest capăt de învinuire.

Instanța de apel analizând probele administrate, cercetate și verificate în instanța

de apel, prin prisma pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar în ansamblu

din punct de vedere al coroborării lor, a considerat că prima instanță nu a supus

cercetării obiective întregul material probator și a ajuns la concluzia greșită de a-l

condamna pe Raiu R. în baza art. 157 Cod penal, iar acțiunile infracționale ale

inculpatului urmează a fi încadrate în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, vătămarea

intenționată medie a integrității corporale, care nu este periculoasă pentru viață și nu

a provocat urmările prevăzute de art. 151 Cod penal, dar care a fost urmată de

dereglarea îndelungată a sănătății.

Totodată, instanța a notat, că partea vătămată Popovici C. atât la urmărirea

penală, cât și în instanța de judecată a indicat, că inculpatul a scos din scurtă un cuțit

și cu viteză s-a îndreptat în direcția sa, dorind să-i aplice o lovitură în regiunea

abdomenului. Apărându-se a lovit cu piciorul în cuțit, însă Raiu R. i-a aplicat o

lovitură cu cuțitul la mână. După aplicarea loviturii ambii au căzut jos, el și-a fracturat

4

piciorul în trei locuri, Raiu R. căzând deasupra sa, în acel timp, inculpatul i-a mai

aplicat două lovituri în urma acesteia și a fost zgâriat la abdomen.

În opinia instanței de apel, declarațiile părții vătămate coroborează cu declarațiile

martorilor Grușevan D., Nistor A., Crigan A., care nu au fost apreciate de prima

instanță.

Așadar, instanța de apel apreciind declarațiile părții vătămate Popovici C. în

coroborare cu declarațiile martorilor Grușevan D., Nistor A., Crigan A., a constatat ca

fiind demonstrată intenția directă a inculpatului, de a cauza urmări prejudiciabile

asupra integrității corporale și a sănătății părții vătămate, ce s-a materializat prin

aceea, că inculpatul s-a îndreptat spre partea vătămată având un cuțit în mână și i-a

aplicat lovituri peste suprafața corpului, partea vătămată încercând să evite loviturile

cu cuțitul, ce erau îndreptate de către inculpat, a ridicat piciorul, iar inculpatul l-a

apucat de picior, ambii cazând jos, ceea ce a cauzat fracturarea ambelor maleole

laterală cu deplasare, medială fără deplasare.

În viziunea instanței de apel, nu au fost reținute careva probe care să ateste că

inculpatul Raiu R. a manifestat neglijență sau încredere exagerată la comiterea

faptelor infracționale ce i-au fost incriminate, deoarece probele administrate

demonstrează faptul că inculpatul își dădea seama de caracterul acțiunilor sale și

dorea apariția consecințelor prejudiciabile, în contextul în care dânsul îndreptându-se

spre partea vătămată cu un cuțit și aplicându-i lovituri avea intenția directă de a-i

cauza vătămări corporale, iar legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și

urmările prejudiciabile se confirmă prin concluziile raportului de expertiză medico-

legală nr. 1236/D din 05 iunie 2015, potrivit căruia la Popovici C. s-au stabilit vătămări

corporale medii.

Cu referire la pedeapsa penală, instanța de apel ținând cont de caracterul și

gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de

circumstanțele cauzei ce atenuează ori agravează răspunderea penală, astfel reținând

faptul că inculpatul a recunoscut vina în comiterea faptelor infracționale incriminate

acestuia, că i se impută săvârșirea unei infracțiuni mai puțin gravă, în privința

acestuia au fost reținute circumstanțe atenuante recunoașterea vinei, prezența unui

copil minor la întreținere, căința sinceră, dar și circumstanța agravantă săvârșirea

infracțiunii de către o persoană în stare de ebrietate, provocată de consumarea

alcoolului. Astfel, instanța de apel a aplicat inculpatului Raiu R. pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal, pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 2 ani, care va fi una echitabilă, de natură să aducă atingere

scopului pedepsei penale prevăzut de art. 61 Cod penal.

Instanța de apel a respins argumentele părții vătămate referitor la faptul, că

prima instanță nu a luat în considerație art. 75 Cod penal, deoarece la

individualizarea pedepsei penale pe capătul de învinuire în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal, s-a ținut cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

5

acestuia, fiind respectate limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea

incriminată.

Totodată, instanța de apel apreciind circumstanțele cauzei în coraport cu

personalitatea inculpatului și condițiile de viață ale familiei acestuia, a constatat că

corectarea și reeducarea inculpatului poate avea loc și fără izolarea acestuia de

societate, ținându-se cont de faptul, că dânsul are la întreținere un copil minor, iar din

caracteristica eliberată minorului Raiu L. rezultă, că tatăl este persoana care se

interesează de succesele copilului, are grijă de educația lui și de întreținerea materială.

Cu referire la capătul din cererea de chemare în judecată privind încasarea

prejudiciului material, instanța de apel nu a reținut careva probe pertinente și

concludente prin care să fie admisă integral cerința privind prejudiciul material.

În ceea ce privește soluția primei instanțe privind pretenția din acțiunea civilă

referitor la prejudiciul moral solicitat, instanța de apel a constatat, că suma de 15.000

lei încasată cu titlu de prejudiciu moral nu este una echitabilă, în coraport cu

suferințele fizice și psihice la care a fost supusă partea vătămată Popovici C. Totodată

a fost reținut faptul, că prin infracțiunea săvârșită cu intenție, Raiu R., i-a cauzat părții

vătămate traume fizice și psihice, pe care instanța de apel le-a apreciat la suma de

25.000 lei, ceea ce reprezintă prin sine o reparație echitabilă a prejudiciului moral

cauzat, fără ca aceasta să constituie o sursă de îmbogățire fără justă cauză.

Ce ține de apelul declarat de avocatul Țapeș A. în numele inculpatului, prin care

solicită încetarea procesului penal de învinuire a lui Raiu R. în baza Legii nr. 210 din

29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova, instanța de apel a considerat, că solicitarea dată

este neîntemeiată, deoarece în speță nu sunt întrunite condițiile acestei legi.

Instanța de apel a reținut, că pe durata examinării cauzei penale în prima

instanță, inculpatul a recunoscut vina în comiterea faptelor prejudiciabile și a solicitat

examinarea cauzei penale în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod procedură penală,

însă în cadrul instanței de apel dânsul a indicat, că recunoaște vina conform calificării

făcute de prima instanță. Din conținutul sentinței primei instanțe rezultă, că au fost

recalificate acțiunile infracționale ale inculpatului, din prevederile art. 152 alin. (1)

Cod penal în art. 157 Cod penal, însă soluția este incorectă, deoarece contravine

probelor administrate de acuzatorul de stat, instanța de apel constatând că acțiunile

inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 152

alin. (1) Cod penal.

Instanța de apel a mai constatat, că inculpatul a recunoscut vina în comiterea

faptelor prejudiciabile conform calificării făcute de către prima instanță, însă reieșind

din faptul că acțiunile inculpatului întrunesc elementele componenței de infracțiune

prevăzută de art. 152 alin. (1) Cod penal, după cum a fost indicată în actul de

învinuire, iar ultimul nu a recunoscut vina în comiterea acestei infracțiuni, se atestă că

ultimul nu a recunoscut vina în volum deplin, ceea ce contravine condiției prevăzute

la art. 1 din Legea nr. 210 din 29.07.2016.

La fel, instanța de apel a apreciat că afirmațiile inculpatului, precum că dânsul a

intenționat să recupereze prejudiciile cauzate părții vătămate, însă sumele solicitate

de către acesta au fost excesiv de mari, nu echivalează cu faptul că inculpatul ar fi

6

recuperat prejudiciul cauzat prin infracțiune, astfel după cum este indicat la lit. k)

alin. (1) art. 10 din Legea nr. 210 din 29.07.2016. La materialele cauzei penale nu au

fost anexate careva acte confirmative care să ateste faptul, că inculpatul a recuperat

prejudiciile cauzate părții vătămate, ultimul la faza judecării apelului a susținut

existența pretențiilor de ordin material și moral față de inculpat, ceea ce implică

respingerea poziției apărării referitor la încetarea procesului penal declanșat în

privința inculpatului Raiu R. în baza actului amnistiei.

6.1 Procuror, prin care solicită casarea acesteia în partea respingerii apelului

procurorului ca depus peste termen și în partea stabilirii pedepsei, cu remiterea

cauzei la rejudecare.

În motivarea recursului invocă:

- concluzia instanței, precum că termenul de contestare a expirat la 11 ianuarie

2017 este incorectă, deoarece conform prevederilor art. 231 alin. (3) Cod de procedură

penală, la calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în calcul ora sau ziua de la

care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește și prin

urmare, reieșind din faptul că sentința primei instanțe a fost pronunțată la 27.12.2016,

termenul de declarare a apelului a expirat la 12.01.2017, când a și fost depus de

procuror;

- este de acord cu soluția instanței de apel în partea ce ține de calificarea

acțiunilor inculpatului în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, însă consideră neîntemeiată

suspendarea executării pedepsei cu închisoarea în baza art. 90 Cod penal;

- instanța de apel urma să ia în considerație, că inculpatul a comis două

infracțiuni cu intenție și pe parcursul procesului penal nu a manifestat căință;

- nu există careva temeiuri de a putea considera, că Raiu R. se poate corecta fără a

executa pedeapsa închisorii stabilite.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.

6), 10) Cod de procedură penală.

6.2 Avocatul Țapeș A. în numele inculpatului, prin care solicită casarea acesteia,

cu adoptarea unei noi hotărâri, prin care lui Raiu R. să-i fie aplicată Legea cu privire la

amnistie și să fie respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă înaintată de Popovici C.

În motivarea recursului invocă:

- Inculpatul, Raiu R. a declarat că a recunoscut vina în comiterea acțiunilor

indicate în actul de învinuire, ce se confirmă prin cererea în care s-a solicitat

examinarea cauzei în ordinea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, cât și

din conținutul apelului declarat în interesele sale;

- instanța de apel eronat a concluzionat, că Raiu R. nu a întrunit condițiile Legii

privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova, prin faptul că deși în cadrul ședinței de judecată a intenționat să

recupereze prejudiciului cauzat părții vătămate, totuși prin cererea de apel formulată

în interesele sale a solicitat respingerea acțiunii civile;

- în scopul restituirii prejudiciului material și moral stabilit prin hotărârea

Judecătoriei Buiucani din 27.11.2016, Raiu R. prin intermediul executorului

judecătoresc Pașa Nicolae a informat partea vătămată despre faptul posibilității

7

ridicării sumei de 29.100 lei, depuse pe contul executorului judecătoresc, însă din

considerente necunoscute Popovici C. a refuzat de a ridica suma sus indicată;

- ulterior pronunțării deciziei instanței de apel, prin care în beneficiul părții

vătămate a fost încasată doar suma prejudiciului moral în mărime de 25.000 lei,

Popovici C. a ridicat suma respectivă de pe contul executorului judecătoresc, prin ce

se confirmă recuperarea prejudiciului cauzat.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sânt vădit neîntemeiate.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel.

7.1 Cu referire la recursul declarat de către procuror

Reieșind din conținutul recursului, procurorul invocă ca temei de casare a

hotărârii instanței de apel, prevederile pct. 6), 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, menționând anume că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția și că s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

Din textul recursului, Colegiul atestă, că autorul contestă hotărârea instanței de

apel nefiind de acord cu respingerea apelului ca depus peste termen, totodată

recurentul critică decizia și referitor la aplicarea suspendării condiționate a executării

pedepsei cu închisoare în privința inculpatului, pe o perioadă de probațiune, conform

art. 90 Cod penal.

Analizând aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul

penal constată, că nici unul dintre ele nu și-au găsit confirmarea la examinarea

recursului declarat.

Lecturând textul deciziei contestate, se evidențiază că instanța de apel a respectat

prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel decizia instanței

de apel cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea

apelului declarat de procuror, precum și motivele adoptării soluției.

Se relevă, că în acest sens, instanța de apel a examinat și s-a pronunțat

argumentat și întemeiat asupra chestiunii omiterii termenului de declarare a apelului

de către procuror.

În acest context, Colegiul penal, menționează că instanța de apel a reținut corect

starea de fapt, din care rezultă, că sentința a fost pronunțată integral la data de

27.12.2015, însă procurorul nu s-a prezentat la pronunțarea acesteia, deși conform

proceselor-verbale a primei instanțe din 07.12.2016, 23.12.2016 și 27.12.2016, acesta

8

cunoștea despre data ședinței de judecată preconizată pentru deliberarea și

pronunțarea sentinței. Totodată, conform recipisei anexate la materialele cauzei, tot la

data de 27 decembrie 2016 procurorul a primit copia sentinței (f.d. 94), însă conform

amprentei ștampilei de intrare a Judecătoriei Chișinău (f.d.99 v. II), acesta a depus

cererea de apel la data de 12 ianuarie 2017.

Potrivit art. 402 alin. (1) Cod de procedură penală, termenul de apel este de 15

zile de la data pronunțării integrale, dacă legea nu dispune altfel.

Prevederile alin. (2) și (3) art. 230 Cod de procedură penală stipulează, că în cazul

în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen,

nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului

efectuat peste termen. La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în calcul ora

sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se

împlinește.

Așadar, în prezenta speță, instanța de apel corect a menționat că termenul de

declarare a apelului urmează a fi calculat din data de 28 decembrie 2016 (nefiind luată

în considerație ora și ziua de la care începe să curgă termenul - 27 decembrie 2016) și

care a expirat la data de 11 ianuarie 2017 (nefiind luată în considerație nici ora sau

ziua în care acesta se împlinește, aceasta fiind și ultima zi de declarare a apelului),

însă cererea de apel a fost depusă la data de 12 ianuarie 2017, fiind omis termenul de

atac cu o zi, din care considerent instanța de recurs respinge argumentul recurentului,

precum că termenul de declarare a apelului a expirat la 12 ianuarie 2017.

Având ca reper cele menționate, Colegiul penal, conchide că termenul de 15 zile

pentru depunerea apelului de către procuror a fost depășit, iar circumstanțele

enunțate denotă, astfel că instanța de apel, potrivit părții descriptive a deciziei

adoptate, nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent și că

legal, și întemeiat a respins apelul acuzării ca depus peste termen, iar decizia atacată

conține motive legale pe care se întemeiază soluția.

Totodată, în situația respingerii apelului declarat de către procuror, ca depus

peste termen, Colegiul statuează, că instanța de apel întemeiat nu a purces la

verificarea hotărârii atacate, prin prisma argumentelor invocate în apelul dat, întrucât

această instanță nu poate proceda la o verificare de fapt și de drept a acesteia, decât în

cadrul unui apel exercitat în mod legal, fapt menționat și în pct. 16 al Hotărârii

Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 22 din 12.12.2005, din care considerent

Colegiul penal conchide că argumentele invocate în recursul ordinar declarat de către

procuror, cu privire la individualizarea pedepsei inculpatului, sunt inadmisibile,

deoarece nu au fost obiect de discuție în instanța de apel, pe motivul sesizării acestei

instanțe neconform prevederilor legale. Mai mult ca atât, instanța de apel a casat

hotărârea primei instanțe și a aplicat inculpatului pedeapsa, la fel cu suspendarea

condiționată a executării acesteia, dar pe o perioadă mai mare de probațiune.

7.2 Cu referire la recursul declarat de către avocatul Țapeș A. în numele inculpatului

Reieșind din conținutul recursului, avocatul invocă ca temei de casare a hotărârii

instanței de apel, prevederile pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, ce

stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul în care instanța de apel

9

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii

sau acesta este expus neclar sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței

În argumentarea temeiului pentru recurs recurentul invocă, că instanța de apel

eronat a apreciat probele din care considerent neîntemeiat a respins cererea

inculpatului privind aplicarea amnistiei, însă Colegiul penal constată că aceste critici

nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat.

În acest sens, instanța de recurs reține, că instanța de apel just a constatat

neîntemeiată cererea cu privire la aplicarea față de inculpat a prevederilor art. 2 a

Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea

independenței Republici Moldova, nr. 210 din 29 iulie 2016, deoarece în speță nu sunt

întrunite condițiile de aplicare a legii în cauză.

Colegiul penal notează, că prevederile art. 10 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 210,

stipulează că amnistierea nu se aplică persoanei inculpate ce nu a reparat integral

prejudiciul cauzat, prin infracțiunea pentru care este acuzată. Adică, căința activă

trebuie manifestată în așa mod încât inculpatul să nu cadă sub incidența restricțiilor

formulate de legislator în art. 10 lit. k) din Legea nr. 210. Față de cele ce preced, se

impune concluzia că instanța urmează să verifice, dacă inculpatul a recuperat

prejudiciul cauzat prin infracțiunea comisă, care include atât repararea prejudiciului

material, cât și a celui moral, precum și cheltuielile de judecată, suportate de partea

vătămată.

Instanța de apel este în drept să aplice amnistierea inculpatului, prin casarea

sentinței și pronunțarea unei soluții de încetare a procesului penal, dacă, la judecarea

apelului, sunt prezentate probe că partea vătămată nu are anumite pretenții

pecuniare.

La fel, instanța de apel este în drept să aplice amnistia, dacă sunt prezentate

probe că inculpatul a recuperat integral prejudiciul stabilit prin sentință, cu condiția

că deliberând, instanța de apel, va ajunge la concluzia că prima instanță corect a

determinat cuantumul prejudiciului cauzat părții vătămate, în atare situație, Legea nr.

210 este aplicabilă speței.

Instanța de recurs reține că instanța de apel just a reținut, că în speța dată nu a

fost îndeplinită condiția prevăzută la art. 10 lit. k) din Legea nr. 210, deoarece

inculpatul nu a reparat integral prejudiciul cauzat prin infracțiune, iar în cadrul

ședinței instanței de apel partea vătămată a solicitat admiterea integrală a acțiunii

civile și satisfacerea pretențiilor de ordin material și moral.

Ce ține de critica recurentului, precum că prin intermediul executorului

judecătoresc Pașa N. a fost informată partea vătămată despre faptul posibilității

ridicării sumei de 29.100 lei depusă pe contul executorului judecătoresc, iar după

pronunțarea deciziei, partea vătămată Popovici C., a ridicat suma respectivă de pe

contul dat, Colegiul penal atestă, că la materialele cauzei nu sunt careva probe ce ar

confirma că pe contul executorului judecătoresc au fost depuse mijloacele bănești în

scopul reparării prejudiciului părții vătămate Popovici C. și că acestea au fost ridicate

de ultimul, iar partea vătămată nu are pretenții pecuniare față de inculpat.

10

Instanța de recurs este în drept să aplice amnistierea inculpatului, prin casarea

hotărârilor adoptate de către instanțele de fond și pronunțarea unei soluții de încetare

a procesului penal, dacă la recursul ordinar este anexat acordul scris al inculpatului și

sunt prezentate probe că partea vătămată nu are anumite pretenții pecuniare față de

primul. Semnăturile de pe cererile prezentate trebuie să fie legalizate în modul

prevăzut de legislația în vigoare.

Astfel, luând în considerație că asemenea probe la materialele cauzei nu au fost

anexate, Colegiul penal conchide, că în speță nu sunt întrunite condițiile aplicării

Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea

independenței Republici Moldova, nr. 210 din 29 iulie 2016.

Din considerentele menționate, instanța de recurs conchide, hotărârea instanței

de apel cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția în partea respingerii cererii de

aplicare a amnistiei, inclusiv și în partea admiterii parțiale a acțiunii civile, astfel în

cauza dată nu și-a găsit confirmarea temeiul de recurs la care face referire recurentul

și nu sânt motive de a interveni în soluția adoptată.

Având ca reper cele expuse, Colegiul penal statuează, că la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante prescrise de art. 414-

419 Cod de procedură penală, ce impune inadmisibilitatea recursului ordinar declarat

în prezenta cauză, ca fiind vădit neîntemeiat.

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Brigai Sergiu și avocatul Țapeș Artur, în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 15 martie 2017, în cauza penală în privința lui Raiu Roman Xxxxxxxxx, ca fiind

vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 13 iulie 2017.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

11