1ra-998/2017 — Art. 186 alin. 2 lit. c,d; 187 alin. 2 lit. d,f CP

Prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 19 noiembrie 2015, în procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Alexeev Serghei Xxxxx a fost recunoscut vinovat și condamnat ]n baza: - art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, la 6 luni închisoare; - art. 187 alin. (2) lit. d), f) Cod penal, la 3 ani și 7 luni închisoare, fără amendă; În temeiul art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate i-a fost stabilit pedeapsă definitivă de 4 ani închisoare, fără amendă cu executare în penitenciar de tip semiînchis. A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de părțile vătămate cu încasarea din contul lui Alexeev Serghei Xxxxx în beneficiul lui Goncear S., a prejudiciului material în suma de 100 Euro; în beneficiul lui Călin I., a prejudiciului material în suma de 18.000 lei; în beneficiul lui Chițan O., a prejudiciului material în suma de 60 1 Euro și 600 lei; în beneficiul lui Gîlcă S., a prejudiciului material în suma de 1.700 lei; în beneficiul lui Poleanschi N., a prejudiciului material în suma de 16.475 lei.

Potrivit sentinței, s-a constatat, că Alexeev S. la 22 iulie 2015 în jurul orei 18:30, acționând în scopul sustragerii bunurilor altei persoane, aflându-se pe adresa bd. Dacia 16/1, mun. Chișinău, a pătruns în automobilul de model „Kia” cu n/î X XXXXXX, ce era parcat pe adresa indicată, de unde pe ascuns a sustras o geantă de dame de marcă „Hermes” în valoare de 150 Euro, care conform cursului oficial al BNM constituie 3.125 lei, în care se aflau bani în sumă de 600 lei, pașaport pe numele Goncear S., buletin de identitate pe numele Goncear S., o ștampilă rotundă cu inscripția SRL „Silgri” și cosmetică, bunuri ce aparțin lui Goncear S., după care cu bunurile sustrase a părăsit locul comiterii infracțiunii, cauzând părții vătămate un prejudiciu material considerabil, în valoare totală de 3.725 lei. Tot el, la 03 august 2015, în jurul orei 10:15, acționând în scopul sustragerii bunurilor altei persoane, aflându-se pe adresa mun. Chișinău, în intersecția bd. Decebal cu str. N. Zelinschi, a pătruns într-un automobil, ce staționa temporar la culoarea roșie a semaforului, de unde în mod deschis, a sustras de pe bancheta din față a pasagerului o geantă în valoare de 300 lei, in care erau bani în sumă de 17.700 lei, permisul de conducere, fișa de însoțire a buletinului de identitate, asigurarea medicală, card bancar „UniBank” SA, card bancar Moldinconbank” SA, pașaportul tehnic al automobilului, bunuri ce aparțin lui Călin Ion Dumitru. Ulterior cu bunurile sustrase, inculpatul a părăsit locul comiterii infracțiunii, cauzându-i părții vătămate prejudiciu material considerabil în valoare totală de 18.000 lei. Tot el, la 12 august 2015 în jurul orei 17:30, acționând în scopul sustragerii bunurilor altei persoane, aflându-se pe adresa mun. Chișinău, la intersecția str. Matei Milo cu bd. Dacia, a pătruns în automobilul de model „Dacia Logan” cu n/î X XXXXXX, ce staționa temporar în intersecție, de unde în mod deschis, a sustras de pe bancheta din față a pasagerului o geantă de dame în valoare de 700 lei, în care era un portmoneu în valoare de 400 lei, mijloace bănești în sumă de 600 lei, un card bancar BC „Banca Socială” SA, permisul de conducere, buletinul de identitate cu fișa de însoțire, permis de serviciu, fișa cu indicarea numărului de fond social, pașaportul tehnic, cartelă „Petrom” SA, revizia tehnică și asigurarea automobilului, fișă cu datele bancare „Nitech”, bunuri ce aparțin lui Gîlcă S. Ulterior cu bunurile sustrase, inculpatul a părăsit locul comiterii infracțiunii, cauzându-i părții vătămate prejudiciu material considerabil, în valoare totală de 1.700 lei. Tot el, la 13 august 2015, în jurul orei 15:20, acționând în scopul sustragerii bunurilor altei persoane, aflându-se pe adresa mun. Chișinău, bd. Cuza Vodă 19/8, a pătruns în automobilul de model „Renault Scenic” cu n/î X XXXXXX, ce staționa temporar, de unde în mod deschis, a sustras de pe bancheta din față a pasagerului o geantă în valoare de 2.000 lei în care era un telefon mobil de model „Samsung Grand Galaxy” în care era activată cartela SIM cu nr. xxxxxxxxx, în valoare de 3.000 lei, un 2 telefon mobil de model „Nokia 2” în care era activată cartela SIM cu nr. xxxxxxxxx în valoare de 1.000 lei, un portmoneu în valoare de 300 lei, în care erau bani în sumă de 60 Euro, ceea ce la momentul comiterii infracțiunii constituia, conform cursului oficial stabilit de BNM 1.266 lei, bani în sumă de 600 lei, un card bancar „MoldovaAgroindbank”, documente, un ruj în valoare de 200 lei, un rimel în valoare de 380 lei, fond de ten în valoare de 520 lei, 2 seturi de chei în valoare totală de 150 lei, bunuri ce aparțin lui Chițanu Olga. Ulterior cu bunurile sustrase, inculpatul a părăsit locul comiterii infracțiunii, cauzându-i părții vătămate prejudiciu material considerabil în valoare totală de 9.416 lei. Tot el, la 15 august 2015 în jurul orei 13:20, acționând în scopul sustragerii bunurilor altei persoane, aflându-se pe adresa mun. Chișinău, bd. Cuza Vodă 15/1, a pătruns în automobilul de model „Nissan Xtrail” cu n/î X XXXXXX, ce staționa temporar, de unde în mod deschis, a sustras de pe bancheta din față a pasagerului, o geantă în valoare de 400 lei, în care erau bani în sumă de 285 dolari SUA, ceea ce la momentul comiterii infracțiunii constituia, conform cursului oficial stabilit de BNM 5.398 lei, bani in sumă de 900 lei, un telefon mobil de model „Nokia” în care era cartela SIM cu nr. xxxxxxxxx în valoare de 1.500 lei, permisul de conducere, buletinul de identitate, pașaport, carnet de pensionar, asigurarea medicală, pașaportul tehnic, revizia tehnică și asigurarea automobilului, chei, cărți de vizită, etc., bunuri ce aparțin lui Polianski Nicolai. Ulterior cu bunurile sustrase, inculpatul a părăsit locul comiterii infracțiunii, cauzându-i părții vătămate prejudiciu material considerabil, în valoare totală de 13 198 lei. Acțiunile lui Alexeev S. au fost încadrate în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal – furtul, adică, sustragere pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșite prin pătrundere în domiciliu și cu cauzarea de daune în proporții considerabile; precum și în baza art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal – jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, prin pătrundere în încăpere, în alt loc pentru depozitare sau în locuință, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Sentința a fost atacată cu apel de către avocatul, Creciun N., în numele inculpatului, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatului sa-i fie stabilită pedeapsă cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, fără amendă. În motivarea apelului a invocat: - inculpatul a recunoscut vina integral, solicitând examinarea cauzei penale în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală; - inculpatul se căiește sincer de cele comise, explicând că avea mari probleme financiare și este singurul întreținător al familiei; - inculpatul nu are antecedente penale și nu stă la evidența medicului narcolog; - inculpatul are la întreținere un copil minor în vârstă de 3 ani; - inculpatul s-a obligat să repare prejudiciul material cauzat părților vătămate. 3

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 aprilie 2016, a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința.

În motivarea soluției, instanța de apel a menționat, că prima instanță just a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, iar probele acumulate au fost corect apreciate, ținându-se cont de prevederile art. 101 Cod de procedură penală. Instanța de apel a menționat faptul, că inculpatul a solicitat examinarea cauzei în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, astfel vina inculpatului fiind confirmată prin declarațiile acestuia, a părților vătămate Goncear S., Călin I., Chițan O., Gîlcă S., Poleanschi N. și prin materialele cauzei prezentate de către partea acuzării și cercetate în instanța de judecată. Prin urmare, instanța de apel a considerat, că prima instanță a analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, vericidității și coroborării lor, care în ansamblu dovedesc vinovăția inculpatului, în săvârșirea infracțiunilor imputate în prezenta cauză. Astfel, instanța de apel a reținut, că la aprecierea categoriei și măsurii de pedeapsă, în conformitate cu prevederile art. 7, 61, 75, 76, 77 Cod penal, prima instanță a ținut cont de gradul prejudiciabil și pericolul social al infracțiunii comise, de persoana inculpatului, de circumstanțele cauzei ce atenuează sau agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra vinovatului. Totodată, instanța de apel a menționat, că argumentele invocate în apel de către apărătorul inculpatului nu sunt întemeiate și nu prezintă temeiuri de admitere a prezentului apel, deoarece prima instanță a ținut cont de aceste circumstanțe și caracteristici ale inculpatului pentru a individualiza exhaustiv pedeapsa penală aplicată acestuia, astfel just s-a ajuns la concluzia de a-l izola pe inculpat de societate, stabilindu-i o pedeapsă privativă de libertate, în apropierea limitei minime a sancțiunii prevăzute de infracțiunile comise.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocatul Creciun N., în numele inculpatului, care solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatului sa-i fie stabilită pedeapsă cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, fără amendă, invocând motive identice cu cele invocate în apel. În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat, solicitând respingerea acestuia ca fiind depus peste termen, deoarece conform art. 422 Cod de procedură penală, termenul de recurs este de 30 zile de la data pronunțării deciziei. 4

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente. În prim aspect, referitor la alegațiile procurorului menționate în referința acestuia, precum că prezentul recurs este declarat peste termen, Colegiul penal statuează asupra netemeiniciei invocării tardivității declarării prezentului recurs. La acest capitol, Colegiul relevă, că reieșind din prevederile art. 422 Cod de procedură penală, termenul de declarare a recursului ordinar este de 30 zile de la data pronunțării deciziei. Astfel, din materiale cauzei reiese că avocatul inculpatului, Creciun N., a depus recursul ordinar în termenul prevăzut de art. 422 Cod de procedură penală, deoarece decizia motivată a instanței de apel este datată cu 08 iunie 2016 (f.d. 170- 181 v. 2), iar potrivit amprentei ștampilei de pe plicul poștal prin care a fost expediat recursul ordinar, acesta a fost depus la data de 08 iulie 2016 (f.d. 21 v. 3), adică recursul a fost depus în termen de 30 zile. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sânt vădit neîntemeiate. Reieșind din conținutul recursului, recurentul invocă ca temei de casare a hotărârii instanței de apel, prevederile pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, însă din textul recursului se atestă, că autorul critică hotărârea instanței de apel, nefiind de acord cu individualizarea pedepsei stabilite, considerând-o excesiv de aspră. Astfel, ținând cont de argumentele invocate, Colegiul penal consideră, că recurentul, de fapt, semnalează temeiul pentru recurs prevăzut la pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și anume s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. În același timp, Colegiul penal constată din recursul declarat, că recurentul nu contestă starea de fapt stabilită de instanțele de judecată și nici încadrarea juridică a acțiunilor săvârșite, invocând dezacordul cu faptul că instanța de apel nu a luat în considerație totalitatea circumstanțelor atenuante, ce în opinia ultimului, ar permite instanței de apel de a-i stabili o pedeapsă cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, suspendându-i condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de probațiune. Totodată, în urma studiului lucrărilor dosarului, în opinia Colegiului nu și-a găsit confirmarea incidenței temeiului pentru recurs semnalat de către recurent și prevăzut la pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, în prezenta speță, deoarece instanța de apel și-a motivat întemeiat soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei inculpatului, stabilite conform sancțiunii articolelor 5 imputate acestuia, ținând cont și de dispozițiile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală. Astfel, precum se atestă, prezenta cauză, în urma solicitării și înscrisului autentic al inculpatului (f.d. 72 v. 2), a fost judecată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală. Potrivit alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale, solicitare care a fost admisă de către instanță prin încheiere (la caz, încheierea protocolară f.d. 104 v. 1), beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare ori cu muncă neremunerată în folosul comunității și de reducere cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă. Sancțiunea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, se pedepsește cu amendă în mărime de la 300 la 1000 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 4 ani. Respectiv, învederând prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, care sânt valabile în cazul dat pentru inculpatul Alexeev S., limitele pedepsei cu închisoare au fost reduse cu o treime, constituind astfel minimul de la 3 luni și maximul până la 2 ani și 8 luni. În prezenta speță, inculpatului pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, prin prisma alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, i-a fost stabilită pedeapsă cu închisoare pe un termen de 6 luni, adică în limitele prevederilor legale. Prin urmare sancțiunea prevăzută de art. 187 alin. (2) lit. d) și f) Cod penal, pentru care a fost recunoscut vinovat inculpatul, prevede pedeapsă cu închisoare de la 5 la 7 ani cu (sau fără) amendă în mărime de la 500 la 1.000 unități convenționale. Respectiv, învederând prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, care sânt valabile în cazul dat, limitele pedepsei cu închisoare au fost reduse cu o treime, constituind astfel de la 3 ani și 4 luni până la 4 ani și 8 luni. În prezenta speță, inculpatului pentru comiterea infracțiunii imputate, prin prisma alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, i-a fost stabilită pedeapsă cu închisoare pe un termen de 3 ani și 7 luni, fără amendă, adică în limitele prevederilor legale. Astfel, în temeiul art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate i-a fost stabilit pedeapsă definitivă de 4 ani închisoare, fără amendă, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, pedeapsă just stabilită de către prima instanță și menținută de către instanța de apel. La aplicarea pedepsei inculpatului, în privința căruia a fost admisă procedura simplificată de judecare pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanța urmează să ia în considerare atât prevederile din alin. (8) art. 3641 Cod de 6 procedură penală, cât și prevederile art. 75-88 din Cod penal, ce reglementează modalitatea individualizării pedepselor persoanelor condamnate. Conform alin. (1) art. 75 Cod penal, persoanei recunoscută vinovată de săvârșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea Specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile Părții Generale a Codului penal, aplicate prin prisma prevederilor alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată va ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia. De menționat, la caz, este și acel fapt că inculpatul deși nu are antecedente penale, a mai săvârșit infracțiuni similare fapt reflectat prin Sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din data de 31 octombrie 2012 (f.d. 71 v. 2), prin care procesul penal în privința inculpatului a fost încetat din motivul împăcării părților, în conform prevederilor art. 109 Cod penal. Aplicându-se pedeapsa în urma judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanța, de asemenea, trebuie să ia în considerare și cerințele alin. (2) art. 75 Cod penal, conform cărora o pedeapsă mai aspră, din numărul celor prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește doar dacă o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei. Opozant alegațiilor recurentului despre posibilitatea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal în privința inculpatului și anume suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru o perioadă de probațiune, Colegiul penal relevă, că conform alin. (1) al normei menționate, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă. În acest caz, instanța de judecată dispune neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin comportare exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat. Deci, o condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 Cod penal constituie concluzia instanței că nu este rațional ca făptuitorul să execute pedeapsa stabilită. Astfel, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia. În formarea convingerii, instanța de 7 judecată ține cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv are în vedere întreaga conduită a condamnatului înainte de săvârșirea faptei, după săvârșirea faptei, în timpul judecății, precum și alte aspecte ce privesc personalitatea infractorului, bazându-se pe materialele cauzei administrate în cadrul cercetării judecătorești. În contextul dat, instanța de recurs, totuși precizează, că prin îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru aplicarea prevederilor alin. (1) art. 90 Cod penal, nu se creează un drept pentru condamnat, ci doar o vocație a acestuia la această măsură de individualizare judiciară a pedepsei. Ținând cont însă, de prevederile legale enunțate mai sus, Colegiul penal consideră întemeiate considerentele instanței de apel că în prezenta cauză, nu s-au constatat circumstanțe ce ar justifica suspendarea condiționată a pedepsei cu închisoare în privința inculpatului, deoarece personalitatea inculpatului nu prezintă garanțiile unei conduite, ce ar permite instanței de judecată de a da dovadă de clemență. Tot, din materialele cauzei se atestă, că anterior inculpatul a mai săvârșit infracțiuni similare și anume prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, procesul penal în privința acestuia fiind încetat în legătură cu împăcarea părților. Astfel, se atestă faptul, că comiterea infracțiunilor, îndeosebi a celor de sustragere a bunurilor altei persoane, pentru inculpatul Alexeev S., a devenit o deprindere și o modalitate de conviețuire în societate, iar aplicarea pedepselor neprivative de libertate nu-și produc efectul, pentru ca inculpatul să-și facă concluziile necesare de a nu comite în continuare abateri de la prevederile legii penale. Referitor la alegațiile recurentului privind prezența cumulului de circumstanțe atenuante, ce în opinia acestuia nu au fost luate în considerare de către instanța de apel, Colegiul menționează, că la prezenta speță, acestea nu sunt suficiente pentru ca inculpatul să beneficieze de aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, ținând cont și de personalitatea inculpatului. În ce privește, invocarea prezenței circumstanței atenuante recunoașterea vinei în comiterea infracțiunii, la caz, ca urmare a aplicării procedurii prevăzute de art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, aceasta nu poate fi valorificată ca o circumstanță atenuantă prevăzută de art. 76 alin. (1) lit. f) Cod penal, deoarece ar însemna că aceleiași situații de drept să i se acorde o dublă valență juridică, fapt menționat și în pct. 35 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova nr. 13 din 16.12.2013, Cu privire la aplicarea prevederilor art. 3641 CPP de către instanțele judecătorești. În atare împrejurări Colegiului penal consideră, că instanța de apel i-a aplicat inculpatului o pedeapsă echitabilă și conformă prevederilor legale, luând în considerație toate criteriile generale de individualizare a pedepsei, iar modalitatea de executare a acesteia stabilită în sarcina inculpatului, a fost individualizată corect și în așa fel, încât acesta să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare. 8 Astfel, Colegiul statuează, că pedeapsa individualizată de instanța de apel, răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut la art. 61 alin. (2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Sumând cele expuse, instanța de recurs consideră, că n-a fost constatată prezenta în speța examinată a careva erori de drept, ce ar servi drept temei de implicare în sensul casării deciziei contestate în partea stabilirii pedepsei. În temeiul celor menționate mai sus, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul, Creciun N, în numele inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (1)-(2) pct. 4) CPP, Colegiul penal, DECIDE: Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Creciun Natalia în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 aprilie 2016, în cauza penală privindu-l pe Alexeev Serghei Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia pronunțată integral la data de 13 iulie 2017. Președinte Gordilă Nicolae Judecător Covalenco Elena Judecător Diaconu Iurie 9