1ra-951/2017 — art. 152 alin. 1; 287 alin. 3 CP

1ra-951/2017 — art. 152 alin. 1; 287 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-951/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

21 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de Circumscripție Chișinău, Cojocaru Tudor, inculpat și

avocatul său Lazari Constantin prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 25 ianuarie 2017 și a sentinței Judecătoriei Hîncești din

09 noiembrie 2016, în cauza penală privindu-l pe

Zotea Anatolii Xxxxx, născut la xxxxxxxxxxxxxxx, originar și

domiciliat r-l Xxxxxxx s. Xxxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

Xxxxx a fost recunoscut vinovat și condamnat:

- în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, la 4 ani închisoare;

- în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, la 1 an închisoare;

În temeiul art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al

pedepselor aplicate i-a fost stabilit pedeapsă definitivă de 4 ani și 3 luni închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art. 90 Cod penal, i-a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe

o perioadă de probațiune 3 ani.

A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată Mircos

D. și s-a încasat de la inculpatul, Zotea A., în beneficiul lui Mircos D., suma

prejudiciului material în mărime de 80 lei și prejudiciul moral în mărime de 5.000 lei.

A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată Mircos

V. și s-a încasat de la inculpatul, Zotea A., în beneficiul lui Mircos V., suma

prejudiciului material în mărime de 2.926 lei, prejudiciul moral în mărime de 60.000

lei și cheltuieli ce ține de asistență juridică în sumă de 1.000 lei, cheltuieli pentru

transport 1.000 lei.

în jurul orei 04:00, în satul Mingir, r-nul Hîncești, în stradă, împreună cu o altă

1

persoană nestabilită de organul de urmărire penală, fiind în stare de ebrietate

alcoolică, din intenții huliganice, fără motiv, încălcând grosolan ordinea publică, cu

obrăznicie deosebită, urmărind manifestarea bravurii și forței grosolane, intenționat

i-a aplicat lui Mircos D. multiple lovituri peste diferite regiuni ale corpului cu o rangă

metalică și cu un pumnal, folosite în calitate de obiecte adaptate pentru vătămarea

integrității corporale și a sănătății persoanei, cauzându-i lui Mircos D., conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 159 D din 20 mai 2015, vătămări corporale

neînsemnate care generează dereglarea sănătății mai mult de 6 zile.

Tot el, la 11 mai 2015, în jurul orei 04:00, în satul Mingir, r-nul Hîncești, în

stradă, acționând în mod intenționat și având drept scop provocarea leziunilor

corporale, în baza relațiilor reciproc ostile, i-a aplicat lui Mircos V. o lovitură cu o

rangă metalică, folosită în calitate de obiect pentru vătămarea integrității corporale a

persoanei , în regiunea feței, cauzându-i ultimei, conform raportului de expertiză

medico-legală nr. 158 D din 20.05.2015 vătămări corporale medii, care duc la

dereglarea sănătății mai mult de 21 zile ori de lungă durată.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

faptele inculpatului, Zotea A., au fost calificate de drept în baza art. 287 alin. (3) Cod

penal și anume – huliganism, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea

publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei, care, prin conținutul lor, se deosebesc

printr-un cinism sau obrăznicie deosebită, săvârșit de mai multe persoane, cu aplicarea altor

obiecte pentru vătămarea integrității corporale; precum și art. 152 alin. (1) Cod penal,

adică, vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății, care nu este

periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la art. 151, dar care a fost

urmată fie de dereglarea îndelungată a sănătății, fie de o pierdere considerabilă și stabilă a mai

puțin de o treime din capacitatea de muncă.

3.1. Procuror, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Zotea A.

să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, la 4 ani

închisoare, în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, la 3 ani închisoare, iar în conformitate

cu art. 84 Cod penal, a-i stabili pedeapsă definitivă de 6 ani închisoare cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului a invocat, că:

- prima instanță nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal

și nu a luat în considerație caracterul și gravitatea infracțiunii săvârșite, motivul și

scopul celor comise;

- prima instanță incorect a aplicat prevederile art. 90 Cod penal, deoarece

inculpatul nu a recunoscut vina, nu s-a căit sincer, nu a recuperat prejudiciile cauzate

prin infracțiune inculpaților.

3.2. Inculpatul și avocatul acestuia, prin care au solicitat casarea acesteia,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Zotea A. să fie achitat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute

de art. 152 alin. (1) și 287 alin. (3) Cod penal, deoarece din probele cercetate nu a fost

2

confirmată vinovăția acestuia.

În motivarea apelului a invocat, că:

- concluziile privind vinovăția inculpatului sunt bazate pe presupuneri;

- rapoartele de expertiză medico-legale nr. 158/D și 159/D din 20 mai 2015

urmează a fi declarate nule;

- în ședințele de judecată, prin probele prezentate, s-a demonstrat veridicitatea,

obiectivitatea versiunii inculpatului, precum că el era într-o stare gravă a sănătății și el

nu se putea deplasa la domiciliul soților Mircos, pentru a le cauza leziuni corporale.

3.3. Părțile vătămate Mircos V. și Mircos D., care au solicitat casarea acesteia,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă mai aspră fără

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

În motivarea apelurilor au invocat, că:

- inculpatul nu a conștientizat ceea ce a făcut, el nu s-a căit de cele săvârșite și nu

regretă despre cele întâmplate;

- instanța de judecată nu a luat în considerație criteriile de individualizare a

pedepsei stabilite inculpatului.

au fost respinse apelurile declarate de către procuror, avocatul Lazari C. în numele

inculpatului și de către partea vătămată, Mircos V., ca nefondate. Apelul declarat de

către partea vătămată, Mircos D., a fost admis parțial, casată sentința, inclusiv din

oficiu, în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, în partea admiterii acțiunii

civile și pronunțată în această parte o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru

primă instanță, prin care:

A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată Mircos

D. și s-a încasat de la inculpatul, Zotea A., în beneficiul lui Mircos D. suma

prejudiciului moral în mărime de 20.000 lei.

În rest, sentința a fost menținută fără modificări.

suplimentare a probelor, a constatat, că a fost confirmată pe deplin vinovăția

inculpatului, Zotea A., în săvârșirea infracțiunilor prevăzută de art. 152 alin. (1) și 287

alin. (3) Cod penal.

Instanța de apel a conchis, că vina inculpatului se confirmă prin declarațiile

părților vătămate Mircos V. și Mircos D., a martorilor Mircos M., Cireș V., Mîță S.,

Varaniță A., Iaconi I., Didilică V., Cireș M., Zotea M., Movilă D. și prin materialele

cauzei, care sânt pertinente, concludente, utile și veridice, ce coroborează între ele și

cu cele menționate supra, indicând la faptul că acțiunile inculpatului corect au fost

încadrat juridic, și anume: plângerea depusă de către Mircos V. și Mircos D. la data de

12 mai 2015 (f.d. 6 v. 1); informații telefonice (f.d. 7-8 v. 1); procesul-verbal de

cercetare la fața locului din data de 12 mai 2015 (f.d. 11-12 v. 1); rapoartele de

expertiză medico-legale nr. 158/D și 159/D din 20 mai 2015 (f.d. 21-22, 24 v. 1)

procesele-verbale de confruntare din 02 iunie 2015 (f.d. 55-57 v. 1).

3

Totodată, instanța de apel, a respins argumentele invocate de către partea

apărării, în acțiunile întreprinse de către inculpat se întrunesc cu certitudine

elementele infracțiunilor prevăzute de art. 152 alin. (1) și 287 alin. (3) Cod penal,

astfel, s-a conastat, că inculpatul acționând împreună cu o altă persoană nestabilită de

către organul de urmărire penală, din intenții huliganice, fără motiv, încălcând

grosolan ordinea publică, cu obrăznicie deosebită, urmărind manifestarea bravurii și

forței grosolane, intenționat i-a aplicat lui Mircos D. multiple lovituri peste diferite

regiuni ale corpului, cu o rangă metalică și cu un pumnal, folosite în calitate de

obiecte adaptate pentru vătămarea integrității corporale și a sănătății persoanei,

precum și i-a aplicat lui Mircos V. o lovitură cu ranga metalică, folosită în calitate de

obiect pentru vătămarea integrității corporale a persoanei în regiunea feței, acțiuni ce

se includ în componențele de infracțiune imputate.

Instanța de apel a menționat, că sunt neîntemeiate și argumentele apărării

privind respingerea probelor și declararea nulității lor, or, faptul, că inculpatul nu a

făcut cunoștință cu procesele-verbale privind dispunerea expertizei sau rapoartele de

expertiză, nu constituie temei de declarare a nulității rapoartelor de expertize

respective, care nu au fost contestate după modul stabilit.

Prin urmare, instanța de apel a menționat, că la individualizarea pedepsei prima

instanță a luat în considerație prevederile art. 61, 75 Cod penal, potrivit cărora

persoanelor recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o

pedeapsă echitabilă în limitele fixate și în strictă conformitate cu dispozițiile părții

generale, luându-se în considerație și prevederile art. 61 alin. (2) Cod penal. Astfel,

pedeapsa stabilită inculpatului, de 4 ani și 3 luni închisoare pentru infracțiunea

săvârșită, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 3 ani, îi

va da posibilitate reală inculpatului să dovedească corectarea prin comportament

adecvat și exemplar, fără a săvârși o nouă infracțiune, fiind o pedeapsă echitabilă și

legală.

Referitor la acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată, Mircos D.,

instanța de apel a menționat, că suma de 5.000 lei încasată de către prima instanță, cu

titlu de prejudiciu moral nu este suficientă și în măsură să acopere suferințele

cauzate părții vătămate Mircos D., prin comiterea infracțiunii, deoarece acestuia cu

certitudine i-au fost cauzate suferințe morale, prin faptul că a fost atacat și lovit

împreună cu soția sa, în fața casei mamei sale, considerente pentru care instanța de

apel, a admis parțial acțiunea civilă înaintată, și a încasat din contul inculpatului în

beneficiul lui Mircos D. suma de 20.000 lei cu titlu de prejudiciu moral, această sumă

fiind una rezonabilă și echitabilă, în măsură să acopere prejudiciul moral cauzat prin

comiterea infracțiunii.

6.1. Procuror, prin care solicită casarea parțială a acesteia în partea stabilirii

pedepsei inculpatului, cu excluderea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal.

În motivarea recursului, recurentul invocă argumente similare cu cele invocate

în apel.

4

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.

10) Cod de procedură penală.

6.2. Inculpatul și avocatul acestuia, care solicită casarea acesteia, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Zotea A. să fie achitat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.

152 alin. (1) și 287 alin. (3) Cod penal, cu respingerea acțiunilor civile înaintate de

către părțile vătămate Mircos V. și Mircos D.

În motivarea recursului, invocă argumente identice cu cele invocate în cererea

de apel.

În drept, recurenții își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.

6), 8) Cod de procedură penală.

penală, părțile vătămate, au depus referință privind opinia lor asupra recursului

declarat de către inculpat și avocatul Lazari C. prin care au solicitat respingerea

acestuia și admiterea recursului declarat de către procuror.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

8.1. Referitor la recursul ordinar declarat de procuror.

Autorul își întemeiază recursul său în baza pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru repararea erorilor de drept comise de instanțele de fond și apel în cazurile când s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

În viziunea Colegiului, acest temei pentru recurs invocat de recurent nu este

incident în prezenta cauză, iar instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată,

acordând deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal la soluționarea

chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei inculpatului, stabilite conform

sancțiunii articolelor imputate acestuia.

Deci, în cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singură în

măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru

infractorul care a comis acea infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea

realizării acestei operațiuni, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de

Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei în cadrul

operațiunii de individualizare a acesteia.

Conform principiului individualizării răspunderii penale și pedepsei penale, în

coraport cu criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute la art. 75 alin.

(1) Cod penal, instanța de judecată aplică pedeapsă luând în considerare caracterul și

gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul și scopul celor comise, persoana

5

celui vinovat, caracterul și mărimea daunei prejudiciabile, circumstanțele ce

atenuează sau agravează răspunderea, ținându-se cont de influența pedepsei aplicate

asupra corectării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Instanța de recurs reține, că inculpatul a fost condamnat de săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 152 alin. (1) și 287 alin. (3) Cod penal.

Totodată, Colegiul penal menționează că sancțiunea infracțiunii prevăzute de art.

152 alin. (1) Cod penal, prevede pedeapsă cu munca neremunerată în folosul

comunității de la 200 la 240 ore sau cu închisoare până la 5 ani, iar conform art. 16

alin. (3) Cod penal, aceasta se clasifică ca infracțiune mai puțin gravă, infracțiunea

prevăzută de art. 287 alin. (3) Cod penal, prevede pedeapsă cu u închisoare de la 3

până la 7 ani, iar conform art. 16 alin. (4) Cod penal, aceasta se clasifică ca infracțiune

gravă.

Respectiv, în aceste împrejurări instanța de apel era obligată de a-i aplica

prevederile art. 84 Cod penal, pentru a-i stabili pedeapsa definitivă, norme legale ce,

în prezenta speță, au și fost aplicate de către prima instanță, soluție menținută de

instanța de apel, stabilind corect inculpatului pedeapsă definitivă de 4 ani și 3 luni

închisoare cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, prin care a suspendat

condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de 3 ani.

În prezenta cauză penală nu au fost stabilite circumstanțe atenuante sau

agravante.

Astfel, argumentul recurentului, precum că în privința inculpatului urma a fi

aplicată o pedeapsă cu executare, Colegiul îl consideră neîntemeiat, deoarece

instanțele de fond just au ținut cont de gravitatea infracțiunilor săvârșite, una fiind

mai puțin gravă și alta gravă, de personalitatea inculpatului, care la evidența

medicului narcolog și la medicul psihiatru nu se află, vina în comiterea infracțiunii nu

și-a recunoscut-o, nu a reparat prejudiciul material cauzat părților vătămate,

inculpatul anterior nu a fost judecat, are la întreținere tatăl neputincios, care are

nevoie de îngrijire permanentă, la materialele cauzei penale nu există probe ce ar

atesta faptul că o pedeapsă neprivativă de libertate nu ar duce la corectarea

inculpatului. Având în vedere toate împrejurările cauzei, instanța de recurs consideră,

că pedeapsa stabilită în sarcina inculpatului cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod

penal, a fost individualizată corect și în așa fel încât acesta să se convingă de

necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

În consecință, Colegiul statuează că, pedeapsa individualizată de instanțele de

fond, răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut în art. 61

alin. (2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane.

În aceste condiții, Colegiul penal, consideră că n-a fost constatată prezența în

speța examinată a careva erori de drept, ce ar servi drept temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.

8.2. Referitor la recursul declarat de către inculpat și avocatul Lazari C.

6

Autorii își întemeiază recursul în baza art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de

procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel când, instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau instanța a admis o

eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; nu au fost întrunite elementele

infracțiunii.

Din textul recursului declarat se evidențiază, că autorii critică, hotărârea instanței

de apel, sub aspectul pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, prin faptul că

instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței,

recurenții manifestându-și dezacordul referitor la probele ce țin de procesele-verbale

în care s-a falsificat semnăturile inculpatului, ordonanțele de numire a expertizei

medico-legale și rapoartele de expertiză medico-legale nr. 158/D și 159/D din 20 mai

2015, ce urmau a fi declarate nule.

În asemenea condiții, instanța de recurs ține să menționeze, că apelul declarat de

către inculpat și avocatul acestuia Lazari C. a fost întemeiat pe aceleași argumente, iar

instanța de apel a dat răspunsuri argumentându-și întemeiat soluția.

Astfel, Colegiul penal stabilește, ca fiind întemeiate concluziile instanței de apel

referitor la respingerea probelor și declararea nulității lor, deoarece criticile invocate

de către aceștia nu constituie temei de declarare a nulității actelor nominalizate supra,

ce nu au fost contestate în modul stabilit de lege. Prin urmare, potrivit art. 2991 alin.

(1) Cod de procedură penală, ”persoanele indicate la art. 298 alin. (1) pot depune plângere

împotriva acțiunilor, inacțiunilor și actelor efectuate sau dispuse de procurorul care conduce

urmărirea penală sau exercită nemijlocit urmărirea penală ori împotriva acțiunilor,

inacțiunilor și actelor care au fost efectuate sau dispuse în baza dispozițiilor date de procurorul

respectiv” alin. (3) al acesteia-și norme prevede, că ”plângerea se adresează, în termen de

15 zile din momentul efectuării acțiunii, inacțiunii sau de când s-a luat cunoștință de act,

procurorului ierarhic superior și se depune fie direct la acesta, fie la procurorul care conduce

sau exercită nemijlocit urmărirea penală. În cazul în care plângerea a fost depusă la procurorul

care conduce sau exercită nemijlocit urmărirea penală, acesta este obligat să o înainteze, în

termen de 48 de ore de la primirea ei, procurorului ierarhic superior împreună cu explicațiile

sale, atunci când acestea sunt necesare”, și nu în ultimul rând instanța de recurs urmează

să menționeze și alin. (4) al acestei norme, care stipulează, că ”ordonanța prin care

procurorul ierarhic superior a soluționat plângerea poate fi contestată la judecătorul de

instrucție”, fapt ignorat de către inculpat și avocatul acestuia.

Mai mult, referitor la falsificarea semnăturii inculpatului în 4 procese-verbale,

Colegiul penal apreciază ca fiind întemeiate concluziile instanței de apel referitor la

aceste invocări, care a menționat, că nici la etapa urmăririi penale, nici în instanța de

judecată, deși inculpatul a fost asistat doar de un avocat, acesta nu a solicitat

efectuarea expertizei prin care să fie confirmate citricele formulate în acest sens,

alte probe ce ar demonstra contrariul ne fiind stabilite.

Așadar, analizând textul deciziei atacate instanța de recurs constată, temeiul

invocat de către recurent și prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că,

7

instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. art. 414 alin. (1), (5),

417 alin. (8) Cod de procedură penală și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, cuprinzând și motivele pe care se întemeiază

soluția adoptată. Din textul deciziei recurate se constată că instanța de apel, a cercetat

toate probele prezentate și le-a apreciat din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității acestora și care în ansamblul lor, au confirmat

corectitudinea condamnării inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii imputate. La

fel, Colegiul penal constată, că, instanța de apel în hotărârea sa, a făcut o analiză

amplă a probelor ce au fost administrate în prezenta cauză, confirmând învinuirea

adusă lui Zotea A. în comiterea infracțiunilor imputate. Astfel, toate probele

prezentate au primit o apreciere la justa valoare, iar concluziile făcute de instanțele

judiciare ierarhic inferioare rezultă din lucrările dosarului și concordă cu situația

factologică.

Referitor la pretinsa încălcare invocată de recurenți și prevăzută de pct. 8) din

alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârea instanței de apel

conține o eroare de drept atunci când nu au fost întrunite elementele infracțiunii, instanța de

recurs consideră, că acest temei la fel nu este incident în prezenta cauză.

Sub aspectul situației de “neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele

cazuri când s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei

infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre

acestea).

Din textul recursului rezultă, că aceștia critică hotărârea instanței de apel

adoptată invocând că nu a comis fapta imputată, iar probele administrate la caz nu

indică direct la săvârșirea de către inculpat a faptei incriminate.

Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată detaliat și

multiaspectual în textul deciziei instanței de apel, iar temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea acestor probe nu s-au stabilit, deoarece ele au fost obținute cu

respectarea normelor de procedură penală.

Referitor la componența de infracțiune prevăzută de art. 287 alin. (3) Cod penal,

după semnele calificative incriminate inculpatului, obiectul juridic special îl constituie

ordinea publică, prin care se înțelege un sistem stabil de relații sociale care asigură

ambianța liniștită de conviețuire în societate, de inviolabilitate a persoanei și a

ingerinței patrimoniului, precum și activitatea normală a organelor și instituțiilor de

stat și publice.

Prin încălcarea grosolană a ordinii publice, ce exprimă o vădită lipsă de respect

față de societate, inculpatul a săvârșit acțiuni intenționate ce atentează la regulile

sociale și morale de conviețuire, reguli ce au fost încălcate într-un mod grosolan și

demonstrativ prin comportament violent față de partea vătămată, Mircos D.

Cât privește semnul calificativ săvârșită în grup de persoane, instanța de apel, în

prezenta speță just a menționat că din declarațiile părților vătămate, rezultă că la

comiterea infracțiunii au participat în calitate ce coautori două persoane, Zotea A. și o

altă persoană nestabilită de către organul de urmărire penală.

8

Totodată, colegiul penal, menționează, că aplicarea obiectelor adaptate special

pentru vătămarea integrității corporale, a fost demonstrată prin declarațiile părții

vătămate, din care reiese că acesta a folosit un pumnal și o rangă metalică, cu ajutorul

cărora a cauzat leziuni corporale părților vătămate, circumstanțe care constituie temei

pentru calificarea acțiunilor inculpatului în baza alin. (3) art. 287 Cod penal.

Astfel, latura obiectivă a infracțiunii prevăzută de art. 287 Cod penal, s-a realizat

prin acțiune directă, în procesul cărora părții vătămate, Mircos D., i-au fost aplicate

lovituri care s-au soldat cu cauzarea intenționată a vătămărilor neînsemnate.

Latura subiectivă a infracțiunii se caracterizează prin vinovăție sub formă de

intenție directă, sau inculpatul înțelegea că încalcă grosolan ordinea publică și

exprimă o vădită lipsă de respect față de societate aplicând violență asupra părții

vătămate Mircos D., precum și că acțiunile sale se realizează printr-un cinism sau

obrăznicie deosebită și dorea săvârșirea acestor acțiuni cu survenirea consecințelor.

În ce privește componența de infracțiuni prevăzută de art. 152 alin. (1) Cod

penal, instanța de recurs, menționează, că obiectul juridic special al acestei infracțiuni

îl constituie relațiile sociale cu privire la dreptul persoanei la integritate corporală și

sănătate.

Astfel, latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 152 Cod penal, s-a realizat

prin aplicarea loviturilor față de partea vătămată, Mircos V., precum și folosirea

obiectelor adaptate în acest scop, în speța dată s-a realizat prin cauzarea vătămării

intenționate medii a integrității corporale sau a sănătății, care nu este periculoasă

pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la art. 151 Cod penal, dar care a fost

urmată fie de dereglarea îndelungată a sănătății, fie de o pierdere considerabilă și

stabilă a mai puțin de 1/3 din capacitatea de muncă, fapt confirmat prin raportul de

expertiză medico-legală nr. 158/D din 20 mai 2015, conform căreia părții vătămate

Mircos V. i-au fost cauzate vătămări corporale medii, care duc la dereglarea sănătății

mai mult de 21 zile.

În opinia Colegiului, instanța de apel s-a expus asupra tuturor probelor,

elucidând faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date,

pătrunzând în esența problemei de fapt și de drept, cercetând amănunțit aspectele

învinuirii înaintate și a apreciat conform prevederilor art. 101 Cod de procedură

penală fiecare probă, iar în concluziile sale a motivat admiterea unor probe și

respingerea altora conform art. 394 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală. Astfel,

instanța de recurs statuează că, nu se constată prezența a careva dubii privind

nevinovăția inculpatului, în săvârșirea acțiunilor incriminate lui.

Rezumând cele menționate mai sus, Colegiul apreciază că situația de fapt a fost

stabilită de instanța de apel în urma analizei coroborate a întregului ansamblu

probator administrat, încadrarea juridică dată faptelor este justă și corespunde

situației de fapt reținute, în mod corect apreciind că sunt îndeplinite în cauză

condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul infracțiunilor

reținute în sarcina lui.

În concluzie, rezumând cele expuse mai sus, constatând că în cauză există o

concordanță deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de instanța

9

de apel în privința inculpatului Zotea A., nefiind identificată de instanța de recurs

vreo eroare judiciară, ce ar putea servi drept temei de casare a hotărârii atacate,

Colegiul penal consideră ca fiind nefondate criticile formulate de către recurenți în

recursurile ordinare declarate, din care considerente se impune soluția privind

inadmisibilitatea recursurilor ca fiind vădit neîntemeiate.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de Circumscripție Chișinău, Cojocaru Tudor, inculpat și avocatul său

Lazari Constantin, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

25 ianuarie 2017, în cauza penală privindu-l pe Zotea Anatolii Xxxxx, ca fiind vădit

neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 12 iulie 2017.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

10