1ra-1831/2016 — art.152 alin.2, 27-186 alin.2 CP

1ra-1831/2016 — art.152 alin.2, 27-186 alin.2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr.1ra-1831/2016

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

07 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte: Vladimir Timofti

Judecători: Nadejda Toma și Ion Guzun

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate

de partea vătămată Sîtari Grigore și de inculpatul Cojocari Andrei, prin care se

solicită casarea sentinței Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 15 aprilie

2016, și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 iunie 2016,

în cauza penală în privința lui

Cojocari Andrei Petru, născut la

30.11.1985, originar și domiciliat

mun. Chișinău, com. Cricova, str.

Chișinăului, nr.82.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 04.02.2016 – 15.04.2016;

Instanța de apel: 20.05.2016 – 08.06.2016;

Instanța de recurs: 25.08.2016 – 07.12.2016.

A C O N S T A T A T :

pronunțată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală potrivit

prevederilor art. 364/1 Cod de procedură penală, inculpatul Cojocari Andrei a

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 152 alin. (2), lit. e) Cod

penal, la 3 ani și 8 luni, iar în baza art. 27, 186 alin. (2), lit. b), d) Cod penal, la

1 an închisoare. Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor, definitiv fiindu-i aplicată

pedeapsă de 4 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

1

S-a dispus încasarea din contul lui Cojocari Andrei în beneficiul lui Sîtari

Grigore prejudiciul moral în sumă de 10000 lei, prejudiciul material și

cheltuielile pentru asistență juridică în sumă de 12087 lei.

Acțiunea civilă înaintată de SRL „Harvit-Pro" a fost lăsată fără

soluționare.

inculpatul Cojocari Andrei, la 12.10.2014, aproximativ la ora 21:00, aflându-se

pe traseul Grătiești - Cricova, în regiunea com. Cricova, mun. Chișinău, prin

înțelegere prealabilă și împreună cu o persoană în privința căreia procesul

penal a fost disjuns într-o procedură separată, acționând cu intenție directă și

urmărind scopul cauzării leziunilor corporale cet. Sîtari Grigore, i-a aplicat

ultimului mai multe lovituri cu pumnul, picioarele și un obiect contondent dur

peste diferite regiuni ale capului și corpului, ca rezultat cauzându-i conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 2736/D din 30.10.2014, traumă

toracică închisă manifestată prin fractura coastelor 9, 10, 11 pe dreapta,

hemo-pneumotorax traumatic pe dreapta, emfizem subcutan pe dreapta,

fractura osului nazal, excoriații la nivelul feței și capului, echimoze în regiunea

hemitoracelui drept, leziuni corporale care au fost cauzate prin acțiunea

traumatică a unui obiect contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele

indicate, care condiționează dereglarea sănătății de lungă durată și în baza

acestui criteriu, în comun se califică ca vătămare medie.

Tot el, la data de 15.03.2014, în intervalul de timp 19:30 - 20:00,

împreună cu o persoană în privința căruea procesul penal a fost disjunsă într-

o procedură separată, care este angajat în calitate de operator la

întreprinderea SRL „Harvit-Pro", amplasat în comuna Cricova, str. Miorița,

109, având scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, prin

înțelegere prealabilă cu cet. Cojocari Andrei a sustras pe ascuns din încăperea

întreprinderii nominalizate produse și anume: salam parizer în sumă de

1000,40 lei, pastrama afumată în sumă de 1872 lei, fileu afumat în sumă de

547,20 lei, pulpă de porc în sumă de 2899,26 lei, piept de porc în sumă de

5134 lei, ceafa afumată în sumă de 1848 lei, cauzând daune considerabile SRL

„Harvit-Pro" în sumă totală de 13300,86 lei, pe care cet. Cojocari Andrei

ulterior le-a aruncat peste gardul întreprinderii, care a fost prins în flagrant de

către paznicul întreprinderii, din care motiv intenția nu a fost dusă până la

capăt, din cauze independente de voința făptuitorului.

numele inculpatului și partea vătămată Sîtari Grigore.

2

3.1. Inculpatul, a solicitat admiterea apelului, casarea parțială a sentinței,

în partea ce ține de aplicarea pedepsei sub formă de închisoare, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță prin care să-i fie aplicată pedeapsa cu suspendarea condiționată a

executării acesteia în baza art. 90 alin. (1) Cod penal, ținând cont de faptul că a

recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate și a solicitat examinarea

cauzei penale în ordinea prevăzută de art. 364/1 Cod procedură penală.

3.2. Avocatul Isac Igor în numele inculpatului a solicitat admiterea

apelului, casarea parțială a sentinței, în partea ce privește aplicarea pedepsei

sub formă de închisoare, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care inculpatului Cojocari

Andrei să-i fie aplicată pedeapsa penală în conformitate cu art. 90 alin. (1) Cod

penal.

În motivarea cerințelor sale a invocat următoarele:

- instanța de judecată individualizând pedeapsa inculpatului nu a ținut

cont de prevederile legale și circumstanțele cauzei în acest sens, de faptul că

inculpatul s-a căit sincer și a menționat că regretă față de fapta comisă și

public și-a cerut scuze de la partea vătămată Sîtari Grigore;

- la stabilirea pedepsei, instanța de judecată nu a ținut cont de principiul

individualizării pedepsei, la fel și de prevederile art. 364/1 Cod procedură

penală și a aplicat o pedeapsă neechitabilă față de inculpatul Cojocari Andrei

în coraport cu ceilalți coinculpați, și anume Dolghii Alexandru și Rodionov Ilie

în privința căror executarea pedepsei a fost suspendată condiționat prin

sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 04.03.2015;

3.3. Partea vătămată Sîtari Grigore a solicitat admiterea apelului, casarea

parțială a sentinței, în partea condamnării în baza art. 152 alin. (2), lit. e) Cod

penal, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, din următoarele motive:

La faza urmăririi penale, partea vătămată a comunicat că nu este de acord

cu raportul de expertiză medico-legală nr. 2736/D din 30.10.2014 și va

înainta demers privind efectuarea unei expertize în comisie. La data de

01.02.2016 a depus demers cu privire la numirea și efectuarea unei expertize

medico-legale în comisie, fiind indicate la soluționare experților 7 întrebări.

În cadrul ședinței de judecată, a depus cerere prin care a solicitat ca, în

cazul înaintării de către inculpatul Cojocari Andrei a unei cereri de examinare

a dosarului pe cale simplificată, să nu accepte cererea lui și a solicitat

examinarea cauzei penale în ordine generală.

3

Instanța de judecată a pus în discuție doar demersul inculpatului, a

acordat cuvânt doar procurorului și fără acordarea cuvântului părții vătămate

și avocatului său, pentru a se expune asupra cererii inculpatului.

Partea vătămată și-a exprimat dezacordul cu privire la raportul de

expertiză medico-legală nr. 2736/D din 30.10.2014. Spre soluționare

expertului i-au fost înaintate 8 întrebări, din care la 3 întrebări expertul nu a

răspuns complet, iar la restul întrebărilor unele cazuri nedeplin ori neconcret.

Cu acest raport de expertiză medico-legală nu este de acord și consideră, că

expertul nu a luat în considerație un șir de circumstanțe care a influențat

negativ la rezultatul expertizei, respectiv, care a și dus la adoptarea unei

hotărâri nelegitime.

2016, apelurile declarate au fost respinse ca fiind nefondate, cu menținerea

hotărârii fără modificări.

probele administrate în ședința de judecată prin prisma admisibilității,

pertinenței și concludenței, utilității și veridicității raportată la declarațiile

date în ședința de judecată și probele administrate, a stabilit corect situația de

fapt, dând faptelor reținute în sarcina inculpatului Cojocari Andrei încadrarea

juridică corespunzătoare, și anume în baza art. 152 alin. (2), lit. e) Cod penal -

vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății, care nu

este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute de art. 151,

dar care a fost urmată de dereglarea îndelungată a sănătății, acțiune săvârșită

de mai multe persoane, precum și în baza art. 27, 186 alin. (2), lit. b), d) Cod

penal - tentativa la sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșită

de două persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile, acțiuni

care din cauze independente de voința făptuitorului, nu și-au produs efectul.

Referitor la argumentele invocate de către partea vătămată Sîtari Grigore,

precum că instanța de fond a pus în discuție doar demersul inculpatului de a

examina cauza penală în ordinea prevăzută de art. 364/1 Cod procedură

penală, fără a-i acorda dreptul de a se expune pe marginea acestui demers,

instanța de apel a constatat, că potrivit procesului-verbal al ședinței de

judecată, prima instanță a respectat procedura legală cu referire la

soluționarea chestiunii privind examinarea cauzei penale în ordinea

prevăzută de art. 364/1 Cod procedură penală, fiind ascultată atât poziția

acuzatorului de stat, cât și a părții vătămate și a avocatului acestuia, care și-au

exprimat dezacordul cu privire la examinarea cauzei penale în ordine

simplificată.

4

Argumentul părții vătămate potrivit cărui instanța de fond a examinat

doar demersul inculpatului Cojocari Andrei, instanța de apel l-a apreciat ca

fiind contrar materialelor cauzei, deoarece din procesul-verbal al ședinței de

judecată se atestă, că instanța de fond a pus în discuție cererea avocatului

părții vătămate de respingere a cererii inculpatului de a examina cauza penală

în ordinea prevăzută de art. 364/1 Cod procedură penală, iar prin încheierea

inclusă în procesul verbal al ședinței de judecată din 08 aprilie 2016 s-a

respins cererea avocatului părții vătămate și s-a dispus examinarea cauzei în

baza prevederilor art.364/1 Cod de procedură penală.

La fel, instanța de fond a pus în discuție și demersul avocatului părții

vătămate privind numirea expertizei medico-legale în comisie, iar prin

încheierea inclusă în procesul verbal al ședinței de judecată din 12 aprilie

2016 s-a dispus respingerea demersului cu privire la efectuarea expertizei

medico-legale ca fiind neîntemeiată.

Astfel, instanța de apel a constatat, că instanța de fond a respectat

prevederile art. 364/1 alin. (1) și (4) Cod procedură penală la judecarea

cauzei penale în privința inculpatului Cojocari Andrei Petru, deoarece instanța

de fond a admis cererea inculpatului Cojocari Andrei privind examinarea

cauzei penale în ordinea art. 3641 Cod procedură penală, după care a purces la

audierea inculpatului Cojocari Andrei, după care a purces la dezbaterile

judiciare.

Cu referire la alegațiile părții vătămate, că raportul de expertiză medico-

legală nr. 2736/D din 30.10.2014 este incomplet, deoarece expertului spre

soluționare i-au fost puse 8 întrebări, din care la 3 întrebări expertul nu a

răspuns, iar la restul în unele cazuri a răspuns incomplet ori neconcret,

totodată, partea vătămată a solicitat dispunerea efectuării unei expertize

medico-legale în comisie, instanța de apel a menționat, că prin raportul de

expertiză medico - legală nr. 2736/D din 30.10.2014 se atestă că, la Sîtari

Grigore s-a constatat traumă toracică închisă manifestată prin fractura

coastelor 9, 10, 11 pe dreapta, hemo - pneumotorax traumatic pe dreapta,

emfizem subcatan pe dreapta, fractura osului nazal, excoriații la nivelul feței și

capului, echimoze în regiunea hemitoracelui drept, leziuni corporale care au

fost cauzate prin acțiunea traumatică a unui obiect contondent dur, posibil în

timpul și circumstanțele indicate, care condiționează dereglarea sănătății de

lungă durată și în baza acestui criteriu, în comun se califică ca vătămare

medie; (f. d. 96-97, vol. 2).

La momentul comunicării raportului de expertiză medico-legală nr.

2736/D din 30.10.2014, partea vătămată nu a avut careva obiecții, fapt

5

consemnat în procesul-verbal de comunicare a raportului de expertiză din

31.10.2014; (f. d. 98, vol. 2).

Prin încheierea Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 08 iunie

2016 s-a respins ca neîntemeiat demersul părții vătămate Sîtari Grigore

privind dispunerea efectuării expertizei medico-legale în comisie.

În acest context, instanța de apel a statuat, că cauza penală a fost

examinată în ordinea prevăzută de art. 364/1 Cod procedură penală, pe baza

probelor administrate la faza urmăririi penale, respectiv, careva probe

suplimentare în acest sens nu pot fi administrate.

Referitor la motivele recursurilor declarate de inculpat și de avocat în

numele inculpatului privind aplicarea pedepsei inculpatului, cu suspendarea

condiționată a executării acesteia pe un termen de probațiune în baza art. 90

alin. (1) Cod penal, instanța de apel a conchis că, prima instanță,

individualizând pedeapsa inculpatului, a acordat deplină eficiență

prevederilor art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele

care atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de

viață ale familiei acestuia.

Totodată, instanța de apel a stabilit, că infracțiunile comise de inculpat,

încadrate în baza art. 152 alin. (2), lit. e) și art. 27, 186 alin. (2), lit. lit. b), d)

Cod penal, se califică ca infracțiune gravă, respectiv, mai puțin gravă.

Potrivit revendicării eliberată pe numele inculpatului Cojocari Andrei se

atestă că, ultimul anterior a fost atras la răspundere penală.

Prin decizia Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție din 21 octombrie

2015 s-a respins ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către partea

vătămată Sîtari Grigore împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel

Chișinău din 30 aprilie 2015 în cauza penală de învinuire a lui Dolghii

Alexandru și Rodionov Ilie, ca fiind neîntemeiat; (f. d. 187-193, vol. 1).

Instanța de apel a reținut, că inculpatul Cojocari Andrei a recunoscut vina

în comiterea infracțiunii incriminate, a solicitat examinarea cauzei penale în

ordinea prevăzută de art. 3641 Cod procedură penală, căindu-se sincer de cele

comise, însă circumstanța privind recunoașterea vinei nu poate fi reținută ca

circumstanță atenuantă, deoarece aceasta a condiționat stabilirea pedepsei

penale prin prisma prevederilor art. 364/1 alin. (8) Cod procedură penală, iar

reținerea acestei circumstanțe la aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal ar

însemna, că unei situații de fapt i se acordă o dublă valență juridică.

6

Instanța de apel a respins argumentele avocatului Isac Igor, potrivit

cărora la stabilirea pedepsei, instanța de judecată nu a ținut cont de principiul

individualizării pedepsei și a aplicat o pedeapsă neechitabilă față de inculpatul

Cojocari Andrei în coraport cu ceilalți participanți la această infracțiune și

anume, Dolghii Alexandru și Rodionov Ilie, în privința căror pedeapsa a fost

suspendată condiționat, deoarece procesul de individualizare a pedepsei

penale nu este unul fix, ci urmează a fi aplicat în privința fiecărui inculpat în

parte, ținând cont de toate circumstanțele ce caracterizează personalitatea

inculpatului, precum și influența pedepsei asupra acestora.

Astfel, instanța de apel a menționat, că inculpatului Cojocari Andrei i se

incriminează comiterea unei infracțiuni grave și a unei infracțiuni mai puțin

grave, dânsul anterior a fost condamnat, deși antecedentul penal este stins,

ultimul nu a făcut careva concluzii și nu a pășit pe calea corectării și

reeducării, dimpotrivă a continuat același comportament infracțional. Această

împrejurare, în opinia instanței, caracterizează negativ personalitatea

inculpatului Cojocari Andrei și a format convingerea instanței de apel precum

că, corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă doar cu izolarea lui de

societate, cu aplicarea unei pedepse privative de libertate.

În concluzie, instanța de apel a menționat, că prima instanță a soluționat

chestiunile privind individualizarea pedepsei aplicate inculpatului în strictă

conformitate cu prescripțiile de drept formal și material. Pedeapsa penală

aplicată inculpatului Cojocari Andrei a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în limitele prevăzute de lege, ținându-se cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, personalitatea inculpatului, influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării lui.

ordinare, inculpatul și partea vătămată.

6.1. Inculpatul, declarând recurs ordinar la 05.08.2016, prin intermediul

oficiului poștal, în termen, prin care invocând temei de drept pct. 6) alin.(1)

art.427 Cod de procedură penală, solicită casarea sentinței și a deciziei, în

latura civilă, din motiv că, instanțele de judecată, soluționând acțiunea civilă și

admițând-o nu au ținut cont de faptul că, potrivit sentinței Judecătoriei Rîșcani

mun. Chișinău din 04.03.2015 pronunțată în privința lui Dolghii Alexandru și

Rodilov Ilie, acțiunea civilă a fost deja admisă.

Astfel, recurentul consideră, că de la el nu poate fi pretinsă încasarea

repetată în beneficiul părții vătămate a sumei acțiunii civile, fapt care a omis

să-l invoce în instanțele de fond din motivul necunoașterii, iar avocatul nu a

invocat un astfel de aspect.

7

6.2. Partea vătămată, declarând recurs ordinar la 05.08.2016, prin

intermediul oficiului poștal, în termen, prin care invocând temei de drept pct.

6) și 8) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, solicită casarea sentinței și a

deciziei, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel în alt

complet de judecată, invocând motive similare celor invocate în apel și

reproduse la pct.3.3 din prezenta decizie, exprimându-și dezacordul cu

modalitatea de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare.

Procurorul: solicită declararea inadmisibilității recursurilor ordinare pe

motiv, că recursul declarat de partea vătămată este vădit neîntemeiat, iar

recursul declarat de inculpat este declarat peste termen, menționând totodată

că, hotărârile pronunțate pe caz, sunt legale, întemeiate și motivate.

Partea vătămată: solicită respingerea recursului declarat de inculpat din

motiv că prin sentința Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 04.03.2015, la

care face referire în recurs inculpatul, a fost admisă parțial acțiunea civilă

depusă de pătimit și doar în partea ce ține de încasarea prejudiciului moral,

reieșind din faptul că au fost condamnați doar doi inculpați, din trei care au

comis infracțiunea. Cât privește prejudiciul material, partea vătămată susține

că nu a solicitat încasarea acestuia de la inculpatul Cojocari, deoarece deja a

fost dispusă încasarea prejudiciului material de la Dolghii Alexandru și

Rodilov Ilie, dar a solicitat doar încasarea cheltuielilor pentru deplasare cu

transportul și pentru serviciile juridice ale avocatului, cheltuieli care sunt

confirmate prin bonuri de plată.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea

acestora din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în

drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că

este vădit neîntemeiat.

Colegiul lărgit menționează, că potrivit practicii judiciare constante,

erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică, dacă s-a aplicat corect

8

legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost

constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Cu referire la recursul ordinar declarat de inculpat

Inculpatul invocând temei de recurs pct. 6) alin.(1) art.427 Cod de

procedură penală, solicită casarea sentinței și deciziei instanței de apel

deoarece consideră, că instanțele ierarhic inferioare au admis erori de drept

soluționând acțiunea civilă.

Ținând cont de prevederile art. 427 alin.(2) Cod de procedură penală,

care stipulează, că temeiurile menționate la alin.(1) pot fi invocate în recurs

doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în

instanța de apel, Colegiul penal conchide, că pretinsa eroare de drept, invocată

de inculpat în recursul declarat, nu poate constitui temei de examinare în

cadrul examinării recursului ordinar, deoarece reieșind din materialele cauzei

penale, se atestă că partea apărării și inculpatul, nu au invocat un astfel de

temei în cadrul cercetării judecătorești atât în prima instanță cât și în instanța

de apel, fapt menționat și de către recurent în recursul declarat.

Cu referire la recursul ordinar declarat de partea vătămată

Reieșind din conținutul recursului declarat, partea vătămată Sîtari G.,

invocă temei de drept pct. 6) și 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,

care prevăd că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul în care:

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus

neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței; nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat

o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care

condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării

juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde;

În motivarea cerințelor sale, recurentul critică modalitatea de apreciere a

probelor de către instanțele ierarhic inferioare, invocând faptul că acțiunile

inculpatului urmau a fi încadrate în baza art. 151 alin.(2) Cod penal,

considerente din care a solicitat respingerea cererii inculpatului privind

examinarea cauzei potrivit prevederilor art. 364/1 Cod de procedură penală,

deoarece a suferit vătămări grave periculoase pentru viață, recurentul

9

exprimându-și dezacordul cu raportul de expertiză medico-legală nr.2736/D

din 30.10.2014.

Colegiul penal constată, că instanța de apel la examinarea cauzei a

respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură

penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază

soluția pronunțată.

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin.(1) Cod de procedură penală

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că

instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin.(8) Cod de procedură penală decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

Colegiul penal consideră, că argumentele aduse de recurent în susținerea

solicitărilor sale, au constituit obiect de examinare în instanța de apel, și

asupra acestora instanța s-a expus în mod întemeiat așa cum este indicat în

pct. 5 al prezentei decizii, dând o apreciere probelor conform prevederilor

art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității, iar tuturor probelor în ansamblu - din

punct de vedere al coroborării lor, ajungând la o concluzie corectă privind

calificarea infracțiunilor săvârșite de către Cojocari A. în baza art. art. 27, 186

alin. (2) lit. b), d) și 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, concluzii pe care instanța de

recurs și le însușește, nefiind necesară repetarea acestora.

Mai mult decât atât, Colegiul consideră necesar a menționa, că potrivit

prevederilor art. 27, 414 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, judecătorul

apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma

cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror

probe noi prezentate instanței de apel și poate da o nouă apreciere probelor

din dosar. Astfel, că aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în alt

sens decât cel pe care îl propune recurentul este o competență și prerogativă

legală a instanțelor de fond și aceasta nu constituie un temei de drept separat

din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală, astfel

10

invocarea acestei chestiuni drept temei de casare în recursul ordinar este

lipsită de suport legal.

Totodată, Colegiul penal conchide, că în speță nu a fost admisă o eroare

gravă de fapt, deoarece pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt

trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei,

iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu

privește dreptul de apreciere a probelor, ci discrepanța între cele reținute de

instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce

au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul

probator o susține.

Însă, în cadrul examinării prezentei cauze de către instanța de apel, o

atare eroare nu a fost constatată de către instanța de recurs, or, în susținerea

concluziilor sale instanța de apel a menționat, că inculpatul Cojocari A. și

avocatul acestuia Isac Ig., prin cererea depusă în cadrul cercetării

judecătorești în instanța de fond, au solicitat examinarea cauzei pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală potrivit prevederilor art.

364/1 Cod de procedură penală, deoarece inculpatul a recunoscut vinovăția

integral și nu a solicitat administrarea de probe noi (f.d.15, vol.3), iar potrivit

încheierii inclusă în procesul verbal al ședinței de judecată din 12.04.2016

(f.d.62, vol.3), instanța de judecată a dispus respingerea cererii avocatului

părții vătămate privind examinarea cauzei în ordinea procedurii prevăzută de

art. 364/1 Cod de procedură penală, și a dispus examinarea cauzei pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală conform prevederilor art.

364/1 Cod de procedură penală.

Colegiul penal conchide, că nu se atestă careva erori de drept prin faptul

admiterii cererii depusă de inculpat și avocatul acestuia privind examinarea

cauzei în ordinea procedurii prevăzută de art. 364/1 Cod de procedură

penală, soluție menținută și de către instanța de apel, prin urmare urmează a

fi respins ca fiind neîntemeiat argumentul părții vătămate potrivit cărui

instanța de fond urma să respingă cererea depusă de către inculpat și avocatul

acestuia privind examinarea cauzei în ordinea stabilită de art. 364/1 Cod de

procedură penală.

Nu poate fi reținut nici argumentul părții vătămate, că raportul de

expertiză medico-legală nr. 2736/D din 30.10.2014 este incomplet, iar partea

vătămată neavând cunoștințe în domeniu nu l-a contestat la momentul

comunicării, ținând cont de faptul, că examinarea cauzei a avut loc potrivit

procedurii prevăzută de art. 364/1 Cod de procedură penală, pe baza probelor

administrate la dosar din conținutul căror prima instanță a conchis că faptele

11

inculpatului sunt stabilite și sunt suficiente date cu privire la persoana sa

pentru a permite stabilirea unei pedepse.

Mai mult ca atât, la finisarea urmăririi penale, i-au fost aduse la cunoștință

materialele cauzei penale atât părții vătămate, cât și avocatului acesteia, și le-a

fost explicat dreptul lor de a înainta cereri, demersuri sau plângeri împotriva

acțiunilor și actelor întocmite de către organul de urmărire penală, însă partea

vătămată nu a făcut uz de aceste drepturi, fapt confirmat prin procesele-

verbale din 21.11.2014 ( f. d. 159, 160 Vol. II ), și nici nu au avut careva

obiecții, inclusiv și la momentul prezentării spre cunoștință a raportului de

expertiză menționat, la data de 31.10.2014 ( f. d. 98 Vol. II ).

Prin urmare, Colegiul penal conchide, că este neîntemeiat argumentul

părții vătămate privind ilegalitatea judecării cauzei penale pe baza probelor

administrate la faza urmăririi penale.

În contextul celor menționate supra, Colegiul penal conchide, că este

neîntemeiată și invocarea în recursul părții vătămate prezența în speță a

erorii de drept prevăzută de pct. 8) alin.(1) art. 427 Cod de procedură penală,

deoarece, prin sentința primei instanțe, menținută de instanța de apel,

acțiunile inculpatului Cojocari A. au fost încadrate în baza art. art. 27, 186 alin.

(2) lit. b), d) și 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, în strictă conformitate cu

prevederile art. 113 alin. (1) Cod penal, care prevede, că se consideră

calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii

exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței

infracțiunii prevăzute de norma penală.

Colegiul penal menționează, că soluția instanței de apel este întemeiată

pe faptul, că prima instanță cercetând probele din dosar prin prisma

admisibilității, pertinenței și concludenți, utilității și veridicității corect a

stabilit circumstanțele de fapt, dând faptelor reținute în sarcina inculpatului

Cojocari A., încadrarea juridică corespunzătoare, și anume în baza art. 27, 186

alin. (2) lit. b), d) și 152 alin. (2) lit. e) Cod penal.

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul lărgit a ajuns la concluzia, că

temeiurile invocate de recurenți, prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8)

Cod de procedură penală nu și-au găsit confirmare la examinarea recursurilor.

Astfel de erori de drept în speța examinată nu s-au comis, prin urmare,

hotărârea atacată este legală și întemeiată, deoarece la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de

art. 414-419 Cod de procedură penală, considerente din care Colegiul

conchide, că recursurile ordinare declarate urmează a fi declarate

inadmisibile ca fiind vădit neîntemeiate.

12

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de partea vătămată

Sîtari Grigore și de inculpatul Cojocari Andrei, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 08 iunie 2016, în cauza penală în privința

lui Cojocari Andrei Petru, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 19 ianuarie 2017.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Nadejda Toma

Ion Guzun

13