4-1re-81/2016 — Art. 188 alin. 5; art. 145 alin. 2 lit. a, b, f, i, j, k CP

Prin sentința Judecătoriei Cimișlia din 25 noiembrie 2011, Cojocari N. A. a fost condamnat în baza art. 188 alin. (5) CP la 11 ani închisoare și în baza art. 145 alin. (2) lit. a), b), f), i), j) și k) CP la 15 ani închisoare. În baza art. 84 alin. (1) CP, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor, i s-a stabilit o pedeapsă definitivă sub formă de 18 ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. S-a dispus încasarea în mod solidar de la Cojocari N. A., Brînză M. A., Copăceanu O. G. și Lîsov A. V., în beneficiul lui Fuccio Clemente cu titlu de prejudiciu material suma de 14.135 euro, 120 dolari SUA și 13.462 lei, cu titlu de prejudiciu moral suma de 100.000 euro. Prin aceeași sentință au fost condamnați și Copăceanu O. G., Lîsov A. V., 1 Brînză M. A., însă hotărîrile în privința acestora nu se contestă.

Potrivit sentinței, Cojocari N. A. împreună cu Brînză M. A., Copăceanu O. G. și Lîsov A. V., în urma unei înțelegeri prealabile, avînd scopul realizării planului elaborat din timp de a comite omorul intenționat al cetățeanului SUA de origine italiană Fuccio Vincenzo și deposedarea acestuia de bunurile și sumele bănești care le deținea, la 24 aprilie 2010, în jurul orei 11.00, s-au deplasat cu automobilul de model „Nissan Almera” cu n/î RZ AG 980, condus de Cojocari N. A., la Aeroportul Internațional Chișinău unde l-au întîlnit pe Fuccio Vincenzo, sosit în Republica Moldova la invitația lui Brînză M. A., iar Lîsov A. V. cu Copăceanu O. G., conform planului au rămas la stația din s. Răzeni, unde îi așteptau. Cojocari N. A. împreună cu Brînză M. A. și cu Fuccio Vincenzo, au sosit în s. Răzeni, unde Lîsov A.V. cu Copăceanu O.G. au urcat în automobil și s-au deplasat în pădurea din Ocolul Silvic ,,Zloți”, situat în apropierea s. Codreni, r-nul Cimișlia. Ajungînd la locul stabilit dinainte, l-au deposedat pe Fuccio Vincenzo de bunuri și bani în sumă de 103.187, 6 lei, apoi prin strangulare l-au omorît cu o deosebită cruzime. Astfel, acțiunile lui Cojocari N.A. au fost încadrate în baza art. 145 alin. (2) lit. a), b), f), i), j) și k) CP, adică, omorul intenționat cu premeditate, din interes material, cu răpirea persoanei, comis de două sau mai multe persoane, cu o deosebită cruzime, cu scopul de a ascunde o altă infracțiune, și în baza art. 188 alin. (5) CP, atac tîlhăresc asupra unei persoane săvîrșit în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violență periculoasă pentru viața și sănătatea persoanei agresate, comis de două sau mai multe persoane, cu aplicarea obiectelor folosite în calitate de armă, în proporții deosebit de mari.

Sentința menționată a fost atacată cu apel de către avocatul Eduard Digore, în numele reprezentantului părții vătămate Fuccio Clemente, care a solicitat casarea parțială a acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care condamnatului să-i fie stabilită o pedeapsă mai aspră, invocînd ignorarea criteriilor de individualizare a pedepsei de către prima instanță. 3.1. Sentința a fost atacată cu apel și de către avocatul Daniela Mîrza în numele condamnatului, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare pe capătul de învinuire înaintat în baza art. 145 CP și recalificarea acțiunilor condamnatului din prevederile art. 188 alin. (5) CP în cele ale art. 188 alin. (2) lit. b), f) CP, cu stabilirea unei pedepse de 6 ani închisoare, și în baza art. 79 și 90 CP, să-i fie stabilită o pedeapsă de 4 ani închisoare, cu suspendarea executării pedepsei pe o perioadă de probațiune de 3 ani.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 octombrie 2012, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate și menținută sentința atacată. În motivarea soluției sale, instanța de apel a constatat că prima instanță corect a pus la baza sentinței de condamnare cumulul de probe administrate în cauză de către organul de urmărire penală, cercetate minuțios pe parcursul judecării cauzei, care detaliat au fost expuse în conținutul sentinței de condamnare, dovedind incontestabil 2 intenția inculpatului în comiterea infracțiunii de tîlhărie și omor, cu reținerea justă a tuturor circumstanțelor agravante prescrise în normele de incriminare.

Hotărîrile adoptate pe caz au fost contestate cu recurs ordinar de către avocatul Scurtu Inga, în numele condamnatului, care a solicitat casarea parțială a acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare pe capătul de învinuire înaintat în baza art. 145 CP, cu respingerea acțiunii civile, iar pe capătul de învinuire înaintat în baza art. 188 alin. (5) CP, să-i fie stabilită o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de lege, prin prisma art. 79 CP, invocînd că hotărîrile judecătorești sunt bazate numai pe presupuneri și că instanțele de fond au ignorat circumstanțele atenuante ale cauzei.

Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 20 februarie 2013, s-a dispus inadmisibilitatea recursului declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

La 05 noiembrie 2013, hotărîrile judecătorești adoptate pe caz au fost contestate cu recurs în anulare de către avocatul Scurtu Inga în numele condamnatului, solicitînd casarea acestora și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare, invocînd că instanțele de judecată au conchis despre vinovăția condamnatului, doar în baza declarațiilor incerte. Instanțele de judecată au pronunțat hotărîri de condamnare pentru o altă faptă, decît cea pentru care a fost pus sub învinuire condamnatul, iar probele prezentate de partea acuzării nu dovedesc vinovăția condamnatului în comiterea faptelor incriminate.

Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 13 februarie 2014 s-a dispus inadmisibilitatea recursului declarat, pe motiv că a fost declarat peste termen.

La data de 28 ianuarie 2016 condamnatul Cojocari Nicolae declară recurs în anulare, prin care solicită casarea sentinței Cimișlia din 25 noiembrie 2011 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 octombrie 2012, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care să fie dispusă achitarea sa, pe motiv că fapta comisă nu întrunește elementele infracțiunii și din lipsa unui probatoriu suficient care ar dovedi incontestabil vinovăția sa. În motivarea recursului declarat recurentul afirmă că instanțele de fond au pus la baza hotărîrilor de condamnare probe neconcludente, cauza fiind examinată unilateral, acordîndu-se prioritate probelor administrate de acuzare, pe care le consideră ca fiind dobîndite cu încălcarea prevederilor procesual-penale. La fel, susține că la stabilirea pedepsei nu s-a ținut cont de circumstanțele cauzei și de faptul că a participat activ la descoperirea infracțiunii.

Pe marginea recursului a depus referință procurorul din Procuratura de nivelul Curții Supreme de Justiție, care a solicitat respingerea recursului, cu menținerea deciziei.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, deoarece este declarat repetat, or în vederea acestei statuări se expun următoarele considerente. 3 În conformitate cu dispozițiile art. 452, coroborate cu cele ale art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, părțile pe o cauză penală concretă, după epuizarea căilor ordinare de atac, sunt în drept de a ataca hotărîrile irevocabile cu recurs în anulare, în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată, inclusiv cînd Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii. Însă, reieșind din prevederile alin. (2) art. 453 Cod de procedură penală, recursul în anulare este inadmisibil dacă nu se întemeiază pe motivele prevăzute în prezentul articol sau este declarat repetat. Așadar, normele enunțate prescriu că părțile pe o cauză penală concretă, sunt în drept să declare doar o singură dată recurs în anulare, iar recursurile ulterioare vor fi repetate, adică lipsite de orice suport legal. Din materialele dosarului rezultă că la 05 noiembrie 2013 avocatul Scurtu Inga în numele condamnatului a declarat recurs în anulare, care a fost examinat de Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție la 13 februarie 2014 (f.d. 210-214, vol. V-A), dispunîndu-se inadmisibilitatea acestuia. În astfel de circumstanțe, rezultă că condamnatul Cojocari Nicolae a declarat pentru a doua oară recurs în anulare pe aceeași cauză penală, și în coroborare prevederile alin. (2) art. 453 Cod de procedură penală enunțate mai sus, recursul în anulare de pe rol urmează a fi declarat ca inadmisibil, deoarece este declarat repetat.

În conformitate cu prevederile art. 453 alin. (2), 456 Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție DECIDE : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnatul Cojocari Nicolae Andrei împotriva deciziei Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 13 februarie 2014, în propria cauză penală, deoarece este declarat repetat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 22 aprilie 2016. Președinte Petru Ursache Judecători Ghenadie Nicolaev Vladimir Timofti Constantin Alerguș Nadejda Toma 4