1ra-590/2017 — art. 186 alin. 2 lit. d Cod penal
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 186 alin. 2 lit. d Cod penal
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 8 Cod de procedură penală şi art. 6 CEDO
1ra-590/2017 — art. 186 alin. 2 lit. d Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr. 1ra-590/2017
Curtea Supremă de Justiție
DECIZIE
26 aprilie 2017 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte - Ursache Petru,
judecători - Timofti Vladimir și Toma Nadejda,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
avocatul Pucas Ina în numele inculpatului Cojocari Mihail, prin care se solicită casarea
sentinței Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 22 martie 2016 și a deciziei Colegiului
penal al Curții de Apel Chișinău din 06 octombrie 2016, în cauza penală privindu-l pe
Cojocari Mihail Xxxx, născut la xxx, originar din or.
Xxx și domiciliat în or. Xxx str. Xxx, ap.xxx.
Datele referitoare la termenul de examinare a
cauzei:
21.05.2015 - 22.03.2016 (prima instanță);
14.07.2016 - 06.10.2016 (instanța de apel);
07.02.2017 - 26.04.2017 (instanța de recurs ordinar).
Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul
penal al Curții Supreme de Justiție,
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 22 martie 2016, inculpatul
Cojocari Mihail a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.
186 alin. (2) lit. d) Cod penal și în baza acestei Legi i-a fost stabilită pedeapsă sub
formă de închisoare pe termen de 2 ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip
semiînchis.
În temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal, la pedeapsa stabilită lui Cojocari Mihail i-a
fost adăugată parțial pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Ciocana, mun.
Chișinău din 17 aprilie 2014, stabilindu-i definitiv pedeapsa de 7 ani 6 luni închisoare
cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.
Corpul delict telefon mobil de model Samsung cu IMEI : 359782008908660, aflat
în camera de corpuri delicte a SUP IP Centru al DP mun. Chișinău a fost restituit
proprietarului Șabetnic Natalia.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, Cojocari Mihail, în
1
noaptea de 13 ianuarie 2014 spre 14 ianuarie 2014, în timp ce se afla la domiciliul cet.
Șabetnic Natalia, amplasat în mun. Chișinău, str. Hâncești 60.3, ap. 26, având scopul
sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, în mod tainic a sustras 30000 lei MD,
care conform ratelor oficiale de schimb ale BNM constituie 2295,3 Dolari SUA și un
telefon mobil de model „Samsung” la preț de 100 lei MD, cauzându-i astfel părții
vătămate Șabetnic Natalia o daună materială considerabilă în valoare de 30100 lei MD.
Acțiunile inculpatului Cojocari Mihail au fost încadrate în drept în baza
prevederilor art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal - furtul, adică sustragerea pe ascuns a
bunurilor altei persoane, săvârșită cu cauzare de daune în proporții considerabile.
Sentința menționată a fost atacată cu apel de către avocatul Pucas Ina în numele
inculpatului Cojocari Mihail, prin care a solicitat achitarea inculpatului deoarece
concluziile instanței se bazează doar pe declarațiile părții vătămate Șabetnic Natalia,
care nu și-au găsit confirmare prin ansamblu de probe cercetate în instanța de fond.
Careva probe directe concludente și pertinente veridice și utile ce ar indica la vinovăția
inculpatului nu au fost prezentate, or prin probele cercetate nu sânt combătute nici
declarațiile inculpatului.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 octombrie 2016,
apelul avocatului Pucas Ina în numele inculpatului și apelul inculpatului Cojocari
Mihail au fost respinse ca nefondate, cu menținerea sentinței primei instanțe.
4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a menționat că, în instanța de
apel inculpatul Cojocari Mihail a declarat că susține declarațiile făcute anterior și a
solicitat să fie achitat, deoarece nu recunoaște vina în cele încriminate.
Deși inculpatul Cojocari Mihail nu și-a recunoscut vinovăția, instanța de apel a
constatat că vina lui este pe deplin dovedită prin următoarele probe cercetate în cadrul
ședințelor instanței de fond și cea de apel, și anume prin : declarațiile părții vătămate
Șabetnic Natalia, martorul Manole Dinu, martorul Șindrinschi Oleg.
Vina inculpatului M. Cojocari se dovedește și prin probele administrate la dosarul
penal, și anume:
- proces-verbal de sesizare despre săvârșirea infracțiunii din 31.01.2014, prin care
partea vătămată Șabetnic Natalia solicită organelor de drept de a trage la răspundere pe
Cojocari Mihail pentru fapta comisă sustragerea de bani 30000 lei și telefon mobil
model,, Samsung,, ( f. d. 17, vol. I);
- extras de la bancă privind rata de schimb valutar BNM din 13.01.2014 (f. d. 18,
vol. I);
- extras registru din baza de date ACCCES pe numele cet. Șabetnic Natalia (f.d.
19, vol. I);
- proces-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din care se vede că N.
Șabetnic a recunoscut pe M. Cojocari ca persoana care i-a sustras suma de 30000 lei și
telefonul mobil ,,Samsung”, (f. d. 25, vol. I);
2
- foto-tabele nr.2,4.6,8,10,12 (f. d. 53-58, vol. I) din care se vede persoana
M.Cojocari care ține în mână bani și un portmoneu în timp ce se afla în incinta băncii
împreună cu N. Șabetnic;
- proces-verbal de examinare a obiectului din 23.09.2014, prin care s-a stabilit că
conform răspunsului oferit de către SA Moldcell nr. de cartelă sim. 68093190 din data
de 01.01.2014 se folosea de telefonul mobil cu nr de IMEI 359782008908660, până la
data de 15.01.2014. Ultimele apeluri efectuate de către abonatul 68093190 sunt către
69153504, 79499011 din data de 15.01.2014, fiind apelat nr. 79499011 nr nu există.
Fiind examinate descifrările convorbirilor telefonice ridicate de la SA „Orange”
mun. Chișinău, IMEI cu nr.: 359782008908660, s-a stabilit că conform răspunsului
oferit de către SA Orange nr. de cartelă sim. 60939480 s-a folosit de telefonul mobil
cu nr de IMEI 359782008908660 la data de 25.01.2014, la data de 26.01.2014 este
introdusă cartela sim. 61146273, cartela dată este utilizată până la data de 12.06.2014
de către telefonul cu imei 359782008908660 care aparține părții vătămate Șabetnic
Natalia. (f. d. 88, vol. I).
- extras din registrul de stat al populației pe numele lui Cojocari Mihail născut la
20.05.1961 în s. Berlinți r-ul Briceni (f.d. 124-125, vol. I);
- proces-verbal de examinare a obiectului din 24.09.2014 (descifrările
convorbirilor telefonice ridicare de la S.A. „Orange”, mun. Chișinău, IMEI cu
nr.:359782008903660 (f. d. 143, vol. I);
- proces-verbal de examinare a obiectului din 25.09.2014 (telefon mobil de model
Samsung cu IMEI cu nu 359782008908660 ridicat de la Bainac Natalia) (f.d.151-153,
vol. I);
Analizând și apreciind probele administrate și cercetate, instanța de apel a
considerat că vina inculpatului Cojocari Mihail pentru faptele incriminate a fost pe
deplin dovedită și acțiunile lui de către instanța de fond corect au fost calificate în baza
art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal - furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei
persoane, cu cauzarea de daune materiale în proporții considerabile.
Instanța de apel a apreciat critic declarațiile inculpatului Cojocari Mihail găsindu-
le drept o modalitate de apărare aleasă de către inculpat în scop de a se eschiva de la
răspunderea penală pentru fapta comisă, ori, ele sunt combătute prin probele
administrate. Cu atât mai mult că el susține că a fost dus în eroare de către partea
vătămată Șabetnic Natalia și că nu a deposedat-o pe aceasta de bunuri materiale,
precum și că nu a intrat și nu a dormit în domiciliul acesteia, fapt în opinia instanței de
apel declarativ și lipsit de careva temei, fiind un mijloc de apărare în scopul evitării
răspunderii penale.
În baza probelor administrate s-au atestat elementele constitutive ale infracțiunii de
furt în acțiunile lui Cojocari Mihail, fiindcă tot el, întru continuarea acțiunilor sale
criminale, având scopul și intenția cauzării de daune în proporții considerabile altei
persoane, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând
urmăririle lor prejudiciabile și admițând în mod conștient survenirea acestora, simulând
3
că poate facilita acordarea unui credit de bani, bazându-se pe încrederea și
vulnerabilitatea victimei Șabetnic Natalia, a mers împreună cu aceasta pentru a
contracta un credit în sumă de 30 000 lei doar cu scop de a-i sustrage.
Partea vătămată Șabetnic Natalia a declarat că a depistat dispariția banilor și a
telefonului dimineața pe data de 14.01 2014, menționând că inculpatul a văzut când a
pus banii pe tumbă în seara zilei de 13.01.2014. Astfel, făptuitorul folosindu-se de
situație, de neatenția părții vătămate, a sustras pe ascuns bunurile lăsate fără
supraveghere de victimă.
Totodată, opțiunea instanței de apel de a aprecia critic declarațiile inculpatului
Cojocari Mihail a rezultat și din argumentele părții vătămate Șabetnic Natalia, date în
ședința de judecată care și-au găsit confirmare prin declarațiile martorului Șabetnic
Maria, date în cadrul urmăririi penale, care a confirmat că la data de 13.01.2014, seara,
inculpatul Cojocari Mihail a rămas în vizită la domiciliul unde locuiește împreună cu
mama sa - Șabetnic Natalia, iar dimineața inculpatul Cojocari Mihail a dispărut
împreună cu banii și telefonul, totodată menționând că a aflat peste ceva timp că banii
în sumă de 30 000 lei sunt banii luați în credit.
Astfel, instanța de apel a conchis că cumulul de probe cert confirmă că de la bun
început intențiile și acțiunile inculpatului au fost îndreptate spre sustragerea pe ascuns
a bunurilor părții vătămate.
Pentru aceste motive, instanța de apel a respins argumentul apărătorului Pucas Ina
referitor la faptul că în prezenta cauză lipsesc careva probe ce ar demonstra vinovăția
inculpatului, deoarece probele nominalizate confirmă integral vinovăția.
Sustragerea bunurilor altei persoane constă în scoaterea fizică a bunului din sfera
de stăpânire a persoanei în posesia sau deținerea căreia se afla acel bun și trecerea lui
în sfera de stăpânire a făptuitorului.
În viziunea instanței de apel, vina inculpatului Cojocari Mihail a fost pe deplin
confirmată în comiterea infracțiunii incriminate, astfel, instanța de apel a respins
argumentul apărării, precum că sentința a fost bazată pe presupuneri și că acuzarea nu
a prezentat careva probe care ar demonstra săvârșirea infracțiunii de furt.
În opinia instanței de apel, instanța de fond la aprecierea modului și a măsurii de
pedeapsă a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de
persoana celui vinovat, care anterior a fost condamnat pentru infracțiuni similare,
acesta nu a sesizat gravitatea faptelor comise și nu și-a schimbat atitudinea față de
valorile ocrotite de legea penală, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află.
Inculpatul a săvârșit infracțiunea, care conform art. 16 Cod penal face parte din
categoria celor mai puțin grave pentru care legea prevede pedeapsă maximă cu
închisoarea de până la 4 ani.
Careva circumstanțe atenuante sau agravante, pe învinuirea adusă de comiterea
infracțiunii de furt, de către instanța de fond nu au fost reținute în privința inculpatului
Cojocari Mihail.
4
Din analiza revendicării (f. d. 111, vol. I), instanța de apel a reținut că inculpatul
Cojocari Mihail anterior a fost judecat la 17.04.2014 prin sentința judecătoriei Ciocana,
mun. Chișinău, în baza art. 188 alin. (2), lit. e), f) Cod penal și i-a fost stabilită pedeapsă
sub formă de închisoare pe un termen de 6 ani și șase luni, cu ispășirea pedepsei în
penitenciar de tip semiînchis.
Însă, la momentul comiterii infracțiunii din speță, în privința inculpatului nu exista
o sentință de condamnare. De aceea, instanța de judecată nu a reținut drept circumstanță
agravantă prevăzută la art. 77 alin. (1) lit. a) Cod penal.
Potrivit art. 84 alin. (4) Cod penal, conform prevederilor alin. (l)-(3) se stabilește
pedeapsa și în cazul în care după pronunțarea sentinței, se constată că persoana
condamnată este vinovată și de comiterea unei alte infracțiuni săvârșite înainte de
pronunțarea sentinței în prima cauză. În acest caz, în termenul pedepsei se include
durata pedepsei executate, complet sau parțial, în baza primei sentințe. Din conținutul
sentinței Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 17.04.2014, Cojocari Mihail a fost
recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. e), f) Cod
penal fiindu-i aplicată pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 6 ani 6 luni,
cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, termenul de executare urmând să fie
calculat de la data de 17.04.2014, cu includerea în termenul de pedeapsă a perioadei
aflării lui sub strajă: 06.03.2014- 17.04.2014.
Hotărîrile judecătorești sunt atacate cu recurs ordinar de către avocatul Pucas Ina
în numele inculpatului Cojocari Mihail, prin care a indicat temeiurile prevăzute de art.
427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală și art. 6 CEDO, a solicitat casarea
acestora, cu pronunțarea unei noi hotărîri de achitare.
În motivarea cererii de recurs recurentul a indicat următoarele motive :
- în cadrul cercetării instanțele inferioare au constatat că inculpatul Cojocari
Mihail în noaptea de 13.01.2014 - 14.01.2014, în timp ce se afla la domiciliul cet.
Șabetnic Natalia, amplasat în mun. Chișinău, str. Hîncești 60/3, ap.26, avînd scopul
sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, în mod tainic a sustras 30000 lei MD,
care conform ratelor oficiale de schimb ale BNM constituie 2295,3 Dolari SUA și un
telefon mobil de model „Samsung” la preț de 100 lei MD, cauzîndu-i astfel părții
vătămate Șabetnic Natalia o daună materială considerabilă în valoare de 30100 lei MD.
Aceste concluzii se bazează doar pe declarațiile părții vătămate Șabetnic Natalia, care
nu și-au găsit confirmare prin ansamblul de probe examinate în cadrul cercetării
judecătorești;
- atît în cadrul urmăririi penale cît și în cadrul cercetării judecătorești inculpatul
Cojocari Mihail vina în comiterea infracțiunii incriminate nu a recunoscut-o. A declarat
că într-adevăr a fost prezent la perfectarea unui credit la rugămintea părții vătămate
Șabetnic Natalia, însă în locuința acesteia nu a fost și careva bunuri de la ultima nu a
sustras;
- apreciind declarațiile inculpatului, părții vătămate, și martorilor Manole Dinu și
Șindrinschi Oleg în coroborare cu probele materiale cercetate în instanța de judecată,
5
recurentul consideră că învinuirea adusă lui Cojocari Mihail de comiterea infracțiunii
prevăzute de art.186 alin. (2) lit. d) Cod penal nu și-a găsit confirmare, iar sentința de
condamnare se bazează doar pe declarațiile părții vătămate, care este o persoană
cointeresată și de fapt se bazează doar pe presupuneri, fapt care este absolut inadmisibil
potrivit prevederilor art.8,389 CPP RM;
- recurentul consideră că careva probe directe, concludente, pertinente, veridice și
utile ce ar indica la vinovăția inculpatului nu au fost prezentate, or prin probele
cercetate nu sînt combătute nici declarațiile inculpatului;
- potrivit art. 26 alin.(3) CPP, judecătorul nu trebuie să fie predispus să accepte
concluziile date de organul de urmărire penală în defavoarea inculpatului sau să
înceapă o judecată de la ideea preconcepută că acesta a comis o infracțiune ce constituie
obiectul învinuirii, or, sarcina prezentării probelor învinuirii îi revine procurorului;
- în astfel de circumstanțe, tragerea la răspundere a inculpatului Cojocari Mihail
pe cauza penală dată duce la încălcarea gravă a prevederilor sus indicate și al art.6 din
Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților
Fundamentale (Roma, 4.XI.1950), care prevede că orice persoană acuzată de o
infracțiune este prezumată nevinovată pînă ce vinovăția sa va fi legal stabilită, cît și
prevederilor art.21 din Constituția RM.
Pe marginea recursului declarat procurorul a depus referință, prin care a
solicitat inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri
legale, deoarece instanța de fond și instanța de apel, just au constatat circumstanțele de
drept și de fapt ale cauzei și corespunzător, corect au încadrat acțiunile inculpatului.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu
materialele cauzei, ținînd cont de opinia procurorului expusă în referință, Colegiul
penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat din
următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii
instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia
în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sânt vădit neîntemeiate.
În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel
pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și
de apel.
Colegiul penal lecturând textul recursului reține că, recurentul pledează asupra
achitării inculpatului, deoarece fapta nu a fost săvîrșită de inculpat, temei ce se
raportează la prevederile pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, unde este
stipulat că „hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile
de drept comise de instanțele de fond și de apel, atunci când nu au fost întrunite
elementele infracțiunii”.
6
Verificând probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei recurentului, în
sensul că inculpatul nu a săvârșit infracțiunea imputată, iar probele nu coroborează
între ele, Colegiul penal o consideră ca neîntemeiată.
Conform art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând
apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de
prima instanță, conform materialelor din dosar, și în baza oricăror probe noi prezentate
instanței de apel.
Colegiul penal reține, că instanța de apel verificând probele în ședința de judecată
a motivat detaliat și clar soluția adoptată în urma propriei metode de cercetare
coroborată a probelor, ce au servit ca temei pentru soluționarea elementelor de fapt pe
care se sprijină soluția de condamnare dispusă în cauză, expunându-se argumentat din
care motive a ajuns la concluzia de vinovăție a inculpatului Cojocari Mihail în
săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal.
Totodată, instanța de apel menținînd sentința primei instanțe și-a argumentat
soluția prin faptul că, din declarațiile părții vătămate Șabetnic Natalia, a martorilor
Manole Dinu și Șindrinschi Oleg și din probele materiale administrate în cauză, cert se
demonstrează comiterea de către inculpat a infracțiunii de furt, probe care sânt descrise
amănunțit în decizia atacată (f. d. 184-186, vol. II).
Instanța de recurs relevă, că argumentele recurentului invocate în recurs, referitor
la nevinovăția sa, au fost obiect de dispută în cadrul instanței de apel, asupra cărora s-
au formulat și s-au punctat minuțios și veridic răspunsurile asupra tuturor alegațiilor
recurentului, pe care Colegiul penal le însușește, ce este conform practicii CEDO,
hotărîrea Albert vs România din 16.02.2010.
Astfel, instanța de apel reținând circumstanțele de fapt ale cauzei și-a motivat
concluzia prin cumulul de probe administrate în cauză, cărora le-a dat o apreciere justă
și obiectivă, prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al
pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu
certitudine toate aspectele de fapt și de drept.
Totodată, nu este fondată nici critica recurentului, în sensul pretinderii că la baza
hotărîrii au fost puse doar declarațiile părții vătămate Șabetnic Natalia. Dimpotrivă,
instanța de recurs atestă că faptul comiterii infracțiunii anume de către inculpat se
confirmă prin probele cercetate și verificate de instanța de apel și anume:
- declarațiile părții vătămate Șabetnic Natalia, audiată în cadrul ședinței de
judecată în prima instanță, în condițiile art. 369-371 Cod de procedură penală, care a
indicat că „este convinsă prin faptul că banii i-a sustras Cojocari Mihail, deoarece în
afară de ea, fiica ei, Maria și el nu se afla mai mult nici o persoană în apartament, mai
mult ca atît trezindu-se dimineața a depistat dispariția banilor și telefonului mobil
Samsung, ușa era deschisă și Cojocari Mihail era plecat neanunțînd-o preventiv de
plecarea lui.” În ședința instanței de apel partea vătămată și-a susținut pe deplin
declarațiile date la urmărirea penală și în instanța de fond, concretizînd că în seara cînd
au dispărut banii a fost ea și fiica ei, în acea noapte inculpatul a dormit la ea în
7
apartament și că banii erau pe noptieră lîngă telefon, ușa putea fi deschisă pe dinăuntru.
(f. d. 92, 174, vol. II);
- declarațiile martorului Șindrinschi Oleg, audiat în cadrul ședinței de judecată în
prima instanță, în condițiile art. 370-371 Cod de procedură penală, care a indicat că
„Cojocari Mihail a cerut telefonul de la el ca să dea un sunet, ulterior a trecut puțin
timp și pe telefonul lui a venit un mesaj în care era scris „în cazul că nu întorci banii
voi anunța poliția” (f. d. 114, vol. II);
- declarațiile martorului Șabetnic Maria, care este fiica părții vătămate Șabetnic
Natalia, date la urmărirea penală, care a declarat că pe 13.01.2014 seara, inculpatul a
rămas în ospeție la mama sa și dimineața a dispărut împreună cu banii și telefonul (f.
d. 27 verso, vol. I);
- fotografiile anexate la dosar prin procesul-verbal de examinare a obiectului din
09.06.2014, prin care se vede cum inculpatul era cu bani în mînă (f. d. 52-54, vol. I).
Instanța de recurs conchide că toate aceste probe coroborează între ele și indică
direct la Cojocari Mihail că a comis infracțiunea prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. d)
Cod penal.
La fel, instanța de recurs menționează, că recurentul își motivează solicitările prin
dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, însă motivele de reapreciere a
probelor nu se conțin între temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod de procedură
penală, astfel că criticele formulate împotriva hotărîrilor judecătorești atacate nu sunt
motivate sub aspectul casării acestora, ca fiind ilegale. Astfel spus, reaprecierea
probelor, în modul propus de către apărătorul inculpatului, nu se încadrează în
prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, deoarece reaprecierea probelor
nu poate fi efectuată de instanța de recurs, deoarece în recurs se verifică numai
chestiunile de drept.
Totodată, în același context, urmează a se remarca, că la această etapă a
procedurilor, instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o
nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea
constatată de instanța de apel, întrucât aceasta este atributul exclusiv al primei instanțe
și instanței de apel.
Colegiul penal nu acceptă nici motivele invocate în recursul ordinar cu privire la
încălcarea prevederilor art. 6 CEDO cu referire la ignorarea jurisprudenței Curții
Europene a Drepturilor Omului, cît și a prevederilor art. 21 din Constituția RM, art. 8,
389 Cod de procedură penală, considerîndu-le declarative și nerelevante pentru speța
dată, decizia instanței de apel fiind corect motivată.
Astfel, hotărîrea atacată nu este afectată de erori esențiale de drept și lipsesc
careva motive ce ar servi drept temei pentru rejudecarea cauzei în ordine de recurs.
Din acest punct de vedere se atestă că, de fapt, în cauză nu s-au comis erorile de
drept prevăzute în pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și art.6 CEDO și
semnalate de apărătorul inculpatului Cojocari Mihail, din care considerente se dispune
inadmisibilitatea recursului ordinar declarat în speța dată, ca fiind vădit neîntemeiat.
8
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Pucas Ina în numele
inculpatului Cojocari Mihail, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 06 octombrie 2016, în cauza penală privindu-l pe Cojocari Mihail Xxxx,
ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 08 iunie 2017.
Președinte Ursache Petru
Judecători Timofti Vladimir
Toma Nadejda
9