1ra-590/2017 — art. 186 alin. 2 lit. d Cod penal

Prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 22 martie 2016, inculpatul Cojocari Mihail a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal și în baza acestei Legi i-a fost stabilită pedeapsă sub formă de închisoare pe termen de 2 ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal, la pedeapsa stabilită lui Cojocari Mihail i-a fost adăugată parțial pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 17 aprilie 2014, stabilindu-i definitiv pedeapsa de 7 ani 6 luni închisoare cu executarea în penitenciar de tip semiînchis. Corpul delict telefon mobil de model Samsung cu IMEI : 359782008908660, aflat în camera de corpuri delicte a SUP IP Centru al DP mun. Chișinău a fost restituit proprietarului Șabetnic Natalia.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, Cojocari Mihail, în 1 noaptea de 13 ianuarie 2014 spre 14 ianuarie 2014, în timp ce se afla la domiciliul cet. Șabetnic Natalia, amplasat în mun. Chișinău, str. Hâncești 60.3, ap. 26, având scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, în mod tainic a sustras 30000 lei MD, care conform ratelor oficiale de schimb ale BNM constituie 2295,3 Dolari SUA și un telefon mobil de model „Samsung” la preț de 100 lei MD, cauzându-i astfel părții vătămate Șabetnic Natalia o daună materială considerabilă în valoare de 30100 lei MD. Acțiunile inculpatului Cojocari Mihail au fost încadrate în drept în baza prevederilor art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal - furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșită cu cauzare de daune în proporții considerabile.

Sentința menționată a fost atacată cu apel de către avocatul Pucas Ina în numele inculpatului Cojocari Mihail, prin care a solicitat achitarea inculpatului deoarece concluziile instanței se bazează doar pe declarațiile părții vătămate Șabetnic Natalia, care nu și-au găsit confirmare prin ansamblu de probe cercetate în instanța de fond. Careva probe directe concludente și pertinente veridice și utile ce ar indica la vinovăția inculpatului nu au fost prezentate, or prin probele cercetate nu sânt combătute nici declarațiile inculpatului.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 octombrie 2016, apelul avocatului Pucas Ina în numele inculpatului și apelul inculpatului Cojocari Mihail au fost respinse ca nefondate, cu menținerea sentinței primei instanțe. 4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a menționat că, în instanța de apel inculpatul Cojocari Mihail a declarat că susține declarațiile făcute anterior și a solicitat să fie achitat, deoarece nu recunoaște vina în cele încriminate. Deși inculpatul Cojocari Mihail nu și-a recunoscut vinovăția, instanța de apel a constatat că vina lui este pe deplin dovedită prin următoarele probe cercetate în cadrul ședințelor instanței de fond și cea de apel, și anume prin : declarațiile părții vătămate Șabetnic Natalia, martorul Manole Dinu, martorul Șindrinschi Oleg. Vina inculpatului M. Cojocari se dovedește și prin probele administrate la dosarul penal, și anume: - proces-verbal de sesizare despre săvârșirea infracțiunii din 31.01.2014, prin care partea vătămată Șabetnic Natalia solicită organelor de drept de a trage la răspundere pe Cojocari Mihail pentru fapta comisă sustragerea de bani 30000 lei și telefon mobil model,, Samsung,, ( f. d. 17, vol. I); - extras de la bancă privind rata de schimb valutar BNM din 13.01.2014 (f. d. 18, vol. I); - extras registru din baza de date ACCCES pe numele cet. Șabetnic Natalia (f.d. 19, vol. I); - proces-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din care se vede că N. Șabetnic a recunoscut pe M. Cojocari ca persoana care i-a sustras suma de 30000 lei și telefonul mobil ,,Samsung”, (f. d. 25, vol. I); 2 - foto-tabele nr.2,4.6,8,10,12 (f. d. 53-58, vol. I) din care se vede persoana M.Cojocari care ține în mână bani și un portmoneu în timp ce se afla în incinta băncii împreună cu N. Șabetnic; - proces-verbal de examinare a obiectului din 23.09.2014, prin care s-a stabilit că conform răspunsului oferit de către SA Moldcell nr. de cartelă sim. 68093190 din data de 01.01.2014 se folosea de telefonul mobil cu nr de IMEI 359782008908660, până la data de 15.01.2014. Ultimele apeluri efectuate de către abonatul 68093190 sunt către 69153504, 79499011 din data de 15.01.2014, fiind apelat nr. 79499011 nr nu există. Fiind examinate descifrările convorbirilor telefonice ridicate de la SA „Orange” mun. Chișinău, IMEI cu nr.: 359782008908660, s-a stabilit că conform răspunsului oferit de către SA Orange nr. de cartelă sim. 60939480 s-a folosit de telefonul mobil cu nr de IMEI 359782008908660 la data de 25.01.2014, la data de 26.01.2014 este introdusă cartela sim. 61146273, cartela dată este utilizată până la data de 12.06.2014 de către telefonul cu imei 359782008908660 care aparține părții vătămate Șabetnic Natalia. (f. d. 88, vol. I). - extras din registrul de stat al populației pe numele lui Cojocari Mihail născut la 20.05.1961 în s. Berlinți r-ul Briceni (f.d. 124-125, vol. I); - proces-verbal de examinare a obiectului din 24.09.2014 (descifrările convorbirilor telefonice ridicare de la S.A. „Orange”, mun. Chișinău, IMEI cu nr.:359782008903660 (f. d. 143, vol. I); - proces-verbal de examinare a obiectului din 25.09.2014 (telefon mobil de model Samsung cu IMEI cu nu 359782008908660 ridicat de la Bainac Natalia) (f.d.151-153, vol. I); Analizând și apreciind probele administrate și cercetate, instanța de apel a considerat că vina inculpatului Cojocari Mihail pentru faptele incriminate a fost pe deplin dovedită și acțiunile lui de către instanța de fond corect au fost calificate în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal - furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune materiale în proporții considerabile. Instanța de apel a apreciat critic declarațiile inculpatului Cojocari Mihail găsindu- le drept o modalitate de apărare aleasă de către inculpat în scop de a se eschiva de la răspunderea penală pentru fapta comisă, ori, ele sunt combătute prin probele administrate. Cu atât mai mult că el susține că a fost dus în eroare de către partea vătămată Șabetnic Natalia și că nu a deposedat-o pe aceasta de bunuri materiale, precum și că nu a intrat și nu a dormit în domiciliul acesteia, fapt în opinia instanței de apel declarativ și lipsit de careva temei, fiind un mijloc de apărare în scopul evitării răspunderii penale. În baza probelor administrate s-au atestat elementele constitutive ale infracțiunii de furt în acțiunile lui Cojocari Mihail, fiindcă tot el, întru continuarea acțiunilor sale criminale, având scopul și intenția cauzării de daune în proporții considerabile altei persoane, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmăririle lor prejudiciabile și admițând în mod conștient survenirea acestora, simulând 3 că poate facilita acordarea unui credit de bani, bazându-se pe încrederea și vulnerabilitatea victimei Șabetnic Natalia, a mers împreună cu aceasta pentru a contracta un credit în sumă de 30 000 lei doar cu scop de a-i sustrage. Partea vătămată Șabetnic Natalia a declarat că a depistat dispariția banilor și a telefonului dimineața pe data de 14.01 2014, menționând că inculpatul a văzut când a pus banii pe tumbă în seara zilei de 13.01.2014. Astfel, făptuitorul folosindu-se de situație, de neatenția părții vătămate, a sustras pe ascuns bunurile lăsate fără supraveghere de victimă. Totodată, opțiunea instanței de apel de a aprecia critic declarațiile inculpatului Cojocari Mihail a rezultat și din argumentele părții vătămate Șabetnic Natalia, date în ședința de judecată care și-au găsit confirmare prin declarațiile martorului Șabetnic Maria, date în cadrul urmăririi penale, care a confirmat că la data de 13.01.2014, seara, inculpatul Cojocari Mihail a rămas în vizită la domiciliul unde locuiește împreună cu mama sa - Șabetnic Natalia, iar dimineața inculpatul Cojocari Mihail a dispărut împreună cu banii și telefonul, totodată menționând că a aflat peste ceva timp că banii în sumă de 30 000 lei sunt banii luați în credit. Astfel, instanța de apel a conchis că cumulul de probe cert confirmă că de la bun început intențiile și acțiunile inculpatului au fost îndreptate spre sustragerea pe ascuns a bunurilor părții vătămate. Pentru aceste motive, instanța de apel a respins argumentul apărătorului Pucas Ina referitor la faptul că în prezenta cauză lipsesc careva probe ce ar demonstra vinovăția inculpatului, deoarece probele nominalizate confirmă integral vinovăția. Sustragerea bunurilor altei persoane constă în scoaterea fizică a bunului din sfera de stăpânire a persoanei în posesia sau deținerea căreia se afla acel bun și trecerea lui în sfera de stăpânire a făptuitorului. În viziunea instanței de apel, vina inculpatului Cojocari Mihail a fost pe deplin confirmată în comiterea infracțiunii incriminate, astfel, instanța de apel a respins argumentul apărării, precum că sentința a fost bazată pe presupuneri și că acuzarea nu a prezentat careva probe care ar demonstra săvârșirea infracțiunii de furt. În opinia instanței de apel, instanța de fond la aprecierea modului și a măsurii de pedeapsă a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, care anterior a fost condamnat pentru infracțiuni similare, acesta nu a sesizat gravitatea faptelor comise și nu și-a schimbat atitudinea față de valorile ocrotite de legea penală, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află. Inculpatul a săvârșit infracțiunea, care conform art. 16 Cod penal face parte din categoria celor mai puțin grave pentru care legea prevede pedeapsă maximă cu închisoarea de până la 4 ani. Careva circumstanțe atenuante sau agravante, pe învinuirea adusă de comiterea infracțiunii de furt, de către instanța de fond nu au fost reținute în privința inculpatului Cojocari Mihail. 4 Din analiza revendicării (f. d. 111, vol. I), instanța de apel a reținut că inculpatul Cojocari Mihail anterior a fost judecat la 17.04.2014 prin sentința judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău, în baza art. 188 alin. (2), lit. e), f) Cod penal și i-a fost stabilită pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 6 ani și șase luni, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Însă, la momentul comiterii infracțiunii din speță, în privința inculpatului nu exista o sentință de condamnare. De aceea, instanța de judecată nu a reținut drept circumstanță agravantă prevăzută la art. 77 alin. (1) lit. a) Cod penal. Potrivit art. 84 alin. (4) Cod penal, conform prevederilor alin. (l)-(3) se stabilește pedeapsa și în cazul în care după pronunțarea sentinței, se constată că persoana condamnată este vinovată și de comiterea unei alte infracțiuni săvârșite înainte de pronunțarea sentinței în prima cauză. În acest caz, în termenul pedepsei se include durata pedepsei executate, complet sau parțial, în baza primei sentințe. Din conținutul sentinței Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 17.04.2014, Cojocari Mihail a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. e), f) Cod penal fiindu-i aplicată pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 6 ani 6 luni, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, termenul de executare urmând să fie calculat de la data de 17.04.2014, cu includerea în termenul de pedeapsă a perioadei aflării lui sub strajă: 06.03.2014- 17.04.2014.

Hotărîrile judecătorești sunt atacate cu recurs ordinar de către avocatul Pucas Ina în numele inculpatului Cojocari Mihail, prin care a indicat temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală și art. 6 CEDO, a solicitat casarea acestora, cu pronunțarea unei noi hotărîri de achitare. În motivarea cererii de recurs recurentul a indicat următoarele motive : - în cadrul cercetării instanțele inferioare au constatat că inculpatul Cojocari Mihail în noaptea de 13.01.2014 - 14.01.2014, în timp ce se afla la domiciliul cet. Șabetnic Natalia, amplasat în mun. Chișinău, str. Hîncești 60/3, ap.26, avînd scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, în mod tainic a sustras 30000 lei MD, care conform ratelor oficiale de schimb ale BNM constituie 2295,3 Dolari SUA și un telefon mobil de model „Samsung” la preț de 100 lei MD, cauzîndu-i astfel părții vătămate Șabetnic Natalia o daună materială considerabilă în valoare de 30100 lei MD. Aceste concluzii se bazează doar pe declarațiile părții vătămate Șabetnic Natalia, care nu și-au găsit confirmare prin ansamblul de probe examinate în cadrul cercetării judecătorești; - atît în cadrul urmăririi penale cît și în cadrul cercetării judecătorești inculpatul Cojocari Mihail vina în comiterea infracțiunii incriminate nu a recunoscut-o. A declarat că într-adevăr a fost prezent la perfectarea unui credit la rugămintea părții vătămate Șabetnic Natalia, însă în locuința acesteia nu a fost și careva bunuri de la ultima nu a sustras; - apreciind declarațiile inculpatului, părții vătămate, și martorilor Manole Dinu și Șindrinschi Oleg în coroborare cu probele materiale cercetate în instanța de judecată, 5 recurentul consideră că învinuirea adusă lui Cojocari Mihail de comiterea infracțiunii prevăzute de art.186 alin. (2) lit. d) Cod penal nu și-a găsit confirmare, iar sentința de condamnare se bazează doar pe declarațiile părții vătămate, care este o persoană cointeresată și de fapt se bazează doar pe presupuneri, fapt care este absolut inadmisibil potrivit prevederilor art.8,389 CPP RM; - recurentul consideră că careva probe directe, concludente, pertinente, veridice și utile ce ar indica la vinovăția inculpatului nu au fost prezentate, or prin probele cercetate nu sînt combătute nici declarațiile inculpatului; - potrivit art. 26 alin.(3) CPP, judecătorul nu trebuie să fie predispus să accepte concluziile date de organul de urmărire penală în defavoarea inculpatului sau să înceapă o judecată de la ideea preconcepută că acesta a comis o infracțiune ce constituie obiectul învinuirii, or, sarcina prezentării probelor învinuirii îi revine procurorului; - în astfel de circumstanțe, tragerea la răspundere a inculpatului Cojocari Mihail pe cauza penală dată duce la încălcarea gravă a prevederilor sus indicate și al art.6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (Roma, 4.XI.1950), care prevede că orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată pînă ce vinovăția sa va fi legal stabilită, cît și prevederilor art.21 din Constituția RM.

Pe marginea recursului declarat procurorul a depus referință, prin care a solicitat inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale, deoarece instanța de fond și instanța de apel, just au constatat circumstanțele de drept și de fapt ale cauzei și corespunzător, corect au încadrat acțiunile inculpatului.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, ținînd cont de opinia procurorului expusă în referință, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sânt vădit neîntemeiate. În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel. Colegiul penal lecturând textul recursului reține că, recurentul pledează asupra achitării inculpatului, deoarece fapta nu a fost săvîrșită de inculpat, temei ce se raportează la prevederile pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, unde este stipulat că „hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, atunci când nu au fost întrunite elementele infracțiunii”. 6 Verificând probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei recurentului, în sensul că inculpatul nu a săvârșit infracțiunea imputată, iar probele nu coroborează între ele, Colegiul penal o consideră ca neîntemeiată. Conform art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Colegiul penal reține, că instanța de apel verificând probele în ședința de judecată a motivat detaliat și clar soluția adoptată în urma propriei metode de cercetare coroborată a probelor, ce au servit ca temei pentru soluționarea elementelor de fapt pe care se sprijină soluția de condamnare dispusă în cauză, expunându-se argumentat din care motive a ajuns la concluzia de vinovăție a inculpatului Cojocari Mihail în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal. Totodată, instanța de apel menținînd sentința primei instanțe și-a argumentat soluția prin faptul că, din declarațiile părții vătămate Șabetnic Natalia, a martorilor Manole Dinu și Șindrinschi Oleg și din probele materiale administrate în cauză, cert se demonstrează comiterea de către inculpat a infracțiunii de furt, probe care sânt descrise amănunțit în decizia atacată (f. d. 184-186, vol. II). Instanța de recurs relevă, că argumentele recurentului invocate în recurs, referitor la nevinovăția sa, au fost obiect de dispută în cadrul instanței de apel, asupra cărora s- au formulat și s-au punctat minuțios și veridic răspunsurile asupra tuturor alegațiilor recurentului, pe care Colegiul penal le însușește, ce este conform practicii CEDO, hotărîrea Albert vs România din 16.02.2010. Astfel, instanța de apel reținând circumstanțele de fapt ale cauzei și-a motivat concluzia prin cumulul de probe administrate în cauză, cărora le-a dat o apreciere justă și obiectivă, prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept. Totodată, nu este fondată nici critica recurentului, în sensul pretinderii că la baza hotărîrii au fost puse doar declarațiile părții vătămate Șabetnic Natalia. Dimpotrivă, instanța de recurs atestă că faptul comiterii infracțiunii anume de către inculpat se confirmă prin probele cercetate și verificate de instanța de apel și anume: - declarațiile părții vătămate Șabetnic Natalia, audiată în cadrul ședinței de judecată în prima instanță, în condițiile art. 369-371 Cod de procedură penală, care a indicat că „este convinsă prin faptul că banii i-a sustras Cojocari Mihail, deoarece în afară de ea, fiica ei, Maria și el nu se afla mai mult nici o persoană în apartament, mai mult ca atît trezindu-se dimineața a depistat dispariția banilor și telefonului mobil Samsung, ușa era deschisă și Cojocari Mihail era plecat neanunțînd-o preventiv de plecarea lui.” În ședința instanței de apel partea vătămată și-a susținut pe deplin declarațiile date la urmărirea penală și în instanța de fond, concretizînd că în seara cînd au dispărut banii a fost ea și fiica ei, în acea noapte inculpatul a dormit la ea în 7 apartament și că banii erau pe noptieră lîngă telefon, ușa putea fi deschisă pe dinăuntru. (f. d. 92, 174, vol. II); - declarațiile martorului Șindrinschi Oleg, audiat în cadrul ședinței de judecată în prima instanță, în condițiile art. 370-371 Cod de procedură penală, care a indicat că „Cojocari Mihail a cerut telefonul de la el ca să dea un sunet, ulterior a trecut puțin timp și pe telefonul lui a venit un mesaj în care era scris „în cazul că nu întorci banii voi anunța poliția” (f. d. 114, vol. II); - declarațiile martorului Șabetnic Maria, care este fiica părții vătămate Șabetnic Natalia, date la urmărirea penală, care a declarat că pe 13.01.2014 seara, inculpatul a rămas în ospeție la mama sa și dimineața a dispărut împreună cu banii și telefonul (f. d. 27 verso, vol. I); - fotografiile anexate la dosar prin procesul-verbal de examinare a obiectului din 09.06.2014, prin care se vede cum inculpatul era cu bani în mînă (f. d. 52-54, vol. I). Instanța de recurs conchide că toate aceste probe coroborează între ele și indică direct la Cojocari Mihail că a comis infracțiunea prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal. La fel, instanța de recurs menționează, că recurentul își motivează solicitările prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, însă motivele de reapreciere a probelor nu se conțin între temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, astfel că criticele formulate împotriva hotărîrilor judecătorești atacate nu sunt motivate sub aspectul casării acestora, ca fiind ilegale. Astfel spus, reaprecierea probelor, în modul propus de către apărătorul inculpatului, nu se încadrează în prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, deoarece reaprecierea probelor nu poate fi efectuată de instanța de recurs, deoarece în recurs se verifică numai chestiunile de drept. Totodată, în același context, urmează a se remarca, că la această etapă a procedurilor, instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanța de apel, întrucât aceasta este atributul exclusiv al primei instanțe și instanței de apel. Colegiul penal nu acceptă nici motivele invocate în recursul ordinar cu privire la încălcarea prevederilor art. 6 CEDO cu referire la ignorarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, cît și a prevederilor art. 21 din Constituția RM, art. 8, 389 Cod de procedură penală, considerîndu-le declarative și nerelevante pentru speța dată, decizia instanței de apel fiind corect motivată. Astfel, hotărîrea atacată nu este afectată de erori esențiale de drept și lipsesc careva motive ce ar servi drept temei pentru rejudecarea cauzei în ordine de recurs. Din acest punct de vedere se atestă că, de fapt, în cauză nu s-au comis erorile de drept prevăzute în pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și art.6 CEDO și semnalate de apărătorul inculpatului Cojocari Mihail, din care considerente se dispune inadmisibilitatea recursului ordinar declarat în speța dată, ca fiind vădit neîntemeiat. 8

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Pucas Ina în numele inculpatului Cojocari Mihail, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 octombrie 2016, în cauza penală privindu-l pe Cojocari Mihail Xxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 08 iunie 2017. Președinte Ursache Petru Judecători Timofti Vladimir Toma Nadejda 9