1ra-571/2019 — art. 264 al. 3 lit. a CP

1ra-571/2019 — art. 264 al. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-571/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

03 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, declarate de

procurorul în Procuratura de Circumscripție Chișinău, Dorina Tăut, de către avocatul

Anatolie Jereghi în numele inculpatului Cojocaru Mihail, prin care solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 decembrie 2018, în cauza

penală în privința lui

Cojocaru Mihail XXX, născut la XXX,

originar și domiciliat în XXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 05.10.2016 pînă la 23.10.2018;

Instanța de apel de la 16.11.2018 pînă la 11.12.2018;

Instanța de recurs de la 01.02.2019 pînă la 03.04.2019.

Asupra recursurilor în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

Cojocaru Mihail a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit.

a) Cod penal, la 4 (patru) ani închisoare în penitenciar de tip deschis, cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 (doi) ani 6 (șase) luni.

În conformitate cu art. 90 Codul penal, s-a suspendat condiționat executarea

pedepsei principale stabilite, fixând lui Cojocaru Mihail o perioadă de probațiune de

3 (trei) ani, cu obligarea inculpatului să nu-și schimbe domiciliul stabilit fără acordul

organului competent, pe parcursul perioadei de probațiune.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Marcov Iurii împotriva inculpatului

Cojocaru Mihail s-a admis parțial și s-a încasat din contul lui Cojocaru Mihail în

beneficiul lui Marcov Iurii, suma prejudiciului moral cauzat în mărime de 25 000 lei,

precum și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 5 000 lei, iar în total suma de

30 000 lei, precum și suma prejudiciului moral în beneficiul Marcov Antonina în

mărime de 10 000 lei.

În rest, acțiunea civilă, s-a respins ca fiind neîntemeiată.

09 martie 2016, aproximativ la orele 11 și 45 min., conducând automobilul de model

„Audi 100” cu n/î XXX, fiind treaz, cu permis de conducere de categoria „B”, valabil

pentru categoria mijlocului de transport pe care-l ghida, se deplasa în mun. Chișinău

pe drumul adiacent a str. XXX, dinspre blocul locativ nr. 4, spre str. XXX.

În timpul deplasării pe porțiunea de drum indicată, ajungând în apropierea ieșirii

de pe drumul adiacent, fără prioritate, pe drumul principal a str. Valea Crucii, n-a

ținut permanent seama de împrejurări, n-a apreciat corect situația reală pe drum în

care se afla vehiculul în momentul respectiv, s-a angajat în efectuarea unei manevre

la stânga fără a ceda trecerea mijloacelor de transport care se deplasau pe drumul cu

prioritate, încălcând astfel cerințele pct. 39 alin. 1) și 2) al Regulamentului Circulației

Rutiere, anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13 mai 2009, (în continuare

RCR), care prevede că, înaintea începerii deplasării, reîncolonării sau altei schimbări

1

a direcției de mers, conducătorul de vehicul trebuie să se asigure că această manevră

va fi executată în siguranță și nu va crea obstacole pentru ceilalți participanți la trafic,

2) în cazul în care vehiculul iese de pe un teritoriu adiacent drumului, conducătorul

trebuie: b) să cedeze trecerea pietonilor și vehiculelor care circulă pe acest drum

cerințele pct. 45 al Regulamentului Circulației Rutiere, care prevede, că „1)

Conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză

stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce

influențează atenția și reacția: h) dexteritatea în conducere care i-ar permite să

prevadă situațiile periculoase: c) starea tehnică a vehiculului și particularitățile

încărcăturii: d) situația rutieră. 2) în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole

care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească,

pentru a nu pune în pericol siguranța traficului precum și cerințele pct. 59. 2) al RCR;

la intersecția drumurilor de semnificație neechivalentă, conducătorul vehiculului care

se deplasează pe drumul fără prioritate trebuie să cedeze trecerea vehiculelor ce se

apropie de intersecție pe drumul cu prioritate și manifestând neglijența infracțională

în circumstanțele sus expuse, nu a reacționat adecvat, n-a luat în considerație starea

de lucruri în traficul rutier ce reflectă gradul de protecție a participanților la el

împotriva accidentelor și consecințelor acestora, pentru a nu pune în pericol siguranța

traficului, nu a adaptat o conduită corespunzătoare condițiilor de drum care i-ar

garanta securitatea circulației, drept urmare a tamponat automobilul de model „VW

Golf’, cu n/î „XXX”, condus de Marcov Iurii, care se deplasa pe str. XXX din

direcția bd. XXX spre str. XXX, de la stânga la dreapta relativ sensului de deplasare a

automobilului de model „Audi 100”, cu n/î XXX, care ulterior a derapat ciocnindu-se

în camionul de model „Mercedes 308” cu n/î „XXX”.

În rezultatul impactului, conducătorului automobilului de model „VW Golf’ cu

n/î „XXX”, Marcov Iurii, i-au fost cauzate, conform concluziei raportului de

expertiză medico-legală nr. 956/D din 18 iulie 2016: traumă închisă a toracelui

manifestată prin fractura coastelor V, VI, VII, VIII, IVX, X partea dreaptă, VI, VII,

VIII, IX, X, XI pe stânga; hemopneumotoroace bilateral, emifezen subcutanat

bilateral, contuzie pulmonară bilaterală, ce se califică ca vătămare corporală gravă, ce

prezintă pericol pentru viață.

Anatolie în numele inculpatului Cojocaru Mihail, care au solicitat:

- procurorul, casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

Cojocaru Mihail recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264

alin. (3) lit. a) Cod penal, să fie condamnat cu stabilirea pedepsei, conform acestei

legi, sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani, cu ispășirea pedepsei în

penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport

pe un termen de 4 ani.

În motivare, procurorul a menționat că, instanță greșit soluționat

individualizarea executării pedepsei în privința inculpatului și nu a pătruns în esența

problemei de fapt și de drept, susținând o poziție eronată în ce privește aplicarea față

de inculpatul Cojocaru Mihail a dispoziției art. 90 Cod penal. Discordanța între cele

reținute de instanță și conținutul real al circumstanțelor cauzei, precum și ignorarea

unor aspecte evidente, au avut drept consecință pronunțarea unei concluzii premature

și greșit motivate în privința aplicării pedepsei cu suspendarea condiționată a

executării ei.

2

- apărătorul Jereghi Anatolie în numele inculpatului Cojocaru Mihail,

casarea sentinței, rejudecarea cauzei cu adoptarea unei noi hotărâri, prin care să fie

dispusă achitarea lui Cojocaru Mihail, pe motiv că în acțiunile acestuia nu sunt

prezente elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a)

Cod penal.

Apărarea a considerat că, în speță, inculpatul nu putea să prevadă că un alt

participant la trafic încălcând prevederile regulamentului circulației rutiere, v-a

efectua manevra de depășire pe contrasens a automobilelor care i-au cedat trecerea,

argumentele instanței de fond, cu referire la faptul că manevra efectuată de către

inculpat, a fost efectuată cu încălcarea a prevederilor legale stabilite de RCR, acesta

deplasându-se peste 2 linii continue, care departajau fluxul de circulației din cele

două sensuri, urmează a fi respinse ori acestea contravin circumstanțelor de fapt

constatate la fata locului prin: schema accidentului rutier; planșa fotografică anexă la

schema accidentului rutier; schema nr. 1 și nr. 2 anexe la raportului de expertiză nr.

34/12/1-R- 5918; răspunsul Direcției generale de transport public și căi de

comunicației.

De asemenea, potrivit răspunsului Direcției generale de transport public și căi de

comunicației, la data de 09.03.2016, pe tronsonul în adiacentul imobilului din str.

Valea Crucii 4, în scopul separării fluxului de transport în sensuri opuse erau aplicate

marcajele rutiere 1.3 linie îngustă continuă dublă, la fel fiind instalate indicatoare

rutiere 1.21 copii; 5.6 stație pentru vehicule rutiere; 4.40.1 sfârșitul benzii; 5.50.3 și

5.50.4 trecere pentru pietoni.

În concluzie apărarea reiterează că instanța de apel urmează să rețină că

comiterea accidentului rutier, s-a datorat în exclusivitate încălcării regulamentului

circulației rutiere de către conducătorul mijlocului de transport de model VW „Golf’

cu n/î XXX condus de către Marcov Iurie, care a încălcat prevederile regulamentului

circulației rutiere.

De asemenea, apărarea a considerat neîntemeiată aprecierea instanței de fond a

declarațiilor făcute de către martorul Ciorba Mihail, în față căruia s-a produs

accidentul rutier și care a dat declarații coerente pe tot parcursul cercetări cauzei, în

raport cu aprecierea instanței a declarațiilor martorilor Josu Valentin și Negrub Igor,

care nu au fost stabiliți și audiați la faza de urmărire penală, iar fiind stabiliți și

audiați în cadrul cercetării judecătorești au dat declarații ambigue și care nici nu au

văzut momentul impactului dintre cele 2 automobile implicate în accidentul rutier,

deși au declarat că se deplasau pe aceiași porțiune de drum și în spatele automobilului

de model ,,Golf la o distantă de 100 - 150 m, tot odată declarații făcute de acești 2

martori sunt contradictorii între ele ori martorul Josu Valentin declară că se deplasau

cu automobil de model Dacia iar martorul Negru Igor declară că se deplasau cu

automobil de model Reno Megane.

2018, au fost respinse, ca nefondate, apelurile procurorului și a apărătorului Jereghi

Anatolie în numele inculpatului Cojocaru Mihail, cu menținerea sentinței.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, instanța de judecată

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că

inculpatul Cojocaru Mihail a săvârșit infracțiunea imputată lui.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza

penală sus-indicată și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art.

101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

3

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării lor.

Necitând la faptul că, inculpatul Cojocaru Mihail nu a recunoscut vina în

comiterea infracțiunii imputate, vinovăția lui s-a dovedit integral prin probe, care sunt

pertinente, concludente, utile și veridice și coroborează între ele, și care combat

argumentele apelului înaintat, cum ar fi: declarațiile părții vătămate Marcov Iurii (f.

d. 157, vol. II); declarațiile martorilor Josu Valentin (f.d. 162, 163, vol. II); Negrub

Igor (f. d. 164, 165, vol. II); declarațiile expertului Lungul Vladimir (f. d. 160, vol.

II), precum și: procesul-verbal de cercetare a locului accidentului rutier din

09.03.2016 cu schița accidentului și foto-tabel (f. d. 16-24, vol. I); procesul-verbal de

examinare din 31.03.2016 (f. d.78-79, vol. I); mijloacele materiale de probă (f. d. 83-

85, vol. I); procesul-verbal de examinare din 31.03.2016 (f. d. 87-88, vol. I); raportul

de expertiză medico-legală nr. 956/D din 18 iulie 2016 (f. d. 102-103, vol. I); raportul

de expertiză medico-legală nr. 955/D din 18 iulie 2016 (f. d. 119-120, vol. I); raportul

de expertiză auto-tehnică nr. 34/12/1-R-5918 din 13.11.2017 (f. d. 92, vol. II);

informația Direcției Generale Transport Public si Căi de comunicație a CMC din

09.12.2016 (f. d. 54, vol. II).

Instanța de apel analizând probele cercetate atât la urmărirea penală, în instanța

de fond cât și în cadrul instanței de apel a ajuns la concluzia că Cojocaru Mihail

Vasile, prin acțiunile sale a săvârșit infracțiunea prevăzută de art.264 alin.(3), lit. a)

Cod penal, după indicii calificativi, încălcarea regulilor de securitate a circulației și

exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de

transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămare gravă a integrității

corporale.

Instanța de apel a apreciat critic afirmațiile inculpatului precum că, vinovat de

producerea accidentului rutier se face conducătorul automobilului „VW Golf”,

deoarece ele nu corespund adevărului și sunt date de către inculpat în scopul de a se

eschiva de la răspunderea penală și au fost combătute de celelalte probe analizate mai

sus și apreciate prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală,

demonstrând astfel vinovăția lui în comiterea infracțiunilor imputate.

Instanța de apel a considerat că, nerecunoașterea vinovăției de către Cojocaru

Mihail, de comiterea infracțiunii imputate nu echivalează cu achitarea lui, deoarece

circumstanțele stabilite și probele analizate și enumerate, dovedesc cu certitudine

comiterea de către dânsul a faptelor încriminate.

Astfel, instanța de apel a apreciat ca fiind pertinente și concludente declarațiile

părții vătămate Marcov Iurie, conform cărora, „...cele două benzi de circulație erau

delimitate de două linii continue, el se deplasa regulamentar pe banda sa și nu pe

contrasens, fund lovit de automobilul condus de inculpat pe banda de pe direcția sa de

circulație și nu pe contrasensul acestuia”. Aceste declarații coroborează cu

declarațiile martorului Josu Valentin, căruia, fiindu-i prezentată schema de la f. d. 18,

volumul I, a indicat că „...nu era acolo locul impactului după cum figurează în

schemă, era mai încoace față de banda de delimitare, mai în dreapta, la mijlocul

benzii a doua, cu siguranță nu ca pe schemă, nu știe dacă atunci drumul era delimitat,

automobilul Audi era poziționat mai în urmă nu era așa tare ieșit tocmai la mijloc, era

la mijlocul benzii a doua, nu coincide amplasarea mașinilor așa cum este pe schemă,

nu erau așa, Mercedesul stătea drept, este sigur pentru că a fost la fața locului,

Mercedesul stătea drept nu așa îndoit ca pe schemă, fiindu-i prezentate planșele

fotografice de la f. d. 19, a indicat că crede că sunt corecte, dar automobilul Audi era

4

mai în urmă, f aptul ca automobilul Golf să iasă la depășire el nu a văzut. înainte de a

se produce accidentul nu a ieșit la depășire

Cu referire la argumentul apărătorului, precum că inculpatul nu putea să prevadă

că un alt participant la trafic încălcând prevederile regulamentului circulației rutiere,

v-a efectua manevra de depășire pe contrasens a automobilelor care i-au cedat

trecerea, instanța de apel a conchis că aceste constatări nicidecum nu-l exonerează pe

inculpatul Cojocaru Mihail de răspunderea penală pe faptele săvârșite, deoarece, în

speță s-a constatat că, anume inculpatul Cojocaru Mihail n-a manifestat prudență

sporită la trafic, anume dânsul era obligat înaintea începerii deplasării, reîncolonării

sau altei schimbări a direcției de mers, să se asigure că această manevră va fi

executată în siguranță și nu va crea obstacole pentru ceilalți participanți la trafic, dar

totuși a creat acel obstacol pentru automobilul de model „VW Golf’ cu n/î „XXX”,

condus de Marcov Iurii, or, infracțiunea prevăzută de art. 264 Cod penal se comite cu

vinovăție imprudentă, în modalitatea încrederii exagerate în sine, care, conform

prevederilor art. 18 Cod penal, se consideră că infracțiunea a fost săvârșită din

imprudență dacă persoana care a săvârșit-o își dădea seama de caracterul prejudiciații

al acțiunii sau inacțiunii sale, a prevăzut urmările ei prejudiciabile, dar considera în

mod ușuratic că ele vor putea fi evitate.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de apel a concluzionat

că, instanța de fond corect a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, că

inculpatul a comis o infracțiune din imprudență, care face parte din categoria

infracțiunilor grave, de persoana celui vinovat: că inculpatul anterior nu a comis

infracțiuni. Circumstanțe atenuante și agravante nu au fost stabilite.

Astfel, instanța de apel a conchis că, instanța de fond, reieșind din

circumstanțele cauzei, a ținut cont de scopul pedepsei, definit prin art. 61 Codul

penal, care poate fi atins numai prin condamnarea inculpatului, corect a considerat

necesar de a-i stabili inculpatului Cojocaru Mihail, pedeapsă penală prevăzută de art.

264 alin. (3) Codul penal, numindu-i în opinia instanței de apel o pedeapsă echitabilă

sub formă de 4 (patru) ani închisoare în penitenciar de tip deschis, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 (doi) ani

6 (șase) luni, suspendându-i condiționat, în conformitate cu art. 90 Codul penal,

executarea pedepsei principale stabilite, fixînd lui Cojocaru Mihail o perioadă

de probațiune de 3 (trei) ani, cu obligarea inculpatului să nu-și schimbe domiciliul

stabilit fără acordul organului competent, pe parcursul perioadei de probațiune și

această măsură este legală și întemeiată, proporțională faptelor comise, cât și

circumstanțelor reale și personale, corect constatate de către instanța de fond,

sentința fiind legală și întemeiată or, inculpatul Cojocaru Mihail se v-a afla

3 (trei) ani sub supravegherea strictă a colaboratorilor serviciului de

probațiune.

ordinare:

- procurorul, făcând trimitere la prevederile art. 427alin. (1) pct. 6), 10) Cod

de procedură penală, prin care solicită casarea acesteia cu transmiterea cauzei la

rejudecare în instanța de apel. Recurentul invocă că, s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale, ori instanța de apel nu s-a expus motivat

asupra prevederilor art. 7, 61, 75, 76 Cod penal, astfel, nu a efectuat o procedură de

individualizare și stabilirea cuantumului pedepsei și neîntemeiat a menținut aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal

5

- avocatul Anatolie Jereghi în numele inculpatului Cojocaru Mihail, făcând

trimitere la prevederile art. 427alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, prin care

solicită casare acesteia cu transmiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.

Recurentul invocă dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor. Totodată,

invocă aceleași motive declarate în cererea de apel (pct. 3 din decizie).

raport cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide asupra

inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel

poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond

ori de apel.

Referitor la recursul ordinar declarat de procuror:

Recurentul a invocat ca temei de casare a deciziei instanței de apel art. 427 alin.

(1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Analizând temeiurile respective în raport cu motivele invocate în recursul

declarat, Colegiul penal constată că acestea nu și-au găsit confirmare la examinarea

recursului.

Invocând motivul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală

precum că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

Colegiul penal menționează că, procurorul nu argumentează asupra căror motive din

apel instanța nu s-a pronunțat, ori, din conținutul recursului rezultă că, recurentul

critică menținerea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, față de inculpat.

Referitor la motivul invocat de recurent prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 10)

Cod de procedură penală, Colegiul conchide că nici acest temei nu și-a găsit

confirmare, deoarece instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu art. 417

alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și

de drept care au dus la menținerea sentinței instanței de fond în partea stabilirii

pedepsei, or în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, ea fiind legală și întemeiată.

Astfel, referitor la motivul, precum că, instanța de apel incorect a individualizat

pedeapsa și greșit a menținut prevederile art. 90 Cod penal, aplicate de prima instanță

față de inculpatul Cojocaru Mihail, Colegiul penal î-l consideră neîntemeiat.

La acest capitol, Colegiul penal remarcă că, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele

sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.

Conform art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia.

Potrivit art. 90 alin. (1) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu închisoarea pe un

termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție, instanța de

judecată, ținând seama de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat,

6

ajungând la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, poate

dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului.

Colegiul penal reține că, la stabilirea pedepsei inculpatului Cojocaru Mihail,

aceasta a ținut cont de principiile de aplicare a pedepsei prevăzute de art. 61 Cod

penal, de criteriile generale de individualizare a ei, stipulate în art. 75 Cod penal, de

toate circumstanțele cauzei care agravează ori atenuează răspunderea, de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana inculpatului, care anterior nu a

fost condamnat, lipsa circumstanțelor agravante și atenuante, conform art. 16 Cod

penal, infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (3) Cod penal, face parte din categoria

infracțiunilor grave, a considerat posibilă corijarea și reeducarea acestuia fără izolare

de societate, dispunând suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite pe o

perioadă de probațiune de 3 ani, în temeiul art. 90 Cod penal, considerând că aceasta

este una echitabilă faptei comise.

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal consideră că instanța de apel și-a

argumentat hotărârea, care este în corespundere cu prevederile art. 384 alin. (3) și art.

394 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală, bazându-se pe materialele cauzei și

acordând deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75, 90 Cod penal.

Respectiv, analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel, Colegiul

penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărârii

judecătorești contestate.

Referitor a recursul ordinar declarat de avocatul Anatolie Jereghi în numele

inculpatului Cojocaru Mihail:

Potrivit textului recursului declarat se invocă ca temeiuri de casare a deciziei

instanței de apel art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, care stipulează

că, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței și când nu au

fost întrunite elementele infracțiunii, însă Colegiul consideră că aceste temeiuri nu și-

au găsit confirmare la examinarea recursului, nefiind stabilite presupusele erori de

drept invocate de recurent.

Verificând probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei recurenților, în

sensul că inculpatul nu este vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264

alin. (3) lit. a) Cod penal, Colegiul o consideră ca neîntemeiată.

Colegiul penal reține că, instanțele de fond judecând cauza și verificând probele

cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat o

apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală din punct de vedere al

pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborării lor, stabilind cu

certitudine toate aspectele de fapt și de drept, ajungând la concluzia corectă cu privire

la vinovăția lui Cojocaru Mihail în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin.

(3) lit. a) Cod penal.

Temeiul invocat de recurent, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, nu și-a găsit confirmarea în urma cercetării materialelor cauzei, dat

fiind faptul că, instanța de apel, la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414

alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de procedură penală și prin decizia adoptată

corect a menținut sentința și în partea condamnării lui Cojocaru Mihail în baza art.

264 alin. (3) lit. a) Cod penal.

7

Totodată, Colegiul penal statuează că, critica aprecierii probelor, care la caz

comportă o solicitare de reapreciere a acestora, nu poate fi supusă analizei la etapa

examinării cauzei în ordine de recurs ordinar, deoarece instanța de recurs este

abilitată de a se pronunța asupra chestiunilor de drept, care constituie erori cu caracter

procedural sau material, iar aprecierea probelor constituie o chestiune de fapt, ce ține

de judecarea fondului cauzei, judecare care nu se înfăptuiește de către instanța de

recurs.

Referitor la temeiul prevăzut de art. 427 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală

invocat de avocat în recursul său, Colegiul penal menționează că, sub aspectul

situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii” se înțeleg acele cazuri când s-a

produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni,

lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Deși se invocă că inculpatul Cojocaru Mihail nu este vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, Colegiul consideră că

instanța de apel întemeiat a conchis că afirmațiile respective nu generează achitarea

acestuia precum s-a solicitat în cererea de apel, or în cursul judecării cauzei în apel și

în fond au fost prezentate probe care înlătură orice dubiu și dovedesc cu certitudine

vinovăția inculpatului în cele imputate.

Necitând la faptul că inculpatul vina nu a recunoscut, instanțele de fond au

constatat că vinovăția acestuia pe deplin a fost dovedită prin declarațiile părții

vătămate Marcov Iurii (f. d. 157, vol. II); declarațiile martorilor Josu Valentin (f.d.

162, 163, vol. II); Negrub Igor (f. d. 164, 165, vol. II); declarațiile expertului Lungul

Vladimir (f. d. 160, vol. II), care au fost audiați în conformitate cu prevederile legale

și avertizați asupra răspunderii ce o poartă conform art. 312 Cod penal și materialele

cauzei. Argumentele recursului declarat se bazează pe divergențele în declarațiile

martorilor, acest moment fiind indicat și în cererea de apel declarată și asupra căruia

instanța de apel s-a expus.

Nerecunoașterea vinovăției de către inculpat în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, nu poate servi ca temei pentru achitarea

acestuia, dat fiind faptul că, în cursul judecării cauzei au fost administrate probe care

confirmă cu certitudine vina lui, iar cele invocate de recurent sub acest aspect sunt

apreciate de către instanța de recurs drept o modalitate de exercitare a dreptului la

apărare, urmărindu-se scopul evitării răspunderii penale.

Criticile formulate de recurent prin care se invocă aceleași motive ca și în apel,

au format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel și ultima le-a dat o

motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct.

4.1., soluție, pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se

mai impune, având în vedere și faptul că verificând hotărârea judecătorească în raport

și cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, nu se identifică existența

și a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casarea deciziei recurate. Astfel,

Colegiul nu consideră ca fiind necesar de a motiva diferit răspunsul la aceleași

argumente invocate în cererea de apel, în contextul oferirii răspunsurilor plauzibile de

către instanța de apel.

Elocvente în acest sens, sunt și considerentele Curții Europene, și anume în

situația în care instanța de apel și-a motivat decizia luată, arătând în mod concret la

împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să

8

utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu,

să se mulțumească de a relua motivele expuse de instanța inferioară.

Din considerentele enunțate, pornind de la corectitudinea și plenitudinea

constatărilor realizate de către instanțele de fond privind vinovăția lui Cojocaru

Mihail în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, încadrarea juridică a acțiunilor

acestuia și individualizarea pedepsei stabilite ultimului, luând în considerare

motivarea amplă a deciziei instanței de apel în partea chestiunilor care au fost

invocate în recursul ordinar, apreciind că temeiurile pentru recurs, invocate de

recurenți, nu și-au găsit confirmare și nu au fost identificate alte temeiuri care,

examinate din oficiu, să impună necesitatea casării hotărârii judecătorești atacate,

Colegiul penal conchide că recursul ordinar înaintat în cauză urmează a fi declarat

inadmisibil, deoarece este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare, declarate de procurorul în Procuratura

de Circumscripție Chișinău, Dorina Tăut, de către avocatul Anatolie Jereghi în

numele inculpatului Mihail Cojocaru, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 11 decembrie 2018, în cauza penală în privința lui Cojocaru

Mihail XXX, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 26 aprilie 2019.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

9