1ra-177/2016 — art.187 alin.2 lit.e CP

1ra-177/2016 — art.187 alin.2 lit.e CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul 1ra-177/16

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

06 aprilie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Vitalie

Călugăreanu, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 05 mai 2015, în cauza penală în privința lui

Arefiev Vasilii Gheorghii,

născut la 18 iunie 1975, originar din r-nul Vulcănești,

s. Musaitu, domiciliat în mun. Chișinău, or. Cricova,

str. Tineretului 16, ap. 22.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

(instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

2014, Arefiev Vasilii a fost condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod

penal la 5 ani închisoare, cu amendă în mărime de 800 unități convenționale.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 5 ani.

Vasilii la data de 17 ianuarie 2011, aflîndu-se în apartamentul nr. 11, din str.

Minerilor, or. Cricova, mun. Chișinău, care aparținea cu drept de proprietate

cet. Vdovicenco Vasile, avînd scopul sustragerii bunurilor altei persoane, în

momentul cînd între cet. Bractari S., Vdovicenco V. și Basarab V. s-a iscat o

ceartă care, s-a transformat într-o bătaie, s-a apropiat de ei, aplicînd lovituri cu

mîinele și picioarele lui Basarab V., cauzîndu-i potrivit raportului de expertiză

1

medico-legală nr. 365/D din 25.02.2011, vătămări corporale ușoare. Totodată,

folosindu-se de situația că ultimul se afla la podea, fiind maltratat de toți trei,

i-a sustras deschis din buzunarul extern al scurtei, telefonul mobil de model

„Nokia 1616” cu nr.IMEI 3543030457758208, cauzîndu-i părții vătămate un

prejudiciu material considerabil în valoare de 699 lei.

în numele inculpatului, care au solicitat:

- procurorul, invocînd blîndețea pedepsei a solicitat, casarea acesteia și

pronunțarea unei noi hotărîri de condamnare în baza art. 187 alin. (2) lit. e), f)

Cod penal la 5 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis,

fără aplicarea amenzii.

În motivarea apelului, a invocat că instanța greșit a considerat că

corectarea și reeducarea lui Arefiev V. este posibilă prin stabilirea unei

pedepse cu aplicarea art. 90 Cod penal, deoarece inculpatul anterior a fost

condamnat, dar careva concluzii nu a făcut, săvîrșind din nou alte infracțiuni

grave, cu intenție. În cadrul urmăririi penale și cercetării judecătorești vina în

comiterea infracțiunii imputate inculpatul nu a recunoscut-o, iar

comportamentul acestuia fiind contrar normelor morale și legale. Astfel,

inculpatului urmează să-i fie aplicată pedeapsa sub formă de închisoare,

pentru a fi atins scopul de corectare și reeducare al acestuia, precum și

prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnatului, cît și a

altor persoane.

- avocatul Afanas M. în numele inculpatului, casarea sentinței și

pronunțarea unei hotărîri de achitare, din motiv că în acțiunile lui nu există

fapta infracțiunii imputate. De către acuzatorul de stat nu au fost prezentate

probe concludente și pertinente care ar demonstra direct comiterea

infracțiunii de către Arefiev V. Ultimul, atît în cadrul urmăririi penale, cît și

ședinței de judecată vina în comiterea infracțiunii nu a recunoscut, indicînd că

nu a comis această infracțiune. Instanța nu a luat în considerație toate

circumstanțele invocate de apărare, fapt ce a dus la adoptarea unei sentințe de

condamnare ilegale.

2015, a fost respins, ca nefondat apelul declarat de procuror, admis parțial și

din oficiu, potrivit art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală apelul,

avocatului în numele inculpatului, casată sentința contestată și pronunțată o

2

nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care.

- Arefiev Vasilii a fost condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. e) Cod

penal la 5 ani închisoare, fără amendă.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 5 ani. În rest, sentința a fost

menținută.

comiterii de către Arefiev V. a infracțiunii prevăzută de art. 187 alin. (2) lit.e)

Cod penal, jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, cu

aplicarea violenței nepericuloase pentru viața sau sănătarea persoanei, și a

conchis că instanța de fond neîntemeiat a ajuns la concluzia că acțiunile

inculpatului se încadrează în prevederile art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal,

nefiind apreciate probele din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității lor.

Astfel, instanța de apel a conchis că învinuirea adusă de organul de

urmărire penală precum că Arefiev V. ar fi săvîrșit infracțiunea prevăzută la

art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal nu s-a demonstrat, din care motiv urmează

a fi exclus calificativul „cauzarea de daune în proporții considerabile”, deoarece

reieșind din prevederile art. 126 alin. (2) Cod penal, caracterul considerabil

sau esențial al daunei cauzate se stabilește luîndu-se în considerare valoarea,

cantitatea și însemnătatea bunurilor pentru victimă, starea materială și venitul

acesteia, existența persoanelor întreținute, alte circumstanțe care influențează

esențial asupra stării materiale a victimei, iar în cazul prejudicierii drepturilor

și intereselor ocrotite de lege - gradul lezării drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Prin urmare, dauna cauzată de inculpat părții vătămate, instanța de apel

a considerat-o esențială, luînd în considerare valoarea, cantitatea și

însemnătatea bunurilor pentru victimă, starea materială și venitul acesteia,

deoarece paguba cauzată de către inculpat în mărime de 699 lei, pentru

Basarab V. nu poate fi considerată ca una considerabilă.

La stabilirea pedepsei instanța a ținut cont de circumstanțele cauzei, de

gravitatea infracțiunii săvîrșite, persoana inculpatului, care anterior a fost

condamnat, însă antecedentele penale fiind stinse, considerînd că corectarea și

reeducarea lui Arefiev V. poate avea loc prin aplicarea închisorii, fără amendă

cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

3

Totodată, instanța a menționat că apelul procurorului privind aplicarea

unei pedepse mai aspre inculpatului urmează a fi respins, ca nefondat.

care invocînd temeiul prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) și 12) Cod de

procedură penală, solicită casarea acesteia și dispunerea rejudecării cauzei de

către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Consideră, că instanțele judecătorești incorect au apreciat

circumstanțele cauzei concluzionînd posibilă corectarea și reeducarea

inculpatului fără izolarea lui de societate, aplicîndu-i prevederile art. 90 Cod

penal.

Astfel, prin menținerea pedepsei cu suspendarea condiționată a

executării ei pentru comiterea unei infracțiuni cu un grad de prejudiciabilitate

sporit, este periclitată ordinea de drept și nu va fi atins scopul pedepsei și

restabilită echitatea socială, prevenirea de comitere a noi infracțiuni de către

inculpat, precum și de către alte persoane.

Totodată, a menționat că instanța greșit a concluzionat că prejudiciul

cauzat părții vătămate nu constituie o daună considerabilă, deoarece atît în

cadrul urmăririi penale, cît și judecării cauzei Basarab V. a indicat că

prejudiciul cauzat pentru el este unul considerabil. De către instanța de apel

au fost omise unele circumstanțe și anume că inculpatul a profitat de starea de

neputință a părții vătămate de a se apăra, deoarece a fost atacat și maltratat de

inculpat în complicitate cu Bractari S. și Vdovicenco V. Prin urmare,

inculpatul s-a folosit de aceste circumstanțe și a sustras din buzunarul scurtei

telefonul mobil, care pînă la moment nu a restituit prejudiciul material cauzat,

care este estimat ca unul considerabil, dar nu esențial.

În asemenea circumstanțe este necesar de luat în considerație că, chiar

dacă aprecierea subiectivă de către victimă este importantă la stabilirea

caracterului considerabil al daunei cauzate, aceasta nu trebuie să influențeze

asupra regulii că prin sustragere poate fi cauzat doar un prejudiciu

patrimonial efectiv (real). Instanța de apel la adoptarea deciziei a confundat

modul de determinare a prejudiciului patrimonial cu caracterul acestui

prejudiciu.

în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide

inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

4

Conform art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat.

Potrivit textului recursului, procurorul invocă temei de casare a deciziei

instanței de apel pct. 6), 10) și 12) alin.(1) art. 427 Cod de procedură penală,

care stipulează că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale și faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Colegiul penal constată, că temeiurile invocate de recurent nu sunt

aplicabile din punctul de vedere al prezenței erori de drept, care ar duce

implicarea instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.

După cum rezultă din conținutul recursului, acuzatorul de stat nu este

de acord cu reîncadrarea acțiunilor inculpatului Arefiev V. în baza art. 187

alin. (2) lit. e) Cod penal, considerînd că acțiunile acestuia corect urmau a fi

încadrate în baza art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, jaful, adică sustragerea

deschisă a bunurilor altei persoane, cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața

sau sănătatea persoanei, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Instanța de recurs conchide că instanța de apel, conform prevederilor

art. 414-419 Cod de procedură penală, judecînd apelul, a cercetat nemijlocit,

sub toate aspectele probele prezentate de părți, pe care le-a apreciat în mod

obiectiv, probe, care în cumul au format convingerea instanței de apel că

vinovăția lui Arefiev V. în săvîrșirea infracțiunii incriminate prin rechizitoriu

nu a fost dovedită, iar acțiunile inculpatului urmează corect a fi reîncadrate în

prevederile art. 187 alin. (2) lit. e) Cod penal, cu excluderea calificativului

„cauzarea de daune în proporții considerabile”.

La baza acestei concluzii instanța de apel a reținut prevederile art. 126

alin. (2) Cod penal, potrivit căreia la calificarea infracțiunii de sustragere,

săvîrșite cu cauzarea de daune în proporții considerabile, este necesar să se țină

cont de faptul că caracterul considerabil sau esențial al daunei cauzate se

stabilește luîndu-se în considerație valoarea, cantitatea și însemnătatea

5

bunurilor pentru victimă, starea materială și venitul acesteia, existența

persoanelor întreținute de ea, alte circumstanțe care influențează esențial

starea materială a victimei.

Așadar, circumstanța agravantă „cu cauzarea de daune considerabile” a

infracțiunii prevăzută de lit. f) alin. (2) art. 187 Cod penal are un caracter

estimativ. Ea nu este formalizată prin prevederi legale, așa cum este cazul

„proporții mari” sau al „proporțiilor deosebit de mari”, ori al „proporțiilor

mici”. Astfel, reieșind din doctrina penală, dacă victima are o stare materială

„satisfăcătoare”, atunci nu va funcționa circumstanța agravantă „săvîrșirea

infracțiunii cu cauzarea de daune în proporții considerabile”. Dacă însă starea

materială a victimei este „nesatisfăcătoare”, atunci circumstanța agravantă

menționată devine funcțională.

Este necesar de luat în considerație că, chiar dacă aprecierea subiectivă

de către victimă este importantă la stabilirea caracterului considerabil al

daunei cauzate, aceasta nu trebuie să influențeze asupra regulii că prin

sustragere poate fi cauzat doar un prejudiciu patrimonial efectiv (real). De

aceea, nu trebuie confundat modul de determinare a prejudiciului patrimonial

cu caracterul acestui prejudiciu.

Din materialele cauzei, Colegiul penal conchide că partea vătămată

fiind audiată în cadrul ședinței de judecată în instanța de fond și apel (f.d. 9,

85, vol. II) a declarat că: „Suma de 699 lei, pentru el nu este o daună considerabilă.

Telefonul sustras a fost cadou din partea mamei sale. La momentul cînd a fost comisă

infracțiunea, el (victima) primea salariu aproximativ 4000 – 5000 lei”.

Astfel, dauna cauzată de inculpat părții vătămate Basarab V., instanța

de apel a considerat-o esențială, dar nu considerabilă, luîndu-se în

considerație valoarea, cantitatea și însemnătatea bunurilor pentru victimă,

starea materială și venitul acestuia, deoarece prejudiciul cauzat de către

Arefiev V. în mărime de 699 lei, pentru victimă, nu poate fi considerată -

daună considerabilă.

Prin urmare, Colegiul constată că prevederile pct. 6), 12) alin. (1) al art.

427 Cod de procedură penală, nu și-au găsit confirmare la examinarea

recursului declarat de procuror, dat fiind faptul că acestea pot fi aplicate

numai în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, ori faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică

6

greșită, pe cînd instanța de apel, respectînd prevederile art. 414 – 419 Cod de

procedură penală, a examinat cauza penală fără careva abateri de la normele

materiale și procedurale, corect apreciind circumstanțele de fapt și de drept

sub toate aspectele, argumentîndu-și hotărîrea, care cuprinde motivele ce au

stat la baza soluției adoptate, încadrînd corect acțiunile inculpatului în baza

art. 187 alin. (2) lit. e) Cod penal.

La fel, instanța de recurs conchide că nu sunt întemeiate nici motivele

referitor la prezența în speță a temeiului prevăzut în pct. 10) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală - că s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale, menționînd că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, argumentînd prin faptul că nu s-a expus în

deplină măsură asupra principiilor generale de aplicare a pedepsei, prevăzute

la art. 61 și 75 Cod penal, precum și nu a ținut cont de faptul că Arefiev V. nu

și-a recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate, s-a ascuns de la

judecarea cauzei în instanța de apel, fiind anunțat în căutare.

Reieșind din temeiurile reflectate mai sus, instanța conchide că, autorul

recursului contestă decizia instanței de apel în partea stabilirii pedepsei, pe

care o consideră prea blîndă în coraport cu circumstanțele cauzei, referitor la

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, susținînd că pedeapsa stabilită de

instanța de apel este una neechitabilă, pe măsură de a nu contribui la evitarea

comiterii de noi infracțiuni de către inculpat, dar și la corectarea acestuia.

Sub acest aspect se atestă că, împrejurările menționate în partea

descriptivă a deciziei contestate, relevă că instanța de apel corect a constatat și

apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată

inculpatului Arefiev V., fiind în strictă conformitate cu prevederile normelor

de procedură penală și prescripțiilor de drept material, ținînd cont de

prevederile art. 61, 75 Cod penal, conform cărora persoanei recunoscute

vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în

limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii, iar la stabilirea categoriei

și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea

infracțiunii săvîrșite, de persoana celui vinovat, de toate circumstanțele cauzei

care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării

și reeducării vinovatului.

Lui Arefiev V. în baza art. 187 alin. (2) lit. e) Cod penal, i-a fost stabilită

pedeapsa de 5 ani închisoare, fără amendă, executarea pedepsei fiind

7

suspendată condiționat pe un termen de probă de 5 ani.

Conform art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu

închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvîrșite cu

intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvîrșite din imprudență,

instanța de judecată, ținînd cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui

vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca aceasta să execute

pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate vinovatului pe un termen de probă, în limitele de la 1 la 5

ani.

Excepție de la aceasta regulă, potrivit alin. (4) al art. 90 Cod penal fac

doar infracțiunile deosebit de grave, excepțional de grave, cît și în cazul

recidivei.

Colegiul menționează că infracțiunea comisă de inculpat, potrivit art. 16

Cod penal, face parte din categoria infracțiunilor grave.

Totodată, executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice sau

să înjosească demnitatea persoanei condamnate.

Pedeapsa penală, potrivit art. 61 Cod penal, este o măsură de

constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului,

care are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia, precum și

prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni din partea condamnaților, cît și a altor

persoane.

Instanța de recurs reține că pedeapsa numită lui Arefiev V. în baza art.

187 alin. (2) lit. e) Cod penal sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani,

fără amendă, cu suspendarea condiționată a executării ei, este una legală și

întemeiată ținînd cont de circumstanțele nominalizate mai sus.

Astfel, instanța de apel ținînd cont de gravitatea infracțiunii, precum și

de persoana inculpatului, au permis acesteia să-i aplice lui Arefiev V. o

pedeapsă echitabilă, care corespunde prevederilor art. 7, 61, 75 și 90 Cod

penal, hotărîre, pe care Colegiul penal o apreciază ca fiind corectă și legală.

Cu atît mai mult că în recursul ordinar declarat autorul acestuia critică

corectitudinea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, iar aceasta ține nu de

individualizarea pedepsei, ci de executarea ei.

Prin urmare, analizînd materialele cauzei, Colegiul penal nu constată

vre-o eroare de drept ce ar afecta legalitatea hotărîrii judecătorești contestate

de către procuror și, potrivit legii, decide inadmisibilitatea recursului declarat,

fiind vădit neîntemeiat.

8

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Vitalie Călugăreanu,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 mai

2015, în cauza penală în privința lui Arefiev Vasilii Gheorghii, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 05 mai 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

9