1ra-1094/2016 — Art. 190 alin. 2 lit. c, d Cod penal

Prin sentința Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 24 aprilie 2015, Rasțvetaev Evgheni a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal, fiind condamnat la 4 ani închisoare, aplicându-i-se pedeapsa complementară privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de 3 ani. Conform art. 90 Cod penal, pedeapsa aplicată lui Rasțvetaev Evgheni prin sentință s-a suspendat condiționat pe un termen de probă de 4 ani.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, Rasțvetaev Evgheni, la 27 februarie 2012, aproximativ la ora 17.30 min., activând în calitate de șef al secției „Administrare și Exploatare a Serviciilor Informaționale” din cadrul Primăriei mun. Chișinău s-a prezentat la sediul SRL „Itns.NET”, situată pe bd. Moscova 21, mun. Chișinău și având scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune și 1 abuz de încredere, prezentând delegația nr. AA 895410 emisă de Direcția Generală, Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare, sub pretextul dobândirii unor piese, a însușit de la compania indicată marfa și anume: o cameră video de model ACM-4201, o cameră video de model KCM -7111,3 camere video de model ACM-1231, 3 suporturi pentru camerele video de model PMAX-1103 și un switch de model DEȘ-3028 P, astfel fiindu-i cauzată SRL „Itns.NET” o pagubă materială considerabilă în sumă de 49.534 lei.

Sentința menționată a fost atacată cu apel de către Rasțvetaev Evgheni, prin care a solicitat casarea hotărârii atacate, cu adoptarea unei hotărâri legale, fondate și întemeiate, prin care să fie stabilită inculpatului Rasțvetaev Evgheni o pedeapsă mai blândă, sub formă de amendă. În motivarea apelului înaintat, inculpatul a indicat că în cadrul urmăririi penale de către organul de urmărire penală a fost greșit apreciată calitatea victimei, părții vătămate, părții civile la caz, adică deși potrivit prevederilor legale, victimă, parte vătămată, parte civilă la caz trebuia să fie Direcția Generală Arhitectură, Urbanizm și Relații Funciare, care a eliberat lui Rasțvetaev delegația nr. AA 895410 în baza cărei ultimul a ridicat de la SRL „Itns.NET” utilaj în sumă de 49534 lei, greșit ca parte vătămată, parte civilă a fost recunoscută S.C. „Itns.NET” SRL. Totodată, inculpatul a indicat că pedeapsa aplicată prin sentința atacată este una prea aspră, deoarece reieșind din totalitatea circumstanțelor cauzei care caracterizează gravitatea infracțiunii săvârșite, persoana celui vinovat, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării condamnatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia, consideră pedeapsa aplicată nejustificat de aspră. La fel, inculpatul a accentuat că el a recunoscut pe deplin vina și s-a căit de cele comise, anterior faptelor comise în primăvara anului 2012 nu a fost judecat și nici în vizorul organelor de drept pentru careva încălcări nu a fost. A menționat de asemenea că este încadrat în câmpul muncii și atât la locul de muncă, cât și la locul de trai se caracterizează pozitiv, a recuperat integral prejudiciul material cauzat prin infracțiune. A conlucrat activ cu organul de urmărire penală, dând declarații și prezentându-se la timp la fiecare chemare a organului de urmărire penală și instanță de judecată. Inculpatul a mai relatat în cererea de apel că corectarea sa este posibilă fără a fi supus izolării de societate și fără aplicarea față de el a pedepsei cu închisoarea. La fel, inculpatul a considerat că instanța de fond la pronunțarea sentinței și individualizarea pedepsei nu a ținut cont de circumstanțele sus enunțate pentru a aplica o pedeapsă echitabilă, nu a reținut prezența tuturor circumstanțelor atenuante, că circumstanțe agravante nu au fost stabilite. Apelantul a indicat că concluziile despre vinovăția persoanei în săvârșirea unei infracțiuni nu pot întemeiate pe presupuneri, toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, în conformitate cu legislația, se interpretează în favoarea inculpatului, solicitând ca instanța de judecată să aprecieze corect toate probele prezentate, atât în 2 partea acuzării, cât și din partea apărării, precum și toate încălcările depistate comise de către organul de urmărire penală, luându-le în considerație pe toate ca o circumstanță excepțională și să-i stabilească pedeapsa în formă de amendă.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 septembrie 2015, apelul declarat de inculpatul Rasțvetaev Evgheni, a fost respins, ca fiind nefondat și menținută sentința fără modificări. 4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că, prima instanță a stabilit corect starea de fapt ce corespunde probelor din dosar, care au fost apreciate corect, instanța de fond încadrând just acțiunile inculpatului Rasțvetaev Evgheni în baza dispozițiilor art. 190 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal, adică a comis escrocheria - dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, cu cauzarea de daune în proporții considerabile și cu folosirea situației de serviciu. Prin justificarea probelor cercetate, instanța de apel a considerat dovedită cu certitudine vinovăția inculpatului Rasțvetaev Evgheni în comiterea infracțiunii incriminate. Fiind audiat în instanța de apel, Rasțvetaev Evgheni a declarat că susține integral declarațiile depuse în cadrul primei instanțe, relatând că recunoaște integral vina în cele incriminate, dar consideră că pedeapsa care i-a fost aplicată de către prima instanță este prea aspră în coraport cu fapta sa. Fiind audiat în prima instanță, inculpatul Rasțvetaev Evgheni nu a recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate, declarând că a activat din anul 2002 la Primăria mun. Chișinău ca specialist al Secției Administrare și Exploatarea Resurselor Informaționale și ulterior a devenit șef al acestei secții. Cu partea vătămată a făcut cunoștință în legătură cu serviciul și anume ce viza plasarea rețelelor de internet sub formă de Wi-Fi. Astfel, cererea dată a fost amânată în legătură cu lipsa surselor financiare. La începutul perioadei de iarnă 2012, în jurul orelor 18.00-19.00, după serviciu, a sosit la oficiul SRL „Itns.Net" care se află în mun. Chișinău în fosta clădire a uzinei „Mezon”. A mai declarat că Primăria mun. Chișinău avea nevoie de camere video pentru instalare. Însă cum era la început de an, bugetul municipal nu era încă aprobat și prin urmare s-a apropiat la SRL „Itns.Net” în baza procurii pe care a luat-o de la contabilitatea Primăriei mun. Chișinău. În rezultat, a luat 3 camere video, 3 suporturi la ele și un swich, modelele nu-și amintește. Astfel, în birou se afla Serghei Ianciuc cu contabilul cărora le-a dat procura. Ei au notificat cele procurate de el, i-au eliberat facturile fiscale în sumă aproximativ de 49.000 lei. Echipamentele sus-menționate au fost împachetate în cutii după care au ieșit afară să comande un taxi. Ulterior cu bunurile eliberate a plecat cu taxiul la Primărie, unde și a lăsat marfa, apoi peste 3-4 zile a venit la el o persoană pe nume Evgheni cu care activa pe alte contracte, și având datorii către el, acesta a luat marfa ca gaj si a plecat. El a declarat acestea la Comisariatul de poliție, fiind intentat un alt dosar pe cazul respectiv. 3 A explicat că nu a achitat prejudiciul părțiii vătămate pentru marfa achiziționată, însă urma să achite în termen de 1 lună, până când trebuiau sa fie perfectate documentele. A mai indicat că el a dat documentele la contabilitate. În prezent a fost suspendat din funcție în legătură cu cazul dat. A considerat că marfa indicată de la SRL „Itns.Net” se afla la Evgheni, omul care le-a luat de la dânsul. E1 i-a spus părții vătămate că banii vor fi în scurt timp. Probabil că contabilitatea Primăriei nu a înțeles pentru care contract se solicita procura. A mai explicat că orice marfă achiziționată pentru Primărie se înregistrează, deoarece în fiecare an se face inventarierea. La acel moment marfa nu a fost înregistrată. Din punct de vedere documentar, nu poate prezenta careva acte precum că marfa a fost achiziționată și înregistrată la Primărie. E1 a venit la contabilitatea Primăriei mun. Chișinău și le-a spus că trebuie să procure camere video, apoi d-na Raisa din contabilitate a sunat la contabilul-șef să-i dea acordul și aceasta din urmă a acceptat. Procura i-a eliberat-o cei de la secția de contabilitate. E1 l-a sunat în prealabil pe Serghei de la SRL „Itns.Net” despre procurarea mărfii. În procură nu era indicat ce marfă trebuia de procurat. La contabilitate a prezentat factura fiscală în sumă de 49 000 lei. A mai declarat că avea să fie perfectat contractul ulterior și în baza acestuia aveau să se transfere banii. Însă el nu avut intenția de a însuși camerele video. Ulterior, la faza dezbaterilor judiciare în ultimul cuvânt inculpatul Rasțvetaev Evgheni s-a căit sincer de cele comise și a indicat că regretă cele întâmplate. Necătînd la faptul că inculpatul Rasțvetaev Evgheni, a recunoscut pe deplin în instanța de apel, vina acestuia în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal i-a fost dovedită atât prin probele administrate, cercetate de către prima instanță, cercetate suplimentar și verificate în ședința instanței de apel și anume : declarațiile părții vătămate Ianciuc Serghei, administratorul SRL „Itns.Net”, declarațiile martorilor Galici Evghenii, Ianciuc Oleg, Cravcenco Valerii, Zaporojan Raisa, Șaragov Cornelia, cât și prin probele scrise cercetate de instanța de fond și verificate de instanța de apel și anume: - demersul lui Ianciuc Sergiu, verificat în instanța de apel, în care ultimul solicită de a atrage la răspundere penală pe Rasțvetaev Evgheni Evgheni (f. d. 5, vol. I); - copia delegației seria AA nr. 895410 din 27.02.2012, verificată în instanța de apel (f.d.10, vol. I); - copia facturii fiscale din 01.03.2012, verificată în instanța de apel (f. d. 11, vol. I); - copia actului de predare-primire din 27.02.2012, verificată în instanța de apel (f. d. 12, vol. I); - nota informativă de la Direcția Generală A.U.R.F. din cadrul Consiliului mun. Chișinău, verificată în instanța de apel (f. d. 16-17, vol. I). Astfel, instanța de apel audiind participanții la proces, verificând prin prisma art. 101 Cod de procedură penală probele administrate la etapa de urmărire penală și cercetare judecătorească în prima instanță și verificate de instanța de apel a constatat că prima 4 instanță a stabilit o corectă situație de fapt, dând faptelor reținute în sarcina inculpatului încadrarea juridică corespunzătoare, și anume comiterea de către Rasțvetaev Evgheni a infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal, adică a comis escrocheria, conform indicilor dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, cu cauzarea de daune în proporții considerabile și cu folosirea situației de serviciu. Instanța de apel a menționat că la stabilirea pedepsei, prima instanță a ținut cont de gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, că infracțiunea săvârșită de Rasțvetaev Evgheni face parte din categoria infracțiunilor grave, de persoana vinovatului și de circumstanțele cauzei, de faptul că vina nu a recunoscut-o, că prejudiciul cauzat 1-a restituit ulterior în cadrul examinării cauzei, că la locul de trai se caracterizează pozitiv, la evidența medicului psihiatru și medicului narcolog nu se află. Drept circumstanțe atenuante pentru inculpat a fost reținută recuperarea integrală și înlăturarea prejudiciul cauzat, iar circumstanțe agravante nu au fost stabilite. Ținând cont de scopul legii penale, anume de prevenirea de săvârșirea de noi infracțiuni, atât din partea inculpatului cât și a altor persoane, corectarea și reeducarea condamnatului, ținând cont că inculpatul a conștientizat pericolul faptei comise, nu prezintă pericol social, instanța de fond a considerat rațional și echitabil de aplicat inculpatului Rasțvetaev Evgheni pedeapsa sub formă de închisoare în limita prevăzută de art. 190 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal, constatând că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă, însă fără izolarea reală de societate, suspendând condiționat pedeapsa în temeiul art. 90 Cod penal cu acordarea unui termen de probă suficient pentru corectare și reeducare, în interiorul căruia inculpatul prin purtare exemplară și muncă cinstită să confirme încrederea acordată, aplicându-i pedeapsă complimentară în limitele legii. Astfel, instanța de apel a apreciat critic argumentele apelantului precum că prima instanță nu a luat în considerație ansamblul de circumstanțe ale cauzei și nu a individualizat corect pedeapsa aplicată, deoarece pedeapsa a fost determinată, individualizată și stabilită corect, având în considerație ansamblul de împrejurări ce caracterizează inculpatul și infracțiunea. De asemenea, instanța de apel a respins afirmațiile inculpatului precum că încălcările admise la urmărirea penală urmează a fi interpretate ca circumstanță excepțională ce i-ar micșora pedeapsa, deoarece nu au fost constatate careva încălcări procesuale admise la faza urmăririi penale, dar nici inculpatul nu a contestat careva acțiuni ale organului de urmărire penală. Totodată, instanța de apel a respins și argumentul lui Rasțvetaev Evgheni cu privire la faptul că a fost apreciată greșit calitatea victimei, precum că urma să fie desemnată în calitate de victimă Direcția Generală Arhitectură, Urbanism, Relații Funciare, și nu SRL „Itns.NET”. În acest sens, instanța de apel a reținut că potrivit art. 58 Cod de procedură penală, se 5 consideră victimă orice persoană fizică sau juridică căreia, prin infracțiune, i-au fost aduse daune morale, fizice sau materiale. Victima are un interes în cadrul procesului penal și este interesată în rezultatele acestuia. În speță, s-a constatat cu certitudine că în urma acțiunilor intenționate ale lui Rasțvetaev Evgheni, SRL „Itns. NET” a suportat prejudicii materiale în mărime de 49534 lei, prin urmare organul de urmărire penală a determinat corect calitatea procesuală a persoanei juridice nominalizate. Instanța de apel a considerat neîntemeiate și argumentele apelantului referitor la faptul că prima instanță nu a luat în considerație că este încadrat în câmpul muncii, că anterior nu a fost judecat, se caracterizează pozitiv la locul de trai, a recuperat integral prejudiciul, contribuirea activă la descoperirea infracțiunii. În acest sens, s-a precizat că prima instanță a accentuat în mod justificat că inculpatul inițial nu a recunoscut vina în comiterea infracțiunii în cadrul primei instanțe, că a reparat prejudiciul după ce cauza penală a fost trimisă în instanța de judecată, însă a luat în considerație la determinarea pedepsei circumstanța atenuantă - repararea integrală a prejudiciului. Totodată, instanța de apel a precizat că în conformitate cu pct. 3 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 8 din 11.2013 cu privire la unele chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei penale, în conformitate cu principiul individualizării pedepsei (art.7 CP) în coroborare cu criteriile generale de individualizare a pedepsei inserate la art.75 alin. (l) Cod penal, instanța de judecată aplică pedeapsă luând în considerare caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul și scopul celor comise, persoana celui vinovat, caracterul și mărimea daunei prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea, ținându-se cont de influența pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. În același context pct. 11 al Hotărârii nominalizate statuează că instanțele de judecată trebuie să studieze multilateral, în deplină măsură și obiectiv, toate circumstanțele și datele care caracterizează atât negativ, cât și pozitiv persoana inculpatului și care au o importanță esențială pentru stabilirea categoriei și mărimii pedepsei. Instanța de apel a menționat că prima instanță a aplicat o pedeapsă în limitele Părții Speciale ale Codului penal - art. 190 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal și în conformitate cu Partea Generală a acestui act normativ. Pedeapsa a fost stabilită inculpatului cu respectarea prevederilor art. 61-62, 75- 76, 78, 90 Cod penal în limita sancțiunii normelor penale în baza căreia a fost declarat vinovat, ținându-se seama de criteriile generale de individualizare ale pedepsei, de gradul pericolului social al infracțiunii comise, de persoana acestuia și de toate circumstanțele cauzei, care agravează ori atenuează răspunderea. Astfel, instanța de apel a conchis că pedeapsa aplicată inculpatului este determinată și individualizată conform prevederilor legale și nu există nici un temei pentru a aplica lui Rasțvetaev Evgheni o pedeapsă mai blândă, sub formă de amendă.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către inculpatul Rasțvetaev Evgheni, prin care a indicat temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 1), 6 6), 8), 11), 12) Cod de procedură penală, a solicitat casarea hotărârilor judecătorești, cu pronunțarea unei noi decizii, prin care să fie încetat procesul penal împotriva lui Rasțvetaev Evgheni. În textul și motivarea cererii de recurs recurentul a invocat următoarele motive : - nu au fost respectate dispozițiile privind competența după calitatea persoanei (temei prevăzut de art. 427 alin. (1) pct.1) CPP). Referitor la aceasta recurentul declară cu fermitate că în cadrul urmăririi penale efectuate în afara termenului legal prevăzut de prevederile legale art. art. 266, 269, 275 Cod de procedură penală, nici organul de urmărire penală, nici judecătorul instanței de fond, nici completul de judecată al instanței de apel nu a luat în seamă faptul că s-a invocat temeiul ilegalității sentinței prin aceea că în cadrul urmăririi penale de către organul de urmărire a fost greșit apreciată calitatea victimei, părții vătămate, părții civile la caz, fiind recunoscută victima, parte vătămată, parte civilă o altă persoană juridică, decât cea care trebuie să fie recunoscută; - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței (temei prevăzut de art.427 alin. (1) pct. 6) CPP); Atât instanța de fond, cât și instanța de apel nu au examinat și nu s-au pronunțat nici cum referitor la cererile apărătorul inculpatului, Găulică Andrei, cereri depuse spre examinare în cadrul înaintării cererii de apel: - cererea de modificare a sentinței primei instanțe pentru inculpatul E. Rasțvetaev în sensul pronunțării unei hotărâri, dar cu atragerea la răspundere penală prin amendarea inculpatului, în legătură cu erorile procedurale depistate în cadrul urmăririi penale și anume: a) de către organul de urmărire penală incorect a fost apreciată victima, partea vătămată, partea civilă; b) de către organul de urmărire penală incorect a fost efectuată calificarea acțiunilor lui E. Rasțvetaev în baza art. 190 alin. (2) Cod penal, dar corect ar fi în baza art. 191 alin. (2) Cod penal; c) urmărirea penală s-a efectuat de organul de urmărire penală ce nu era în drept să efectueze la acest caz urmărire penală, deoarece partea vătămată, civilă este Direcția Generală Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare care a eliberat lui Rasțvetaev delegația nr. AA895410 în baza căreia ultimul a ridicat de la S.C. ,,ITNS.NET,, SRL utilaj în sumă de 49 534 lei; - nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde; 7 - hotărârile judecătorești sunt afectate și de eroarea de drept prevăzută la pct. 11) art. 427 Cod de procedură penală „există o cauză de înlăturare a răspunderii penale”. Recurentul menționează că organul de urmărire penală, deși încă la faza urmăririi penale, având în vedere alin. 2-3 art. 251 CPP încălcarea prevederilor legale referitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, atrage nulitatea actului procedural și nu se înlătura în nici un mod având ca urmare încetarea procesului penal, iar art. 332 CPP prevede că în cazul în care pe parcursul judecării cauzei se constată unul din temeiurile prevăzute la art. 275 pct. 5-9, art. 285 alin. (l) pct. 1-2, 4-5 CPP atunci instanța prin sentință motivată, încetează procesul penal în cauza respectivă, urma să adopte o soluție de refuz în pornirea urmăririi penale. Soluția de încetare a urmăririi penale a fost o obligație a procurorului în faza de punere sub învinuire a persoanei, dar care a fost vădit neglijat de procuror, fiind încălcat un drept constituțional - dreptul de a nu derula un proces penal atunci când legea nu mai permite.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11 Cod de procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat, solicitînd declararea inadmisibilității acestuia, din motiv că potrivit art. 430 Cod de procedură penală recurentul este obligat să indice temeiurile prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală și în ce constă problema de drept de importanță generală abordată în cauză, care este eroarea de drept comisă de instanță ce duce la casarea hotărârii. Astfel, recurentul solicită încetarea procesului penal considerând că au fost comise încălcări de procedură. La fel, procurorul indică că din materialele cauzei rezultă că acțiunile efectuate sunt legale și nu au fost admise încălcarea anumitor prevederi ale legii procesual penale, ce ar fi condiționat comiterea unor erori grave de drept. A mai adăugat că urmărirea penală a fost exercitată după competență de către Procuratura sec. Rîșcani, mun. Chișinău.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, ținând seama de opinia procurorului expusă în referință, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat. În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, recursul împotriva deciziilor pronunțate de instanțele de apel se declară în termen de 30 de zile de la data pronunțării deciziei. În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recurs ordinar în termen. 8 Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de recurent. Autorul recursului invocă ca temeiuri prevederile art. 427 alin. (1) pct. 1), 6), 8), 11) și 12) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când nu au fost respectate dispozițiile privind competența după calitatea persoanei, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde, persoana condamnată a fost judecată anterior în mod definitiv pentru aceeași faptă sau există o cauză de înlăturare a răspunderii penale, sau aplicarea pedepsei a fost înlăturată de o nouă lege sau anulată de un act de amnistie, a intervenit decesul inculpatului ori a intervenit împăcarea părților în cazul prevăzut de lege, sau faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită. Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține că temeiurile invocate de recurent nu sunt acceptate, invocând în acest context următoarele. În opinia Colegiului penal, instanța de apel, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar, verificându-le sub aspectul pertinenții și concludenții, atât pe cele obținute în procesul urmăririi penale cât și în cadrul ședințelor de judecată, cât ale apărării atât și ale acuzării, fapt ce face, ca concluzia despre vinovăția inculpatului Rasțvetaev Evgheni privind săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal, să fie întemeiată și legală. Colegiul penal constată că, motivele invocate de inculpatul Rasțvetaev Evgheni, nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorii de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel. Prin urmare, instanța de recurs apreciază critic argumentul invocat de recurent precum că în cadrul urmării penale a fost greșit apreciată calitatea victimei, părții vătămate, părții civile, fiind recunoscută în aceste calități o altă persoană juridică, or, corect instanța de apel a remarcat că potrivit art. 58 alin. (1) Cod de procedură penală, se consideră victimă orice persoană fizică sau juridică căreia, prin infracțiune, i-au fost aduse daune morale, fizice sau materiale. Victima are un interes în cadrul procesului penal și este interesată în rezultatele acestuia. Astfel, în speță s-a constat cu certitudine că în urma acțiunilor intenționate ale lui Rasțvetaev Evgheni, SRL „Itns. NET” a suportat prejudicii materiale în mărime de 49534 9 lei, prin urmare organul de urmărire penală a determinat corect calitatea procesuală a persoanei juridice nominalizate. Colegiul penal menționează că temeiul invocat de recurent stipulat la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală – „ instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței” nu s-a confirmat în speța dată, este pur declarativ și constituie opinia subiectivă a recurentului, și sub acest aspect urmează de reținut că instanța de apel în motivarea deciziei sale s-a condus cu strictețe de exigențele art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală, pronunțându-se asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar dispozitivul deciziei corespunde în totalmente cu partea motivată și normele legale indicate în aceasta. Cât privește motivele recurentului precum că de către organul de urmărire penală incorect a fost efectuată calificarea acțiunilor, nu au fost întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, precum și faptul că de către organul de urmărire penală a fost încălcată competența după materie, instanța de recurs le apreciază la fel, pur declarative și lipsite de suport probant. Or, potrivit art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, temeiurile menționate la alin. (1) pot fi invocate în recurs doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în instanța de apel, astfel, reieșind din textul cererii de apel (f. d. 217 – 218, vol. I) temeiurile indicate mai sus nu sunt de regăsit, cu atât mai mult că instanța de apel nu a pronunțat o nouă hotărâre în care să fi admis astfel de încălcări, prin urmare, recurentul este decăzut din dreptul de a invoca în cererea de recurs temeiurile neinvocate în cererea de apel, care nu au fost obiect de examinare în instanța de apel. Totodată, nu poate fi reținut nici argumentul recurentului precum că urmărirea penală s-a efectuat de organul de urmărire penală ce nu era în drept să efectueze urmărirea penală, or, inculpatul nu s-a folosit de dreptul său de a contesta sau de a depune plângeri împotriva acțiunilor organului de urmărire penală, mai mult ca atât nu a prezentat probe întru confirmarea situației date. Astfel, instanțele ierarhic inferioare s-au pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și de drept relevante și și-au motivat concluziile prin cumulul de probe administrate în cauză, cărora le-au dat o apreciere justă și obiectivă, prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, ceea ce contrazic argumentele aduse de recurent. Mai mult ca atît, Colegiul penal mai invocă că în apel (f.d. 217-218, vol. I) inculpatul nu a contestat vinovăția, dar a solicitat o pedeapsă mai blîndă sub formă de amendă, la ce instanța de apel corect s-a expus în decizia adoptată (f.d. 12-24, vol. II). 10 Reieșind din circumstanțele menționate, Colegiul penal conchide, că hotărârea atacată este legală și întemeiată, iar recursul ordinar declarat de către inculpatul Rasțvetaev Evgheni urmează a fi declarat inadmisibil, deoarece este vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Rasțvetaev Evgheni, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 septembrie 2015, în cauza penală privindu-l pe Rasțvetaev Evgheni Evgheni, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 03 noiembrie 2016. Președinte Ursache Petru Judecătorii Timofti Vladimir Toma Nadejda 11