1ra-864/15 — art. 186 alin. 2 lit. c, d, 287 alin. 3 CP

Dosarul 1ra-864/15

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D EC IZI E

05 august 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte - Petru Ursache,

Judecătorii - Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

inculpatul Matveev Grigorii, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei

Orhei din 23 iulie 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

18 martie 2015, în cauza penală în privința lui

Matveev Grigorii Valerii, născut la

24.03.1975, originar din or. Orhei, domiciliat

pînă la reținere în s. Chiperceni, r-nul Orhei.

Termenul de examinare a cauzei:

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.l1) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

recunoscut vinovat în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 186 alin. (2), lit.

c), d) și art. 287 alin. (3) Cod penal și cu aplicarea art. 82 Cod penal, i-a fost

stabilită pedeapsă:

- în baza art. 186 alin. (2), lit. c), d) Cod penal - 2 ani închisoare;

- în baza art. 287 alin. (3) Cod penal - 4 ani închisoare.

Conform art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul

parțial al pedepselor aplicate i sa stabilit pedeapsă definitivă - 5 ani închisoare,

cu executare în penitenciar de tip închis.

Acțiunile civile înaintate de părțile vătămate Veveriță L. și Sandu O. au

fost admise în principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite

să hotărască instanța în ordinea procedurii civile.

orei 2300, Matveev Gr., din intenții huliganice, încălcînd grosolan ordinea publică

și manifestînd o vădită lipsă de respect față de societate, urmărind manifestarea

bravurii și a forței grosolane, cu scopul de a-i înjosi onoarea și demnitatea părții

vătămate Sandu O. aflîndu-se pe strada din s. Chiperceni, r-nul Orhei în prezența

1

altor persoane, i-a aplicat părții vătămate Sandu O. lovituri cu pumnii și

picioarele în regiunea capului și peste diferite părți ale corpului, după care cu un

cuțit i-a aplicat o lovitură în regiunea gîtului, pricinuindu-i victimei potrivit

raportului de expertiză medico-legală nr. 182/D din 11.06.2013, vătămări corporale

ușoare, cu dereglarea sănătății de scurtă durată, (f.d. 46 vol. II).

Tot el, la 13.08.2013, în jurul orei ora 0900, acționînd în scopul sustragerii

bunurilor altei persoane, a pătruns prin geam în domiciliul ce aparține părții

vătămate Veveriță L., situat în s. Chiperceni, r-nul Orhei, de unde pe ascuns a

sustras bani în sumă de 1 250 lei, un lanț din aur cu cruciuliță, o pereche de cercei

din aur de formă rotundă, o pereche de cercei din aur de formă ovală, o pereche

de cercei din aur sub formă de romb, un aparat de fotografiat de model

„Konika”, cauzîndu-i părții vătămate un prejudiciu material în proporții

considerabile în sumă totală de 18 350 lei.

solicitat admiterea apelului, casarea sentinței în partea ce ține de încadrarea

acțiunilor sale în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, solicitînd recalificarea

acțiunilor în baza art. 287 alin. (2) Cod penal.

În motivarea cerințelor sale a invocat următoarele:

- nu este de acord cu stabilirea cuantumului acțiunii civile;

- a fost învinuit și judecat incorect în baza art. 186 alin. (2) și art. 287 alin.

(3) Cod penal.

fost respins ca nefondat apelul inculpatului, și menținută fără modificări

hotărîrea contestată.

analizînd probele administrate în cursul urmăririi penale și în cadrul cercetării

judecătorești a stabilit o corectă situație de fapt, dînd faptelor reținute în sarcina

inculpatului Matveev Gr. încadrarea juridică corespunzătoare, și anume art. 186

alin. (2), lit. c) și d) Cod penal - furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei

persoane, săvârșit prin pătrundere în locuință și cu cauzarea de daune în proporții

considerabile și art. 287 alin. (3) Cod penal - huliganismul agravat, adică încălcarea

grosolană a ordinii publice, cu exprimarea vădită a lipsei de respect față de societate,

acțiuni care prin conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, însoțite de

aplicarea obiectelor pentru vătămarea integrității corporale sau sănătății.

Cu referire la acțiunea civilă înaintată și la dezacordul inculpatului cu

sumele solicitate de către părțile vătămate, instanța de apel a constatat că,

pretenția inculpatului este neîntemeiată, atîta timp cît prima instanță nu s-a

expus asupra cuantumului despăgubirilor materiale care urmează a fi încasate

de la inculpatul Matveev Gr. în beneficiul părților vătămate, ci a admis în

2

principiu acțiunea civilă, iar cuantumul despăgubirilor urmează a fi stabilit de

către instanța civilă.

Critica adusă de către inculpat cu privire la faptul că, dînsul nu avea un

cuțit și nu l-a tăiat la gît pe Sandu O., nu a putut fi reținută de către instanța de

apel, or, contrariul acestei poziții sa confirmat prin: declarațiile părții vătămate

Sandu O. (f.d.121 vol. II); declarațiile martorului Romanovici L. (f.d. 123 vol. II);

procesul-verbal de cercetare la fața locului din 27 mai 2013 (f.d. 7-13 vol. II); raportul de

constatare medico-legală nr. 257 din 30.05.2013 (f.d. 44 vol. II); raportul de expertiză

medico-legală nr. 182/D din 14.06.2013 (f.d. 46 vol. II).

Inculpatul Matveev Gr. și-a exprimat dezacordul și cu privire la faptul că

instanța de fond a indicat că, ultimul își recunoaște parțial vina, ceea ce consideră

că, este incorect, instanța de apel a reținut în acest sens că, instanța de fond a

indicat faptul că, inculpatul Matveev Gr. vina în săvârșirea infracțiunii de furt a

recunoscut-o pe deplin, iar vina în săvîrșirea infracțiunii de huliganism a

recunoscut-o parțial, și anume că, l-a lovit pe partea vătămată Sandu O. cu

pumnul de două ori în față, însă nu avea cuțit și nu l-a tăiat la gît pe ultimul.

Prin procesul-verbal de audiere a învinuitului Matveev Gr. din 29.06.2013

se atestă că, ultimul a recunoscut parțial vina în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 287 alin. (3) Cod penal. A recunoscut că i-a aplicat lui Sandu O. două

lovituri cu pumnul, una în regiunea pieptului și una în regiunea nasului. Cuțit

asupra sa nu a avut și nu l-a tăiat pe Sandu O., în regiunea gîtului, (f.d. 77 vol. II).

Instanța de apel a constatat că, procesul-verbal de audiere din 29.06.2013 a

fost semnat de inculpatul Matveev Gr., care a fost asistat de avocat, iar careva

obiecții asupra procesului-verbal nu au fost formulate.

Totodată, instanța de apel analizînd declarațiile inculpatului Matveev Gr.

date în cadrul ședinței de judecată în instanța de fond a atestat faptul că,

inculpatul a recunoscut faptul că, l-a lovit pe partea vătămată cu pumnul de

două ori în față. A menționat că, nu i-a aplicat lovituri cu cuțitul lui Sandu O. și

nu a avut cuțit la el. Declarațiile date de inculpatul Matveev Gr. au fost semnate

de către acesta, iar careva obiecții nu au fost formulate.

În cadrul ședinței de judecată în instanța de apel, inculpatul Matveev Gr. a

relatat aceleași evenimente ca și în instanța de fond.

Instanța de apel a constatat că, inculpatul Matveev Gr. a recunoscut parțial

vina în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal,

nerecunoscînd faptul că, a avut cuțit la el și l-a tăiat pe Sandu O. în regiunea

gîtului, iar careva temeiuri de a considera că, instanța de fond nemotivat și

incorect a indicat că inculpatul Matveev Gr. a recunoscut parțial vina în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal, nu au fost

stabilite.

3

inculpatul Matveev Gr., care fără a invoca vre-un temei de drept din cele

prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, cu referire la

circumstanțele de fapt ale cauzei, solicită casarea acestora, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri în privința sa.

În susținerea cerințelor sale, a invocat că, martorii audiați în cauza penală

au fost influențați psihic de către partea acuzării și organul de urmărire penală.

În primă instanță și instanța de apel nu au fost verificate toate probele care

demonstrează nevinovăția sa.

declarat, considerînd că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil, deoarece nu

îndeplinește cerințele de conținut prevăzute de art. 430 pct. 5) Cod de procedură

penală.

7.1. Au depus referință și părțile vătămate Sandu O. și Veveriță L., care au

solicitat respingerea recursului declarat și menținerea deciziei instanței de apel

fără modificări.

împotriva hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, în baza celor invocate în

recurs și în raport cu materialele dosarului, Colegiul penal conchide asupra

inadmisibilității acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, în baza temeiurilor expres prevăzute de acest

articol.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide inadmisibilitatea recursului ordinar în cazul în care constată că

acesta nu corespunde cerințelor de conținut, conform prevederilor art. 430 Cod

de procedură penală.

Art. 430 Cod de procedură penală, stipulează cerințele, cărora trebuie să

corespundă cererea de recurs, în special, textul recursului trebuie să conțină

argumentarea ilegalității hotărîrii atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute în

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală (unul sau mai multe din acestea) și cu

invocarea problemei de drept ce persistă în cauză, indicînd care este eroarea

comisă de instanță. Suplimentar instanța de recurs examinează cauza numai în

limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală, fiind în drept

să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnaților.

Cerințele nominalizate, deși sunt obligatorii, nu au fost respectate de către

recurent.

4

Colegiul penal, verificînd motivele recursului declarat, constată că

inculpatul Matveev Gr., în argumentarea recursului, face trimitere la o serie de

evenimente care în viziunea recurentului sunt încălcări procedurale, admise de

instanțe la judecarea cauzei în privința sa, însă nu specifică concret temeiul

prevăzut de legea procesuală la utilizarea acestei căi de atac, și anume, nu descrie

care este eroarea de drept din cele enumerate în art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, care s-a comis la judecarea cauzei de către instanța de apel și

în ce constă esența erorii respective.

Astfel, în cazul în care autorul nu invocă concret în recurs temeiul pe care

se bazează, din cele reglementate de norma procesuală penală, un asemenea

recurs se consideră ca fiind necorespunzător după conținut, deoarece nu

îndeplinește exigențele prevăzute de pct. 5) a art. 430 Cod de procedură penală și

urmează a fi respins ca inadmisibil.

Or, Colegiul penal constată că recursul ordinar declarat de inculpat, nu

întrunește condițiile legale de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă

să completeze recursul inculpatului cu circumstanțe de drept, care l-ar justifica

sub acest aspect, întrucît potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în

favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii.

Astfel, statuînd asupra faptului că autorul recursului a invocat cu totul alte

argumente care nu-și găsesc reflectare în temeiurile prevăzute în art. 427 alin. (1)

Cod de procedură penală, și anume că, instanțele judecătorești nu au dat o

apreciere corectă probelor administrate pe cauza respectivă, astfel fiind

pronunțate hotărîri ilegale de către instanța de fond și cea de apel, prin care

inculpatul Matveev Gr. a fost greșit condamnat pe capătul de învinuire imputat

în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, Colegiul conchide că acestea nu sunt erori de

drept, care ar putea duce la casarea unei hotărâri judecătorești.

Mai mult ca atît, referitor la chestiunea de apreciere a probelor dată de

instanțele ierarhic inferioare, Colegiul menționează că procedura de apreciere a

probelor ține de starea de fapt a cauzei, iar stabilirea acesteia este de competența

instanței de fond. Prin urmare, în lumina jurisprudenței constante a Colegiului

penal al Curții Supreme de Justiție, se reține că regula generală, desprinsă din

dispozițiile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că la etapa de

judecare a recursului ordinar instanța de recurs verifică erorile de drept, comise

de instanțele de fond și de apel, în baza temeiurilor stipulate expres de norma

respectivă, dar nu apreciază sau face o reapreciere a stării de fapt reținute în

speță.

Deoarece temeiurile pentru recurs ordinar sînt expres și limitativ stipulate

în lege, rezultă că motivarea recursului trebuie să se refere numai la acestea, cu

5

indicarea expresă a temeiurilor pe care se întemeiază, astfel recurentul nu a

respectat aceste cerințe obligatorii.

În speță, recurentul la întocmirea recursului nu a îndeplinit toate

dispozițiile prevăzute la art. 430 Cod de procedură penală, și în situația dată se

impune, inadmisibilitatea recursului ordinar declarat, pe motiv, că acesta nu

îndeplinește cerințele de conținut.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Matveev

Grigorii, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18

martie 2015, în cauza penală în privința lui Matveev Grigorii Valerii, deoarece

nu îndeplinește cerințele de conținut, prevăzute în art. 430 pct. 5) Cod de

procedură penală.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 26 august 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

6