1ra-864/15 — Art. 186 alin. 2 lit. c, d, 287 alin. 3 CP

Prin sentința Judecătoriei Orhei din 23.07.2014, Matveev Gr. a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 186 alin. (2), lit. c), d) și art. 287 alin. (3) Cod penal și cu aplicarea art. 82 Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsă: - în baza art. 186 alin. (2), lit. c), d) Cod penal - 2 ani închisoare; - în baza art. 287 alin. (3) Cod penal - 4 ani închisoare. Conform art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor aplicate i sa stabilit pedeapsă definitivă - 5 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis. Acțiunile civile înaintate de părțile vătămate Veveriță L. și Sandu O. au fost admise în principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța în ordinea procedurii civile.

Pentru a pronunța sentința instanța a reținut că, la 27.05.2013, în jurul orei 2300, Matveev Gr., din intenții huliganice, încălcînd grosolan ordinea publică și manifestînd o vădită lipsă de respect față de societate, urmărind manifestarea bravurii și a forței grosolane, cu scopul de a-i înjosi onoarea și demnitatea părții vătămate Sandu O. aflîndu-se pe strada din s. Chiperceni, r-nul Orhei în prezența 1 altor persoane, i-a aplicat părții vătămate Sandu O. lovituri cu pumnii și picioarele în regiunea capului și peste diferite părți ale corpului, după care cu un cuțit i-a aplicat o lovitură în regiunea gîtului, pricinuindu-i victimei potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 182/D din 11.06.2013, vătămări corporale ușoare, cu dereglarea sănătății de scurtă durată, (f.d. 46 vol. II). Tot el, la 13.08.2013, în jurul orei ora 0900, acționînd în scopul sustragerii bunurilor altei persoane, a pătruns prin geam în domiciliul ce aparține părții vătămate Veveriță L., situat în s. Chiperceni, r-nul Orhei, de unde pe ascuns a sustras bani în sumă de 1 250 lei, un lanț din aur cu cruciuliță, o pereche de cercei din aur de formă rotundă, o pereche de cercei din aur de formă ovală, o pereche de cercei din aur sub formă de romb, un aparat de fotografiat de model „Konika”, cauzîndu-i părții vătămate un prejudiciu material în proporții considerabile în sumă totală de 18 350 lei.

Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul Matveev Gr., care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței în partea ce ține de încadrarea acțiunilor sale în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, solicitînd recalificarea acțiunilor în baza art. 287 alin. (2) Cod penal. În motivarea cerințelor sale a invocat următoarele: - nu este de acord cu stabilirea cuantumului acțiunii civile; - a fost învinuit și judecat incorect în baza art. 186 alin. (2) și art. 287 alin. (3) Cod penal.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18.03.2015, a fost respins ca nefondat apelul inculpatului, și menținută fără modificări hotărîrea contestată.

Instanța de apel și-a argumentat soluția prin aceea că, instanța de fond, analizînd probele administrate în cursul urmăririi penale și în cadrul cercetării judecătorești a stabilit o corectă situație de fapt, dînd faptelor reținute în sarcina inculpatului Matveev Gr. încadrarea juridică corespunzătoare, și anume art. 186 alin. (2), lit. c) și d) Cod penal - furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșit prin pătrundere în locuință și cu cauzarea de daune în proporții considerabile și art. 287 alin. (3) Cod penal - huliganismul agravat, adică încălcarea grosolană a ordinii publice, cu exprimarea vădită a lipsei de respect față de societate, acțiuni care prin conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, însoțite de aplicarea obiectelor pentru vătămarea integrității corporale sau sănătății. Cu referire la acțiunea civilă înaintată și la dezacordul inculpatului cu sumele solicitate de către părțile vătămate, instanța de apel a constatat că, pretenția inculpatului este neîntemeiată, atîta timp cît prima instanță nu s-a expus asupra cuantumului despăgubirilor materiale care urmează a fi încasate de la inculpatul Matveev Gr. în beneficiul părților vătămate, ci a admis în 2 principiu acțiunea civilă, iar cuantumul despăgubirilor urmează a fi stabilit de către instanța civilă. Critica adusă de către inculpat cu privire la faptul că, dînsul nu avea un cuțit și nu l-a tăiat la gît pe Sandu O., nu a putut fi reținută de către instanța de apel, or, contrariul acestei poziții sa confirmat prin: declarațiile părții vătămate Sandu O. (f.d.121 vol. II); declarațiile martorului Romanovici L. (f.d. 123 vol. II); procesul-verbal de cercetare la fața locului din 27 mai 2013 (f.d. 7-13 vol. II); raportul de constatare medico-legală nr. 257 din 30.05.2013 (f.d. 44 vol. II); raportul de expertiză medico-legală nr. 182/D din 14.06.2013 (f.d. 46 vol. II). Inculpatul Matveev Gr. și-a exprimat dezacordul și cu privire la faptul că instanța de fond a indicat că, ultimul își recunoaște parțial vina, ceea ce consideră că, este incorect, instanța de apel a reținut în acest sens că, instanța de fond a indicat faptul că, inculpatul Matveev Gr. vina în săvârșirea infracțiunii de furt a recunoscut-o pe deplin, iar vina în săvîrșirea infracțiunii de huliganism a recunoscut-o parțial, și anume că, l-a lovit pe partea vătămată Sandu O. cu pumnul de două ori în față, însă nu avea cuțit și nu l-a tăiat la gît pe ultimul. Prin procesul-verbal de audiere a învinuitului Matveev Gr. din 29.06.2013 se atestă că, ultimul a recunoscut parțial vina în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal. A recunoscut că i-a aplicat lui Sandu O. două lovituri cu pumnul, una în regiunea pieptului și una în regiunea nasului. Cuțit asupra sa nu a avut și nu l-a tăiat pe Sandu O., în regiunea gîtului, (f.d. 77 vol. II). Instanța de apel a constatat că, procesul-verbal de audiere din 29.06.2013 a fost semnat de inculpatul Matveev Gr., care a fost asistat de avocat, iar careva obiecții asupra procesului-verbal nu au fost formulate. Totodată, instanța de apel analizînd declarațiile inculpatului Matveev Gr. date în cadrul ședinței de judecată în instanța de fond a atestat faptul că, inculpatul a recunoscut faptul că, l-a lovit pe partea vătămată cu pumnul de două ori în față. A menționat că, nu i-a aplicat lovituri cu cuțitul lui Sandu O. și nu a avut cuțit la el. Declarațiile date de inculpatul Matveev Gr. au fost semnate de către acesta, iar careva obiecții nu au fost formulate. În cadrul ședinței de judecată în instanța de apel, inculpatul Matveev Gr. a relatat aceleași evenimente ca și în instanța de fond. Instanța de apel a constatat că, inculpatul Matveev Gr. a recunoscut parțial vina în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal, nerecunoscînd faptul că, a avut cuțit la el și l-a tăiat pe Sandu O. în regiunea gîtului, iar careva temeiuri de a considera că, instanța de fond nemotivat și incorect a indicat că inculpatul Matveev Gr. a recunoscut parțial vina în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal, nu au fost stabilite. 3

Împotriva hotărîrilor judecătorești nominalizate a declarat recurs ordinar inculpatul Matveev Gr., care fără a invoca vre-un temei de drept din cele prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, cu referire la circumstanțele de fapt ale cauzei, solicită casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri în privința sa. În susținerea cerințelor sale, a invocat că, martorii audiați în cauza penală au fost influențați psihic de către partea acuzării și organul de urmărire penală. În primă instanță și instanța de apel nu au fost verificate toate probele care demonstrează nevinovăția sa.

Procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat, considerînd că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil, deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut prevăzute de art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală. 7.1. Au depus referință și părțile vătămate Sandu O. și Veveriță L., care au solicitat respingerea recursului declarat și menținerea deciziei instanței de apel fără modificări.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, în baza celor invocate în recurs și în raport cu materialele dosarului, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în baza temeiurilor expres prevăzute de acest articol. Conform art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide inadmisibilitatea recursului ordinar în cazul în care constată că acesta nu corespunde cerințelor de conținut, conform prevederilor art. 430 Cod de procedură penală. Art. 430 Cod de procedură penală, stipulează cerințele, cărora trebuie să corespundă cererea de recurs, în special, textul recursului trebuie să conțină argumentarea ilegalității hotărîrii atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală (unul sau mai multe din acestea) și cu invocarea problemei de drept ce persistă în cauză, indicînd care este eroarea comisă de instanță. Suplimentar instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnaților. Cerințele nominalizate, deși sunt obligatorii, nu au fost respectate de către recurent. 4 Colegiul penal, verificînd motivele recursului declarat, constată că inculpatul Matveev Gr., în argumentarea recursului, face trimitere la o serie de evenimente care în viziunea recurentului sunt încălcări procedurale, admise de instanțe la judecarea cauzei în privința sa, însă nu specifică concret temeiul prevăzut de legea procesuală la utilizarea acestei căi de atac, și anume, nu descrie care este eroarea de drept din cele enumerate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, care s-a comis la judecarea cauzei de către instanța de apel și în ce constă esența erorii respective. Astfel, în cazul în care autorul nu invocă concret în recurs temeiul pe care se bazează, din cele reglementate de norma procesuală penală, un asemenea recurs se consideră ca fiind necorespunzător după conținut, deoarece nu îndeplinește exigențele prevăzute de pct. 5) a art. 430 Cod de procedură penală și urmează a fi respins ca inadmisibil. Or, Colegiul penal constată că recursul ordinar declarat de inculpat, nu întrunește condițiile legale de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze recursul inculpatului cu circumstanțe de drept, care l-ar justifica sub acest aspect, întrucît potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii. Astfel, statuînd asupra faptului că autorul recursului a invocat cu totul alte argumente care nu-și găsesc reflectare în temeiurile prevăzute în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, și anume că, instanțele judecătorești nu au dat o apreciere corectă probelor administrate pe cauza respectivă, astfel fiind pronunțate hotărîri ilegale de către instanța de fond și cea de apel, prin care inculpatul Matveev Gr. a fost greșit condamnat pe capătul de învinuire imputat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, Colegiul conchide că acestea nu sunt erori de drept, care ar putea duce la casarea unei hotărâri judecătorești. Mai mult ca atît, referitor la chestiunea de apreciere a probelor dată de instanțele ierarhic inferioare, Colegiul menționează că procedura de apreciere a probelor ține de starea de fapt a cauzei, iar stabilirea acesteia este de competența instanței de fond. Prin urmare, în lumina jurisprudenței constante a Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție, se reține că regula generală, desprinsă din dispozițiile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că la etapa de judecare a recursului ordinar instanța de recurs verifică erorile de drept, comise de instanțele de fond și de apel, în baza temeiurilor stipulate expres de norma respectivă, dar nu apreciază sau face o reapreciere a stării de fapt reținute în speță. Deoarece temeiurile pentru recurs ordinar sînt expres și limitativ stipulate în lege, rezultă că motivarea recursului trebuie să se refere numai la acestea, cu 5 indicarea expresă a temeiurilor pe care se întemeiază, astfel recurentul nu a respectat aceste cerințe obligatorii. În speță, recurentul la întocmirea recursului nu a îndeplinit toate dispozițiile prevăzute la art. 430 Cod de procedură penală, și în situația dată se impune, inadmisibilitatea recursului ordinar declarat, pe motiv, că acesta nu îndeplinește cerințele de conținut.

Pentru aceste motive, în baza art. 432 alin. (1), (2) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Matveev Grigorii, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 martie 2015, în cauza penală în privința lui Matveev Grigorii Valerii, deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut, prevăzute în art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală. Decizia este irevocabilă, publicată integral la 26 august 2015. Președinte Petru Ursache Judecătorii Constantin Alerguș Vladimir Timofti 6