1ra-1369-2015 — art.287 alin.1 lit.b, 287 alin.1 CP

Dosarul nr.1ra-1369/15

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 noiembrie 2015 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de către procurorul

în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Popov Oleg, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2015, în cauza penală

privindu-l pe

Iliev Vasile Gheorghe, născut la 22

octombrie 1987, originar și domiciliat în

s.Pelivan, r-nul Orhei.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

recunoscut vinovat și condamnat în baza art.287 alin.(1) Cod penal la amendă în mărime de

300 unități convenționale, iar în baza art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal la amendă în mărime de

500 unități convenționale.

În temeiul art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul total al

pedepselor aplicate inculpatului i s-a stabilit pedeapsa definitivă sub formă de amendă în

mărime de 800 unități convenționale.

Acțiunea civilă a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra despăgubirilor cuvenite să

se expună instanța în ordinea procedurii civile.

ora 19.00, fiind în stare de ebrietate alcoolică, împreună cu Gherciu Boris și Frunze Ivan

(care au fost condamnați prin sentința din 11 iulie 2014), aflîndu-se în incinta localului ÎI

„S.Malețchi” din s.Pelivan, r-nul Orhei, adică într-un loc public, fără nici un motiv,

intenționat, exprimînd o vădită lipsă de respect față de societate, manifestată prin neglijarea

premeditată a conduitei și liniștii în societate, dînd dovadă de necuviință și neobrăzare,

urmărind scopul încălcării grosolane a ordinii publice, prin manifestarea unei bravuri și a unei

forțe grosolane, a inițiat un conflict cu Bogomoleț Ion, după care i-au aplicat acestuia mai

multe lovituri cu pumnii și picioarele în diferite părți ale corpului, cauzîndu-i vătămări

corporale ușoare sub formă de traumatism cranio-cerebral închis manifestat prin comoție

cerebrală, fractură închisă de os nazal fără deplasare de fragmente, echimoză masivă pe

frunte, echimoze pe cap și față, edem a țesuturilor moi ale mîinii stîngi și excoriații pe gamba

dreaptă.

Tot el, la 07 ianuarie 2014, aproximativ la ora 22.30, fiind în stare de ebrietate

alcoolică, dînd dovadă de necuviință și neobrăzare, urmărind scopul încălcării grosolane a

1

ordinii publice, prin manifestarea unei bravuri și a unei forțe grosolane, în timp ce se afla în

apropierea discotecii „Erik” din s.Pelivan, r-nul Orhei, din intenții huliganice, fără nici un

motiv, exprimînd o vădită lipsă de respect față de societate, manifestată prin neglijarea

premeditată a conduitei și liniștii în societate, și printr-un cinism și o obrăznicie deosebită, a

iscat un conflict cu Negară Tudor, aplicîndu-i acestuia mai multe lovituri cu pumnii în

regiunea feței.

partea stabilirii pedepsei inculpatului V.Iliev, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărîri în partea dată, prin care acestuia să-i fie stabilită pedeapsa în baza art.287 alin.(2) lit.b)

Cod penal de 3 ani închisoare, în baza art.287 alin.(1) Cod penal de 1 an închisoare, iar

potrivit art.84 Cod penal, a-i stabili pedeapsa definitivă de 3 ani și 2 luni închisoare, în

penitenciar de tip semiînchis, invocînd că pedeapsa stabilită de prima instanță este prea blîndă,

la stabilirea căreia nu s-a ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei,

stipulate în art.75 Cod penal, și anume că inculpatul a acționat în stare de ebrietate alcoolică,

infracțiunile au fost săvîrșite în loc public, fiind ignorate și prevederile art.61 Cod penal;

inculpatul anterior a fost judecat, pe parcursul cercetării judecătorești nu a contribuit la

descoperirea infracțiunii, s-a eschivat de la prezența în fața instanței de judecată, astfel nu

poate fi reeducat fără aplicarea pedepsei sub formă de închisoare.

respins, ca nefondat, apelul procurorului.

Instanța de apel a constatat că prima instanță obiectiv și sub toate aspectele, prin

prisma art.101 Cod de procedură penală, a examinat și apreciat probele administrate în cauză,

care dovedesc cu certitudine vinovăția lui V.Iliev de comiterea infracțiunilor prevăzute de

art.287 alin.(2) lit.b) și art.287 alin.(1) Cod penal, corect stabilind circumstanțele de fapt și

vinovăția lui, just încadrînd în drept acțiunile acestuia.

La fel, instanța de apel a conchis că sentința de condamnare a inculpatului cuprinde

elementele definitorii condamnării, prevăzute de art.394 alin.(2) Cod de procedură penală.

Referitor la criticele formulate de apelant cu privire la stabilirea pedepsei inculpatului

instanța le-a considerat nefondate, deoarece prima instanță, respectînd prevederile art.61, 75

Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunilor săvîrșite, de circumstanțele cauzei, de

persoana inculpatului și de comportamentul postinfracțional al acestuia, expunînd și motivînd

soluția corespunzător, argumentat și pe larg, pe care instanța de apel și-a însușit-o pe deplin,

și a cărei reluare nu a mai fost necesară.

De asemenea, instanța de apel a respins și argumentul acuzării, precum că la

individualizarea pedepsei prima instanță nu a ținut cont de faptul că inculpatul anterior a fost

condamnat, deoarece deși inculpatul anterior a fost condamnat, la moment a executat

pedeapsa, fapt ce, în temeiul art.111 alin.(1) lit.g) Cod penal, se consideră că nu are

antecedente penale.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că prima instanță întemeiat a ajuns la concluzia

că scopul legii penale, precum și reeducarea inculpatului va fi posibilă fără izolarea acestuia

de societate, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de amendă, în limita prevăzută de lege

pentru faptele comise.

care, invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură penală,

solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță, pe motiv că

hotărîrea în partea stabilirii pedepsei nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și s-

au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale; instanțele la stabilirea pedepsei

2

inculpatului au ignorat prevederile art.75 Cod penal, nu au luat în considerație faptul că

acesta se caracterizează negativ, face abuz de băuturi alcoolice, că infracțiunile au fost

săvîrșite fără nici un motiv, atentînd la ordinea publică și nu s-a prezentat în ședințele de

judecată; circumstanțele atenuante reținute de instanțe nu pot fi puse la baza unei sentințe de

condamnare cu amendă; instanța pripit a ajuns la concluzia aplicării amenzii în privința

inculpatului, neargumentînd în sensul dat hotărîrea adoptată.

dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

Potrivit textului recursului, procurorul a invocat ca temeiuri de casare a hotărîrii

judecătorești art.427 alin.(1) pct.6) și 10) Cod de procedură penală, care stipulează că

hotărîrea instanței de apel conține o eroare de drept atunci cînd aceasta nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția ori s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

Analizînd aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul penal

constată că nici unul din ele nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului declarat.

După cum rezultă din textul recursului, autorul acestuia este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor lui V.Iliev în

baza art.287 alin.(1) și art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal, și, critică hotărîrea instanței de apel,

precum că aceasta, fără a-și motiva soluția, neîntemeiat a menținut sentința prin care

inculpatului i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de amendă, prin ce a ignorat principiul

individualizării pedepsei penale.

La acest capitol Colegiul remarcă că, persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei

infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza

căruia persoana se declară vinovată.

Totodată, conform art.75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Potrivit sentinței, prima instanță, a ținut seama de criteriile generale de individualizare

a pedepsei, de gravitatea infracțiunilor săvîrșite, de împrejurările săvîrșirii acestora, de

consecințele și relațiile dintre inculpat și părțile vătămate, de persoana inculpatului,

caracteristica acestuia, de lipsa antecedentelor penale, precum și de circumstanțele atenuante

prezente în cauză, considerînd posibilă corijarea și reeducarea acestuia fără izolarea lui de

societate și, cu aplicarea pedepsei sub formă de amendă, soluție care a fost menținută și de

instanța de apel.

Consultînd textul deciziei instanței de apel, Colegiul reține că, instanța de apel a

considerat corectă soluția primei instanțe, menționînd că aceasta la stabilirea pedepsei

inculpatului a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea

infracțiunilor săvîrșite, de toate circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de

persoana inculpatului V.Iliev, precum și de influența pedepsei aplicate asupra corijării și

reeducării acestuia, prevăzute la art.75 Cod penal. Totodată, instanța de apel corect a conchis

că temeiul invocat de partea acuzării referitor la faptul că inculpatul anterior a fost condamnat

nu poate fi reținut, deoarece, potrivit art.111 alin.(1) lit.g) Cod penal, se consideră ca neavînd

antecedente penale persoanele condamnate la închisoare pentru săvîrșirea unei infracțiuni

ușoare sau mai puțin grave – dacă au expirat 2 ani după executarea pedepsei.

3

Reieșind din materialele cauzei, Colegiul constată că, deși inculpatul anterior a fost

condamnat, la data comiterii infracțiunilor date, dînsul executase pedeapsa precedentă,

antecedentul penal fiind stins, fapt ce se consideră că acesta nu are antecedente penale.

Prin urmare, afirmația autorului recursului, precum că instanțele de fond nu și-au

argumentat soluția în partea aplicării pedepsei penale sub formă de amendă, este

neîntemeiată.

Concluziile instanțelor de fond corespund circumstanțelor cauzei și criteriilor de

stabilire a pedepsei, iar temeiuri prin care s-ar demonstra că V.Iliev nu poate fi corectat fără

izolare de societate, nu s-au stabilit. Sancțiunea art.287 alin.(1) și (2) Cod penal prevede

pedeapsa sub formă de amendă, muncă neremunerată sau închisoare, iar infracțiunile de care

inculpatul a fost declarat vinovat, potrivit art.16 Cod penal, fac parte din categoria celor mai

puțin grave, astfel că instanțele de fond reieșind din circumstanțele cauzei just au conchis că

corectarea inculpatului poate avea loc și prin aplicarea pedepsei sub formă de amendă,

motivîndu-și concluziile în acest sens.

Din acest punct de vedere se constată că, de fapt, în cauză nu s-au comis erorile de

drept la care face referință recurentul și, deci, nu persistă temeiul de casare a soluției

adoptate, pedeapsa aplicată inculpatului este echitabilă faptelor comise și individualizată

conform prevederilor legale.

Totodată, se evidențiază faptul că, argumentele expuse de recurent au fost anterior

invocate în apel, iar instanța de apel le-a examinat minuțios, pronunțîndu-se argumentat și

detaliat asupra lor. Decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și

de drept care au dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se

încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală. Alte probleme de drept care ar

afecta hotărîrile în cauză nu au fost invocate și nici nu se conțin în materialele dosarului.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală instanța de recurs, examinînd

admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, fără

citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care

constată că este vădit neîntemeiat.

Astfel, reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul penal decide asupra

inadmisibilității recursului ordinar declarat de procuror, fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul

Curții de Apel Chișinău, Popov Oleg, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 15 iunie 2015, în cauza penală în privința lui Iliev Vasile, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 09 decembrie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

4