1ra-1441-2015 — art.186 alin.2, 197 alin. 2 CP

Dosarul nr.1ra-1441/15

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

25 noiembrie 2015 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Orhei din 31 martie 2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 01 iulie 2015 declarate de către reprezentantul părții vătămate Căpățînă Vasile și avocatul Druță

Boris în numele inculpatului

Todica Vasile Valentin, născut la 12 martie

1974, originar și domiciliat în s.Zahoreni, r-nul

Orhei.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

vinovat și condamnat în baza art.186 alin.(2), lit.c), d) Cod penal la 2 ani închisoare și în baza art.197

alin.(2) lit.a) Cod penal la 4 ani închisoare, iar conform art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 5 ani

închisoare, cu ispășirea ei în penitenciar de tip închis.

Acțiunea civilă a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se

pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

spre 16 martie 2014, ora exactă nu a fost stabilită, acționînd în scopul sustragerii bunurilor altei

persoane, prin deteriorarea ușii de la intrare, a pătruns în domiciliul cet.Berco Valeria din s.Zahoreni,

r-nul Orhei, de unde a sustras pe ascuns un notebook de model „Emachines” de culoare neagră în

sumă de 4200 lei, cauzîndu-i părții vătămate o pagubă materială considerabilă.

Tot el, la 19 februarie 2014, aproximativ la ora 12.00, avînd intenția unică de distrugere a

bunurilor altei persoane, aflîndu-se pe teritoriul GȚ „V.Căpățină” din s.Podgoreni, r-nul Orhei,

dîndu-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, în scop de răzbunare drept consecință a

conflictului ce a avut loc între el și Căpățînă Vasile, a incendiat aproximativ 1600 kg de ciocleje,

evaluat de către ultimul la prețul de 1500 lei.

Tot el, la 20 februarie 2014, aproximativ la ora 23.00, continuîndu-și intențiile sale criminale

de a distruge bunurile altei persoane, aflîndu-se pe teritoriul GȚ „V.Căpățină” din s.Podgoreni, r-nul

Orhei, dîndu-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, în scop de răzbunare drept

consecință a conflictului ce a avut loc între el și Căpățînă Vasile, a incendiat 3 m3 de lemne de salcîm

la prețul de 300 lei per m3, în sumă totală de 900 lei.

Tot el, la 14 martie 2014, aproximativ la ora 23.00, aflîndu-se pe teritoriul GȚ „V.Căpățină”

din s.Podgoreni, r-nul Orhei, dîndu-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, în scop de

răzbunare drept consecință a conflictului ce a avut loc între el și Căpățînă Vasile, intenționat a

1

incendiat 12 m3 de lemne de salcîm la prețul de 300 lei per m3, în sumă totală de 3600 lei, apoi a

introdus intenționat în gaura de la ușa depozitului un mănunchi de fîn incendiat de la care s-a aprins

nutrețul-aspru ce era stocat în depozit, în cantitate de 165 tone în valoare de 165000 lei, un utilaj

agricol de model „DKY-2M” la prețul de 78600 lei, un aparat electric de model „IPB-100” la prețul

de 500 lei, un aparat electric de model „PY-100” la prețul de 1000 lei, un aparat electric de model

„nPE-160” la prețul de 2200 lei și 22 metri de cablul electric cu demisiunea de 20 mm la prețul de

350 lei per metru, în valoare totală de 7700 lei, cauzîndu-i astfel părții vătămate o daună materială în

proporții mari în sumă de 255000 lei.

- reprezentantul părții vătămate V.Căpățînă, care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea

unei noi hotărîri, prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsa mai aspră, de 10 ani închisoare, pe

motiv că pedeapsa aplicată acestuia este prea blîndă în coraport cu faptele comise; admiterea acțiunii

civile și încasarea prejudiciului material în sumă de 305620 lei și cel moral în sumă de 30000 lei din

contul statului, dat fiind faptul că el și soția sa sînt pensionari, iar organul de urmărire penală este

obligat să contribuie la recuperarea prejudiciului cauzat de inculpat;

- inculpatul V.Todica, casarea acesteia și pronunțarea unei hotărîri de achitare în baza art.197

alin.(2) Cod penal, pe motiv că instanța și-a bazat concluziile de vinovăție a lui doar pe declarațiile

reprezentantului părții vătămate V.Căpățină și pe certificatele cu privire la suma prejudiciului

material, care este exagerat de mare; toate aceste certificate au fost întocmite personal de V.Căpățînă,

iar datele introduse în ele, referitor la bunurile distruse în rezultatul incendierii și cuantumul pagubei

nu sînt confirmate prin careva probe, fiind în contradicție cu probele acumulate la faza urmăririi

penale; nu corespunde realității și nu este confirmată prin careva probe nici afirmația lui V.Căpățînă

că în rezultatul incendierii depozitului a ars și a fost defectat utilajul agricol și aparatul electric,

deoarece nici în procesul-verbal de cercetare la fața locului, nici în actul de constatare a incendiului,

nu se menționează nici un fel de utilaj.

reprezentantului părții vătămate V.Căpățînă și a inculpatului V.Todica au fost respinse, ca nefondate.

Verificînd în ședința de judecată probele administrate și cercetate de prima instanță, în

conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității lor, instanța de apel a ajuns la concluzia că acestea

demonstrează vinovăția lui V.Todica în săvîrșirea infracțiunilor prevăzute de art.186 alin.(2) lit.c), d)

și art.197 alin.(2) lit.a) Cod penal, fiind bazate pe declarațiile reprezentantului părții vătămate

V.Căpățînă, a martorilor V.Druță, P.Șalin, cît și actele cauzei – procesele-verbale de reconstituire a

faptei din 25.03.2014, de cercetare la fața locului din 15.03.2015 și 17.03.2014, de consemnare a

denunțului din 17.03.2014, de ridicare și examinare a nootbook-ului din 17.03.2015, actul de

constatare a incendiului din 15.03.2014, raportul de expertiză nr.4916/22 din 24.03.2014.

Instanța de apel a conchis că prima instanță la stabilirea pedepsei inculpatului a ținut cont de

prevederile art.7, 61, 75, 76-77 Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea penală, de influența

pedepsei aplicate asupra corijării și reeducării inculpatului.

Totodată, instanța de apel a menționat că infracțiunile incriminate inculpatului au fost

săvîrșite în stare de recidivă, astfel în speță nu poate fi aplicată o pedeapsă mai blîndă, or, prima

instanță corect a stabilit pedeapsa pentru comiterea infracțiunilor imputate de 5 ani închisoare, cu

ispășirea ei în penitenciar de tip închis.

Cît privește apelul declarat de reprezentantul părții vătămate V.Căpățînă în latura civilă,

instanța de apel l-a considerat neîntemeiat, deoarece acesta a înaintat acțiunea civilă solicitînd

încasarea prejudiciului material în sumă de 305620 lei și cel moral în mărime de 30000 lei, însă pe

parcursul judecării cauzei a modificat cerințele indicînd diferite sume, fără a prezenta careva probe

pertinente și concludente care să certifice cuantumul prejudiciului material cauzat. Iar din actul de

constatare a incendiului din 15.03.2014, s-a constatat că paguba în urma incendiului constituie suma

de 59000 lei, astfel considerînd că prima instanță just a admis în principiu acțiunea civilă urmînd ca

asupra cuantumului despăgubirilor să hotărască instanța civilă. Mai mult, instanța de apel a apreciat

2

cerințele reprezentantului părții vătămate V.Căpățînă privind încasarea prejudiciului cauzat de la stat,

drept nefondate, a solicitat dat fiind faptul că el și soția sa sînt pensionari, or legea procesuală expres

prevede încasarea prejudiciului efectiv cauzat de la autorul faptei ilicite.

părții vătămate V.Căpățînă și avocatul B.Druță în numele inculpatului V.Todica, care solicită:

- partea vătămată, fără a invoca vreun temei prevăzut de art.427 Cod de procedură penală,

casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatului să-i fie

aplicată pedeapsa de 10 ani închisoare și admiterea acțiunii civile, invocînd repetat aceleași motive ca

și în apel, descrise la pct.3 al prezentei decizii;

- avocatul B.Druță, invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.8) Cod de procedură

penală, casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare a inculpatului în

baza art.197 alin.(2) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat și nu au fost

constatate elementele componenței de infracțiune; condamnarea inculpatului se bazează doar pe

declarațiile lui V.Căpățînă, însă nimeni nu a văzut cum s-a petrecut incendiul, suma prejudiciului

indicat este prea exagerată în coraport cu probele prezentate de către partea vătămată; pedeapsa

aplicată inculpatului fiind prea aspră, în rest invocîndu-se repetat aceleași motive cum au fost

invocate în apel și descrise la pct.3 al prezentei hotărîri.

cauzei și motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă în referință, care a solicitat

declararea inadmisibilă a recursurilor ca fiind neîtemeiate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea

acestora din următoarele considerente.

Cu referire la recursul declarat de partea vătămată V.Căpățînă.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinînd

admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, decide

inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că recursul este declarat peste termen.

Conform prevederilor art.422 Cod de procedură penală, termenul de recurs este de 30 de zile

de la data pronunțării deciziei.

Lecturînd materialele cauzei se observă că, potrivit procesului-verbal al ședinței instanței de

apel din 01 iulie 2015, reprezentantul părții vătămate V.Căpățînă a participat la cercetarea

judecătorească, fiind pronunțat dispozitivul deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău în

prezența participanților la proces. La fel, din procesul-verbal rezultă că V.Căpățînă a fost înștiințat

despre data pronunțării deciziei motivate - 17 iulie 2015.

Ulterior, la 17 iulie 2015, potrivit procesului-verbal al ședinței instanței de apel,

reprezentantul părții vătămate V.Căpățînă nu s-a prezentat la pronunțarea deciziei motivate (f.d.211

v.1). Totodată, din materialele cauzei rezultă că acestuia i-a fost expediată copia deciziei motivate la

17 iulie 2015, astfel fiind respectate prevederile art.338 alin.(4) Cod de procedură penală (f.d.225

v.1).

Conform art.231 alin.(2)-(3) Cod de procedură penală, calcularea termenelor procedurale se

pornește de la ora, ziua, luna și anul indicate în actul care a provocat curgerea termenului, iar la

calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în calcul ora sau ziua de la care începe să curgă

termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește.

Raportînd prevederile art.422 și art.231 Cod de procedură penală la situația dată, rezultă că

termenul de declarare a recursului (de 30 de zile) împotriva deciziei instanței de apel expiră la 18

august 2015.

Astfel, reprezentantul părții vătămate fiind în drept de a contesta decizia instanței de apel, însă

nu a atacat-o în termenul prevăzut de 30 de zile de la data cînd a fost pronunțată decizia motivată,

cunoscînd despre acest fapt.

Conform materialelor dosarului, reprezentantul părții vătămate, reieșind din ștampila de pe

plic, a înaintat recurs asupra deciziei instanței de apel la data de 09 noiembrie 2015, care a fost

înregistrat în secția grefă a Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție la 10 noiembrie 2015, deci

după expirarea termenului legal de 30 zile, prevăzut de art.422 Cod de procedură penală.

3

Potrivit dispozițiilor art.230 Cod de procedură penală, în cazul în care pentru exercitarea unui

drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului

procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

Prin urmare, recursul declarat de reprezentantul părții vătămate V.Căpățînă urmează a fi

respins, pe motiv că a fost declarat peste termen.

Cu referire la recursul avocatului B.Druță în numele inculpatului V.Todica.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărîrile judecătorești pot fi supuse

recursului pentru repararea erorilor de drept comise de instanța de fond și de apel în cazurile stipulate

în acest articol.

Astfel, avocatul în numele inculpatului, în recursul declarat a invocat ca temei de casare a

hotărîrilor judecătorești prevederile art.427 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, care stipulează că

instanța de recurs este în drept să intervină în soluțiile adoptate de instanțele de fond în cazul în care

nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Colegiul penal conchide că acest temei nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului,

nefiind stabilită presupusa eroare de drept invocată de către recurent.

Astfel, sub aspectul situației de ,,neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri

cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acestuia nu întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau

subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Instanțele de fond, în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, au

examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar, și anume: declarațiile părții vătămate

V.Căpățînă, a martorilor V.Druță, P.Șalin, cît și actele cauzei - procesele-verbale de reconstituire a

faptei din 25.03.2014, de cercetare la fața locului din 15.03.2015 și 17.03.2014, de consemnare a

denunțului din 17.03.2014, actul de constatare a incendiului din 15.03.2014, raportul de expertiză

nr.4916/22 din 24.03.2014. Toate aceste probe au fost verificate sub aspectul pertinenței,

concludentei, utilității și veridicității, conform cărora cert s-a constatat faptul săvîrșirii de către

V.Todica a infracțiunilor imputate, astfel concluzia despre condamnarea lui în baza art.197 alin.(2)

lit.a) Cod penal, este justă și întemeiată.

Prezența în acțiunile inculpatului atît a elementelor care caracterizează latura obiectivă a

infracțiunii prevăzute de art.197 alin.(2) lit.a) Cod penal, cît și a celor care caracterizează latura

subiectivă a acestei infracțiuni, a fost demonstrată prin materialele cauzei acumulate în cadrul

urmăririi penale și examinate în cadrul ședințelor de judecată.

Argumentele recurentului, precum că instanțele de fond la pronunțarea hotărîrilor au luat în

considerație doar declarațiile reprezentantului părții vătămate V.Căpățînă, sînt neîntemeiate, deoarece

se combat prin probele cercetate și verificate de instanțele de fond. Astfel, instanțele și-au bazat

concluziile privind vinovăția inculpatului reieșind din probele administrate și cercetate în ședințele de

judecată, și anume declarațiile atît a reprezentantului părții vătămate V.Căpățînă, cît și a însuși

inculpatului, care parțial a recunoscut vina explicînd că a lucrat la V.Căpățînă pînă în luna septembrie

2013, dar nu a primit salariu, iar la solicitările sale acesta îi spunea că-i va achita salariu mai tîrziu,

pentru că V.Căpățînă nu-i achita salariu, în luna februarie 2014 el a venit pe teritoriul gospodărie

țărănești și a dat foc la niște crengi și ciocleje, iar în luna martie a venit la depozit unde se păstra

nutrețul și a dat foc la niște haine, iar printr-o gaură a aruncat înăuntru depozitului chibritul aprins.

La fel, instanțele la baza vinovăției inculpatului au reținut și probele scrise - procesul-verbal de

reconstituire a faptei din 25.03.2014, potrivit căruia V.Todica a indicat că în scop de răzbunare pe

V.Căpățînă, care nu i-a achitat salariul pentru lucru efectuat, a pătruns pe teritoriul gospodăriei

țărănești, unde a dat foc nutrețului din interiorul depozitului, aruncînd chibritul aprins prin crăpătura

ușii, și convingîndu-se că nutrețul a luat foc, a părăsit teritoriul (f.d.45, 55, 127 v.1).

Astfel, instanța de recurs atestă că argumentele recurentului, precum că nu a fost dovedită

vinovăția inculpatului pe acest capăt de învinuire, nu pot fi reținute, instanțele de fond corect au

conchis că prin probele sus menționate se confirmă vinovăția inculpatului în cele incriminate.

4

Nerecunoașterea vinovăției de către inculpat nu echivalează cu achitarea sa, de vreme ce

există probe pertinente și concludente care, în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor,

dovedesc cu certitudine vinovăția lui în săvîrșirea infracțiunilor imputate.

La aplicarea pedepsei inculpatului s-a ținut cont de criteriile generale de individualizare a

pedepsei, de gradul pericolului social al infracțiunii comise, de persoana inculpatului, de

circumstanțele atenuante și agravante ale cauzei, fiindu-i aplicată o pedeapsă echitabilă, în strictă

conformitate cu normele penale în baza cărora a fost condamnat.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs va decide

inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit neîntemeiat.

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal conchide că nu există temei legal pentru admiterea

recursurilor ordinare și, potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de

reprezentantul părții vătămate V.Căpățînă, ca fiind declarat peste termen și de avocatul B.Druță în

numele inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 01 iulie 2015, în cauza penală în privința lui Todica Vasile, de către

reprezentantul părții vătămate Căpățînă Vasile, ca fiind declarat peste termen și de avocatul Druță

Boris în numele inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 16 decembrie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

5