1ra-288/2016 — art. 186 alin. 2 lit.c, d, 197 alin. 2 lit.a CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 186 alin. 2 lit.c, d, 197 alin. 2 lit.a CP
- Temei legal
- nu a indicat niciun temei de la art. 427 CPP
1ra-288/2016 — art. 186 alin. 2 lit.c, d, 197 alin. 2 lit.a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr. 1ra-288/2016
CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE
D E C I Z I E
27 ianuarie 2016 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
președinte URSACHE Petru
judecători NICOLAEV Ghenadie
MORARU Petru
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de inculpatul
Todica Vasile, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 01 iulie 2015, în cauza penală privindu-l pe
Todica Vasile Valentin, născut la 12 martie
1974, originar și domiciliat în s. Zahoreni, r-nul
Orhei.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 22.04.2014 – 31.03.2015;
Instanța de apel: 28.05.2015 – 01.07.2015;
Instanța de recurs: 17.12.2015 – 27.01.2016.
Asupra recursurilor ordinare declarate, în baza actelor din dosar, Colegiul penal
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Orhei din 31 martie 2015, Todica V. a fost recunoscut
vinovat și condamnat în baza art.186 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal la 2 ani închisoare și
în baza art.197 alin.(2) lit. a) Cod penal la 4 ani închisoare, iar conform art.84 alin.(1)
Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a
fost stabilită pedeapsa definitivă de 5 ani închisoare, cu ispășirea ei în penitenciar de tip
închis.
Acțiunea civilă a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului
despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță, în fapt, a constatat că Todica V., în
noaptea de 15 spre 16 martie 2014, ora exactă nu a fost stabilită, acționînd în scopul
1
sustragerii bunurilor altei persoane, prin deteriorarea ușii de la intrare, a pătruns în
domiciliul cet. Berco V. din s. Zahoreni, r-nul Orhei, de unde a sustras pe ascuns un
notebook de model „Emachines” de culoare neagră în sumă de 4200 lei, cauzîndu-i
părții vătămate o pagubă materială considerabilă.
Tot el, la 19 februarie 2014, aproximativ la ora 12:00, avînd intenția unică de
distrugere a bunurilor altei persoane, aflîndu-se pe teritoriul Gospodăriei Țărănești
„V.Căpățină” din s. Podgoreni, r-nul Orhei, dîndu-și seama de caracterul prejudiciabil al
acțiunilor sale, în scop de răzbunare drept consecință a conflictului ce a avut loc între el
și Căpățină V., a incendiat aproximativ 1600 kg de ciocleje, evaluat de către ultimul la
prețul de 1500 lei.
Tot el, la 20 februarie 2014, aproximativ la ora 23:00, continuîndu-și intențiile sale
criminale de a distruge bunurile altei persoane, aflîndu-se pe teritoriul Gospodăriei
Țărănești „V.Căpățină” din s. Podgoreni, r-nul Orhei, dîndu-și seama de caracterul
prejudiciabil al acțiunilor sale, în scop de răzbunare drept consecință a conflictului ce a
avut loc între el și Căpățină V., a incendiat 3 m3 de lemne de salcîm la prețul de 300 lei
per m3, în sumă totală de 900 lei.
Tot el, la 14 martie 2014, aproximativ la ora 23:00, aflîndu-se pe teritoriul
Gospodăriei Țărănești „V.Căpățină” din s. Podgoreni, r-nul Orhei, dîndu-și seama de
caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, în scop de răzbunare drept consecință a
conflictului ce a avut loc între el și Căpățină V., intenționat a incendiat 12 m3 de lemne
de salcîm la prețul de 300 lei per m3, în sumă totală de 3600 lei, apoi a introdus
intenționat în gaura de la ușa depozitului un mănunchi de fîn incendiat de la care s-a
aprins nutrețul-aspru ce era stocat în depozit, în cantitate de 165 tone în valoare de
165000 lei, un utilaj agricol de model „DKY-2M” la prețul de 78600 lei, un aparat
electric de model „IPB-100” la prețul de 500 lei, un aparat electric de model „PY-100”
la prețul de 1000 lei, un aparat electric de model „nPE-160” la prețul de 2200 lei și 22
metri de cablul electric cu demisiunea de 20 mm la prețul de 350 lei per metru, în
valoare totală de 7700 lei, cauzîndu-i astfel părții vătămate o daună materială în
proporții mari în sumă de 255000 lei.
Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a
reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale
infracțiunilor prevăzute la art. 186 alin. (2) lit.c) și d) Cod penal, furtul, adică
sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane prin pătrundere în încăpere, în alt loc
pentru depozitare sau în locuință și cu cauzarea de daune în proporții considerabile și
art. 197 alin. (2) lit.a) Cod penal, adică distrugerea sau deteriorarea intenționată a
bunurilor, dacă aceasta a cauzat daune în proporții mari, săvîrșite prin incendiere,
explozie sau prin o altă modalitate periculoasă.
Nefiind de acord cu sentința primei instanțe, reprezentantul părții vătămate
Căpățină V. și inculpatul Todica V. au atacat-o cu apel.
2
3.1. Reprezentantul părții vătămate Căpățină V. a solicitat casarea acesteia și
pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsa mai
aspră, de 10 ani închisoare, pe motiv că pedeapsa aplicată acestuia este prea blîndă în
coraport cu faptele comise. De asemenea a solicitat admiterea acțiunii civile și încasarea
prejudiciului material în sumă de 305620 lei și cel moral în sumă de 30000 lei din
contul statului, dat fiind faptul că el și soția sa sînt pensionari, iar organul de urmărire
penală este obligat să contribuie la recuperarea prejudiciului cauzat de inculpat.
3.2. Inculpatul Todica V., a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei hotărîri de
achitare în baza art.197 alin.(2) lit.a) Cod penal, pe motiv că instanța și-a bazat
concluziile de vinovăție a lui doar pe declarațiile reprezentantului părții vătămate
Căpățină V. și pe certificatele cu privire la suma prejudiciului material, care este
exagerat de mare. Toate aceste certificate au fost întocmite personal de Căpățină V., iar
datele introduse în ele, referitor la bunurile distruse în rezultatul incendierii și
cuantumul pagubei nu sînt confirmate prin careva probe, fiind în contradicție cu probele
acumulate la faza urmăririi penale; nu corespunde realității și nu este confirmată prin
careva probe nici afirmația lui Căpățină V. că în rezultatul incendierii depozitului a ars
și a fost defectat utilajul agricol și aparatul electric, deoarece nici în procesul-verbal de
cercetare la fața locului, nici în actul de constatare a incendiului, nu se menționează nici
un fel de utilaj.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 iulie 2015,
apelurile reprezentantului părții vătămate Căpățină V. și a inculpatului Todica V. au fost
respinse, ca nefondate.
În motivarea soluției adoptate instanța de apel a indicat că verificînd în ședința
de judecată probele administrate și cercetate de prima instanță, în conformitate cu
prevederile art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,
concludenței, utilității și veridicității lor, instanța de apel a ajuns la concluzia că acestea
demonstrează vinovăția lui Todica V. în săvîrșirea infracțiunilor prevăzute de art.186
alin.(2) lit.c) și d) și art.197 alin.(2) lit.a) Cod penal, fiind bazate pe declarațiile
reprezentantului părții vătămate Căpățină V., a martorilor Druță V., Șalin P., cît și actele
cauzei – procesele-verbale de reconstituire a faptei din 25.03.2014, de cercetare la fața
locului din 15.03.2015 și 17.03.2014, de consemnare a denunțului din 17.03.2014, de
ridicare și examinare a notebook-ului din 17.03.2015, actul de constatare a incendiului
din 15.03.2014, raportul de expertiză nr.4916/22 din 24.03.2014.
Instanța de apel a conchis că prima instanță la stabilirea pedepsei inculpatului a
ținut cont de prevederile art.7, 61, 75, 76-77 Cod penal, de gravitatea infracțiunii
săvîrșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau
agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra corijării și
reeducării inculpatului.
3
Totodată, instanța de apel a menționat că infracțiunile incriminate inculpatului au
fost săvîrșite în stare de recidivă, astfel în speță nu poate fi aplicată o pedeapsă mai
blîndă, or, prima instanță corect a stabilit pedeapsa pentru comiterea infracțiunilor
imputate de 5 ani închisoare, cu ispășirea ei în penitenciar de tip închis.
Cît privește apelul declarat de reprezentantul părții vătămate Căpățină V. în latura
civilă, instanța de apel l-a considerat neîntemeiat, deoarece acesta a înaintat acțiunea
civilă solicitînd încasarea prejudiciului material în sumă de 305620 lei și cel moral în
mărime de 30000 lei, însă pe parcursul judecării cauzei a modificat cerințele indicînd
diferite sume, fără a prezenta careva probe pertinente și concludente care să certifice
cuantumul prejudiciului material cauzat. Iar din actul de constatare a incendiului din
15.03.2014, s-a constatat că paguba în urma incendiului constituie suma de 59000 lei,
astfel considerînd că prima instanță just a admis în principiu acțiunea civilă urmînd ca
asupra cuantumului despăgubirilor să hotărască instanța civilă. Mai mult ca atît, instanța
de apel a apreciat cerințele reprezentantului părții vătămate Căpățină V. privind
încasarea prejudiciului cauzat de la stat, drept nefondate, a solicitat dat fiind faptul că el
și soția sa sînt pensionari, or legea procesuală expres prevede încasarea prejudiciului
efectiv cauzat de la autorul faptei ilicite.
Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, inculpatul a contestat-o cu recurs
ordinar solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri
potrivit căreia el să fie achitat de săvîrșirea infracțiunilor incriminate.
Inculpatul în cererea de recurs invocă că instanța de apel greșit ajuns la concluzia
că vinovăția sa în comiterea infracțiunilor incriminată este demonstrată cu certitudine.
Mai mult ca atît, instanțele inferioare la adoptarea hotărîrilor s-au bazat doar pe
declarațiile părții-vătămate și nu pe întreg ansamblu de probe.
Procurorul a depus referință asupra recursului declarat de inculpatul Todica V.,
menționînd că acestea urmează a fi declarat inadmisibil, deoarece criticele recurentului
nu au fost argumentate conform exigențelor stipulate de art. 427 din Codul de procedură
penală.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate, în raport
cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acestea sunt inadmisibile, din
următoarele considerente:
Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală instanța de recurs,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței
de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în
cazul în care constată că este declarat peste termen.
În conformitate cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală, termenul de
recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.
Conform materialelor dosarului, decizia integrală a instanței de apel a fost
pronunțată la 17 iulie 2015 în prezența inculpatului, fapt confirmat prin procesul-verbal
4
al ședinței de judecată (Vol.I, f.d. 211) și tot în aceeași zi inculpatul a primit copia
deciziei contra semnătură (Vol. I, f.d. 224), ceea ce a constituit o posibilitate reală a
inculpatului de a declara recurs ordinar, în termenul stabilit de lege.
În atare împrejurări, instanța de recurs constată că, termenul de declarare a
recursului împotriva deciziei instanței de apel pronunțate integral la 17 iulie 2015,
expiră la 17 august 2015, iar aceasta fiind considerată ultima zi de declararea a
recursului.
Prin urmare, instanța de recurs remarcă faptul că, termenul de 30 zile de contestare
cu recurs a deciziei instanței de apel, stabilit de art. 422 Cod de procedură penală nu a
fost respectat de către inculpatul Todica V., deoarece a declarat recursul ordinar la 24
noiembrie 2015 (Vol III, f.d. 28), adică cu mult timp peste termenul de 30 de zile de
declarare a recursului ordinar.
În contextul dat, instanța de recurs consideră necesar de reținut că, termenul de
recurs este absolut și are caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea
din dreptul de a exercita calea de atac, iar recursul declarat după expirarea termenului se
va respinge ca tardiv, deoarece legea procesual-penală ce reglementează procedura
examinării recursului ordinar, nu prevede posibilitatea de repunere în termen a
recursului.
Raportînd situația reținută în cauză la prevederile art. 422, 432 alin. (2) pct. 2) Cod
de procedură penală, rezultă că recursul declarat de către inculpatul Todica V. este
inadmisibil, deoarece este declarat peste termen.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală,
Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către condamnatul Todica
Vasile Valentin, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din
01 iulie 2015, în propria cauză penală, deoarece este declarat peste termen.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată integral la 26 februarie 2016.
Președinte URSACHE Petru
Judecător NICOLAEV Ghenadie
Judecător MORARU Petru
5