1ra-681/2016 — Art. 187 alin. 2 lit. e, f CP

Prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 29 mai 2015, Vasilachi R. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.187 alin.(2) lit. e), f) Cod penal, la 5 ani închisoare, fără amendă. În temeiul art.84 alin.(4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 23 decembrie 2014, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 7 ani închisoare, fară amendă, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. Acțiunea civilă a fost admisă, dispunîndu-se încasarea de la Vasilachi R. în beneficiul părții vătămate Ciobanu S. a prejudiciului material în sumă de 2 300 lei.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță, în fapt, a constatat că Vasilachi R., la 02 mai 2013, aproximativ la ora 22.00, aflîndu-se în preajma barului „Express” situat pe bd. Iu. Gagarin 5/2, mun. Chișinău, fiind în stare de ebrietate alcoolică, aplicînd 1 violență nepericuloasă pentru viață și sănătate, i-a aplicat lui Ciobanu S. o lovitură cu piciorul în față, în urma căreia ultimul i-au fost cauzate vătămări neînsemnate pentru viața și sănătatea persoanei, după care în mod deschis i-a sustras din buzunarul stîng al cămașei bani în sumă de 2 300 lei, astfel cauzîndu-i părții vătămate o daună materială în proporții considerabile. Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la art. 187 alin. (2) lit. e) și f) Cod penal, jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața sau sănătatea persoanei ori cu amenințarea aplicării unei asemenea violențe și cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Nefiind de acord cu sentința primei instanțe, avocatul Roșca N. în numele inculpatului a atacat-o cu apel prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare, invocînd că pe parcursul examinării cauzei nu a fost demonstrată cu certitudine vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate. Totodată, apelantul a indicat că declarațiile martorului Ciorescu D. vin în contradicție cu declarațiile părții vătămate, astfel că prima instanță nu a analizat sub toate aspectele probele prezentate și cercetate în ședința de judecată, din punct de vedere a coroborării lor și nu le-a apreciat conform propriei convingeri formată în urma examinării lor în ansamblu, în mod obiectiv. Prin urmare, prima instanță a pronunțat o sentință de condamnare fiind influențată mai mult de sentința anterioară adoptată de Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău, prin care Vasilachi R. a fost găsit vinovat pentru comiterea unor infracțiuni similare și mai puțin pe cercetarea și aprecierea probelor ce formează învinuirea inculpatului.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 iulie 2015, a fost respins, ca nefondat, apelul avocatului Roșca N. declarat în numele inculpatului, iar hotărîrea contestată a fost menținută.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a indicat că, prima instanță a cercetat probele administrate respectînd prevederile art.101 Cod de procedură penală, apreciindu-le din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, care confirmă vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate, iar acțiunile acestuia corect au fost încadrate corect în prevederile art.187 alin.(2) lit. e), f) Cod penal, ca jaf, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, săvîrșite cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viață sau sănătatea persoanei, cu cauzarea de daune în proporții considerabile. La baza soluției primei instanțe au fost puse declarațiile părții vătămate Ciobanu S., a martorilor Ciorăscu D., Burduja T., precum și materialele cauzei - plîngerea lui 2 Ciobanu S. din 03.05.2013, procesele-verbale de cercetare la fața locului din 02.05.2013, de audiere a părții vătămate, de recunoaștere a persoanei după fotografie, de confruntare dintre bănuit și partea vătămată, raportul de expertiză medico-legală nr.1976 din 03.05.2013 în privința părții vătămate. De asemenea, instanța de apel a conchis că prima instanță just a apreciat critic declarațiile inculpatului, deoarece nerecunoașterea vinovăției de către acesta nu echivalează cu achitarea lui, fiind depuse în scop de a se apăra și de a se eschiva de la răspunderea penală. Instanța de apel a conchis că, prima instanță, la stabilirea pedepsei inculpatului Vasilachi R., a acordat deplină eficiență prevederilor art.6, 7, 61, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra corijării și reeducării inculpatului.

Nefiind de acord cu decizia adoptată, inculpatul Vasilachi R. a atacat-o cu recurs ordinar, solicitînd casarea acesteia rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri echitabile. Inculpatul în cererea sa de recurs nu a invocat nici un temei de drept prevăzut la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală și nici un argument întru motivarea solicitărilor înaintate.

Procurorul a depus referință asupra recursului declarat de inculpatul Vasilachi R., menționînd că acestea urmează a fi declarat inadmisibil, deoarece recurentul nu a invocat nici un temei de drept stipulat de art. 427 din Codul de procedură penală.

Verificînd conținutul recursului ordinar în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. Articolul 430 Cod de procedură penală stipulează cerințele cărora trebuie să corespundă cererea de recurs ordinar, inclusiv obligația recurentului de a indica temeiurile prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală (unul sau mai multe din acestea) și în ce constă problema de drept de importanță generală abordată în cauză, care este eroarea de drept comisă de instanță ce duce la casarea hotărîrii. Din textul recursului declarat în cauză rezultă că, inculpatul Vasilachi R. nu a respectat cerințele prevăzute la articolele sus indicate, inclusiv și prevederile art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală, în care este indicat o cerință esențială față de cererea de recurs, prin care autorul trebuie să invoce concret unul din temeiurile prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, care este conținutul acestuia, argumentarea nu din punct de vedere al stării de fapt, ci a problemei de drept și prin ce cauza dată are importanță deosebită pentru jurisprudență. Astfel, recurentul nu invocă nici un temei din cele prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, însă solicită rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri echitabile în privința sa. 3 În recursul ordinar declarat de către inculpat nu este specificat în ce constă problema de drept de importanță generală ce există în cauză și care este eroarea comisă de instanța de apel, ce ar motiva casarea hotărârii. Conform art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor declarate împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că nu îndeplinește cerințele de conținut, prevăzute în art. 429 și 430 Cod de procedură penală. Ținînd cont de cele enunțate, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție constată că recursul urmează a fi declarat inadmisibil, deoarece nu îndeplinește cerințele de formă și conținut.

Pentru aceste motive, conform art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Vasilachi Radu Nicolae, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 iulie 2015, în propria cauză penală, deoarece nu corespunde cerințelor de formă și conținut. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată integral la 06 mai 2016. Președinte URSACHE Petru Judecător NICOLAEV Ghenadie Judecător MORARU Petru 4