1ra-958/2017 — art. 190 alin.1, 361 alin. 2 lit. d CP

1ra-958/2017 — art. 190 alin.1, 361 alin. 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-958/2017

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

28 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

MORARU Petru

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Burlacu Marcel în numele inculpatului Besarab Ion, prin care se solicită casarea sentinței

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 16 decembrie 2016 și a deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 15 martie 2017, în cauza penală privindu-l pe

BESARAB Ion Ivan, născut la XXX, originar

din XXX, domiciliat în XXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 29.01.2016 – 16.12.2016;

Instanța de apel: 19.01.2017 – 15.03.2017;

Instanța de recurs: 16.05.2017– 28.06.2017.

C O N S T A T Ă:

Besarab I. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art. 190 alin. (1) Cod penal la pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 500

unități convenționale, ceea ce constituie 10000 lei;

- art. 326 alin. (2) lit. d) Cod penal la pedeapsă sub formă de amendă în mărime de

2500 unități convenționale, ceea ce constituie 50000 lei, cu privarea de dreptul de a

exercita funcții publice pe un termen de 3 ani.

În conformitate cu prevederile art. 84 alin. (l) Cod penal, lui Besarab I., pentru

concurs de infracțiuni, prin cumul parțial, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă sub formă

de amendă în mărime de 2600 unități convenționale, ceea ce constituie 52000 lei, cu

privarea acestuia de dreptul de a exercita funcții publice pe un termen de 3 ani.

colaborator al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova și anume ofițer

superior de pregătire fizică și de luptă al Detașamentului nr.4 intervenție și acțiuni

speciale al Brigăzii de Poliție cu destinație specială „Fulger” a IGP al MAI, în grad

special de locotenent de poliție, fiind persoană publică, având în virtutea acestei funcții

1

permanent drepturi și obligații în vederea exercitării funcțiilor autorității publice, fiind

obligat în conformitate cu fișa de post privind obligațiunile funcționale de a dirija în

cunoștință de cauză sectorul de muncă încredințat, să manifeste inițiativă și perseverență,

să asigure îndeplinirea întocmai a sarcinilor ce stau în fața sa, să se călăuzească în

exercitarea atribuțiilor, de legislația în vigoare, să fie obiectiv și imparțial, având obligații

în vederea soluționării materialelor repartizate spre examinare, iar în conformitate cu

Legea cu privire la prevenirea și combaterea corupției nr.90-XVI din 25.04.2008,

acceptând benevol restricțiile impuse de actele normative pentru a nu fi comise acțiuni ce

pot conduce la folosirea situației de serviciu și a autorității sale în interese personale, de

grup și în alte interese decât cele de serviciu, contrar, obligațiilor și interdicțiilor impuse

de funcția deținută, a comis infracțiunea de trafic de influență în următoarele

circumstanțe.

În perioada de timp: septembrie 2013-mai 2014, aflându-se în mun. Chișinău în

diferite locații, făcând uz de gesturi și cuvinte, a pretins și primit personal, pentru sine, și

pentru alte persoane de la cet. Ciugui Al. suma de 500 euro, bani ce nu i se cuvin,

susținând precum că poate interveni și că a intervenit pe lângă persoane publice din

cadrul Liceului Teoretic „Onisifor Ghibu” mun. Chișinău și Ministerului Educației în

vederea determinării acestora, în schimbul sumelor de bani/bunuri, să grăbească

îndeplinirea mai multor acțiuni în exercițiul funcției și anume să faciliteze transferul și

înscrierea la studii a cet. Ciugui A. în Liceul Teoretic „Onisifor Ghibu” mun. Chișinău,

pentru continuarea studiilor și de asemenea pentru evitarea exmatriculării acestuia pentru

nereușită.

Astfel, s-a constatat că în perioada august - septembrie 2013, Besarab I. în discuție

cu Ciugui A., aflându-se în mun. Chișinău, a susținut că poate interveni pe lângă

directorul Liceului Teoretic „Onisifor Ghibu”, mun. Chișinău în vederea facilitării și

grăbirii transferului și înscrierii la studii a cet. Ciugui A. în Liceul Teoretic „Onisifor

Ghibu” mun. Chișinău. Prin ordinul nr.67A din 23.12.2013 cet. Ciugui A. a fost

înmatriculată pentru studii în Liceul Teoretic „Onisifor Ghibu” mun. Chișinău.

În continuare, Besarab I. la sfîrșitul lunii septembrie 2013 în cadrul unei discuții cu

Ciugui A. a comunicat că la Liceul Teoretic „Onisifor Ghibu” se fac lucrări de reparație

și ar fi bine de mulțumit directoarea liceului, pentru faptul că a acceptat transferul elevei.

Drept rezultat Besarab I. a pretins și a primit personal de la Ciugui A., pentru o altă

persoană suma de 100 euro, bani ce nu i se cuvin, invocând necesitatea instalării unui

geam în Liceul „Onisifor Ghibu”, situat în mun. Chișinău str. N. Costin 61/6.

Ulterior, aproximativ la sfârșitul lunii decembrie 2013, aflându-se la stația din fața

Teatrului de Operă și Balet în mun. Chișinău, fiind informat de Ciugui A. că aceasta ar

putea fi exmatriculată de la Liceul Teoretic „Onisifor Ghibu” pentru nereușită, Besarab I.

i-a comunicat că poate interveni pe lîngă directoarea liceului pentru ca Ciugui A. să nu

fie exmatriculată, tot Besarab I. a pretins și a primit personal de la Ciugui A., pentru o

altă persoană suma de 100 euro, bani ce nu i se cuvin.

În continuare, aproximativ în luna aprilie 2014, după ce cet. Ciugui A. a fost

exmatriculată din Liceul Teoretic „Onisifor Ghibu” mun. Chișinău pentru nereușită,

2

Besarab I., aflîndu-se în mun. Chișinău str. Calea Ieșilor în apropierea cafenelei „La

Plăcinte” în cadrul discuției Ciugui A., făcând uz de gesturi și cuvinte, a pretins și primit

personal, pentru sine, și pentru alte persoane de la cet. Ciugui A. suma de 300 euro, bani

ce nu i se cuvin, susținând precum că poate interveni pe lângă persoane publice din

cadrul Ministerului Educației în vederea determinării acestora, în schimbul unei sume de

bani, să îndeplinească acțiuni contrar funcției sale și anume să o înscrie pe Ciugui A. pe

listele candidaților pentru susținerea examenelor de Bacalaureat pentru anul 2014, fără ca

aceasta să posede diplomă de absolvire a studiilor medii de liceu. Ulterior, accesând lista

candidaților incluși pentru susținerea sesiunii de Bacalaureat 2014 cet. Ciugui A. a

constatat că lipsește din lista indicată.

Tot el, Besarab I., fiind colaborator al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii

Moldova și anume ofițer superior de pregătire fizică și de luptă al Detașamentului nr.4

intervenție și acțiuni speciale al Brigăzii de Poliție cu destinație specială „Fulger” a IGP

al MAI, în grad special de locotenent de poliție, urmărind scopul dobândirii ilicite a

bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, în perioada 1-2 septembrie

2012, aflîndu-se în mun. Chișinău, str-la Angela Păduraru nr.7 ap.2, făcând uz de gesturi

și cuvinte, a pretins și primit personal, pentru sine, și pentru alte persoane de la cet.

Șebelova N. suma de 1000 euro (ceea ce conform ratei BNM a constituit 15661,8 lei)

bani ce nu i se cuvin, susținând precum că poate interveni și că a intervenit pe lângă

factorii de decizie de la ULIM în vederea facilitării înscrierii la studii a cet. Șebelova N.

În continuare, la sfîrșitul lunii decembrie 2012, Besarab I. aflându-se în mun. Chișinău,

str-la A.Păduraru nr.7 ap.2, făcând uz de gesturi și cuvinte, a pretins și primit personal,

pentru sine, și pentru alte persoane de la cet. Șebelova N. suma de 500 euro (ceea ce

conform ratei BNM a constituit 7998,35 lei) bani ce nu i se cuvin, susținând precum că

poate interveni și că a intervenit pe lângă factorii de decizie ai ULIM în vederea facilitării

susținerii examenelor pe care cet. Șebelova N. urma să le aibă în cadrul ULIM-lui.

Conform, răspunsului nr.814/109 din 11.12.2015 Șebelova N. a studiat în cadrul

ULIM-lui, în perioada 2004-2005 la facultatea de drept, dar ulterior a abandonat studiile.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, instanța a reținut că, în drept, faptele

inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 190 alin.

(1) Cod penal, escrocherie adică dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane prin

înșelăciune și abuz de încredere și art. 326 alin. (2) lit. d) Cod penal, trafic de influență

adică pretinderea, acceptarea, personal, de bani, pentru sine și pentru altă persoană, de

către o persoană care susține că are influență asupra unei persoane publice, pentru a-1

face să grăbească îndeplinirea acțiunilor în exercitarea funcției sale, urmate de

obținerea rezultatului urmărit.

către avocatul Burlacu M., care acționînd în apărarea drepturilor și intereselor legitime

ale inculpatului, a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit

modului prevăzut pentru prima instanță, prin care Besarab I. să fie achitat pe art. 190 alin.

(1) și art. 326 alin. (2) lit. d) Cod penal, din lipsa elementelor infracțiunilor în acțiunile

acestuia.

3

Apărătorul, în susținerea cererii de apel, a menționat că în acest caz lipsesc

elementele constitutive ale infracțiunilor incriminate inculpatului, dat fiind faptul că se

prezumă că Besarab I. ar fi comis o infracțiune de trafic de influență, însă procurorul nu a

demonstrat în nici un mod că au fost transmiși careva bani în genere lui Besarab I.,

totodată acesta niciodată nu a fost angajat al ULIM, iar statutul lui de ofițer simplu de

poliție în nici mod nu-i oferă posibilitatea să influențeze membrii comisiei de examinare

de stat. De asemenea, s-a specificat că lipsește latura subiectivă, deoarece organul de

urmărire nu a stabilit nici motivul și scopul săvîrșirii infracțiunii.

În opinia apărării, anume Șebelova N. a organizat o presupusă infracțiune de trafic,

iar din depozițiile acesteia reiese că ea l-ar fi sesizat pe inculpatul Besarab I., la comiterea

infracțiunii de trafic de influență. Nici un martor prezentat de către procuror instanței de

judecată nu a confirmat existența a careva sume de bani transmise de Șebelova N. lui

Besarab I., sau de către Besarab I. unor altor persoane pentru înmatricularea minorei

Ciugui A. la liceu, sau organizarea susținerii examenelor de către Șebelova N. la ULIM.

Avocatul a mai invocat și despre o anchetă incompletă efectuată contrar

prevederilor art. 252, art. 19 alin. (3) și art. 254 alin. (1) Cod de procedură penală, astfel

că în cazul de față organul de urmărire penală a derapat de la misiunea și sarcinile sale și

a încurajat acțiunile calomnioase ale lui Șebelova N.

De asemenea, apelantul a menționat și despre eroarea gravă admisă de procuror la

calificarea infracțiunii, astfel că dacă se presupune ipotetic că Besarab I. ar fi comis o

faptă de trafic de influență, atunci reiese că presupusa parte vătămată este organizatorul

sau instigatorul acestei infracțiuni, deoarece anume ea a fost aceea care a rugat sau i-a

propus lui Besarab I. să o ajute cu examenul la ULIM și înscrierea copilului minor la

liceu.

Unica probă invocată de procuror în susținerea învinuirii este înregistrarea unor

presupuse convorbiri telefonice între Besarab I. și partea-vătămată, însă Besarab I. nu a

purtat cu partea vătămată aceste discuții și nu a recunoscut vocea sa în aceste înregistrări,

la cauză nu este vreo expertiză audio-fonetică, care ar demonstra că această voce aparține

lui Besarab I., astfel instanța urmează să aprecieze critic proba dată și să interpreteze

îndoielile în favoarea lui Besarab I.

Avînd în vedere că vinovăția inculpatului nu a fost confirmată prin careva probe

pertinente, iar sentința de condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri, dubiile în

probarea învinuirii urmînd a fi interpretate în favoarea inculpatului, apărarea a specificat

că faptele lui Besarab I. nu întrunesc elementele infracțiunii imputate acestuia și ca

urmare în privința lui trebuie pronunțată o sentință de achitare.

apelul declarat de avocatul Burlacu M. în numele inculpatului, a fost respins, ca nefondat,

cu menținerea sentinței atacate fără careva modificări.

circumstanțelor de fapt și de drept, cît și a argumentelor apelantului, instanța de apel a

ajuns la concluzia că lipsesc careva dubii sau bănuieli care ar putea pune la îndoială

vinovăția inculpatului Besarab I., de comiterea faptelor incriminate, astfel s-au reținut

4

drept declarative argumentele, atît ale inculpatului, cît și ale apărătorului acestuia, cu

referire la faptul că învinuirea este formală și nu este confirmată prin probe.

În acest sens, instanța a reținut că apelul declarat de către apărătorul Burlacu M.

conține doar critici la general referitoare la probele administrate, fără a fi combătute

careva anume dintre aceste probe și fără a se descrie concret prin ce anume se

demonstrează nevinovăția lui Besarab I. și respectiv care anume probe denotă concluzia

abordată de către avocat privitor la achitarea inculpatului.

Totodată, instanța de apel nu a admis motivul invocat de către apelant, precum că

organul de urmărire penală nu a demonstrat în nici un mod că au fost transmiși careva

bani în genere lui Besarab I., or, transmiterea banilor a fost confirmată integral prin

declarațiile părții vătămate Șebelova N., care a specificat că în urma întîlnirii cu Besarab

I., ultimul i-a propus să o ajute cu studiile în cadrul ULIM, contra unor sume de bani,

ulterior cînd s-au întîlnit în apartamentul său i-a transmis lui Besarab I. suma de 1000

euro, în două bancnote a cîte 500 de euro, apoi i-a mai transmis acestuia suma de 500 de

euro, pentru a favoriza susținerea examenelor în cadrul instituției universitare.

Mai mult ca atît, transmiterea banilor s-a confirmat integral și prin înregistrările

audio existente la dosar, iar veridicitatea și conformitatea acestor înregistrări a fost

confirmată integral de către martorul Ciugui A. și Ciugui Gr., precum și partea vătămată

Șebelova N., care au declarat că în cadrul întîlnirii cu inculpatul pe str. Bariera Sculeni,

mun. Chișinău, l-au înregistrat audio anume pe Besarab I., iar în cadrul acestor discuții

ultimul a confirmat că a primit suma de 1500 euro de la Șebelova N. și suma de 500 de

euro de la Ciugui A.

În viziunea instanței de apel alegațiile apărării cu referință la faptul că vocea din

înregistrările audio nu-i aparține inculpatului nu au suport faptic, atîta timp cît sunt

confirmate prin declarațiile părții vătămate Șebelova N. și a martorilor Ciugui A. și

Ciugui Gr., mai mult că nici avocatul Burlacu M. și nici inculpatul Besarab I. pe

parcursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești a instanței de fond, cît și a celei de

apel nu au pledat pentru numirea unei expertize fono-scopice pentru

confirmarea/infirmarea faptului dacă vocea din înregistrările audio aparține anume

inculpatului Besarab I.

Instanța de apel a menționat că nu este necesară întrunirea unei anumite calități de

subiect, pentru încadrarea faptei inculpatului în baza infracțiunii de escrocherie, de vreme

ce subiect al infracțiunii date este persoana fizică responsabilă, care la momentul

comiterii faptei a atins vîrsta de 14 ani.

Totodată, s-a conchis că de la bun început Besarab I. nu a avut intenția de a-și

executa obligațiile asumate, așa cum i-a promis părții vătămate Șebelova N., dat fiind că

acesta a indicat și a specificat cu siguranță că are influență asupra funcționarilor ULIM și

că poate rezolva problema invocată de către partea vătămată, iar în cele din urmă nu și-a

îndeplinit angajamentele asumate, care denotă direct scopul inculpatului de a induce

partea vătămată Șebelova N. în eroare în vederea înșelării acesteia și însușirii banilor

transmiși.

5

Astfel, primirea banilor cu condiția îndeplinirii unui angajament poate fi calificată

ca escrocherie doar în cazul în care făptuitorul, încă la momentul intrării în stăpînire a

acestor bani, urmărea scopul de a-i însuși și nu avea intenția să-și onoreze alegațiile.

În opinia instanței de apel nu are suport probatoriu nici „argumentul apelantului

precum că anume partea vătămată Șebelova N. l-ar fi provocat pe inculpat și că anume

aceasta i-a solicitat ajutorul și nemijlocit a realizat acțiunea de trafic de influență, de

vreme ce aceste declarații sunt combătute prin declarațiile părții vătămate Șebelova N.,

cît și declarațiile martorilor Ciugui A. și Ciugui Gr.

Instanța a respins și argumentul apărării precum că nu este nici o dovadă că Besarab

I. a primit careva bani de la Ciugui A., pentru a o înmatricula la Liceul „Onisifor Ghibu”,

odată ce anume martorul nominalizat a indicat că inculpatul a mers împreună cu ea la

Liceul respectiv și a intrat în biroul directoarei, totodată martorul a specificat că

inculpatul a mers împreună cu ea și la Ministerul Educației Tineretului și Sportului al

Republicii Moldova, pentru a-i perfecționa ordinul de transfer din România în Republica

Moldova, după aceasta a și fost semnat ordinul de transfer, însă ea nu a fost admisă la

studii din cauza că nu avea note bune și avea absențe.

La caz, latura obiectivă a infracțiunii de trafic s-a realizat prin faptul că deși

martorul Cernei E., directorul Liceului Teoretic „Onisifor Ghibu”, a declarat că nu-l

cunoaște pe inculpat, totuși aceasta a menționat că a fost rugată de către martorul

Mamaliga V., ce activa în calitate de angajat al întreprinderii care instala geamurile la

clădirea liceului, de a o înmatricula pe Ciugui A. la studii.

Martorul Mamaliga V. a menționat că anume Besarab I. i-a solicitat intervenția sa în

vederea realizării influenței la înmatricularea lui Ciugui A. în cadrul Liceului Teoretic

„Onisifor Ghibu”.

În continuare, s-a reținut că banii transmiși inculpatului Besarab I., aveau destinația

de a facilita transferul și înregistrarea la studii, precum și înscrierea lui Ciugui A. pe

listele candidaților pentru susținerea examenelor de Bacalaureat pentru anul 2014, deși

inculpatul cunoștea că acest lucru este imposibil în situația în care Ciugui A. nu avea

diploma de absolvire a studiilor medii de liceu.

în numele inculpatului atacă cu recurs ordinar atît sentința, cît și decizia instanței de apel,

solicitînd casarea acestora și dispunerea achitării inculpatului pe ambele capete de

acuzare.

Avocatul susține că condamnarea arbitrară a lui Besarab I. a avut loc drept urmare a

unor grave erori judiciare care derivă din următoarele:

- lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii: apărătorul susține că, la caz, nu

există latura obiectivă a infracțiunii de trafic de influență în acțiunile lui Besarab I., iar

procurorul nu a demonstrat în nici un mod că au fost transmiși careva bani în genere lui

Besarab I. de către Șebelova N. și Ciugui A., mai mult că ultimul niciodată nu a fost

angajat al ULIM și statutul lui de ofițer simplu de poliție în nici un mod nu-i oferea

posibilitatea să influențeze membrii comisiei de examinare de stat;

6

- lipsa temeiului de tragere la răspundere penală: unicul temei de atragerea la

răspundere penală este infracțiunea, adică săvîrșirea cu vinovăție a unei fapte

prejudiciabile, pe cînd procurorul nu a prezentat suficiente dovezi care ar fi indicat cu

vehemență asupra faptului că Besarab I. ar fi comis vreo infracțiune;

- lipsa probatoriului: procurorul nu a administrat dovezi care ar fi indicat la

prejudiciabilitatea faptelor lui Besarab I. Dacă organul de urmărire penală efectua toate

acțiunile necesare îndreptate la stabilirea aflării adevărului obiectiv constata că Șebelova

N., după cum reiese din declarația ei, urma de sine stătător să vină la examenele

organizate la ULIM și să le susțină, dar să nu apeleze la terțe persoane pentru a interveni

în schimbul unor sume de bani să-i aranjeze examenele. Nu este nici o dovadă că Besarab

I. a primit careva bani de la Șebelova N. pentru a-i aranja examene la ULIM sau

înmatricularea fiicei minore a acesteia, Ciugui A., la Liceul „Onisifor Ghibu”. Nici un

martor nu a confirmat existența sumelor de bani transmise lui Besarab I. de către părțile

nominalizate;

- anchetă incompletă: în cazul de față organul de urmărire penală a derapat de la

misiunea și sarcinile sale și a încurajat acțiunile calomnioase a cet. Șebelova N., astfel

încălcînd prevederile art. 19, 254, 252 din Codul de procedură penală;

- tragerea cu bună știință la răspunderea penală a unei persoane nevinovate: în

cazul de față, fiind înaintată învinuirea unei persoane nevinovate, procurorul a admis o

gravă eroare profesională și procedurală, admițând în asemenea mod un viciu

fundamental, organele de urmărire penală și instanțele judecătorești în cursul procesului

sunt obligate să activeze în așa mod încât nici o persoană să nu fie neîntemeiat bănuită,

învinuită sau condamnată și ca nici o persoană să nu fie supusă în mod arbitrar sau fără

necesitate măsurilor procesuale de constrângere:

- eroarea gravă admisă de procuror la calificarea infracțiunii: dacă să presupunem

ipotetic că Besarab I. a comis o faptă de trafic de influență, atunci reiese că presupusa

parte-vătămată este organizatorul sau instigatorul acestei infracțiuni, deoarece anume ea a

fost aceea care a rugat sau a propus lui Besarab I. să o ajute cu examenul la ULIM și

înscrierea copilului minor la Liceu;

- eroare gravă procesuală admisă de procuror: odată ce procurorul a intentat cauza

penală la plângerea părților-vătămate din care derivă de fapt că ele au organizat și instigat

la presupusa infracțiune de trafic de influență pe cet. Besarab I., atunci acestea urmau să

fie trase la răspundere penală pentru coparticipare prin organizare și instigare, fie pentru

co-autorat;

- încălcarea gravă a cadrului normativ european: recurentul susține că la

examinarea acestei cauze au fost încălcate prevederile din Convenția Europeană și alte

acte internaționale.

În opinia recurentului, unica probă adusă de procuror în susținerea acuzării

constituie o careva înregistrare a unor presupuse convorbiri telefonice între Besarab I. și

partea vătămată, pe cînd Besarab I. nu a purtat cu partea vătămată aceste discuții și nu

recunoaște vocea sa în aceste înregistrări, or, la cauză nu este vreo expertiză audio-

fonetică care ar demonstra că această voce aparține anume inculpatului, în acest caz

7

instanța urmează să aprecieze critic această probă și să interpreteze îndoielile în favoarea

lui Besarab I.

Totodată, în speța dată, rechizitoriul se limitează la o expunere succesivă a probelor,

anume a depozițiilor părții vătămate, a martorilor și documentelor anexate, fără a se

indica care anume probe dovedesc elementele din latura obiectivă a infracțiunii de trafic

de influență și modalitatea concretă de comitere a infracțiunii incriminate inculpatului.

O altă eroare însemnată, admisă de prima instanță la motivarea sentinței se referă la

aceea că s-a indicat că Besarab I. a recunoscut vina în infracțiunea imputată, cu toate că

după cum rezultă din procesul-verbal al ședințelor de judecată și din înregistrările

efectuate pe portofon acesta nu a recunoscut vinovăția și a pledat că este nevinovat.

Având în vedere că vinovăția inculpatului nu a fost confirmată prin probe

pertinente, iar sentința de condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri, dubiile în

probarea învinuirii urmând a fi interpretate în favoarea inculpatului, partea apărării

constată cu certitudine că faptele lui Besarab I. nu întrunesc elementele infracțiunilor

imputate acestuia, și ca urmare în privința lui urmează a fi pronunțată o sentință de

achitare.

În drept, recurentul își întemeiază cererea pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și

8) Cod de procedură penală.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat de

avocatul Burlacu M. în numele inculpatului menționînd că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat, or în vederea acestei statuări se expun următoarele considerente de drept și

de fapt.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate corespunzător de

către recurent.

Prin urmare, recursul este declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat, atunci

cînd titularul acestuia invocă în cerere temeiuri care în mod evident nu sunt aplicabile

circumstanțelor cauzei, sau cînd nu este descrisă și argumentată esența încălcării, sau

recurentul se referă preponderent la starea de fapt și la chestiunea de apreciere a probelor.

La caz, s-a confirmat că argumentele expuse de titularul cererii de recurs sunt vădit

nefondate.

Deci, analizând cererea de recurs ordinar declarată de avocatul Burlacu M. în

numele inculpatului, Colegiul constată că recurentul face referire la temeiurile de casare

8

stipulate de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, pledînd pentru casarea

sentinței și deciziei instanței de apel, cu dispunerea achitării în privința lui Besarab I., dat

fiind că instanțele eronat au apreciat circumstanțele de fapt ale acestei cauze, iar în

acțiunile inculpatului nu se întrunesc elementele infracțiunilor incriminate acestuia prin

rechizitoriu.

În esență, recurentul specifică că instanța de apel nu a apreciat la justa valoare

probele administrate în cauză, și anume declarațiile părții vătămate Șebelova N. și a fiicei

minore a acesteia Ciugui A., precum și înregistrările audio dintre inculpat și Șebelova N.,

concluzionînd eronat că Besarab I. se face vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute

de art. 326 alin. (2) lit. d) și art. 190 alin. (1) Cod penal.

În contextul ce urmează, Colegiul penal va puncta raționamentele care au stat la

baza soluției de inadmisibilitate a recursului deferit judecății.

În primul rînd, este necesar de a releva că recurentul, invocînd eroarea de drept

prevăzută de pct. 6), menționează despre faptul că instanța de apel nu s-a expus

argumentat asupra tuturor motivelor din cererea sa de apel, cu toate acestea dînsul nu

specifică expres asupra căror anume motive nu s-a pronunțat instanța, de asemenea

remarcînd că hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Colegiul penal respinge, ca nefondate, alegațiile nominalizate în această parte și

reiterează că invocarea unor pretinse erori admise la etapa judecării cauzei de către

instanța de apel, urmează a fi precedate de o motivare corespunzătoare privind esența

acestora și indicarea expresă a circumstanțelor cauzei cărora se circumscriu.

Totodată, se apreciază că decizia instanței de apel cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, în sensul că argumentele pe care instanța de apel le-a expus în partea

descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare corespunzătoare rigorilor și exigențelor

expuse în art.6 CEDO, mai mult că apelantul a primit răspuns la toate criticele sale

expuse în cererea de apel.

În același context, Colegiul penal menționează că, deși art. 6 § 1 al Convenției

obligă instanțele judecătorești să-și motiveze hotărârile, totodată Curtea Europeană a

clarificat că acest lucru nu impune formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument

invocat de parte (Van de Hurk vs. the Netherlands). Modul în care se aplică obligația de a

motiva hotărârile judecătorești poate varia în funcție de natura acestora și trebuie apreciat

în lumina circumstanțelor fiecărei cauze în parte. (Hiro Balani vs. Spain)

Din atare considerente, instanța de recurs opinează că, instanța de apel s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor relevante invocate în apelul procurorului și a adoptat o hotărîre

legală, întemeiată și motivată.

Astfel, instanța de apel just a soluționat cauza deferită judecății, examinînd toate

probele în ansamblu, unele probe fiind corect critic apreciate, iar altele acceptate. Tot

aici, Colegiul penal amintește că la aprecierea probelor judecătorii sunt independenți,

nefiind legați de opinia părților la proces, iar dezacordul unei părți în acest sens nu

echivalează cu o eroare ce ar constitui temei de casare a unei hotărâri de judecătorești.

Mai mult, instanța de recurs remarcă că, la caz, nu este prezentă nici o discordanță între

cele reținute de instanța de apel și conținutul real al probelor cercetate de aceasta.

9

Respectiv, din materialele dosarului rezultă că instanța de apel, în conformitate cu

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a examinat probele administrate la dosar,

verificîndu-le sub aspectul pertinenții și concludenții, fapt ce face ca concluzia despre

vinovăția lui Besarab I., de săvîrșirea infracțiunilor prevăzute de art. 326 alin. (2) lit. d)

Cod penal și art. 190 alin. (1) Cod penal, să fie una legală și întemeiată.

În acest sens, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată din data de 15 martie

2017, se constată că instanța de apel, conducîndu-se de prevederile expuse supra, a

cercetat toate probele administrate la dosar, după care a descris conținutul acestora în

decizia adoptată și a formulat argumentele temeinice care au stat la baza respingerii

cererii de apel declarate de avocatul Burlacu M. în numele inculpatului.

Într-un alt aspect, este necesar de a consemna că, din contextul cererii de recurs se

reține că recurentul face trimitere în mare parte la conținutul mijloacelor de probă și

modul de apreciere a acestora de către instanțele de fond, de altfel aceste critici nu vor fi

analizate și verificate de instanța de recurs avînd în vedere că chestiunea de apreciere a

probelor nu mai poate fi invocată la această etapă a procedurilor, ținînd preponderent de

starea de fapt a cauzei, care este prerogativa de examinarea a primei instanțe și celei de

apel.

În continuare, referitor la alegația recurentului privitor la faptul că, în acțiunile

inculpatului nu se întrunesc elementele infracțiunii de trafic de influență, iar instanțele de

fond eronat au dispus condamnarea lui Besarab I. în baza art. 326 alin. (2) lit. d) Cod

penal, se explică următoarele.

Prin „neîntrunirea elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri cînd s-a produs

condamnarea unei persoane, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura

obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea), însă, în cauza deferită

judecății o atare eroare nu a fost admisă de instanța de apel, iar starea de fapt reținută și

de drept apreciată de către instanța nominalizată, concordă cu circumstanțele stabilite și

probele administrate și expuse în cuprinsul hotărîrii atacate.

Prin urmare, opozabil celor susținute de avocatul Burlacu M., instanța de recurs

reiterează că, în speță, reieșind din acțiunile inculpatului raportate la probele acumulate,

se dovedește în afara oricărui dubiu comiterea infracțiunii de trafic de influență, săvîrșită

în circumstanțele descrise în rechizitoriu de către procuror.

Pe această linie de considerente, urmează a fi menționat că, reieșind din practica

judiciară constantă a Colegiului penal a Curții Supreme de Justiție în cazul examinării

dosarelor cu privire la infracțiunile de trafic de influență, s-a statuat că remunerația

pretinsă, acceptată, primită este una necuvenită, deoarece făptuitorul nu-i achită

cumpărătorului de influență valoarea banilor, titlurilor de valoare, serviciilor,

privilegiilor, altor bunuri sau avantaje. În plus, banii alte bunuri sau avantaje constituie o

remunerație pentru intervenția făptuitorului pe lîngă factorul de decizie (persoana

publică), pentru ca ultimul să-și îndeplinească sau nu ori să întîrzie sau să grăbească

îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției sale.

Latura obiectivă a infracțiunii de trafic de influență constă în fapta prejudiciabilă

10

exprimată doar prin acțiune, care vizează în mod alternativ următoarele trei modalități

normative: pretinderea de bani, titluri de valoare, servicii, privilegii, alte bunuri sau

avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin traficantului de influență; acceptarea de bani,

titluri de valoare, servicii, privilegii, alte bunuri sau avantaje sub orice formă, ce nu i se

cuvin traficantului de influență; primirea de bani, titluri de valoare, servicii, privilegii,

alte bunuri sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin traficantului de influență.

Infracțiunea prevăzută la art. 326 alin.(2) lit. d) Cod penal este una formală și se

consumă din momentul comiterii uneia dintre modalitățile normative enumerate supra.

Reieșind din cele expuse, se conchide că corect instanța de apel a menținut

condamnarea lui Besarab I. în baza art. 326 alin. (2) lit. d) Cod penal, fiind demonstrat

prin probe pertinente și concludente atît latura obiectivă, cît și cea subiectivă a acestei

infracțiuni.

În acest sens, just s-a consemnat în decizia instanței de apel despre faptul că latura

obiectivă a infracțiunii de trafic s-a realizat prin aceea că: „ ... deși martorul Cernei E.,

directorul Liceului Teoretic „Onisifor Ghibu”, a indicat că nu-l cunoaște pe inculpat,

dar a fost rugată de către martorul Mamaliga V., ce activa în calitate de angajat al

întreprinderii care instala geamurile la clădirea liceului ... martorul Mamaliga V. a

menționat că anume inculpatul Besarab I. i-a solicitat intervenția sa în vederea realizării

influenței și înmatricularea lui Ciugui A. în cadrul Liceului Teoretic Onisifor Ghibu.”

Reieșind din baza factologică expusă mai sus, se conchide că corect instanța de apel

a menținut condamnarea inculpatului în baza art. 326 alin. (2) lit. d) Cod penal, mai mult,

instanța de recurs se raliază celor expuse în partea descriptivă a deciziei atacate în

vederea motivării acestei soluții. De altfel, Colegiul penal conchide că concluziile la care

au ajuns instanțele privitor la vinovăția inculpatului pe ambele capete de acuzare sunt

corecte și corespund materialului probator administrat și cercetat în cadrul ședințelor de

judecată.

Nu în ultimul rînd, Colegiul mai reține că criticile formulate de recurent în recursul

declarat, au format deja obiect de discuție la judecarea cauzei penale în privința lui

Besarab I. în instanța de apel și, cărora instanța de judecată ierarhic inferioară, le-a dat o

motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în decizie, soluție pe care

instanța de recurs și-o însușește pe deplin, și a cărei reluare nu se mai impune, având în

vedere și faptul că verificând hotărîrea atacată în raport cu prevederile art. 424 alin. (2)

Cod de procedură penală, temeiuri de casare a acesteia nu s-au stabilit.

Pe cale de consecință, Colegiul consideră relevant de a reitera că, prin motivarea

deciziei, instanțele nu sunt obligate să ofere un răspuns detaliat la fiecare argument al

părților, mai cu seamă dacă el este invocat în mod repetat, iar extinderea la care se aplică

această obligație de a prezenta motive poate să varieze în dependență de caracterul

deciziei și circumstanțele cauzei. În opinia Curții Europene, în cazul în care instanța

supremă refuză să admită o cauză din motivul că nu sunt întrunite temeiurile legale

pentru această cauză, o motivare foarte succintă poate satisface cerințele art. 6 din

Convenție. (a se vedea în acest sens cauza Bachowski v. Polonia din 02.11.2010).

11

Respectiv, avînd în vedere cele consemnate supra, instanța de recurs conchide că, în

prezenta cauză nu se constată admiterea erorilor de drept prevăzute de art. 427 alin. (1)

pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, după cum afirmă recurentul, ci dimpotrivă în cauză

există o concordanță deplină între situația de fapt și de drept stabilită de instanțe și

materialele dosarului deferit judecății, astfel neexistând vreun temei pentru admiterea

recursului în sensul declarat de avocatul Burlacu M.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Burlacu Marcel în numele

inculpatului Besarab Ion, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 15 martie 2017, în cauza penală privindu-l pe Besarab Ion Ivan, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 07 iulie 2017.

Președinte URSACHE Petru

Judecător NICOLAEV Ghenadie

Judecător MORARU Petru

12