1ra-616/2017 — art.352 alin.3 lit.d Cod penal

1ra-616/2017 — art.352 alin.3 lit.d Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul 1ra-616/17

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

31 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

inculpatul Moraru Iurie și avocatul acestuia Guțcal Rodica, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29

noiembrie 2016, în cauza penală în privința lui

Moraru Iurie Xxx,

născut la xxx, originar din or. xxx, domiciliat în mun.

xxx, str. xxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

2016 (instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

2016, pronunțată în baza probelor administrate la faza de urmărire penală,

Moraru Iurie a fost condamnat în baza art. 352 alin. (3) lit. d) Cod penal, cu

aplicarea art. 79 Cod penal, la amendă în mărime de 500 unități

convenționale, echivalentul a 10000 lei.

Acțiunea civilă înaintată de către Xxx a fost respinsă ca neîntemeiată.

Iurie este învinuit de faptul că la 22 octombrie 2015, în jurul orei 0830, aflându-

se pe str. xxx, din mun. xxx, în mod arbitrar și prin încălcarea ordinii stabilite

de exercitare a unui drept presupus, invocând existența unor datorii pe care le

avea față de el soțul părții vătămate, samavolnic a deposedat-o pe xxx de

automobilul de model ”xxx” cu n/î xxx, în valoare de xxx lei, cauzând părții

vătămate o daună materială în proporții deosebit de mari.

1

acesteia și condamnarea lui Moraru I. în baza art. 352 alin.(3) lit.d) Cod penal,

la 4 ani închisoare, iar în temeiul art.90 Cod penal, executarea pedeapsei

stabilite să fie suspendată condiționat pe un termen de 3 ani.

În argumentarea apelului a indicat că instanța stabilindu-i inculpatului

pedeapsa mai blândă decât cea prevăzută de lege, cu aplicarea art. 79 CP, a

ținut cont doar de circumstanțele atenuante, prevăzute de art. 76 Cod penal,

fără a invoca vre-o circumstanță excepțională, precum și nu s-a luat în

considerare faptul că Moraru I. este învinuit de comiterea unei infracțiuni

grave, iar la faza de urmărire penală și judecare a cauzei inițial nu și-a

recunoscut vina și nu a recuperat prejudiciul moral cauzat părții vătămate.

Astfel, pedeapsa aplicată nu își va atinge scopul de corectare și reeducare a

persoanei, nu va fi restabilită echitatea socială, tulburată prin acțiunile

inculpatului.

noiembrie 2016, a fost admis din alte motive, inclusiv din oficiu apelul

procurorului, casată sentința contestată și pronunțată o nouă hotărâre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Moraru Iurie a fost

condamnat în baza art. 352 alin. (3) lit. d) Cod penal la 3 închisoare, iar în

temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită a fost suspendată condiționat, cu

fixarea termenului de probațiune de 1 an. În rest, dispozițiile sentinței au fost

menținute.

comiterii de către Moraru Iurie a infracțiunii prevăzute de art. 352 alin.(3) lit.

d) Cod penal - samavolnicia, adică exercitarea unui drept presupus în mod arbitrar

și prin încălcarea ordinii stabilite, dacă s-au cauzat daune în proporții deosebit de

mari drepturilor și intereselor ocrotite de lege a persoanelor fizice soldate cu daune în

proporții deosebit de mari.

Instanța a menționat că obiectul infracțiunii de samavolnicie îl

constituie ordinea de realizare de către persoanele fizice și juridice a

drepturilor și intereselor ce le aparțin și care sunt prevăzute de lege.

Latura obiectivă a infracțiunii nominalizate cuprinde: - făptuitorul

trebuie să dispună, ori lui să-i aparțină un drept prevăzut de lege, sau el să

presupună că are asemenea drept; - să acționeze în mod arbitrar, cu încălcarea

ordinii stabilite de realizare a acestui drept.

2

Latura subiectivă a infracțiunii date se caracterizează prin intenție.

Făptuitorul își dă seama că, exercită un drept legitim sau presupus în mod

arbitrar, prin încălcarea ordinii stabilite prevede că prin acțiunile sale

provoacă o daună în proporții deosebit de mari, dorește sau admite în mod

conștient survenirea acesteia.

Astfel s-a stabilit cu certitudine faptul că, Moraru I. în mod arbitrar și

prin încălcarea ordinii stabilite de exercitare a unui drept presupus, invocând

existența unor datorii pe care le avea față de el soțul părții vătămate,

samavolnic a deposedat-o pe xxx de automobilul de model xxx cu n/î xxx la

prețul de xxx lei, cauzând părții vătămate o daună materială, în proporții

deosebit de mari.

Având în vedere circumstanțele constatate, instanța de apel a conchis că

potrivit art. 75 Cod penal, individualizarea judiciară a pedepsei este realizată

de către instanța de judecată și constă în stabilirea și aplicarea pedepsei

prevăzute de sancțiune, pentru infracțiunea săvârșită, în funcție de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de personalitatea infractorului, împrejurările concrete în

care s-a comis infracțiunea.

Prin urmare, instanța a reținut că Moraru I. a comis o infracțiune gravă,

a recunoscut vina în cele comise, însă ținând cont că antecedentele penale sunt

stinse, considerând că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă doar

cu stabilirea pedepsei închisorii, cu aplicarea art. 90 Cod penal, pedeapsă care

o consideră legală și echitabilă, proporțională în raport cu circumstanțele

cauzei, ce va influența la comportamentul inculpatului și va asigura scopurile

pedepsei penale.

La fel, a conchis că sentința în latura civilă este legală, menționând că

prejudiciul material cauzat prin comiterea infracțiunii i-a fost recuperat părții

vătămate de către inculpat, automobilul a fost transmis organului de poliție în

ziua imediat următoare săvârșirii infracțiunii și ulterior restituit părții

vătămate, iar cheile de la automobil și documentele pe automobil au fost

transmise benevol inculpatului de către partea vătămată, ceea ce denotă lipsa

cărorva suferințe psihice.

Referitor la prejudiciul moral aceste se exteriorizează prin următoarele:

suferințe fizice ale victimei, prejudiciul agrement sau estetic, pierderea

speranței în viață, pierderea onoarei prin defăimare, suferințele psihice, ceea

ce în speță lipsesc, din care motiv acțiunea civilă în latura dată a fost respinsă,

ca neîntemeiată.

3

și avocatul acestuia Guțcal Rodica, care invocând prevederile art. 427 alin.(1)

pct.6) CPP, solicită, casarea acesteia cu menținerea sentinței.

În argumentarea recursului, recurenții au indicat că instanța de fond la

stabilirea pedepsei a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, motivul

acesteia, persoana inculpatului, de circumstanțele cauzei care atenuează sau

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului.

Astfel, prima instanță a stabilit circumstanțe atenuante ca recunoașterea

vinovăției și căința sinceră, repararea pagubei cauzate prin săvârșirea

infracțiunii, inculpatul restituind benevol automobilul, lipsa antecedentelor

penale, precum și existența a două persoane la întreținere și anume părinții

pensionari.

Respectiv, instanța de fond corect și legal a ajuns la concluzia că

reeducarea și corectarea lui Moraru I. este posibilă cu aplicarea pedepsei sub

formă de amendă, luând în considerare faptul că ultimul are la întreținere fiul

student și părinții pensionari.

Prin urmare, s-a considerat că aplicarea unei pedepse cu închisoare ar fi

disproporțională în raport cu fapta comisă de inculpat, or, circumstanțele

cauzei enunțate sau circumstanțe atenuante indică asupra lipsei pericolului

social în persoana inculpatului, ultimul autodenunțându-se organelor de

poliție, iar în cadrul examinării cauzei în instanța de judecată a înaintat o

cerere de examinare a cauzei penale în ordinea art. 3641 CPP, prin urmare

aplicarea unei pedepse de altă categorie și anume amenda, prin prisma art. 79

Cod penal va atinge scopul pedepsei penale, prevăzut la art. 61 alin.(2) CP.

Totodată, consideră că instanța de apel greșit a concluzionat în decizia

contestată că Moraru I. are antecedente penale stinse, deoarece în revendicare

nr. 246 DI EU a MAI (f.d.44), este indicat că dosarul penal nr. 2012022124 este

clasat la 01.11.2012 de către Procuratura sect. Rîșcani, conform art. 55 CP, cu

aplicarea amenzii administrative, iar pct.2) nu conține informația privind

pornirea dosarului penal.

Astfel, pedeapsa aplicată de către instanța de apel este prea aspră, din

care motiv urmează a fi casată.

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursului declarat de către avocat și inculpat, considerându-l inadmisibil, ca

4

fiind vădit neîntemeiat, deoarece recurenții își exprimă dezacordul cu

mărimea și categoria pedepsei aplicate, solicitând menținerea sentinței, prin

care inculpatul a fost condamnat la amendă, însă instanța de apel corect a

stabilit pedeapsa inculpatului, ținând cont de prevederile art. 6, 7, 61,75, 76-77,

cu aplicarea art. 90 Cod penal.

în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal dispune

inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit textului recursului, recurenții invocă temei de casare a hotărârii

contestate art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care stipulează că

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, însă aceștia critică

hotărârea atacată în latura stabilirii pedepsei, solicitând menținerea sentinței în

partea respectivă și anume aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal, astfel se

întrevede temeiul pentru recurs prevăzut de pct. 10) al normei nominalizate -

s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Conform dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul conchide că, motivele invocate de recurenți nu sunt aplicabile

din punct de vedere al prezenței erorii de drept, care ar fi temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.

Analizând recursul declarat instanța de recurs constată, că autorii sunt

de acord cu starea de fapt stabilită de către instanțele de judecată, precum și

cu încadrarea juridică a acțiunilor în baza căruia Moraru I. a fost condamnat,

criticând hotărârea contestată doar în partea stabilirii pedepsei, considerând-o

prea aspră, solicitând menținerea sentinței, prin care inculpatul a fost

condamnat cu aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal, fiindu-i stabilită

amenda în mărime de 500 unități convenționale.

Colegiul consideră, că în mod just instanța de apel a casat sentința

primei instanțe, concluzionând că la soluționarea chestiunii cu privire la

pedeapsa inculpatului, instanța de fond inechitabil a stabilit categoria și

măsura de pedeapsă, relevând în cuprinsul deciziei circumstanțele cauzei, și

anume gradul prejudiciabil al faptelor comise, persoana celui vinovat,

5

circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, examinarea cauzei în

ordinea procedurii prevăzute de art. 364 1 alin. (8) Cod de procedură penală,

corect menționând că atingerea scopului pedepsei se v-a asigura prin

stabilirea acesteia sub formă de închisoare, cu aplicarea prevederilor art. 90

Cod penal.

Pedeapsa penală, potrivit art. 61 Cod penal, este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului,

care are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni din partea condamnaților, cât și a altor

persoane. Or, ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său

represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul

făptuitorului.

Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizată în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea

respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare

a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate

stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

Colegiul menționează că, reieșind din criteriile generale de

individualizare a pedepsei prevăzute la art. 75 Cod penal, instanța de judecată

îi stabilește persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni o

pedeapsă echitabilă în limitele fixate în articolul corespunzător din partea

specială a Codului penal și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a acestuia.

Din decizia instanței de apel se constată că, la stabilirea pedepsei,

instanța de judecată a ținut cont de scopul și criteriile de individualizare a

acesteia, prevăzute de art. 7, 61 și 75 Cod penal.

Colegiul reiterează faptul că, în speță, judecarea cauzei penale a avut loc

în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în conformitate și cu

respectarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, iar inculpatul

potrivit alin. (8) al aceleiași norme a beneficiat de reducere a limitelor de

pedeapsă.

Sancțiunea art. 352 alin. (3) lit. d) Cod penal, în baza căruia Moraru Iurie

a fost condamnat, prevede pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen

„de la 3 la 7 ani”.

6

Astfel, lui Moraru I. i-a fost stabilită pedeapsa în baza art. 352 alin.(3) lit.

d) Cod penal de 3 ani închisoare, iar în temeiul art. 90 Cod penal, s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe un termen de

probațiune de 1 an.

Cât privește argumentul recurenților că în privința lui Moraru I.

urmează a fi menținută sentința instanței de fond potrivit căreia inculpatului

i-a fost aplicată o pedeapsă mai blândă decît cea prevăzută de lege, potrivit

art. 79 Cod penal, nu poate fi reținut, deoarece la judecarea cauzei careva

circumstanțe excepționale instanța de apel nu a constatat, iar recunoașterea

vinei care atrage incidența procedurii simplificate, nu poate valorifica ca o

circumstanță atenuantă judiciară, deoarece ar însemna că aceleiași situații de

drept să i se acorde o dublă valență juridică.

Concomitent, instanța de recurs atestă că aplicarea art. 79 Cod penal,

este un mijloc acordat instanței de judecată pentru o individualizare maximă

a pedepsei penale, reținându-se cumulul de circumstanțe care micșorează

esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, legate de scopul și motivele

faptei, de rolul vinovatului în săvârșirea infracțiunii, de comportarea lui în

timpul și după consumarea infracțiunii.

În spiritul acestei norme penale, se înțelege că trebuie să existe ori în

împrejurările în care s-a derulat fapta infracțională, ori în datele privind

persoana infractorului, circumstanțe, împrejurări, particularități, situații sau

stări de lucruri, care constituie excepție de la starea obișnuită a lor, ori a

persoanei inculpatului.

Astfel, instanța de apel studiind în deplină măsură și obiectiv toate

circumstanțele și datele care caracterizează persoana inculpatului, nu a stabilit

careva circumstanțe, ce ar fi constituit excepție de la starea obișnuită a lor, ori

a persoanei inculpatului, adică unele excepționale, ce ar fi permis instanței de

a menține soluția instanței de fond.

Referitor la motivul indicat de autorii recursului că instanța de apel

greșit a concluzionat în decizie că „Moraru Iurie are antecedente penale stinse”,

fără a lua în considerație faptul că în revendicare este indicat că dosarul penal

nr. 2012022124 este clasat la 01.11.2012 de către Procuratura sect. Rîșcani

conform art. 55 Cod penal, cu aplicarea amenzii administrate, care a fost

achitată, astfel nu se conține informația privind pornirea cauzei penale,

instanța de recurs menționează că instanța de apel incorect a indicat în decizie

mențiunile date, astfel greșeala din decizie fiind o eroare materială care poate

7

fi corectată conform prevederilor art. 249 Cod de procedură penală de către

instanța care a comis-o, și nici într-un mod nu influențează soluția deciziei

contestate.

Mai mult, Colegiul reține, că nu poate fi neglijat faptul că inculpatul nu

este la prima abatere de la lege, anterior în privința acestuia fiind intentată o

cauză penală, care a fost încetată, cu liberarea de răspundere penală și supus

răspunderii contravenționale potrivit art. 55 Cod penal, circumstanță, care, în

viziunea instanței de recurs, îl caracterizează pe inculpat.

Prin urmare, pedeapsa aplicată lui Moraru I. de către instanța de apel

este stabilită și individualizată corespunzător gravității faptei, în raport cu

pericolul social, atitudinea inculpatului față de cele comise, în așa fel încât

acesta să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor

a săvârșirii unor fapte similare, iar aplicarea unei pedepse mai blânde decât

cea prevăzută de lege, poate încuraja pe viitor săvârșirea altor infracțiuni.

În temeiul celor expuse, instanța de recurs nu constată prezența erorilor

de drept ce ar genera casarea hotărârii atacate sub aspectele invocate,

dispunând inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Moraru Iurie

și avocatul acestuia Guțcal Rodica, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2016, în cauza penală în privința lui

Moraru Iurie, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 29 iunie 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

8