1ra-31/2017 — art. 27,190 alin. 2 lit. d CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 27,190 alin. 2 lit. d CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-31/2017 — art. 27,190 alin. 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul 1ra-31/2017
C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e
D E C I Z I E
31 ianuarie 2017 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit în următoarea componență:
Președinte – Petru Ursache,
Judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Ghenadie Nicolaev, Petru
Moraru,
a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în
Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Cătălin Scutelnic, prin care se
solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 iunie
2016, în cauza penală în privința lui
Rotaru Petru XXXXX,
născut la XX XXXXX, originar din s. XXXXX, r-nul
XXXXX, domiciliat în mun. XXXX, str. XXXXXXXX.
Datele referitoare la termenul de examinare a
cauzei:
de la 10 octombrie 2013 - până la 24 iunie 2015
(instanța de fond);
de la 16 iulie 2015 - până la 24 iunie 2016 (instanța
de apel);
de la 03 august 2016 – până la 31 ianuarie 2016
(instanța de recurs ordinar).
Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală
legal executată.
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 24 iunie 2015, Rotaru
Petru a fost achitat de sub învinuirea de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.
27,190 alin. (2) lit. d) Cod penal, din motiv că fapta nu întrunește elementele
infracțiunii.
Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut că Rotaru Petru de
către organul de urmărire penală a fost învinuit în aceea că, activând în funcția
de șef al serviciului administrativ-tehnic din cadrul Centrului Comercial
„Gemenii” din mun. mun. Chișinău, bd. Stefan cel Mare, nr. 136, urmărind scopul
dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere
a comis tentativa de escrocherie în proporții mari în următoarele circumstanțe:
În perioada septembrie 2013, data concreta nu a fost stabilită de către organul
de urmărire penala, Dediu Elena, cofondatorul SRL „Tricomoda”, care desfășura
activitatea de comercializare a mărfurilor cu amănuntul în buticul nr.9, situat la
1
etajul 1, în incinta CC „Gemenii”, a solicitat administrației încheierea contractului
de arendă în privința buticului menționat pentru o perioada de încă 5 ani.
La 18 septembrie 2013, Dediu Elena a purtat o discuție cu reprezentantul
administrației CC „Gemenii”, Rotaru Petru, care prin extorcare a pretins
personal, pentru sine și pentru alte persoane bani in suma de 4000 Euro care,
potrivit cursului BNM constituia 69650,8 lei, pentru a favoriza și grăbi semnarea
contractului de arenda a buticului nr.9, din incinta CC „Gemenii” cu agentul
economic administrat de Dediu Elena. În continuare, Rotaru P., întru realizarea
aceluiași scop infracțional, la data 27.09.2013, aflându-se in ograda CC
„Gemenii” SA, verbal și prin gesturi a pretins si apoi a primit de la Dediu E., bani
în sumă de 1000 Euro, după care a fost reținut de colaboratorii CNA.
Împotriva sentinței a declarat apel procurorul, care a solicitat casarea
acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri de condamnare a lui
Rotaru P. conform învinuirii formulate în rechizitoriu, la amendă în sumă de 850
unități convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții administrative în
cadrul agenților economici pe un termen de 2 ani.
În argumentarea soluției solicitate, procurorul a invocat că instanța de fond
incorect a apreciat probele administrate, deoarece partea acuzării a prezentat
suficiente probe care, în opinia acestuia, confirmă vinovăția inculpatului în
săvârșirea infracțiunii imputate, acestea nefiind apreciate de instanță la justa lor
valoare, și anume: declarațiile martorului Dediu E., stenograma interceptării
convorbirii dinte martorul Dediu E. și inculpat, precum și alte probe, care au fost
puse la baza învinuirii și, neîntemeiat a adoptat o sentință de achitare.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 iunie 2016,
apelul declarat de acuzatorul de stat, a fost respins, ca nefondat.
Instanța de apel și-a motivat soluția prin faptul că, prima instanță corect
a constatat circumstanțele de fapt și de drept, just a apreciat probele prezentate și
a pronunțat o sentință legală și întemeiată.
Astfel, Colegiul penal a conchis că probele prezentate de partea acuzării nu
confirmă că în acțiunile inculpatului sunt prezente elementele constitutive ale
infracțiunii de escrocherie, deoarece nu a fost demonstrată intenția inculpatului
de a dobândi ilicit bunurile altei persoane și nici elementul înșelăciunii sau
abuzului de încredere.
În speță cu certitudine s-a constatat că Dediu E. cunoștea despre faptul că
inculpatul nu se ocupa de încheierea contractelor, de această chestiune se ocupau
alte persoane, astfel că Rotaru P. nu corespunde calității de subiect special cerută
2
de norma penală incriminată, or în cazul componenței de infracțiune prevăzut la
art. 190 alin. (2) lit. d) Cod penal, este necesar ca victima să creadă că infractorul
își exercită atribuțiile de serviciu ori să fie convinsă de făptuitor că anume așa stau
lucrurile.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar acuzatorul
de stat, care invocând temeiul de drept prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de
procedură penală, solicită, casarea deciziei contestate și dispunerea rejudecării
cauzei în instanța de apel.
- decizia contestă nu cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus la
respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției, or în cazul în care
instanța de apel nu este de acord cu aprecierea probelor propusă de acuzare și a
ajuns la concluzia de menținere a sentinței de achitare urma să dezvăluie această
concluzie și să se pronunțe asupra fiecărei probe aduse de procuror în sprijinul
învinuirii, fapt care în speță nu a avut loc;
- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în
apel;
- probele prezentate de acuzare au fost eronat apreciate;
- prin declarațiile martorului Dediu E. cu certitudine s-a constatat că
Rotaru P. a estorcat de la aceasta mijloace bănești sub pretextul de a determina
conducerea CC „Gemenii” să încheie contract anume cu agentul economic pe care
martorul îl reprezenta;
- procesul-verbal al interceptării și înregistrările comunicărilor cu
stenograma anexată din 26.09.2013, precum și procesul-verbal al interceptării și
înregistrării comunicărilor și înregistrării de imagini dintre Dediu E. și Rotaru P.,
nu au fost analizate amplu;
-concluzia instanței de fond prin care s-a menționat că fapta inculpatului
cade sub incidența prevederilor art. 333 alin. (2) lit. c) Cod penal este
neîntemeiată, or acțiunile acestuia întrunesc elementele infracțiunii incriminate
prin rechizitoriu;
- constatarea făcută de instanța de fond „nu Rotaru P. dar Banaru se ocupa de
încheierea contractelor de arendă” greșit a fost interpretată de instanța de apel,
deoarece anume acest fapt și dovedește intenția și scopul urmărit de inculpat de
a însuși suma de bani solicitată de la Dediu E. și anume acest fapt dovedește că el
pretindea suma indicată în actul de învinuire pentru sine.
Asupra recursului declarat a depus referință avocatul Moloșag N. în
3
numele inculpatului, care a solicitat declararea inadmisibilității recursului
acuzatorului de stat, argumentând că instanța de apel în decizia adoptată s-a
pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și s-a pronunțat asupra
tuturor probelor prezentate de părți, indicând în decizia sa toate temeiurile și
motivele care au stat la baza soluției de respingere a apelului. Consideră că
instanța de apel nu a admis careva derogări de la procedură precum și nici erori
grave de fapt care ar fi afectat soluția instanței.
Judecând recursul ordinar declarat în raport cu materialele dosarului și
motivele invocate, Colegiul penal consideră că recursul urmează a fi admis, din
următoarele considerente.
Reieșind din prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel,
judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor
examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza
oricăror probe noi prezentate instanței de apel.
Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor, fiind obligată să se
pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.
Decizia instanței de apel, conform art. 417 Cod de procedură penală, trebuie
să cuprindă fapta constatată de prima instanță și conținutul dispozitivului
sentinței, fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz,
la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.
Colegiul penal lărgit constată că aceste prevederi procesuale obligatorii, nu
au fost respectate întocmai la judecarea apelului.
Drept temei pentru recursuri s-a invocat art. 427 alin.(1) pct.6) Cod de
procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse
recursului pentru a repara erorile de drept în cazul când decizia contestată nu
cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.
Sub acest aspect, se constată, că argumentele invocate de procuror în
recursul declarat își găsesc reflectare în starea reală a lucrurilor statuate în cauză,
inclusiv sub aspectul că judecând apelul, instanța de judecată nu a verificat
legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima
instanță, conform materialelor din cauza penală și nu s-a pronunțat argumentat
asupra tuturor probelor prezentate de partea acuzării, lăsând fără careva
apreciere stenograma înregistrărilor interceptării convorbirii purtate de
martorul Dediu E. și inculpat, din care rezultă că în momentul discuției Rotaru P.
prin diferite expresii sugera ideea soluționării problemei semnării unor acte
în schimbul unei sume de bani, fiind specificat că suma care urmează să-i fie
4
transmisă să fie în euro, și nu în dolari (f.d.23, vol. I).
În continuare, analizând decizia recurată Colegiul lărgit constată că instanța
de apel doar a descris declarațiile martorului Dediu E., potrivit cărora anume
Rotaru P. a estorcat de la ea bani pentru reîncheierea contractului de arendă, în
caz contrar amenințând-o cu transmiterea dreptului de arendă altui arendator în
cazul neexecutării condițiilor impuse, fără a le analiza în coroborare cu celelalte
probe cercetate în ansamblu și fără a se pronunța asupra admisibilității sau
inadmisibilității acestora.
Astfel, Colegiul consideră că instanța de apel a tras o concluzie pripită
privind respingerea apelului, fără a efectua o verificare multilaterală și obiectivă
a probelor prezentate de partea acuzării în sprijinul învinuirii și circumstanțelor
de fapt ale cauzei.
Generalizînd cele menționate mai sus, instanța de recurs constată că, în
speță, instanța de apel și-a motivat insuficient decizia pronunțată și aceasta nu
cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar argumentele acuzatorului de
stat referitor la faptul că instanța de apel nu a dat o apreciere tuturor probelor
administrate în cauză, prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, și-au găsit
confirmare.
Așadar, Colegiul constată, că la examinarea cauzei, instanța de apel nu a
respectat cerințele de judecare a apelului prevăzute în art.414 Cod de procedură
penală, precum și nu a ținut cont de dispozițiile art.417 alin.(1) pct.8) Cod de
procedură penală, prin urmare temeiul invocat de recurent, prevăzut de art.427
alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, și anume hotărârea adoptată nu cuprinde
motivele pe care se întemeiază soluția, persistă în cauză.
Potrivit art.435 alin.(1) pct.2) lit.c) Cod de procedură penală, în cazul în care
eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs, se casează
hotărârea atacată și se dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel.
La noua rejudecare a cauzei instanța de apel are obligația să înlăture erorile
menționate, să țină seama de împrejurările expuse, care au servit temei de casare
a soluției adoptate și, cu respectarea prevederilor art.414 Cod de procedură
penală, să verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să dea o apreciere
obiectivă probelor administrate în cauză, avînd în vedere prevederile art.93, 95,
101 Cod de procedură penală, să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate
în apel și, în dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărîre legală,
întemeiată și motivată, care să corespundă prevederilor art.417 Cod de procedură
penală, argumentîndu-și clar concluziile în decizia adoptată.
5
În conformitate cu prevederile art.434, 435 alin.(1) pct. 2) lit. c) Cod de
procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E:
Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul
Curții de Apel Chișinău, Cătălin Scutelnic, casează total decizia Colegiului penal
al Curții de Apel Chișinău din 24 iunie 2016, în cauza penală în privința lui Rotaru
Petru XXXXX și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, în alt
complet de judecată.
Decizia nu se supune nici unei căi de atac, pronunțată integral la 02 martie
2017.
Președinte Petru Ursache
Judecătorii Constantin Alerguș
Vladimir Timofti
Ghenadie Nicolaev
Petru Moraru
6