1ra-1590/2017 — art. 187 alin. 2 lit. d CP

1ra-1590/2017 — art. 187 alin. 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul 1ra-1590/2017

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

22 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul lărgit în următoarea componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Nadejda Toma, Anatolie Țurcan

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 mai 2017, în

cauza penală în privința lui

Vozneac Dmitrii XXXXX,

născut la XXXXX, originar și domiciliat în mun. XXXXX,

str. XXXXX, nr. XX, ap. XX

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

1.de la 01 decembrie 2015–până la 31 octombrie 2016 (prima

instanță);

3.de la 02 noiembrie 2017 - până la 22 decembrie 2017 (instanța de

recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă:

Vozneac Dmitrii a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 186 alin. (2) lit. c) Cod penal.

Procesul penal, a fost încetat în legătură cu împăcarea părților.

la 06 noiembrie 2015, aproximativ la orele 1500, aflându-se în apropierea blocului

locativ din bd. XXXXX, nr. XX, mun. Chișinău, a pătruns în trailerul cu n/î XXXXX,

prin forțarea geamului, de unde a sustras un cuțit de model „Corona” la preț de

300 lei. Ulterior, în momentul în care ieșea prin geam Vozneac D. a fost oprit de

martorul Bejenari N., care, din geamul apartamentului său, l-a observat pe inculpat

cum intra în trailer. Vozneac D. s-a eliberat din mâinile martorului Bejenari N. și a

fugit de la locul faptei.

casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri de condamnare în baza 187 alin.

(4) Cod penal, stabilindu-i pedeapsa în coroborare cu prevederile art. 82 alin. (2)

1

Cod penal, sub formă de închisoare pe un termen de 11 ani, cu executarea în

penitenciar de tip închis.

În argumentarea soluției solicitate apelantul a invocat următoarele:

- declarațiile părții vătămate date în cadrul cercetării judecătorești urmau a

fi apreciate critic, acestea fiind modificate în scopul ameliorării situația

inculpatului;

- prima instanță eronat a conchis că acțiunile inculpatului urmează a fi

calificate ca sustragere pe ascuns, or din materialele cauzei rezultă că Vozneac D.

a inițiat acțiuni de furt, însă pe parcurs acesta fiind depistat de martorul Bejenari

N. a fugit cu bunurile sustrase.

apelul declarat a fost admis, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, potrivit căreia Vozneac Dmitrii a fost

condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. d) Cod penal, la 5 ani închisoare, fără

amendă, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

În conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 5 ani.

s-a constatat că Vozneac Dmitrii la 06 noiembrie 2015, aproximativ la orele 1500,

aflându-se în apropierea blocului locativ din bd. Traian, nr. 4, mun. Chișinău, prin

forțarea geamului a pătruns în trailerul cu n/î AA105AB, de unde în mod deschis

a sustras un cuțit de model „Corona” la preț de 300 lei.

Colegiul a conchis că acțiunile inculpatului urmează a fi încadrate în baza art.

187 alin. (2) lit. d) Cod penal, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane,

prin pătrundere în încăpere sau în alt loc pentru depozitare sau în locuință, fiind

necesar de a exclude calificativul „săvârșit în proporții mari”, or partea vătămată atât

în instanța de fond cât și în cea de apel a declarat că în urma ordinii efectuate în

trailerul său a depistat suma de 2800 Euro, pe care anterior a declarat că ar fi fost

sustrasă de inculpat.

La stabilirea categoriei și termenului de pedeapsă instanța de apel a luat în

considerație prevederile art. 7, 61, 75, 76, 77 Cod penal, și ținând cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite de personalitatea inculpatului, care a recunoscut parțial vina

a conchis că corectarea și reeducarea lui Vozneac D. poate fi realizată fără izolarea

acestuia de societate, fiindu-i numită pedeapsa închisorii și dispusă suspendarea

condiționată a executării acesteia în temeiul art. 90 Cod penal.

2

de stat, care invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10), 12) Cod de procedură

penală, solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță

în alt complet de judecată, argumentând următoarele:

- acțiunile inculpatului urmau a fi calificate în baza 187 alin. (2) lit. d) Cod

penal, în legătură modificările operate în art. 126 Cod penal;

- instanța de apel neîntemeiat a exclus din învinuire sustragerea sumei de

2800 Euro;

- probele prezentate de acuzare au fost apreciate eronat;

- declarațiile părții vătămate date în cadrul cercetării judecătorești urmau a

fi apreciate critic, acestea fiind făcute cu scop de a ușura situația inculpatului;

- pedeapsa stabilită inculpatului este greșit individualizată, la numirea căreia

instanța nu a ținut cont de scopul pedepsei penale prevăzut la art. 61 Cod penal,

nefiind indicate de către Colegiu care circumstanțe au stat la baza concluziei

despre necesitatea aplicării față de Vozneac D. a prevederilor art. 90 Cod penal.

lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis, din următoarele considerente.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând

recursul instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală sau parțială a hotărârii

atacate și să rejudece cauza, cu pronunțarea unei noi hotărâri, dacă nu se agravează

situația condamnatului.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, o hotărâre a

instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept în

cazul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

pct. 10) alin. (1) al aceluiași articol, prevede cazul când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale, iar conform pct. 12) când faptei

săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Analizând alegațiile recurentului prin care se indică că instanța de apel

neîntemeiat a exclus din învinuire sustragerea sumei de 2800 Euro, Colegiul reține

că concluzia instanței de apel la acest capitol este justă și se bazează pe depozițiile

părții vătămate date în cadrul cercetării judecătorești din care rezultă, că suma

menționată, care inițial a fost indicată că ar fi fost sustrasă, ulterior a fost depistată

explicând următoarele: „în dulap era o tăietură pentru țeavă, posibil că atunci când

inculpatul a căutat în dulap, banii au căzut prin acea gaură, ulterior când am făcut ordine

am găsit banii” (f.d.180, 231).

În asemenea circumstanțe instanța apreciază explicațiile părții vătămate ca

fiind credibile, or - 2800 Euro, reprezintă o sumă impunătoare, și în cazul în care

3

acești bani ar fi fost cu adevărat sustrași, nu este clar, care ar fi motivul pătimitului

de a relata că i-a găsit, de vreme ce ar fi fost prejudiciat cu o sumă atât de mare.

Generalizând cele menționate mai sus Colegiul reține, că instanța de apel

și-a argumentat pe deplin și riguros soluția la capitolul reîncadrării acțiunilor lui

Vozneac D. din prevederile art. 187 alin. (4) în cele ale art. 187 alin. (2) lit. d) Cod

penal, soluție pe care instanța de recurs o consideră justă și întemeiată și a cărei

reluare nu se mai impune.

Tot aici Colegiul reține, că acuzatorul de stat critică decizia instanței de apel

și în partea individualizării greșite a pedepsei stabilite nefiind deacord cu aplicarea

în privința lui Vozneac D. a prevederilor art. 90 Cod penal, care reglementează

suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoare stabilite pe un

termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție.

La o primă vedere, în speță, sunt întrunite condițiile necesare pentru a fi

aplicată instituția suspendării condiționate a executării pedepsei, însă, pentru

aceasta se mai cere ca instanța de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate

fi atins chiar fără executarea acesteia, instanța fiind obligată să-și argumenteze

concluziile sale, aspect omis de către instanța de apel, în speță lipsind motivarea la

acest capitol.

Astfel instanța nu a luat în considerație persoana condamnatului, care nu

este la prima abatere anterior de mai multe ori fiind condamnat, gravitatea faptei

și împrejurările în care aceasta a fost comisă.

Prin urmare, Colegiul reține că persoanei declarate vinovate trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii legii în baza căreia persoana se

declară vinovată. În același timp, după caz, instanța este în drept să aplice și

prevederile Părții generale a Codului penal, în special, cele prevăzute la art. 90 Cod

penal.

Reieșind din sensul legislației în vigoare cu privire la aplicarea în practica

judiciară a principiului individualizării pedepsei penale, la examinarea cauzelor

penale în ordine de recurs este necesar de verificat minuțios respectarea de către

instanțele ierarhic inferioare a cerințelor legii la aplicarea pedepselor.

În cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singura în

măsură să înfăptuiască nemijlocit opera de individualizare a pedepsei pentru

infractorul care a comis acea infracțiune, având deplină libertate de acțiune în

vederea realizării acestei operațiuni.

Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de judecată,

într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu

4

periculozitatea infractorului.

Din cuprinsul hotărârii recurate, rezultă că în privința inculpatului nu au fost

reținute careva circumstanțe atenuante, și, deci în asemenea circumstanțe, pripit

s-a ajuns la concluzia privind posibilitatea de aplicare a prevederilor art. 90 Cod

penal, în raport cu gravitatea infracțiunii și persoana vinovată.

Colegiul menționează că aplicarea prevederilor art.90 Cod penal –

suspendarea condiționată a executării pedepsei nu reprezintă o categorie aparte

de pedeapsă ci o măsură oferită persoanei prin lege de a demonstra că infracțiunea

comisă de ea este un incident în viața acesteia.

Suspendarea condiționată a executării pedepsei este o măsură de politică

penală bazată pe încrederea în posibilitatea reeducării condamnatului pe durata

suspendării pedepsei.

În literatura de specialitate, suspendarea condiționată a executării pedepsei

este expusă ca o măsură ce constă în dispoziția luată de instanța de judecată prin

însăși hotărârea de condamnare, de a suspenda pe o anumită durată și în anumite

condiții executarea pedepsei stabilite.

Rezultatul principal al aplicării pedepsei constă în aceea că deși pedeapsa

este definitiv aplicată, aceasta nu este pusă în executare, astfel că instituția

suspendării condiționate a pedepsei ține de condițiile de executare a pedepsei

închisorii deja stabilite de către instanța de judecată pe întregul termen de probă.

Altfel spus, executarea pedepsei devine condiționată de conduita

condamnatului, iar în caz de nerespectare a condițiilor, ea poate fi revocată.

În cadrul instituției suspendării condiționate a executării pedepsei instanța,

după ce realizează individualizarea pedepsei prin determinarea concretă a acesteia

în baza criteriilor generale de individualizare, completează acest rezultat printr-un

act de individualizare a executării pedepsei.

Suspendarea condiționată este o măsură de individualizare a executării

pedepsei numită de către instanța de judecată, dacă sunt îndeplinite anumite

condiții.

Astfel, urmează a fi delimitată noțiunea de individualizare a pedepsei de cea

de individualizare a executării pedepsei.

În această ordine de idei, suspendarea condiționată a executării pedepsei se

dovedește a fi o problemă privind executarea pedepsei, dat fiind faptul că obiectul

suspendării este executarea pedepsei. Se suspendă executarea pedepsei și nu

aplicarea acesteia.

Condițiile pentru acordarea suspendării condiționate a executării pedepsei

5

sunt prevăzute în art. 90 Cod penal, care se împart în condiții obiective și

subiective, primele referindu-se la condamnare, iar celelalte la persoana

condamnatului. Îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege nu atrage

obligativitatea aplicării instituției, acordarea ei rămânând la opinia instanței de

judecată, totodată, această normă poate fi aplicată sau exclusă la orice etapă a

procesului penal, întru înlăturarea erorii admise la etapa anterioară.

Din materialele cauzei, instanța de recurs reține că, deși au fost îndeplinite

cerințele de iure ale instituției suspendării executării pedepsei, instanța de apel

urma să efectueze o analiză completă și minuțioasă a personalității infractorului,

urmărind în acest sens comportarea sa în viața socială, înainte și după săvârșirea

infracțiunii.

Astfel, stările de fapt, dar și circumstanțele în care a fost comisă infracțiunea,

pun în vizorul Colegiului penal lărgit incorectitudinea aplicării suspendării

executării pedepsei. Aceasta deoarece inculpatul a comis cu intenție o infracțiune

gravă, prevăzută de art. 16 alin. (4) Cod penal, care atentează la patrimoniul

persoanei, anterior a fost tras la răspundere penală și a săvârșit o nouă infracțiune

doar după 3 luni de la ultima condamnare (f.d.151), fapt ce denotă că acesta nu a

făcut concluziile necesare, nu a călcat pe calea corijării și legea penală nu și-a atins

scopul.

Tot aici instanța de recurs reține că, instanța de apel nu a luat în considerație

nici atitudinea inculpatului față de cele comise, faptul că acesta nu este angajat în

câmpul muncii, s-a eschivat de a se prezenta în instanța de apel, fiind anunțat în

căutare (f.d.222), circumstanțe care au fost neglijate de instanța de apel la

constatarea oportunității suspendării executării pedepsei.

În consecință, instanța de recurs, găsește întemeiate motivele recursului

declarat de procuror și constată că concluzia instanței de apel, precum că corijarea

inculpatului este posibilă prin aplicarea prevederii art. 90 Cod penal, a fost una

greșită și neîntemeiată, din care considerente o va exclude, nefiind considerat

faptul că, prin această soluție se înrăutățește situația inculpatului, în raport cu

prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, deoarece nu

s-a efectuat o altă reîncadrare a faptei în sensul agravării și nici nu s-a dat o altă

individualizare a termenului pedepsei stabilite în același sens.

Ca agravare a situației inculpatului se subînțeleg situațiile de schimbare a

soluției din achitare în condamnare, de încadrare juridică la o infracțiune mai

gravă, sau un alt alineat nou, literă, de înlocuire a sancțiunii cum ar fi a măsurii

educative în pedeapsă prevăzută de sancțiune, din amendă în închisoare, prin

6

mărirea cuantumului aceleiași pedepse ori adăugarea la pedeapsa principală a

pedepsei complementare, de aplicarea unor măsuri de siguranță la care nu fusese

inițial condamnat, de reținere în recurs a stării de recidivă, a concursului de

infracțiuni în loc de infracțiune continuă, situații de învinuire care esențial, după

circumstanțele reale, diferă de cea de la început ori orice altă modificare a

învinuirii, care afectează dreptul inculpatului la apărare.

Cele menționate în acest alineat nu se referă la situația din speță, iar din

considerentele expuse, Colegiul penal lărgit conchide că, recursul declarat de

procuror urmează a fi admis, cu casarea parțială a hotărârilor judecătorești, în

partea stabilirii pedepsei inculpatului, cu excluderea aplicării art. 90 Cod penal.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, casează parțial decizia Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 02 mai 2017, în latura penală, rejudecă cauza și

pronunță o nouă hotărâre conform căreia exclude aplicarea prevederilor art. 90

Cod penal.

Vozneac Dmitrii se consideră condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. d) Cod

penal, la 5 ani închisoare, fără amendă, cu executarea în penitenciar de tip

semiînchis.

Termenul de executare a pedepsei lui Vozneac Dmitrii se calculează din

momentul reținerii acestuia cu includerea perioadei aflării în stare de arest de la

09 noiembrie 2015 până la 01 aprilie 2016, inclusiv.

În rest, dispozițiile hotărârii contestate se mențin.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 18 ianuarie 2018.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

Nadejda Toma

Anatolie Țurcan

7