1ra-15/2017 — art. 361 alin.2 lit.d Cod penal

1ra-15/2017 — art. 361 alin.2 lit.d Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul 1ra-15/17

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

07 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Nadejda Toma, Petru

Moraru,

a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Cătălin

Scutelnic și inculpatul Onișciuc Vitalie, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 iunie 2016, în cauza penală

în privința lui

Onișciuc Vitalie XXXXXX,

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

(instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură

penală legal executată.

C O N S T A T Ă :

Vitalie a fost achitat de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de

art. 361 alin.(2) lit. d) Cod penal, pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii.

de faptul că, având scopul confecționării și folosirii documentelor oficiale

false, la data de 20 noiembrie 2012 a semnat din numele cet.Onișciuc Tatiana

contractul de preluare a datoriei nr.1 care a fost încheiat între CAP

„Ohrincea GRUP” în calitate de „Debitor Inițial”, în persoana lui Gheorghi

Dima și ÎI „Onișciuc Tatiana” în calitate de „Noul Debitor” în persoana lui

Onișciuc Tatiana, potrivit căreia ÎI "Onisciuc Tatiana” în calitate de „Noul

1

Debitor” își asumă obligațiile debitorului inițial în ceea ce privește achitarea

datoriei debitorului inițial față de creditor în mărime cumulativă de 430

383,02 lei, prin ce a cauzat ÎI „Onișciuc Tatiana" o daună materială în

proporții deosebit de mari.

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri de condamnare a lui Onișciuc V. în

baza art. 361 alin.(2) lit.d) Cod penal la amendă în mărime de 600 unități

convenționale. Potrivit art. 87 alin.(2) Cod penal, pedeapsa stabilită prin

decizia Curții de Apel Chișinău din 25 martie 2015 urmează a fi executată

separat.

A menționat că probele prezentate instanței și examinate în cadrul

cercetării judecătorești confirmă cu certitudine faptul că inculpatul fără

acordul lui Onișciuc T. a semnat din numele acesteia contractul de preluare a

datoriei nr.l din 20.11.2012. Astfel, instanța de judecată nu a ținut cont de

gravitatea și urmările infracțiunii, de caracterul acesteia și eronat a apreciat

totalitatea probelor, nefiind luate în considerație declarațiile părții vătămate

Onișciuc T. potrivit căruia soțul său Onișciuc V. avea acces la ștampila ÎI

„Onișciuc Tatiana”, prin urmare acesta a aplicat ștampila din numele ei și s-a

semnat pe contractul de preluare a datoriei fără a o informa. Având în vedere

că se află în proces de divorț, nu dorește să poarte răspundere pentru datoria

ce a fost preluată prin falsificarea contractului de preluarea a datoriei. În

urma falsificării contractului, întreprinderii respective i-a fost cauzată o

daună materială considerabilă în suma totală de 430383,02 lei.

Instanța nu a luat în considerație nici declarațiile martorului Dima

Gheorghe, care a declarat că contractul a fost semnat de el personal pe de o

parte, iar pe de altă parte de Onișciuc Vitalie, care a venit cu ștampila

întreprinderii în cauză.

Astfel, în acțiunile inculpatului sunt prezente elementele infracțiunii

prevăzute de art. 361 alin.(2) lit.d) Cod penal.

2016, a fost admis apelul declarat, casată total sentința contestată și

pronunțată o nouă hotărâre.

- Onișciuc Vitalie a fost condamnat în baza art. 361 alin. (2) lit. d) Cod

penal la 400 unități convenționale.

2

comiterii infracțiunii de confecționarea și folosirea documentelor oficiale

false, care acordă drepturi sau eliberează de obligații, soldate în proporții

mari.

Totodată, instanța a reținut că potrivit certificatului de înregistrare, ÎI

„Onișciuc Tatiana” a fost înregistrată la Camera înregistrării de Stat, cu

numărul de identificare de stat, cod fiscal 1005600017686 la data de

11.04.2005.

Potrivit fișei întreprinzătorului individual, unicul administrator și

fondator al ÎI „Onișciuc Tatiana” este Onișciuc Tatiana.

La 20 noiembrie 2012, Onișciuc Vitalie a semnat din numele unicului

administrator și fondator al ÎI „Onișciuc Tatiana”, Onișciuc T. contractul de

preluare a datoriei nr. 1 care a fost încheiat între CAP „Ohrincea GRUP” în

calitate de “Debitor Inițial” în persoana lui Gheorghi Dima și ÎI „Onișciuc

Tatiana” în calitate de “Noul Debitor” în persoana lui Onișciuc T., prin care

Î.I.”Onișciuc Tatiana” își asumă obligațiile debitorului inițial în ceea ce

privește achitarea datoriei față de creditor în mărime cumulativă de 430

383,02 lei.

Prin urmare, aplicarea ștampilei și semnării contractului de preluare a

datoriei nr.1 este recunoscut însăși de inculpat atât în instanța de fond, cât și

cea de apel, indicând totodată că nu a avut careva împuterniciri, doar

verbale.

În acest sens, relevant fiind și declarațiile martorului Onișciuc T. care a

menționat că nu i-a întocmit lui Onișciuc V. nici o procură ca ultimul să poată

semna careva acte din numele său.

Inculpatul știind cu certitudine că nu este administrator, fondator al ÎI

„Onișciuc Tatiana” și nu posedă procură ce ar împuternici pe inculpat

privind încheierea și semnarea contractelor din numele ÎI „Onișciuc Tatiana”,

a semnat contractul de preluarea datoriei de către ÎI „Onișciuc Tatiana” de la

CAP „Ohrincea GRUP” a datoriei în suma de 430383,02 lei, or, potrivit

raportului de expertiză nr.5316 din 24 septembrie 2014, s-a constatat că

semnătura din numele lui Onișciuc T. de la rubrica ”Noul Debitor” din

contractul de preluare a datoriei nr.1 din 20.11.2012 a fost executată probabil

de către Onișciuc Vitalie.

Astfel, instanța a considerat eronată și neîntemeiată concluzia instanței

de fond care a indicat că contractul de preluare a datoriei nu este un act cu

3

statut oficial, acesta neavând obligația de a fi autentificată în formă specială.

La acest capitol s-a făcut referire la Recomandarea Rec(2002)2 a

Comitetului Miniștrilor către statele membre privind accesul la documentele

publice din 21.02.2002, potrivit cărora documentele publice semnifică toate

informațiile înregistrate în orice formă, elaborate, primite sau deținute de

autoritățile publice și care au legătură cu funcția administrativă, excepție

făcând documentele care sunt în curs de pregătire.

Termenul de documente publice în sensul recomandării nominalizate,

reprezintă toate informațiile fixate pe orice suport fizic într-o formă

recuperabilă (texte scrise, înregistrate pe bandă sonoră sau audiovizuală,

fotografii, email-uri, informații stocate pe suport electronic cum ar fi bazele

de date electronice etc.). Atât documentele produse de autoritate, cât și

documentele ce provin de la terți și care au fost primite de o autoritate

publică sunt acoperite de definiție.

Noțiunea de document oficial se referă nu doar la documentele

eliberate de autoritățile publice, dar și la documentele prezentate autorităților

publice.

Prin urmare, contractul de preluare a datoriei este un document oficial,

care generează drepturi, eliberează de obligații, or, documentele private li se

recunoaște posibilitatea de a deveni documente oficiale, momentul convertirii

documentelor private în documente oficiale este desemnat prin punerea

acestuia la dispoziția organelor sau a persoanelor oficiale în condițiile legii.

În speță, contractul de preluare a datoriei a fost pus în circulație, fapt

confirmat și prin declarațiile martorului Onișciuc T. care a relatat că, ea a fost

telefonată de directorul firmei „Mec Agro” pe nume Mihai, care a întrebat-o

unde se află soțul ei. Tot el i-a solicitat prin intermediul telefonului că este

necesar să opereze obligațiunile asumate prin contractul din speță, adică să

achite datoria de 430 383,02 lei.

Falsificarea contractului de preluare a datoriei a fost realizată de către

Onișciuc V. prin falsificarea semnăturii persoanei cu funcții de răspundere a ÎI

„Onișciuc Tatiana”, adică administratorului Onișciuc T.

Totodată, instanța a reținut că legislatorul a stabilit că obiectul juridic

special al infracțiunii prevăzute la art.361 CP, constituie relațiile sociale cu

privire la circulația legală a documentelor oficiale, care acordă drepturi sau

eliberează de obligații, precum și a imprimatelor, ștampilelor sau a sigiliilor

4

aparținând unor întreprinderi, instituții sau organizații, apărate împotriva

confecționării, deținerii, vânzării sau folosirii unor asemenea entități.

Obiectul material îl reprezintă documentele oficiale false, care acordă

drepturi sau eliberează de obligații ori imprimatele, ștampilele sau sigiliile

false aparținând unor întreprinderi, instituții sau organizații (în ipoteza

presupunând deținerea, vânzarea sau folosirea documentelor oficiale false,

care acordă drepturi sau eliberează de obligații, ori vânzarea imprimatelor,

ștampilelor sau a sigiliilor false ale unor întreprinderi, instituții sau

organizații, indiferent de tipul de proprietate și forma juridică de organizare).

Latura obiectivă a infracțiunii analizate constă în fapta prejudiciabilă

care se concretizează în acțiunea de confecționare, deținere, vânzare sau

folosire a documentelor oficiale false, care acordă drepturi sau eliberează de

obligații, ori de confecționare sau vânzare a imprimatelor, ștampilelor sau a

sigiliilor false ale unor întreprinderi, instituții, organizații, indiferent de tipul

de proprietate și forma juridică de organizare.

Noțiunea de falsificare constă atât în modificarea totală a documentelor

oficiale, cât și în introducerea în document a unor informații falsificate.

Aceasta se poate realiza prin următoarele modalități: ștergerea, adăugarea,

corectarea conținutului textului, schimbarea datei, falsificarea semnăturii

persoanei cu funcții de răspundere etc.

Infracțiunea specificată la art. 361 CP RM este o infracțiune formală,

care se consideră consumată din momentul confecționării, deținerii, vânzării

sau folosirii documentelor oficiale false, care acordă drepturi sau eliberează

de obligații, ori al confecționării sau vânzării imprimatelor, ștampilelor sau a

sigiliilor false ale unor întreprinderi, instituții sau organizații, indiferent de

tipul de proprietate și forma juridică de organizare.

Latura subiectivă este caracterizată prin intenție directă.

Respectiv, instanța de apel a constatat că în speță latura obiectivă a

infracțiunii constă în acțiunea de confecționare și folosire a contractului de

preluare a datoriei, care nu a fost semnat de persoana împuternicită în acest

sens, or, falsificare în cazul dat constă în introducerea în documentul oficial

semnătura altei persoane, decât celei împuternicite de ÎI “Onișciuc Tatiana”,

mai mult că, inculpatul nefiind administrator sau fondator al ÎI “Onișciuc

Tatiana” a aplicat personal pe contract ștampila întreprinderii, fapt confirmat

de însăși inculpat.

5

La fel, instanța a conchis că nu poate reține argumentele inculpatului

precum că el s-a aflat în relații de căsătorie cu Onișciuc T. din anul 2000 pînă

în 2014, iar în timpul relațiilor de căsătorie au înființat ÎI “Onișciuc Tatiana”

care de fapt a fost gestionată de el. În acest sens, instanța a menționat că deși

ÎI “Onișciuc Tatiana” este pretinsă că a fost înființată de ambii soți Onișciuc,

de fapt această întreprindere este administrată de Onișciuc Tatiana, care are

dreptul de a aplica semnături pe documente oficiale, or, Onișciuc V.

menționând că întreprinderea a fost gestionată de el, acesta nu era în drept să

aplice semnături pe documente oficiale, nefiind persoana responsabilă a

întreprinderii.

și inculpatul, care au solicitat:

- procurorul, invocând temeiul de drept prevăzut la art. 427 alin.(1) pct.6)

și 10) CPP solicită, casarea hotărârii contestate cu dispunerea rejudecării

cauzei în aceiași instanță în alt complet de judecată.

Recurentul a menționat că decizia instanței de apel este neîntemeiată în

partea stabilirii pedepsei, deoarece potrivit deciziei instanței de apel din

25.03.2015 Onișciuc V. a fost condamnat în baza art. 201-1 alin.(1) Cod penal,

cu aplicarea art. 90 Cod penal, fiind suspendată condiționat pedeapsa pe un

termen de probă de 1 an. Astfel, instanța de apel urma să se pronunțe în

decizia contestată în privința pedepsei aplicate prin decizia din 25.03.2015,

adică să fie aplicată pedeapsa pentru cumul de sentințe.

Acest fapt a fost invocat în cererea de apel, fiind solicitat aplicarea art.

87 alin.(2) Cod penal, executarea separată a pedepsei aplicate prin decizia

anterioară.

Prin urmare, instanța de apel a încălcat prevederile art. 395 alin.(1)

pct.1) CPP.

- inculpatul, făcând referire la temeiurile indicate la art. 427 alin.(1) pct.6),

11), 12) CPP solicită, casarea deciziei instanței de apel cu menținerea sentinței.

În argumentarea recursului a menționat că potrivit doctrinei juridice și

practicii judiciare documente oficiale sunt considerate actele emise de

organele de stat, organele autoadministrării publice locale, de întreprinderi,

instituții sau organizații, indiferent de forma de proprietate, dar recunoscute

de stat care acordă drepturi și eliberează de obligații. Documentele oficiale pot

proveni de la persoanele private în cazul în care statul le conferă un statut

6

oficial și importanță juridică, or în speță contractul de preluare a datoriei nu

este un act cu statut oficial, acesta neavând obligația de a fi autentificată în

formă specială.

Infracțiunea prevăzută la art. 361 Cod penal presupune acțiuni care

atentează la ordinea stabilită a autentificării documentale și a faptelor ce au

importanță juridică, în calitate de obiect material sunt documentele oficiale,

imprimatele, ștampilele sau sigiliile, printre care nu se enumeră actele juridice

civile, sau contractul din speță nu constituie altceva, decât un act juridic civil,

a cărui apariție, valabilitate și nulitate este reglementată de legea civilă.

Astfel, dacă pentru acțiunile de confecționare și folosire a documentelor

oficiale false este necesară prezența acțiunilor de confecționare și folosire a

obiectului infracțiunii, care conferă drepturi sau scutesc de obligații, iar în

cazul dat contractul de preluare a datoriei nr.1 din 20.11.2012 nu constituie un

document oficial, dar un act juridic real, în care sunt reglementate raporturi

civile ce țin de achitarea tehnicii agricole, procurată de către CAP “Ohrincea

Grup” și care ulterior a fost transmisă ÎI “Onișciuc Tatiana”, fapt ce rezultă

din factura fiscală din 20.11.2012, actul fiind confecționat cu participarea altei

părți a contractului CAP “Ohrincea Grup”, ce exprimă o situație reală dar nu

una falsă.

Caracterul civil al acestui document o confirmă și hotărârea Judecătoriei

Criuleni din 22 decembrie 2015, prin care contractul de preluare a datoriei nr.1

din 20.11.2012 este considerat un act juridic civil care este recunoscut nul pe

motivul nulității absolute.

Mai mult ca atât, inculpatul a folosit contractul din speță pentru

executarea obligațiilor relevante, dar nu pentru a-și acorda careva drepturi

sau de a elibera de obligații așa cum prevede componența infracțiunii

prevăzute la art. 361 CP.

La fel, de către acuzatorul de stat nu s-a demonstrat intenția

inculpatului de a aplica semnătura și ștampila din numele ÎI “Onișciuc

Tatiana” în alte scopuri, decât cele producătoare de obligațiunea de plată a

tehnicii agricole, pe care inculpatul a preluat-o de la “Ohrincea Grup”, or

scopul de a lăsa pe seama fostei soții Onișciuc T. plata datoriilor indicate în

contract nu poate fi reținut, deoarece la data semnării contractului inculpatul

se afla în relații de căsătorie, iar patrimoniul întreprinderii individuale,

potrivit art. 14 alin. (2) din Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi,

7

prevede că membrii familiei-posesori ai întreprinderii individuale poartă răspundere

nelimitată solidară pentru obligațiile acesteia cu întreg patrimoniul lor, exceptîndu-se

acele bunuri care, în conformitate cu legislația în vigoare, nu fac obiectul urmăririi,

respectiv contractul în cauză, generează drepturi și obligații pentru toți

membrii familiei.

Mai mult, falsificarea este necesar ca să fie efectuată în scopul folosirii

documentelor, ștampilelor, imprimatelor, sigiliilor de către infractori sau de

către alte persoane. Confecționarea care nu urmează scopul de a fi folosite sau

vândute nu formează componența de infracțiune.

Cele nominalizate duc la concluzia că în acțiunile inculpatului Onișciuc

Vitalie nu se întrunesc semnele infracțiunii prevăzute de art. 361 Cod penal,

din care motiv urmează a fi menținută sentința.

cauzei și motivele invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acestea

urmează a fi respinse din următoarele considerente.

Cu referire la recursul ordinar declarat de procuror.

Potrivit textului recursului, acuzatorul de stat invocă temei de casare a

deciziei instanței de apel art. 427 alin.(1) pct. 6) și 10) Cod de procedură

penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în

cazurile când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate de

apel și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Analizând textul deciziei recurate Colegiul constată că, motivele

invocate de recurent nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erori

de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării

deciziei instanței de apel.

Însă, în raport cu textul hotărârii contestate, se relevă că instanța de apel

și-a motivat decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin.(1) pct.8) Cod

de procedură penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept

care au dus, la caz, la admiterea apelului declarat de procuror.

Astfel, instanța de recurs reține că, în conformitate cu prevederile art.

414 Cod de procedură penală, instanța de apel, examinând apelul

acuzatorului de stat, a supus unei cercetări suplimentare și minuțioase toate

probele administrate la dosar, inclusiv a audiat inculpatul, partea vătămată, a

8

verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate

de prima instanță și conform materialelor din dosar, au permis instanței de

apel de a casa sentința și a pronunța o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, de condamnare a lui Onișciuc Vitalie în baza art. 361

alin.(2) lit.d) Cod penal.

Din textul deciziei instanței de apel, se observă că aceasta a respectat

prevederile art. 414 alin.(5) Cod de procedură penală, s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate, motivându-și soluția adoptată, oferind răspunsuri

la toate motivele apelului declarat de procuror iar motivarea soluției nu

contrazice dispozitivul hotărârii, care este expus destul de clar, or, decizia

instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală,

ea fiind legală și întemeiată.

Totodată, acuzatorul de stat și-a întemeiat recursul în baza pct. 10) alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală, criticând hotărârea contestată în partea

pedepsei.

Reieșind din temeiurile reflectate mai sus, instanța conchide că, autorul

recursului contestă decizia instanței de apel și în partea stabilirii pedepsei,

considerând că instanța urma să aplice prevederile art. 85 și 87 alin.(2) Cod

penal.

În acest sens, instanța de recurs menționează că, potrivit art. 466 alin. (1)

Cod de procedură penală, hotărârea instanței de judecată într-o cauză penală

devine executorie la data când a rămas definitivă.

Alin. (2) al aceluiași articol stipulează exhaustiv cazurile când hotărârea

primei instanțe rămâne definitivă.

Obiectul de soluționare a chestiunii stabilirii pedepsei conform regulilor

art. 85 alin. (1) Cod penal, sunt, dacă, după pronunțarea sentinței, dar înainte

de executarea completă a pedepsei, condamnatul a săvârșit o nouă

infracțiune, instanța de judecată adaugă, în întregime sau parțial, la pedeapsa

aplicată prin noua sentință partea neexecutată a pedepsei stabilite de sentința

anterioară.

Din materialele cauzei rezultă că, anterior Onișciuc V. a fost condamnat

prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 martie 2015 în

baza art. 2011 alin.(1) Cod penal la 1 an închisoare, iar conform art. 90 Cod

penal, executarea pedepsei stabilite a fost suspendată condiționat pe un

termen de probă de 1 an.

9

Astfel, corect instanța de apel nu a aplicat prevederile art. 85 Cod penal,

deoarece la data pronunțării deciziei din 08 iunie 2016, Onișciuc V. deja

executase pedeapsa stabilită anterior prin decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 25 martie 2015.

Mai mult ca atât, în speță Onișciuc Vitalie a fost condamnat pentru

comiterea infracțiunii de confecționare și folosire a documentelor oficiale

false, comise la data de 20 noiembrie 2012, adică fapta prejudiciabilă a avut loc

înaintea infracțiunii pentru care acesta a fost condamnat prin decizia Curții de

Apel Chișinău din 25.03.2015 în baza art. 2011 alin.(1) Cod penal (fapta din 18

septembrie 2013).

Prin urmare, instanța de apel, în speța dată, nu a avut nici un temei de

aplicare a prevederilor normei sus indicate, precum și nici nu putea să aplice

prevederile art. 87 alin.(2) Cod penal, or, decizia instanței de apel, în speță a

fost adoptată la 08 iunie 2016.

Deci, analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel atacată,

Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept ce ar afecta legalitatea

hotărârii judecătorești contestate, pedeapsa aplicată inculpatului a fost

individualizată conform prevederilor legale.

Cu referire la recursul ordinar declarat de inculpatul Onișciuc V.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute

în art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie

invocate de recurent.

Drept temei pentru declararea recursului ordinar, inculpatul a invocat

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 11) și 12) Cod de procedură penală, din

care rezultă că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, pct. 11) statuează că,

persoana condamnată a fost judecată anterior în mod definitiv pentru aceeași faptă

sau există o cauză de înlăturare a răspunderii penale, sau aplicarea pedepsei a fost

înlăturată de o nouă lege sau anulată de un act de amnistie, a intervenit decesul

10

inculpatului ori a intervenit împăcarea părților în cazul prevăzut de lege, iar pct. 12)

indică că, faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Colegiul constată că aceste temeiuri pe care s-a bazat autorul în recursul

declarat, nu persistă în cauză, deoarece din decizia instanței de apel rezultă că

ultima a analizat obiectiv probele administrate și a dat răspuns la toate

motivele expuse în apel.

Cu referire la temeiul pentru recurs, prevăzut de art. 427 alin.(1) pct.6)

Cod de procedură penală, invocat de către inculpat în recursul declarat,

Colegiul penal îl apreciază ca fiind formal indicat, nefiind desfășurat,

deoarece nu a indicat care anume situație, prevăzută la prevederea legală a

temeiului menționat, este incidentă în cauză.

Sub acest aspect, instanța de recurs constată că temeiul pentru recurs

nominalizat a fost indicat pur declarativ și este neîntemeiat, deoarece

recurentul nu a specificat concret în ce constau erorile prevăzute de

respectivul temei pentru recurs.

În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii

de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată.

Conform prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, poate da o

nouă apreciere probelor din dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

Din conținutul recursului declarat, Colegiul penal remarcă faptul că

recurentul motivează lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute

la art. 361 Cod penal, nefiind totodată dovedită și vinovăția sa în comiterea

faptei incriminate, prin prisma ansamblului de probe administrate în prezenta

cauză penală.

În acest sens, Colegiul penal ține să menționeze că latura obiectivă a

infracțiunii prevăzute la art. 361 Cod penal se concretizează prin acțiunea de

confecționare, deținere, vînzare sau folosire a documentelor oficiale false, care

acordă drepturi sau eliberează de obligații, ori de confecționare sau vînzare a

imprimantelor, ștampilelor sau a sigiliilor false ale unor întreprinderi,

instituții, organizații, indiferent de tipul de proprietate și forma juridică de

organizare.

11

Astfel, reținând cele nominalizate, instanța conchide că acțiunea

prejudiciabilă în speță cunoaște următoarele modalități normative cu caracter

alternativ:

- Confecționarea documentelor oficiale false care acordă drepturi sau eliberează

de obligații;

- Deținerea documentelor oficiale false care acordă drepturi sau eliberează de

obligații;

- Vînzarea documentelor oficiale false care acordă drepturi sau eliberează de

obligații;

- Folosirea documentelor oficiale false care acordă drepturi sau eliberează de

obligații;

- Confecționarea imprimantelor, ștampilelor sau a sigiliilor false ale unor

întreprinderi, instituții, organizații, indiferent de tipul de proprietate și forma

juridică de organizare, precum și

- Vînzarea imprimantelor, ștampilelor sau a sigiliilor false ale unor

întreprinderi, instituții, organizații, indiferent de tipul de proprietate și forma

juridică de organizare.

Prin urmare, instanța de apel a reținut atât în fapt, cât și în drept că

inculpatul Onișciuc Vitalie a realizat anume modalitatea de confecționare și de

folosire a documentelor oficiale false, care acordă drepturi sau eliberează de

obligații, iar în speță această modalitate s-a concretizat prin confecționarea și

folosirea contractului de preluare a datoriei, care nu a fost semnat de către

persoana împuternicită în acest sens și anume, falsificarea contractului de

preluare a datoriei a fost realizată de către inculpat prin falsificarea semnăturii

persoanei cu funcție de răspundere a ÎI „Onișciuc Tataiana”, unde a aplicat

personal pe contract ștampila întreprinderii și a semnat contractul de preluare

a datoriei nr. 1 din 20.11.2012, fapt confirmat însăși de inculpat, care a declarat

că nu a avut careva împuterniciri, doar verbale.

Anume această probă este una directă și concludentă care demonstrează

folosirea documentului oficial, inculpatul realizând astfel o parte a laturii

obiective a componenței prevăzute la art. 361 Cod penal, iar argumentele

recurentului invocate în acest sens sunt nefondate, or, din cele explicate mai

sus, este suficientă realizarea a cel puțin unei modalități normative pentru a fi

consumată infracțiunea prevăzută la art. 361 Cod penal.

Astfel, instanța de recurs consideră că motivele inculpatului, precum că

Onișciuc V. nu a comis infracțiunea imputată este neîntemeiată, deoarece

12

instanța de apel la baza hotărârii de condamnare a pus mai multe probe care

cu certitudine confirmă vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 361 alin.(2) lit.d) Cod penal.

Totodată, Colegiul penal constată justificată concluzia instanței de apel,

care a menționat în acest sens că, Onișciuc Vitalie, la 20 noiembrie 2012, a

semnat din numele unicului administrator și fondator al ÎI „Onișciuc

Tatiana”, Onișciuc T. contractul de preluare a datoriei nr. 1 care a fost încheiat

între CAP „Ohrincea GRUP” în calitate de „Debitor Inițial” în persoana lui

Gheorghi Dima și ÎI „Onișciuc Tatiana” în calitate de „Noul Debitor” în

persoana lui Onișciuc Tatiana, prin care ÎI „Onișciuc Tatiana” își asumă

obligațiile debitorului inițial în ceea ce privește achitarea datoriei față de

creditor în mărime cumulativă de 430 383,02 lei.

La acest capitol, s-a reținut și declarațiile lui Onișciuc T. care a relatat că

nu i-a întocmit lui Onișciuc Vitalie nici o procură ca acesta să poată semna

acte din numele ei.

Prin urmare, inculpatul știind cu certitudine că nu este administrator,

fondator al ÎI „Onișciuc Tatiana”, precum și faptul că nu posedă procură ce l-

ar împuternici de a încheia și semna contracte din numele ÎI „Onișciuc

Tatiana”, a semnat contractul de preluarea datoriei de către ÎI „Onișciuc Tatiana”

de la CAP „Ohrincea GRUP” a datoriei în suma de 430 383,02 lei, or, potrivit

raportului de expertiză nr.5316 din 24 septembrie 2014, s-a constatat că

semnătura din numele Onișciuc Tatiana de la rubrica „Noul Debitor” din

contractul de preluare a datoriei nr.l din 20.11.2012 a fost executată probabil

de către Onișciuc Vitalie.

Referitor la argumentul inculpatului că contractul de preluare a

datoriei nu este un act cu statut oficial, astfel neavând obligația de a fi

autentificat în formă specială, Colegiul penal ține să menționeze următoarele.

Invocând doctrina penală, instanța remarcă că prin document oficial

trebuie de înțeles documentul care:

- conține informații, care au fost elaborate, selectate, prelucrate,

sistematizate și/sau adoptate de organe ori persoane oficiale sau puse la

dispoziția lor în condițiile legii de către alți subiecți de drept;

- atestă faptul având relevanță juridical;

- circulă în cadrul unui sistem de înregistrare, evidență strictă și control al

circulației.

Astfel, documentul oficial este acel document care emană de la o

13

autoritate publică de orice nivel sau care provine de la un terț, dar primit de

o autoritate.

Deci, noțiunea „document oficial” se referă nu doar la „documentele

eliberate de autoritățile publice”, dar și la „documentele prezentate

autorităților publice”.

În această ordine de idei, luând în considerare conținutul art. 6 al Legii

RM privind accesul la informație, documentul oficial poate să apară și sub

forma documentului privat, pus la dispoziția organelor sau persoanelor

oficiale în condițiile legii de către alți subiecți de drept.

În dependență de autorul documentului privat, ele pot fi documente

private întocmite de persoane fizice sau documente private întocmite de

persoane juridice de drept privat.

Trebuie de menționat că, în primul rând, documentele care emană de la

particulari se consideră documente oficiale atunci când asemenea documente

sunt supuse procedurii publice de autentificare a documentelor create.

Tocmai această procedură conferă documentului un caracter oficial, adică un

caracter de drept public. În al doilea rând, documentele care emană de la

particulari se consideră documente oficiale atunci când asemenea documente

sunt primite oficial de persoana juridică de drept public, după care se află la

dispoziția acestei persoane în legătură cu soluționarea problemei

reprezentând obiectul de referință al documentelor primite.

Astfel, documentelor private li se recunoaște posibilitatea de a devein

documente oficiale. Momentul convertirii documentelor private în documente

oficiale este desemnat prin punerea acestuia la dispoziția organelor sau a

persoanelor oficiale în condițiile legii.

În concluzie – momentul înregistrării documentului privat de către

organul sau persoana oficială este momentul convertirii documentului privat

în document oficial.

Așadar, punerea la dispoziția organelor sau persoanelor oficiale a

documentelor private în cazul în care sunt îndeplinite condițiile legii, conferă

acestor documente aptitudinea de a evalua un obiect material produs al

infracțiunii prevăzute de art. 361 CP, confecționarea, deținerea, vânzarea sau

folosirea documentelor oficiale.

În acest context apare necesitatea evidențierii faptului că o cerință

obligatorie, în sensul alin.(1) al art. 361 Cod penal, este că confecționarea,

deținerea, vânzarea sau folosirea documentelor oficiale false trebuie neapărat

14

să acorde drepturi sau să elibereze de obligații.

Prin urmare, în speță s-a constatat cu certitudine că contractul de

preluare a datoriei este un document oficial, care generează drepturi,

eliberează de obligații, or, documentele private li se recunoaște posibilitatea

de a deveni documente oficiale, momentul convertirii documentelor private

în documente oficiale este desemnat prin punerea acestuia la dispoziția

organelor sau a persoanelor oficiale în condițiile legii.

Mai mult ca atât, faptul ce indică că contractul de preluare a datoriei a

fost pus în circulație, este probat prin declarațiile martorului Onișciuc T. care

a declarat că, a fost telefonată de directorul firmei „Mec Agro” persoana cu

numele “Mihai”, care a întrebat-o unde se află soțul ei, tot acesta ia solicitat

prin intermediul telefonului să realizeze obligațiile asumate prin contractul

de preluare a datoriei, adică să achite datoria în mărime de 430383,02 lei.

Astfel, în baza contractului de preluare a datoriei nr. 1 din 20.11.2012 ÎI

„Onișciuc Tatiana” a preluat o datorie în sumă de 430 383, 02 lei față de CAP

„Ohrincea GRUP”, ceea ce denotă că ÎI „Onișciuc Tatiana” și-a asumat un

drept, iar CAP „Ohrincea GRUP” a fost eliberat de obligația de a achita

datoria.

Ce ține de argumentul că la materialele cauzei nu au fost prezentate

probe concludente care ar demonstra vinovăția lui Onișciuc V., instanța

specifică că chestiunea de aprecierea probelor ține de soluționarea fondului

cauzei de către instanțele de fond și de apel și nu poate constitui temei pentru

recurs, cu excepția cazurilor când instanțele menționate, la aprecierea

probelor au admis încălcarea anumitor prevederi ale legii procesuale penale,

ce a condiționat comiterea unor erori grave de drept, iar dezacordul unei părți

cu aprecierea probelor de către instanțe nu echivalează cu o eroare ce ar da

temei de casare a unei hotărâri de condamnare sau de achitare.

În recurs se mai invocă ca temei de anulare a hotărârii judecătorești pct.

11) și 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, însă, în esență recurentul

critică condamnarea sa în baza art. 361 alin.(2) lit.d) Cod penal, prin urmare,

Colegiul penal nu reține argumentul autorului precum că, acțiunile

inculpatului nu au fost încadrate juridic corect, menționând că, situația de

fapt și de drept a fost stabilită corect de instanța de apel, în urma analizei

coroborate a întregului ansamblu probator administrat și ca urmare corect au

fost încadrate în drept acțiunile lui Onișciuc V., fiind stabilită o corectă

determinare și constatare juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

15

prejudiciabile săvârșită de inculpat și semnele componenței de infracțiune

prevăzute de articolul nominalizat.

Colegiul penal consideră că în acțiunile inculpatului sunt prezente

semnele constitutive ale infracțiunii imputate, iar nerecunoașterea vinovăției

de către inculpat în comiterea infracțiunii date, nu poate servi temei de

achitare, de vreme ce în cursul judecării cauzei au fost administrate suficiente

probe care confirmă cu certitudine vinovăția lui Onișciuc V. în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 361 alin.(2) lit. d) Cod penal și este apreciată de

către instanța de recurs drept o modalitate de exercitare a dreptului la

apărare, urmărind scopul evitării răspunderii penale.

Astfel, instanța conchide că la judecarea cauzei în ordine de apel,

instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise la art. 414-419 Cod

de procedură penală și a pronunțat o hotărâre legală și întemeiată, iar temei

legal pentru admiterea recursurilor ordinare declarate de procuror și inculpat

nu există și, potrivit legii, se impune respingerea lor ca inadmisibile, cu

menținerea hotărârii atacate.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de procurorul

în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Cătălin Scutelnic și

inculpatul Onișciuc Vitalie, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 08 iunie 2016, în cauza penală în privința lui Onișciuc

Vitalie, cu menținerea hotărârii atacate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 09 martie 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

Nadejda Toma

Petru Moraru

16