1ra-125/2017 — Art. 264.alin. 3 lit. b CP

1ra-125/2017 — Art. 264.alin. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-125/2017

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

14 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Ursache Petru,

judecători - Timofti Vladimir, Alerguș Constantin, Toma Nadejda și Moraru Petru,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 septembrie 2016, în cauza

penală privindu-l pe

Mocan Ianuș XXXX, născut la XXXXXXX, originar

și domiciliat în mun. Chișinău, XXXXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Ianuș învinuit în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal a fost achitat pentru că fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

fost pus sub învinuire că în jurul orei 20.00, la 08 octombrie 2013, se deplasa pe șoseaua

de centură a mun. Chișinău, șos. Balcani, din direcția or. Ialoveni spre direcția str. Alba

Iulia, la volanul autocamionului de model „MAN” cu n/î C LT 074 cu semiremorca de

model „Schmitz” cu n/î CAP 744. În timpul deplasării, în apropierea intrării în or.

1

Durlești, conducătorul auto, acționând din imprudență și cu încălcarea cerințelor pct. pct.

conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama

de următorii factori: b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile

periculoase; d) situația rutieră, n-a asigurat securitatea circulației rutiere, nu a manifestat

dexteritate în conducere, nu a ținut cont de particularitățile tronsonului de drum pe care

se deplasa, nu a prevăzut și nu a preîntâmpinat situația periculoasă apărută și în rezultat a

comis tamponarea pietonului Dogot Ion XXXXX (a. n. 02 mai 1965), care se deplasa de

la stânga la dreapta relativ deplasării unității de transport. În consecință pietonul Dogot

Ion în urma leziunilor corporale primite a decedat la fața locului.

Aceste acțiuni ale inculpatului Mocan Ianuș au fost încadrate în baza art. 264

alin. (3) lit. b) Cod penal, după semnele calificative – încălcarea regulilor de securitate a

circulației și exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce

mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență decesul persoanei.

- Procurorul în Procuratura mun. Chișinău, Stăvilă Mihai, prin care a solicitat

casarea sentinței din motivul ilegalității ei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță prin care Mocan Ianuș, să fie declarat vinovat și

condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal la închisoare pe un termen de 3 ani

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

În motivarea cererii de apel procurorul a invocat că:

- nu sunt clare motivele achitării de către instanța de fond, întrucât probele

administrate la urmărirea penală și cercetate în ședințele de judecată sunt pertinente,

concludente și admisibile ce confirmă în volum deplin încălcarea de către Mocan Ianuș a

prevederilor pct. 45 alin. (1) RCR, prin ce a comis din imprudență, prin lipsă de atenție și

neglijență la trafic, infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal;

- sentința este ilegală, fiind adoptată contrar prevederilor art. 101 și art. 394 Cod

de procedură penală, fiind lăsate fără apreciere probele prezentate de acuzare, care pe

deplin și direct demonstrează vinovăția imputată;

- fiind făcută o analiză a probelor acumulate pe parcursul urmăririi penale, dar și în

cadrul judecării cauzei s-a constatat că declarațiile bănuitului făcute la faza de urmărire

penală se află în contradicție cu declarația făcută de acesta în scris în ziua accidentului,

apoi în instanța de judecată, precum și cu cele făcute de martorii Cazacu Victor și Costiș

Ion, prin urmare declarațiile lui Macan Ianuș în calitate de bănuit, dar și în calitate de

inculpat urmează să fie apreciate critic;

- probele prezentate de către partea acuzării nu au fost puse la îndoială de partea

apărării și nu a fost invocat nici un argument sau o circumstanță care ar determina

nerecunoașterea acestora, precum și administrarea acestora cu încălcări de procedură

2

penală. Respectiv, reieșind și din aceste circumstanțe, toate probele care au fost

administrate în cadrul urmăririi penale și cercetate în instanța de judecată cu certitudine

dovedesc vinovăția inculpatului.

respins ca nefondat apelul acuzatorului de stat și menținută sentința atacată fără

modificări.

4.1. În argumentarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că concluziile

primei instanțe expuse în sentință cu privire la achitarea inculpatului corespund

circumstanțelor stabilite la judecarea cauzei, fiind verificate probele administrate la caz

care nu au probat vinovăția inculpatului Mocan Ianuș de faptele imputate și analizate în

totalitatea lor, exclud orișice altă versiune înaintată de acuzatorul de stat și anume:

- declarațiile inculpatului Mocan Ianuș, declarațiile succesorului părții vătămate

Dogot Lidia, declarațiile martorilor Tocilat Valentin, Zlotescu Alexei, Cazacu Victor,

Berezovschi Andrei și Costiș Ion;

precum și materialele dosarului:

- raportul de constatare medico-legală nr.1793 și Raportul de expertiză medico-

legală nr.151/1793 D a cadavrului lui Dogot Ion XXXX a.n.1965 prin care s-a constatat

că moartea a survenit în rezultatul șocului hemoragic și traumatic, cauzat de traumatismul

asociat a capului, toracelui, abdomenului, membrului superior și inferior, leziunile

deschise fiind produse în urma acțiunii traumatice cu un corp(uri) contodent(e) dur(e) sau

la lovirea de acesta(ea), iar în sângele cadavrului s-a depistat 1,06% de alcool etilic, ceea

ce la persoane vii produce o stare de ebrietate alcoolică ușoară (f. d. 40-42, 43-44);

- raportul de expertiză nr.9455 din 25 decembrie 2013 conform căruia s-a constatat

că șoferul Mocan Ianuș nu dispunea de posibilitate tehnică de evitare a tamponării

pietonului Dogot Ion folosind frânarea (f. d. 61-62);

- raportul de expertiză auto-tehnică nr. 1437 din 26 februarie 2014 prin care s-a

concluzionat că, depărtarea pietonului de la locul tamponării în momentul când

automobilul de model „MAN” cu numărul de înmatriculare C LT 074 se afla la distanța

de oprire în siguranță de la locul tamponării, adică când șoferul încă dispunea de

posibilitatea tehnică de evitare a tamponării folosind frânarea, cu condiția că pietonul nu-

și schimbă direcția și tempoul de mișcare în fugă rapidă cu viteza 14,3 km/oră, poate fi de

12,3 metri. Depărtarea pietonului de la locul tamponării în momentul când automobilul

de model „MAN” cu numărul de înmatriculare C LT 074 se afla la distanța de oprire în

siguranță de la locul tamponării, adică când șoferul încă dispunea de posibilitatea tehnică

de evitare a tamponării folosind frânarea, cu condiția că pietonul nu-și schimbă direcția și

tempoul de mișcare în pas grăbit cu viteza 6,6 km/oră, poate fi de 5,7 metri. Depărtarea

pietonului de la locul tamponării în momentul când automobilul de model „MAN” cu

numărul de înmatriculare C LT 074 se afla la distanța de oprire în siguranță de la locul

tamponării, adică când șoferul încă dispunea de posibilitatea tehnică de evitare a

tamponării folosind frânarea, cu condiția că pietonul nu-și schimbă direcția și tempoul de

mișcare în pas liniștit cu viteza 5,3 km/oră, poate fi de 4,6 metri (f. d. 71-72);

3

- raportul de verificare tehnică a vehiculului nr.0677738 din 04 ianuarie 2013

conform cărui s-a concluzionat că vehiculul SCHMITY S01 cu nr. de înmatriculare

CAP744 a trecut testarea tehnică (f. d. 80);

- procesul-verbal nr. 6283 din 08 octombrie 2013 al examinării medicale de

constatare a stării de ebrietate din care rezultă că Mocan Ianuș a fost treaz (f. d. 19);

- procesul-verbal de cercetare a locului accidentului cu anexele - schița accidentului

rutier și foto-tabelul din data 08 octombrie 2013 (f. d. l 1-18);

- procesul-verbal de cercetare la fața locului 06 decembrie 2013, tabel fotografic

(f. d. 47-49);

- procesul-verbal de verificare a declarațiilor la locul infracțiunii din data de

06 decembrie 2013 cu anexele-schema accidentului, tabel fotografic (f. d. 50-55);

Instanța de apel a respins argumentul acuzatorului de stat precum că declarațiile lui

Mocan Ianuș acumulate pe parcursul urmăririi penale și în cadrul judecării cauzei se află

în contradicție cu declarația făcută de acesta în scris în ziua accidentului, deoarece

inculpatul pe toată perioada examinării cauzei a dat declarații coerente și anume că nu

dispunea de posibilitatea tehnică de evitare a tamponării pietonului Dogot Ion folosind

frânarea, această poziție fiind dedusă și din rapoartele de expertiză nr. 1437 din 26

februarie 2014 și nr. 9455 din 25 decembrie 2013 potrivit căruia inculpatul nu a avut

posibilitatea tehnică să evite tamponarea prin frânare.

Colegiul penal a reținut că poziția inculpatului Mocan Ianuș se confirmă și prin alte

argumente după cum ar fi faptul, că partea vătămată Dogot Ion a traversat șoseaua în alt

loc decât cel destinat trecerii de pietoni, a traversat traseul fără a se asigura că din ambele

sensuri circulația era destul de intensă dat fiind locul accidentului și ora la care sa produs

accidentul, a traversat traseul în grabă în loc în care șoferul nu putea prevedea apariția

spontană a careva pietoni, ori pe partea stângă în direcția de deplasare a vehiculului era

câmp pustiu pe partea dreaptă a carosabilului era un gard, șoferul Mocan Ianuș

deplasându-se în urma altor vehicule și având din față alte vehicule ce veneau în sens

opus nu a fost în posibilitatea de a vedea de la o distanță mare pietonul care a încercat să

traverseze traseul printre vehicule în condiții de vizibilitate redusă și nu a avut

posibilitate tehnică de a stopa vehiculul până la oprire fără a accidenta partea vătămată pe

o distanță de cel puțin 43 metri de la momentul depistării locului de aflare a pietonului

până la locul unde a fost accidentat.

Referitor la argumentul procurorului precum că condițiile climaterice erau favorabile

și nu prezentau careva obstacol pentru șofer întru aprecierea greșită a situației rutiere,

instanța de apel a combătut această poziție prin concluziile raportului de expertiză

nr. 9455 din 25 decembrie 2013 din care rezultă că distanța necesară pentru oprire în

siguranță a automobilului de model ,,MAN” cu semiremorcă în condițiile comiterii

accidentului rutier, pentru viteza 50 km/oră este 43 metri, însă conform datelor inițiale,

Mocan Ianuș nu dispunea de posibilitatea tehnică de evitare a tamponării pietonului

Dogot Ion folosind frânarea, mai mult ca atât că pietonul era în stare de ebrietate fapt

4

confirmat și de concluziile pct. 3 al raportului de expertiză medico-legală nr. 151/1793 D

din 07 noiembrie 2013.

Astfel, analizând și apreciind toate probele în ansamblu, instanța de apel a conchis, că

pe parcursul judecării cauzei nu au fost prezentate probe pertinente și concludente, ce ar

demonstra, că inculpatul Mocan Ianuș a comis infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (3)

lit. b) Cod penal, partea acuzării nu a argumentat prin probe cererea de apel, nu a

prezentat careva probe noi, suplimentare în favoarea acuzării, astfel omițând posibilitatea

legală de a o mai face, or, instanța de judecată nu este organ de urmărire penală, nu se

manifestă în favoarea acuzării sau apărării, de aceia, alte probe decât cele deja enumerate

și analizate nu au fost prezente, astfel situația va fi tratată în favoarea inculpatului.

Tot aici, contrar prevederilor art. 252 Cod de procedură penală organul de urmărire

penală nu a întreprins măsuri în vederea stabilirii circumstanțelor care au o importanță

pentru a dovedi vinovăția sau nevinovăția lui Mocan Ianuș în comiterea infracțiunii și în

special, nu a prezentat dovada care să confirme distanța de la care inculpatul l-a văzut sau

era obligat să-l vadă pe pietonul Dogot Ion care traversa autostrada, vizibilitatea în aria

de deplasare a vehiculului, intensitatea traficului pe segmentul dat la ora impactului,

identificarea altor probe ce ar fi avut importanță pentru justa soluționare a cauzei și în

dependență de aceste aprecieri, să constate dacă avea sau nu șoferul posibilitatea tehnică

să evite tamponarea prin frânare, la fel, și în conformitate cu prevederile art. 26 alin. (3)

Cod de procedură penală, sarcina prezentării probelor învinuirii îi revine procurorului.

solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, într-un alt

complet de judecată.

În motivarea recursului procurorul a invocat că:

- instanța de apel examinând apelul nu a ținut cont și nu a apreciat totalitatea

probelor care demonstrează vinovăția inculpatului Mocan Ianuș de comiterea infracțiunii

încriminate;

- făcând o analiză a probelor acumulate pe parcursul urmăririi penale și cercetate în

instanța de judecată se constată că declarațiile date în calitate de bănuit de către Mocan

Ianuș sunt în contradicție cu declarațiile făcute de acesta în ziua accidentului, apoi în

instanța de judecată, precum și cu cele declarate de martorii Cazacu V. și Costiș I.,

declarații care au fost apreciate eronat de către instanțele de fond, precum și raportul de

expertiză auto-tehnică nr. 1437 din 26 februarie 2014;

- din declarațiile martorului apărării Tocilat Valeriu se confirmă că pietonul a fost

posibil de observat prin manifestarea atenției sporite în condițiile date, cu întreprinderea

acțiunilor de precauție, a fost posibil de evitat tamponarea lui;

- instanța de apel urma să ia în considerație că anume șoferul urmează să-și asume o

responsabilitate sporită prin simplul fapt că, conduce mijlocul de transport, care este un

mijloc de pericol social sporit și care ca urmare î-i impune acestuia obligația de precauție

în trafic, în asemenea împrejurări, consideră că în acțiunile inculpatului Mocan Ianuș

există încălcarea prevederilor art. 45 al RCR.

5

5.1. Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din

20 octombrie 2015 a fost admis recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Tăut Dorina, casată total decizia Colegiul penal al Curții

de Apel Chișinău din 14 mai 2015, în cauza penală în privința lui Mocan Ianuș și dispusă

rejudecarea cauzei în aceiași instanță de apel în alt complet de judecată.

fost respins ca nefondat apelul procurorului mun. Chișinău, Stăvilă Mihai, fiind

menținută sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 18 februarie 2015.

6.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că circumstanțele care au

avut loc înaintea accidentului rutier, au făcut imposibilă evitarea impactului cu pietonul

prin frânare.

A mai reținut că nicio probă din cele prezentate de acuzatorul de stat, n-a confirmat

că inculpatul s-a deplasat cu viteză excesivă, iar martorii Tocilat V. și Zlotescu A., au

declarat că victima Dogot Ion, a traversat neregulamentar drumul. Martorul Zlotescu A.,

a mai declarat că Dogot Ion era îmbrăcat în haine de culoare închisă.

Aceste declarații, în opinia instanței de apel, confirmă că pietonul a circulat

neregulamentar printre mașinile care se deplasau în ambele sensuri și inculpatul 1-a

observat la o distanță mică de automobilul său, fapt ce a dus la aplicarea cu întârziere a

frânei pentru stoparea camionului.

Circumstanțele expuse de martorii nominalizați, confirmă declarațiile inculpatului,

care au relatat că au observat pietonul la o distanță de 2 - 3 metri.

Totodată, raportul de expertiză nr. 9455 din 25 decembrie 2013, confirmă că

inculpatul nu a avut posibilitate tehnică de a evita impactul prin frânare, iar potrivit

raportului de expertiză nr. 1437 din 26 februarie 2014, distanța cea mai mică dintre

camion și pieton de la locul tamponării, adică când șoferul încă dispunea de posibilitate

tehnică de evitare a tamponării folosind frânarea, poate fi de (4, 6) metri.

Mai indică instanța de apel că martorul Costiș Ion de asemenea a relatat că el se

deplasa din urma camionului condus de inculpat și a observat pietonul care se mișca

printre mașini și reacția inculpatului în momentul când pietonul a apărut în câmpul său de

vedere. Inculpatul, văzîndu-1, a virat și a frânat, iar camionul s-a întors. Aceste declarații

confirmă declarațiile date de către Mocan Ianuș la urmărirea penală și la cercetarea

judecătorească. Faptul că în ziua accidentului, inculpatul a dat alte explicații, nu poate fi

pus la baza unui act de condamnare ori achitare, nici nu poate servi drept probă

pertinentă. Din explicația de la (f. d. 20, vol. I), nici nu rezultă că l-ar fi întrebat cineva pe

șofer dacă a văzut sau nu pietonul și la ce distanță de camion.

Totodată, nici starea psihologică a șoferului, îndată după accident nu poate fi

adecvată tuturor circumstanțelor în care se produce un accident.

Schema accidentului rutier, confirmă că inculpatul a aplicat frânarea, cadavrul nu a

fost strivit ceea ce denotă că a observat din timp pietonul, însă la distanță prea mică

pentru a evita impactul fatal.

6

Acest fapt, a fost confirmat și de martorul Costiș Ion, care a declarat că Mocan Ianuș

a frânat, iar martorul Cazacu V., a declarat că inculpatul la intersecția care virează spre

Durlești și Dumbrava, a făcut manevra prin care a semnalizat avaria, apoi el a văzut

victima cu fața în jos.

de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, prin care indicând temeiurile prevăzute de

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei atacate, cu

remiterea cauzei penale la rejudecare.

În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat următoarele:

- în cazul în care instanța de apel nu este de acord cu aprecierea probelor de către

procuror și a ajuns la concluzia menținerii achitării lui Mocan Ianuș Mihail de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 264 al. (3) lit. b) Cod penal, urma să dezvăluie această

concluzie expunându-și punctul său de vedere asupra fiecărei probe aduse în sprijinul

învinuirii și puse la baza deciziei de achitare, fapt care pe caz nu a avut loc, fiind

efectuată o apreciere eronată și formală de ordin general a probelor și circumstanțelor

cauzei penale;

- instanța de apel, a acționat în derogarea de la prevederile procesual-penale precum

și nu s-a condus de recomandările Plenului Curții Supreme de Justiție expuse în pct. 14 al

Hotărârii nr. 22 din 12 decembrie 2015 cu privire la practica judecării cauzelor penale în

ordine de apel, conform căreia nerespectarea acestor cerințe ale legii echivalează cu

nerezolvarea fondului apelului, fapt ce atrage după sine casarea deciziei pronunțate;

- instanța de apel, nu a ținut cont și nu a apreciat totalitatea probelor ce dovedesc

vinovăția lui Mocan Ianuș XXXX, în mod greșit a respins probele administrate de către

acuzarea de stat, fără a fi constatate încălcarea normelor procesuale invocate, a apreciat

în mod superficial aceste probe, fără a fi evidențiate acele derogări evidente invocate;

- instanțele de judecată, în prim plan nu au apreciat comportamentul inculpatului pe

parcursul procesului penal, precum și poziția ambiguă și modificată a lui Mocan Ianuș

Mihail;

- declarațiile date în calitate de bănuit ale lui Mocan Ianuș sunt în contradicție cu

declarațiile făcute de acesta în ziua accidentului, apoi în instanța de judecată, precum și

cu cele declarate de martorii Cazacu V. și Costiș I.;

- în declarația făcută în prima zi după accident (f. d. 20, vol. I), șoferul Mocan Ianuș a

declarat cu vehemență că nu a văzut pietonul și a simțit lovitura în caroseria cabinei, pe

când fiind audiat ca bănuit (f. d. 90, vol. I), a declarat că pietonul a apărut în față

traversând la fugă de la stânga spre dreapta prin partea din spate a unui microbuz, iar în

instanță (f. d. 158, vol. I) a declarat că pietonul a apărut după un camion, care se deplasa

din sens opus;

7

- martorii oculari la fața locului, au declarat că în momentul accidentului nu au văzut

careva microbuz să se fi deplasat din sens opus la momentul accidentului;

- chiar și din declarațiile martorului apărării Tocilat Valeriu, se poate decide că în

momentul când în fața sa a apărut pietonul, a încetinit și i-a acordat posibilitatea de a

traversa - fapt care demonstrează că pietonul a fost posibil de observat prin manifestarea

atenției sporite în condițiile date, cu întreprinderea acțiunilor de precauție, a fost posibil

de evitat tamponarea lui;

- instanța de apel menținând sentința de achitare a reținut încălcările admise de către

partea vătămată la traversarea carosabilului, fără a lua în considerație că anume șoferul

urmează să-și asume o responsabilitate sporită prin simplul fapt că, conduce mijlocul de

transport, care este un mijloc de pericol social sporit și care ca urmare î-i impune acestuia

obligația de precauție în trafic;

- în acțiunile inculpatului Mocan Ianuș, există încălcarea prevederilor art. 45 al RCR,

potrivit căruia „Conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de

viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: b) dexteritatea în conducere

care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; d) situația rutieră.", n-a asigurat

securitatea circulației rutiere, nu a manifestat dexteritate în conducere, nu a ținut cont de

particularitățile tronsonului de drum pe care se deplasa; nu a prevăzut și nu a

preîntâmpinat situația periculoasă apărută și în rezultat a comis tamponarea pietonului

Dogot Ion XXXXX, care se deplasa de la stânga la dreapta relativ deplasării unității de

transport;

- prin probele administrate și cercetate în ședințele de judecată s-a dovedit cu

certitudine faptul că condițiile climaterice erau favorabile și nu prezentau careva obstacol

pentru șofer în aprecierea greșită a situației rutiere, ceea ce exclude că inculpatul Mocan

Ianuș XXXXX, având calitatea de șofer a fost influențat de careva factori externi,

independenți de voința sa, ce i-ar fi influențat atenția și dexteritate și ar fi îngrădit

vizibilitatea dânsului;

- conform declaraților martorului Cazacu V. s-a dovedit că din contrasens nu se

deplasau unități de transport ce ar fi îngrădit vizorul șoferului, prin ce se exclude orbirea

inculpatului Mocan Ianuș XXXXX și deci în mod repetat se exclude influența dânsului

de careva factori externi;

- martorul Costiș I., ce se deplasa în spatele autocamionului inculpatului a văzut din

fugă o umbră ce traversa, unde șoferul camionului încerca să-1 evite, însă 1-a tamponat;

- instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apelul

procurorului și nu a intrat în esența cauzei cercetate;

- caracteristicile camionului condus de către Mocan Ianuș XXXXX, care prezintă

gabarite destul de mari, fapt ce îi acordă un vizor cuprinzător și suficient inculpatului a

8

observa situația rutieră și respectiv îi acordă deplina posibilitate de a acționa în vederea

evitării unei situații de accident;

- instanțele de judecată nu au acordat deplină eficiență și raportului de expertiză

complexă auto-tehnică nr. 1437 din 26 februarie 2014;

- instanțele de judecată nu s-au expus asupra faptului dacă inculpatul Mocan Ianuș a

avut posibilitatea reală de a-1 vedea pe pietonul Dogot Ion, în raport cu gabariturile

camionului care șoferul, din salonul acestuia, avea vizibilitatea asupra traseului de

aproximativ la 2,5 metri înălțimea, iar vizibilitatea părții carosabile la faza scurtă a

camionului „MAN” fiind de 43 metri și dacă a avut destul timp și posibilitatea tehnică ca

șoferul automobilului să oprească automobilul prin frânare de la momentul observării

obstacolului;

- instanțele de judecată nu au ținut cont nici de perioada de timp a accidentului rutier,

vizibilitatea fiind redusă (ora 20.00) la 08 octombrie 2013, că afară deja înserase, acest

timp fiind cel mai periculos pentru conducătorul auto, iar potrivit datelor inițiale din

ordonanța de numire a expertizei auto - tehnice (f. d. 57, vol. I) sectorul de drum în locul

impactului nu era luminat, farurile automobilului erau incluse la faza scurtă;

- a lăsat fără apreciere instanța de fond și declarațiile succesorului victimei Dogot

Lidia prin care se constată că victima avea frică de automobile și deci dovedește că el

totuși a manifestat atenție și precauție la traversarea carosabilului, iar faptul că dânsul se

afla în stare de ebrietate ușoară, nu poate fi invocat în motivarea contrariului;

- martorul Tocilat Valentin, a confirmat că în momentul traversării carosabilului de

către victimă (mai devreme de accident) ultimul a manifestat atenție și prudență și a

traversat doar după ce s-a convins că nu este în pericol.

referință a depus avocatul Luca Alexandru în numele inculpatului Mocan Ianuș în care și-

a expus opinia sa asupra recursului declarat, solicitând declararea inadmisibilității

acestuia ca fiind vădit neîntemeiat.

La fel, avocatul a indicat că recursul nu îndeplinește cerințele de formă și conținut, iar

temeiurile invocate nu se încadrează în cele prevăzute de art. 427 Cod de procedură

penală. Mai mult ca atât, recursul nu abordează probleme de drept de importanță generală

pentru jurisprudență.

Totodată, avocatul a mai subliniat că deși pur declarativ, recurentul face trimitere la

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, recurentul nu aduce careva

argumente în dezvăluirea și susținerea temeiului invocat. Contrar acestor exigențe,

recurentul nu a specificat asupra căror circumstanțele invocate nu s-a expus instanța de

apel și care sunt contrazicerile.

Argumentele recurentului sunt vădit nefondate, fiind bazate pe o apreciere eronată și

denaturată a probelor examinate în cadrul cercetării judecătorești, or, examinând la o

9

justă valoare probele administrate, instanțele au dat o apreciere justă și amplă tuturor

probelor, ajungând la concluzia nevinovăției inculpatului Mocanu Ianuș și lipsa

suportului probatoriu al învinuirii.

referință, Colegiul penal lărgit constată, că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil din

următoarele considerente.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

judecând recursul, îl respinge ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu

recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la

judecarea cauzei.

La caz se reține, că potrivit textului recursului declarat de recurent, acesta invocă

temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, și anume că

„hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii și instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate de către procuror în apel”.

Astfel, Colegiul penal lărgit raportând acest temei invocat de recurent la textul

deciziei contestate, relevă că acesta nu se confirmă și că instanța de apel la judecarea

apelului declarat de procuror, a respectat prevederile art. 412, 413, 414 Cod de

procedură penală și corect și-a motivat decizia în conformitate cu prevederile art. 417

alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și

de drept care au dus, la caz, la respingerea apelului ca nefondat, cu menținerea

sentinței fără modificări.

Prin urmare, în conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate

pe baza probelor examinate de prima instanță, celor cercetate în cadrul ședinței

instanței de apel, ajungând la concluzia că sentința atacată urmează a fi menținută fără

modificări.

Astfel, cu referire la motivele invocate de recurent, precum că „în cazul în care

instanța de apel nu este de acord cu aprecierea probelor de către procuror și a ajuns la

concluzia menținerii achitării lui Mocan Ianuș XXXX de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 264 al. (3) lit. b) Cod penal, urma să dezvăluie această concluzie expunându-și

punctul său de vedere asupra fiecărei probe aduse în sprijinul învinuirii și puse la baza

deciziei de achitare, fapt care pe caz nu a avut loc, fiind efectuată o apreciere eronată și

formală de ordin general a probelor și circumstanțelor cauzei penale; instanța de apel,

10

nu a ținut cont și nu a apreciat totalitatea probelor ce dovedesc vinovăția lui Mocan Ianuș

XXXX, în mod greșit a respins probele administrate de către acuzarea de stat, fără a fi

constatate încălcarea normelor procesuale invocate, a apreciat în mod superficial aceste

probe, fără a fi evidențiate acele derogări evidente invocate”, Colegiul penal lărgit atestă

că nu sunt întemeiate, or, aprecierea probelor este unul din cele mai importante momente

ale procesului penal, dat fiind că întregul volum de muncă depus de către organul de

urmărire penală, instanțele judecătorești, cât și de părțile din proces, se concretizează pe

soluția ce va fi dată în urma acestei activități. Aprecierea probelor după intima

convingere a judecătorului trebuie să se bazeze pe prevederile legale, iar convingerea

intimă se întemeiază pe examinarea tuturor probelor în ansamblu, sub toate aspectele,

complet și obiectiv. Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența,

concludența, veridicitatea și utilitatea acestora și toate probele în ansamblul lor sunt

apreciate din punct de vedere al coroborării reciproce dintre ele.

Însă, cu referire la faptul dacă aprecierea probelor poate fi invocată la această etapă a

procedurilor, instanța de recurs explică că la etapa judecării recursului ordinar nu se

analizează de instanță conținutul mijloacelor de probă, nu se dă o nouă apreciere

materialului probator și nu se stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de

instanțele ierarhic inferioare, acestea fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond. Deci,

Colegiul penal lărgit nu va examina criticile referitoare la presupusa greșită apreciere, pe

baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente faptice invocate de recurenți, ci

va verifica, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanțe, corectitudinea

condamnării inculpatului de învinuirea imputată acestuia prin rechizitoriu.

Totodată, pe aceiași linie de considerente se specifică că, pentru a constitui caz de

casare eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat asupra

soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu

privește dreptul de apreciere a probelor, ci discrepanța între cele reținute de instanță și

conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept

consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține.

În cauza deferită judecății o atare eroare nu a fost constatată de către instanța de

recurs.

Prin urmare, opozabil celor enunțate de recurenți, Colegiul penal lărgit, verificând

suplimentar materialele dosarului, specifică că judecând apelul instanța de apel a

examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție corectă de

menținere a sentinței, care este argumentată și corespunzătoare cumulului de probe

administrate și nemijlocit verificate în ședințele de judecată în condițiile art. 100 alin. (4)

Cod de procedură penală și, totodată, care au fost just apreciate prin prisma art. 101 Cod

de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții,

veridicității și coroborării reciproce.

11

În desfășurarea acestei idei, instanța de recurs specifică că, așa cum rezultă din textul

deciziei atacate, instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu prevederile

art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de

fapt și de drept care au dus, la caz, la respingerea apelului declarat, cu menținerea

sentinței prin care Mocan Ianuș a fost achitat, deoarece fapta inculpatului nu întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii, nefiind demonstrată vinovăția lui.

În privința criticilor recurentului, prin care acesta a indicat că „instanța de apel, a

acționat în derogarea de la prevederile procesual-penale precum și nu s-a condus de

recomandările Plenului Curții Supreme de Justiție expuse în pct. 14 al Hotărârii nr. 22

din 12 decembrie 2015 cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel,

conform căreia nerespectarea acestor cerințe ale legii echivalează cu nerezolvarea

fondului apelului, fapt ce atrage după sine casarea deciziei pronunțate; în acțiunile

inculpatului Mocan Ianuș, există încălcarea prevederilor art. 45 al. 1 RCR, potrivit

căruia „Conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză

stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: b) dexteritatea în conducere care

i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; d) situația rutieră”, n-a asigurat

securitatea circulației rutiere, nu a manifestat dexteritate în conducere, nu a ținut cont de

particularitățile tronsonului de drum pe care se deplasa, nu a prevăzut și nu a

preîntâmpinat situația periculoasă apărută și în rezultat a comis tamponarea pietonului

Dogot Ion XXXX, care se deplasa de la stânga la dreapta relativ deplasării unității de

transport; instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apelul

procurorului și nu a intrat în esența cauzei cercetate; instanțele de judecată nu s-au

expus asupra faptului dacă inculpatul Mocan Ianuș a avut posibilitatea reală de a-1

vedea pe pietonul Dogot Ion, în raport cu gabariturile camionului care șoferul, din

salonul acestuia, avea vizibilitatea asupra traseului de aproximativ la 2,5 metri

înălțimea, iar vizibilitatea părții carosabile la faza scurtă a camionului „MAN” fiind de

43 metri și dacă a avut destul timp și posibilitatea tehnică ca șoferul automobilului să

oprească automobilul prin frânare de la momentul observării obstacolului; a lăsat fără

apreciere instanța de fond și declarațiile succesorului victimei Dogot Lidia prin care se

constată că victima avea frică de automobile și deci dovedește că el totuși a manifestat

atenție și precauție la traversarea carosabilului, iar faptul că dânsul se afla în stare de

ebrietate ușoară, nu poate fi invocat în motivarea contrariului”, Colegiul penal lărgit

constată că sunt neîntemeiate și constituie poziția subiectivă a recurentului, totodată din

conținutul deciziei instanței de apel (f. d. 76, vol. II), rezultă că aceasta s-a pronunțat într-

o manieră detaliată și argumentată la toate motivele relevante invocate de procuror în

apel, nefiind identificate careva omisiuni în privința acestui aspect, iar motivele

neesențiale invocate în apel, care au rămas fără argumentare, nu afectează soluția corectă,

care este în corespundere cu probele administrate la cauza penală, verificate în ședința

12

instanței de apel (f. d. 64 - 67, vol. II) descrise în decizie, astfel, instanța de apel n-a

admis o eroare gravă de fapt care ar fi constituit un temei de casare sub acest aspect și

corect a constatat că aceste probe sunt insuficiente pentru al condamna pe Mocan Ianuș în

baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, conformându-se prevederilor art. 8 alin. (3) și art.

414 alin. (5) Cod de procedură penală, art. 6 §2 CEDO, după cum statuează și CEDO în

pct. 77 din hotărârea sa în cauza Barbera, Messegué și Jabardo contra Spaniei din 06

decembrie 1988, că „art. 6 §2 CEDO întruchipează principiul prezumției de nevinovăție.

Se impune, printre altele, că, o instanță de judecată nu ar trebui să înceapă cu ideea

preconcepută că învinuitul a comis infracțiunea, iar sarcina probei este pe urmărirea

penală, și de orice îndoială ar trebui să beneficieze acuzatul. De asemenea, rezultă că este

sarcina organului de urmărire penală de a informa acuzatul despre acuzarea care i se

aduce împotriva sa, astfel ca acesta să poată pregăti și prezenta apărarea, organul de

urmărire penală având și atribuția de a aduce suficiente dovezi pentru a-l condamna”.

Nu pot fi reținute nici motivele invocate de recurent precum că „instanțele de

judecată, în prim plan nu au apreciat comportamentul inculpatului pe parcursul

procesului penal, precum și poziția ambiguă și modificată a lui Mocan Ianuș XXXX;

declarațiile date în calitate de bănuit ale lui Mocan Ianuș sunt în contradicție cu

declarațiile făcute de acesta în ziua accidentului, apoi în instanța de judecată, precum și

cu cele declarate de martorii Cazacu V. și Costiș I.; în declarația făcută în prima zi

după accident (f. d. 20, vol. I), șoferul Mocan Ianuș a declarat cu vehemență că nu a

văzut pietonul și a simțit lovitura în caroseria cabinei, pe când fiind audiat ca bănuit

(f. d. 90, vol. I), a declarat că pietonul a apărut în față traversând la fugă de la stânga

spre dreapta prin partea din spate a unui microbuz, iar în instanță (f. d. 158, vol. I) a

declarat că pietonul a apărut de după un camion, care se deplasa din sens opus; martorii

oculari la fața locului, au declarat că în momentul accidentului nu au văzut careva

microbuz să se fi deplasat din sens opus la momentul accidentului; chiar și din

declarațiile martorului apărării Tocilat Valeriu, se poate decide că în momentul când în

fața sa a apărut pietonul, a încetinit și i-a acordat posibilitatea de a traversa - fapt care

demonstrează că pietonul a fost posibil de observat prin manifestarea atenției sporite în

condițiile date, cu întreprinderea acțiunilor de precauție, a fost posibil de evitat

tamponarea lui”, or, atât prima instanță, cât și instanța de apel a dat o apreciere cuvenită

materialului probator, reținând corect că conform concluziei Raportului de expertiză

nr. 9455 din 25 decembrie 2013 (f. d. 61 – 62, vol. I), distanța necesară pentru oprire în

siguranță a automobilului de model „MAN” cu n/î CLT 074 și semiremorca „Schmitz”,

cu n/î CAP 744, în condițiile comiterii accidentului rutier, pentru viteza de 50 km/h este

de 43 m. Conform datelor inițiale prezentate, șoferul Mocan Ianuș nu dispunea de

posibilitatea tehnică de evitare a tamponării pietonului Dogot Ion folosind frânarea.

13

Totodată, corect s-a reținut și faptul că prin Raportul de expertiză nr. 1437 din 26

februarie 2014 (f. d. 71-72, vol. I), s-a concluzionat că depărtarea pietonului de la locul

tamponării în momentul când automobilul de model „MAN”, cu n/î CLT 074 se afla la

distanța de oprire în siguranță de la locul tamponării, adică când șoferul încă dispunea de

posibilitatea tehnică de evitare a tamponării folosind frânarea, cu condiția că pietonul nu-

și schimbă direcția și tempoul de mișcare în fugă rapidă cu viteza de 14, 3 km/h, poate fi

de 12, 3 m. Depărtarea pietonului de la locul tamponării în momentul când automobilul

de model „MAN” cu n/î CLT 074 se afla la distanța de oprire în siguranță de la locul

tamponării, adică când șoferul încă dispunea de posibilitatea tehnică de evitare a

tamponării folosind frânarea, cu condiția că pietonul nu-și schimbă direcția și tempoul de

mișcare în pas grăbit cu viteza de 6,6 km/h, poate fi de 5, 7 m. Depărtarea pietonului de

la locul tamponării în momentul când automobilul de model „MAN”, cu n/î CLT 074 se

afla la distanța de oprire în siguranță de la locul tamponării, adică când șoferul încă

dispunea de posibilitatea tehnică de evitare a tamponării folosind frânarea, cu condiția că

pietonul nu-și schimbă direcția și tempoul de mișcare în pas liniștit cu viteza de 5,3 km/h,

poate fi de 4,6 m.

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit menționează că inculpatul Mocan

Ianuș a fost în imposibilitate tehnică de a evita impactul prin frânare sau ocolire a

pietonului, or, inculpatul conducea autocamionul cu respectarea prevederilor

indicatoarelor rutiere și Regulamentului circulației rutiere, inclusiv cu respectarea

regimului de viteză și iluminare, raportate la condițiile traficului rutier.

Cât privește divergențele dintre declarațiile date de către inculpat imediat după

producerea accidentului rutier cu cele din cadrul audierii în faza de urmărire penală și la

judecarea cauzei, Colegiul penal lărgit specifică că inculpatul poate declara orice și asta

nu poate afecta concluziile instanțelor ierarhic inferioare, or, în acțiunile inculpatului nu

se întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii incriminate, nefiind confirmată

vinovăția lui.

Cu referire la argumentul recurentului precum că condițiile climaterice erau

favorabile și nu prezenta careva obstacol pentru șofer întru aprecierea greșită a situației

rutiere, Colegiul penal lărgit la acest capitol ține să menționeze că conform concluziei

Raportului de expertiză nr. 9455 din 25 decembrie 2013 (f. d. 61 – 62, vol. I), distanța

necesară pentru oprire în siguranță a automobilului de model „MAN” cu n/î CLT 074 și

semiremorca „Schmitz”, cu n/î CAP 744, în condițiile comiterii accidentului rutier,

pentru viteza de 50 km/h este de 43 m. Conform datelor inițiale prezentate, șoferul

Mocan Ianuș nu dispunea de posibilitatea tehnică de evitare a tamponării pietonului

Dogot Ion folosind frânarea. Mai mult ca atât, pietonul era în stare de ebrietate, fapt

confirmat prin Raportul de expertiză medico-legală nr. 151/1793 D din 07 noiembrie

2013 (f. d. 43-44, vol. I), și a trecut drumul nu la trecerea de pietoni, ce infirmă

14

declarațiile succesorului victimei Dogot Lidia că victima manifesta atenție și precauție la

trecerea carosabilului.

Totodată, instanța de recurs va reține că martorul Costiș Ion, a declarat că „era

întuneric beznă, iar lumina artificială nu era, trecere de pietoni la locul tamponării nu

este, aceasta aflându-se mai în vale la o distanță de aproximativ 100-200 m, zona fiind

închisă cu balustradă. Din contrasens se deplasau mijloace de transport” (f. d. 25, vol. I),

iar martorul Cazacu Victor a declarat că „traficul nu era nici încărcat, nici liber, cu

siguranță nu era iluminare artificială, lumini veneau spre ei. Nu a văzut momentul

tamponării, iar până la tamponare pe pieton nu l-a văzut. A văzut doar manevra” (f. d. 30,

149, vol. I). La urmărirea penală martorul Cazacu Victor a declarat că „după accident eu

încă m-am gândit cum de pietonul a reușit și a trecut prin fața automobilelor din sens

opus, cum de nu l-au accidentat cei de pe banda opusă” (f. d. 30 verso, vol. I).

Prin urmare, s-a constatat că inculpatul Mocan Ianuș, a fost în imposibilitate de a

preveni tamponarea pietonului, el frânând și manevrând după posibilități, iar organul de

urmărire penală nu a prezentat careva probe incontestabile ce ar demonstra vinovăția

inculpatului, deci lipsind latura subiectivă a infracțiunii.

La fel, partea acuzării nu a confirmat prin probe nici o prevedere a Regulamentului

circulației rutiere, care ar fi imputabilă inculpatului și să conducă la concluzia existenței

în acțiunile lui Mocan Ianuș a laturii subiective, ca semn constitutiv al infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. c) Cod penal.

Astfel, Colegiul penal lărgit consideră că recurentul nu indică prin ce s-au lezat

interesele statului și în ce formă atentează la securitatea publică, din moment ce instanțele

ierarhic inferioare au adoptat o hotărâre legală de achitare a inculpatului Mocan Ianuș,

deoarece vinovăția ultimului nu a fost posibil de a fi dovedită prin probele administrate și

verificate în prezenta cauză penală, atât de instanța de fond, cât și instanța de apel, care

just, conform art. 8 alin. (3) Cod de procedură penală, au interpretat toate dubiile în

favoarea inculpatului, or, conform art. 389 alin. (2) Cod de procedură penală, „sentința de

condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri”. Astfel, instanța de recurs statuează că

pronunțarea unei sentințe legale de achitare într-o cauză penală, sub nici o formă nu poate

să lezeze interesele statului sau securitatea publică, or scopul legii penale, stipulat în

art. 2 Cod penal, este de a apăra, împotriva infracțiunilor, persoana, drepturile și

libertățile acesteia, proprietatea, mediul înconjurător, orânduirea constituțională,

suveranitatea, independența și integritatea teritorială a Republicii Moldova, pacea și

securitatea omenirii, precum și întreaga ordine de drept, iar procesul penal, conform art. 2

Cod de procedură penală, are ca scop protejarea persoanei, societății și statului de

infracțiuni, precum și protejarea persoanei și societății de faptele ilegale ale persoanelor

cu funcții de răspundere în activitatea lor legată de cercetarea infracțiunilor presupuse sau

săvârșite, astfel ca orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit

15

vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală și

condamnată.

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit ține să menționeze că în zona unde s-a

produs accidentul rutier nu este nicio trecere de pietoni, astfel conducătorii auto erau în

drept să creadă că și ceilalți participanți la traficul rutier, inclusiv pietonul Dogot Ion,

respectă Regulamentul circulației rutiere și anume pct. 114 care prevede că pietonii

trebuie să traverseze drumul numai pe la trecerile semnalizate, inclusiv pe pasajele

denivelate, iar în lipsa acestora la intersecții – pe linia trotuarelor sau acostamentelor, iar

în cazul în care în limitele vizibilității (100 – 150 m) nu sunt treceri pentru pietoni sau

intersecții, ei pot traversa drumul numai după ce s-au asigurat că nu se apropie nici un

vehicul, efectuând trecerea pe traiectorie perpendiculară în raport cu marginea

carosabilului. Astfel, șoferul Mocan Ianuș, cu certitudine putea să conteze pe faptul că

nimeni, inclusiv nici un pieton nu se va antrena în traversarea neregulamentară și

periculoasă, fiind îmbrăcat în haine întunecate și în situația traficului rutier intens, în

special în stare de ebrietate.

invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele invocate, deoarece

soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, urmând a fi

menținută, iar recursul declarat este inadmisibil fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 23 septembrie 2016 în cauza penală privindu-l pe Mocan Ianuș

XXXXX cu menținerea deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 16 martie 2017.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

Toma Nadejda

Moraru Petru

16