1ra-359/2017 — art. 361 al. 2 lit. b,d CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 361 al. 2 lit. b,d CP
- Temei legal
- art. 427 al. 1 pct. 6 CPP
1ra-359/2017 — art. 361 al. 2 lit. b,d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr. 1ra-359/2017
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
15 martie 2017 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte - Ursache Petru,
Judecători - Timofti Vladimir, Toma Nadejda
a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, prin care
solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04
noiembrie 2016, în cauza penală privindu-l pe
Guminiuc Artur Xxxx, născut la xxxxx, originar
și domiciliat în mun. xxxxx, str. xxxx, ap. x.
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
22.10.2015 – 12.05.2016 (prima instanță);
16.06.2016 – 04.11.2016 (instanța de apel);
05.01.2017 – 15.03.2017 (instanța de recurs ordinar).
Asupra admisibilității în principiu a recursului în cauză, în baza actelor din
dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Strășeni din 12 mai 2016, cauza fiind examinată
în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală,
Guminiuc Artur a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de
art. 361 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, fiindu-i aplicată pedeapsa cu amendă în
mărime de 450 unități convenționale, ce constituie suma de 9000 (nouă) mii lei.
Conform art. 84 alin. (3), (4), art. 87 alin. (2) Cod penal, pentru concurs de
infracțiuni i-a fost stabilit lui Guminiuc Artur pedeapsa definitivă, fără absorbirea
pedepsei stabilite prin prezenta sentință de pedeapsa stabilită prin sentința
Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 19 iunie 2015, care a fost dispusă de a fi
executată de sine stătător.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că inculpatul
Guminiuc Artur, în una din zilele lunii decembrie 2011, împreună cu altă persoană
neidentificată de organul de urmărire penală, având intenția confecționării,
deținerii și folosirii documentelor oficiale false care acordă drepturi, și anume, cu
scopul de a vinde loturile de teren cu nr. cadastrale xxxxx și xxxx, situate în or.
xxxx, str. xxxxx xxx și, respectiv xxxx, care aparțineau lui Guminiuc Grigore.
1
Știind cu certitudine că pentru perfectare a acestor documente trebuie să adreseze
în organele competente, a confecționat procura nr. 12488 din 05.12.2011, prin care
și-a împuternicit să administreze bunurile imobile menționate mai sus.
La 17.12.2011, în vederea realizării intenției sale criminale până la urmă,
Guminiuc Artur, folosindu-se de procura cu nr. 12488 din 05.12.2011, acționând
din numele lui Guminiuc Grigore și Guminiuc Tatiana, a încheiat cu Malai
Veaceaslav și Malai Natalia contractul de vânzare - cumpărare a lotului de teren cu
nr. cadastral xxxxx, situat în or. xxxxx, str. xxxxx.
Ulterior, la 28.12.2011, continuând acțiunile sale infracționale, Guminiuc
Artur, folosindu-se de procura cu nr. 12488 din 05.12.2011, acționând din numele
lui Guminiuc Grigore și Guminiuc Tatiana, a încheiat cu Malai Veaceaslav
contractul de vânzare - cumpărare a lotului de teren cu nr. cadastral xxxxx, situat în
or. xxxxx, str. xxxx, astfel cauzându-i părții vătămate Guminiuc Grigore o daună
materială în proporții mari.
Prima instanța a calificat acțiunile inculpatului Guminiuc Artur în baza art.
361 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, confecționarea, deținerea, vânzarea sau folosirea
documentelor oficiale false, care acordă drepturi sau eliberează de obligații,
săvârșite de două sau mai multe persoane și soldate cu daune în proporții mari
drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale presoanelor fizice.
Sentința primei instanțe a fost atacată cu apel de către procurorul Șlicari
Eugeniu, solicitând casarea sentinței cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi
hotărâri, prin care Guminiuc Artur să fie condamnat în baza art. 361 alin. (2) lit. b),
d) Cod penal, și în baza acestei legi să-i fie stabilită pedeapsa cu închisoare pe un
termen de 3 ani și, prin aplicarea alin. (4) a art. 84 Cod penal, să-i fie cumulată
total la aceasta, pedeapsa aplicată prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău
din 19.06.2015, cu stabilirea unei pedepse definitive sub formă de închisoare pe un
termen de 7 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, solicitând
și repunerea în termen a apelului, invocând că:
- la 12 mai 2016, pronunțarea sentinței în cauză a avut loc în lipsa
acuzatorului de stat, care a fost informat despre prezenta sentință redactată integral,
la 08.06.2016, cînd a parvenit oficial în Procuratura r-lui Strășeni cu numărul de
intrare 11693, la solicitarea procurorului Șlicari Eugeniu.
- sentința este neîntemeiată, or la stabilirea pedepsei instanța de judecată nu
a ținut cont de comportamentul inculpatului care a fost unul tendențios și
inadecvat, care nu s-a manifestat prin colaborarea ultimului cu organul de urmărire
penală în vederea stabilirii adevărului;
- nu s-a ținut cont de faptul că imediat după comiterea infracțiunii și
derularea investigațiilor, învinuitul pentru a se eschiva de la răspundere a părăsit
2
locul infracțiunii și a dispărut, sustrăgându-se de la urmărirea penală, deși cunoștea
despre faptul că acțiunile sale se investighează de poliție;
- inculpatul a manifestat un comportament tendențios și la etapa de judecare
a cauzei, eschivându-se de a se prezenta la instanța de judecată, deoarece viza
tergiversarea examinării prezentei cauze penale și totodată urmărea scopul
eschivării de la răspunderea și pedeapsă penală, fapt care în consecință a
împiedicat desfășurarea normală și finisarea rapidă a judecării cauzei;
- instanța nu a ținut cont de personalitatea inculpatului, care anterior a fost
condamnat, nu a pășit pe calea corectării dar a mai comis și alte infracțiuni, precum
și este vizat în alte cauze penale la etapa de judecată din alte sectoare ale mun.
Chișinău, pentru infracțiuni contra patrimoniului și alte categorii de infracțiuni
grave, fapt care reiese din informația indicată în revendicarea inculpatului și
răspunsurile la interpelările procurorului, care la fel sunt anexate la materialele
cauzei penale;
- instanța urma să aplice alin. (4) art. 84 Cod penal și să cumuleze integral
pedeapsa inculpatului în mod legal, atât pentru fapta care a fost obiect de
examinare în prezenta cauză penală, cât și necesitatea de cumulare a acesteia cu
pedeapsa aplicată lui Guminiuc Artur prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun.
Chișinău din 19.06.2015 de 4 ani închisoare, deoarece instanța astfel prin stabilirea
unui asemenea mecanism de individualizare a pedepsei a afectat grav actul de
justiție.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 noiembrie
2016 a fost respins ca fiind depus peste termen apelul declarat de procuror.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că procurorul Șlicari
Eugeniu a participat la judecarea cauzei, fiind prezent și în momentul cînd instanța
de judecată s-a retras pentru deliberarea sentinței (f.d. 79, vol. II).
Astfel, instanța de apel a menționat că potrivit prevederilor articolului 403
Cod de procedură penală, instanța de apel este în drept să soluționeze repunerea în
termen a apelului declarat după expirarea termenului prevăzut de lege, dar, cu
condiția, să constate că întârzierea a fost determinată de motive întemeiate.
În acest context, instanța de apel a constatat că procurorul Șlicari Eugeniu a
declarat apel la data de 10.06.2016, după expirarea termenului legal de 15 zile.
Totodată, instanța de apel a stabilit că în conținutul apelului procurorului nu
sunt invocate motive întemeiate de întârziere a termenului de depunere a apelului,
or prin întârziere motivată se înțelege, de regulă, un caz fortuit, un caz de forță
majoră, etc., astfel încât situația invocată de apelant să reprezinte în mod efectiv un
motiv temeinic de împiedicare a declarării apelului în termenul legal.
3
Prin urmare, instanța de apel a relatat că argumentul invocat de către
procuror că a fost informat despre sentința redactată integral la 08.06.2016, când
aceasta a parvenit oficial în Procuratura r-lui Strășeni, nu poate fi acceptat ca temei
de repunere în termen a apelului, din moment ce procurorul Șlicari Eugeniu a
participat la judecarea cauzei, inclusiv la data 12.05.2016, fiind prezent și în
momentul când instanța de judecată s-a retras pentru deliberare. Respectiv,
procurorul a cunoscut despre pronunțarea sentinței din 12.05.2016, iar faptul că
procurorul nu a fost prezent la momentul pronunțării sentinței nu poate fi motiv
temeinic de repunere în termen a apelului prin prisma art. 403 Cod de procedură
penală.
La fel, instanța de apel a indicat că nu se va expune asupra cererii
inculpatului Guminiuc Artur privind încetarea procesului penal în legătură cu
adoptarea Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la
proclamarea independenței Republicii Moldova, or, apelul nu a fost judecat în
fond.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către procurorul
în Procurtura de circumpscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, indicând temeiul
pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită
casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei penale de
instanța de apel, în alt complet de judecată, argumentând că:
- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel
din ce reiese că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază
soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii ceea ce echivalează
cu nerezolvarea fondului apelului;
- probele din dosar invocate de instanța de apel în motivarea soluției dispuse,
au fost apreciate greșit, în derogare de la prevederile Codului de procedură penală,
fără a ține cont de norma materială cît și cea procedurală;
- instanța de apel greșit a raportat situația de fapt și de drept la caz din care
considerente greșit a considerat că nu a fost respectat termenul de apel depuse de
către procuror. Astfel, după cum este constatat, sentința în prezenta cauză a fost
pronunțată la data de 12.05.2016. Conform recipisei (f.d. 85, vol. II), copia
sentinței a fost înmânată tuturor participanților la data pronunțării, cu excepția
procurorului, sentința fiind pronunțată în lipsa dânsului.
- conform interpelării remise în adresa Judecătoriei Strășeni, la 03.06.2016
(f.d. 88, vol. II), procurorul a sesizat instanța că nu i-a fost înmânată și nici remisă
copia sentinței pronunțate pe caz, fapt ce dovedește că la acea dată nu recepționase
acest act. Conform scrisorii de însoțire din 07.06.2016 (f.d. 89 vol. II) se constată
că abia la această dată a fost remisă în adresa procurorului copia sentinței
4
pronunțate pe caz. Prin urmare, având în vedere că apelul a fost depus a doua zi
după recepționarea sentinței, adică la 08.06.2016, acest termen a fost într-u totul
respectat;
- instanța de apel nu a ținut cont faptul că curgerea termenului de apel pentru
procuror în cazul redactării sentinței începe de la data anunțări în scris despre
redactare, iar când partea a lipsit - de la data comunicării în scris despre redactarea
hotărârii, fapt recomandat și în pct. 6.1 al, Hotărîrii Plenului Curții Supreme de
Justiție nr. 22 din 12.12.2005 cu privire la practica judecătorii cauzelor penale în
ordine de apel.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în
raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil,
fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.
În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de
procedură penală și a declarat recurs ordinar în termen.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța
de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept
să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat
este vădit neîntemeiat.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427
Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de
recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile
instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept
comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.
La caz se reține că recurentul invocă ca temei de recurs prevederile art. 427
alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, și anume cazurile cînd „instanța de apel
nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde
motivele pe care se întemeiază soluția, iar motivarea soluției contrazice
dispozitivul hotărârii”.
În acest sens, Colegiul penal atestă că recurentul în recursul declarat sub
aspectul cazurilor de recurs menționate, critică decizia instanței de apel în privința
soluției de respingere a apelului declarat de procuror ca fiind depus peste termen.
Astfel, cu referire la argumentele procurorului enunțate în pct. 6 a prezentei
decizii, Colegiul penal conchide că acestea sunt neîntemeiate și nu pot fi acceptate,
or instanța de apel corect a motivat soluția de respingere a apelului declarat ca fiind
depus peste termen, ținând cont în deplină măsură de prevederile art. 402-404 Cod
de procedură penală, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin,
5
luând în considerare și faptul că verificând hotărârea atacată în raport cu aspectele
invocate de recurent și cu prevederile art. 413-417, 427 alin. (1) Cod de procedură
penală, temeiuri de casare a hotărârii atacate nu s-au identificat de instanța de
recurs ordinar.
La fel, Colegiul penal mai menționează că nici în ședința instanței de apel,
nici în recursul declarat nu a fost motivată lipsa procurorului de la pronunțarea
sentinței, deși conform procesului verbal al ședinței de judecată din prima instanță
(f.d. 79, vol. II), acesta a fost prezent la ședința de judecată din 12 mai 2016, pînă
la retragerea completului de judecată pentru deliberare, lipsind nejustificat de la
pronunțarea sentinței, iar ulterior careva obiecții la procesul verbal a ședinței de
judecată din 12 mai 2016 nu au fost formulate de către acesta.
Totodată, Colegiul penal invocă că instanța de apel corect a reținut că în
conformitate cu prevederile art. 402 alin. (1) Cod de procedură penală, termenul de
15 zile de atac a sentinței cu apel curge de la data pronunțării sentinței integrale, la
caz - data de 12 mai 2016, iar apelantul a declarat apel la 10 iunie 2016, vădit peste
termenul legal de 15 zile pentru declararea apelului.
Subsidiar, se punctează că conform art. 230 alin. (2) Cod de procedură
penală, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un
anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și
nulitatea actului efectuat peste termen.
În acest context, Colegiul penal indică că la speță, sub aspectul aprecierii
temeinicii repunerii în termen a apelului declarat, este relevantă hotărârea Ghirea c.
Moldovei din 26 iunie 2012 (Cererea nr. 15778/05), în care Curtea Europeană a
constatat violarea Articolului 6 § 1 din Convenție, observând că suspendarea
termenului de apel, pe motiv că procurorul care a condus acest caz se afla în
concediu, nu poate fi acceptat ca fiind compatibil cu principiul egalității armelor.
Prin urmare, Colegiul penal atestă că motivele invocate de recurent, enunțate
și în cererea de apel, pentru repunerea în termen a apelului declarat, precum că
procurorul care a participat la judecarea cauzei în prima instanță a lipsit la
pronunțarea sentinței și i-a fost înmânată copia sentinței abia la 08 iunie 2016, ca
răspuns la interpelarea remisă de procuror în adresa Judecătoriei Strășeni, la 03
iunie 2016, corect au fost respinse de instanța de apel, or aceste motive nu justifică
faptul că procurorul care a participat la judecarea cauzei în prima instanță pînă la
retragerea completului de judecată în camera de deliberare, dar a lipsit de la
pronunțarea în aceeași zi a sentinței integrale și ulterior nu a întreprins careva
măsuri de a respecta termenul de 15 zile de declarare a apelului, fără a ține cont de
prevederile art. 402 alin. (1) Cod de procedură penală, or chiar solicitarea adresată
Judecătoriei Strășeni a fost expediată, la 03 iunie 2016, deja peste termenul legal
6
de declarare a apelului, din care considerent instanța de recurs ordinar acceptă
soluția instanței de apel de respingere a acestor motive de repunere în termen a
apelului ca fiind neîntemeiate.
Termenul de apel este un termen procesual legal, durata lui fiind stabilită
prin lege. Termenul respectiv este absolut și are caracter imperativ, adică depășirea
lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar dacă totuși apelul a
fost declarat după expirarea termenului, acesta urmează a fi respins ca declarat
peste termen, cu excepția când întârzierea a fost determinată de motive întemeiate,
însă, la caz, această din urmă condiție nu s-a confirmat.
În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența cărorva erori de
drept ce ar fi afectat decizia atacată sub aspectele contestate, deoarece soluția
adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, iar recursul ordinar
declarat este inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat.
Conducându-se de prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în
Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, împotriva deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 noiembrie 2016, în cauza penală
privindu-l pe Guminiuc Artur Xxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 13 aprilie 2017.
Președinte Ursache Petru
Judecători Timofti Vladimir
Toma Nadejda
7