1ra-531/2017 — art. 327 alin. 2 lit. c, 328 alin. 3 lit. d, 329 alin. 2 lit. b CP

1ra-531/2017 — art. 327 alin. 2 lit. c, 328 alin. 3 lit. d, 329 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-531/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

27 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte - Petru Ursache,

judecătorii - Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Ghenadie Nicolaev,

Nadejda Toma,

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Cătălin Scutelnic, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2016,

în cauza penală în privința lui

Molojen Vladimir

Gumeniuc Anatolie

Goncearov Valeriu

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 18.01.2012-09.12.2015;

instanța de apel: 22.02.2016-29.11.2016;

instanța de recurs: 31.01.2017-27.06.2017;

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă:

2015, Molojen Vl., a fost achitat de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor

prevăzute de art. 327 alin. (2) lit. c) și art. 329 alin. (2) lit. b) Cod penal, pe motiv

că acțiunile acestuia nu întrunesc elementele infracțiunii.

Prin aceiași sentință, a fost achitat și Gumeniuc A. învinuit de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 329 alin. (2) lit. b) Cod penal, iar Goncearov V., a fost

1

achitat de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (3) lit.

d) Cod penal, pe motiv că acțiunile acestora nu întrunesc elementele infracțiunii.

că, deținând în temeiul ordinului nr. 79p din 30.05.2008, funcția de director

General al Întreprinderii de Stat „Centrul Resurselor Informaționale de Stat

„Registru”, având calitatea de persoană cu funcție de răspundere în virtutea

prevederilor art. 123 Cod penal, fiind competent potrivit prevederilor art. 8

alin.(1) lit. a), b), c) și g) al Legii cu nr.146-XIII din 16.06.1994, „Cu privire la

întreprinderea de stat”; pct. 3.2 lit. b), pct. 4.2 lit. a), b) și e) din Contractul nr.1

din 28.05.2008, încheiat între Fondatorul și Administratorul Întreprinderii de

Stat; pct. 39 lit. a), b), c) și g) ale statutului Întreprinderii de Stat „Registru” din

02.07.2007, aprobat de Ministrul Dezvoltării Informaționale să conducă

activitatea întreprinderii și să asigure funcționarea ei eficientă, să acționeze fără

procură în numele întreprinderii, să reprezinte interesele întreprinderii în

relațiile cu persoanele fizice și juridice, să administreze mijloacele întreprinderii

și să încheie contracte; contrar prevederilor art. 5 alin. (2), alin. (3) lit. b) și c), art.

9 alin.(1) lit. b) și c), art.11 alin.(5) lit. a) și f) al Legii nr.16-XVI din 15.02.2008 „Cu

privire la conflictul de interese”, care îl obligau să renunțe la interesele personale

ce pot compromite deciziile oficiale, luate cu participarea lui, să se abțină de la

participarea la luarea sau executarea unor astfel de decizii, dacă acestea pot fi

compromise de interesele lui personale sau de apartenența lui la o anumită

organizație, să nu facă uz de serviciu pentru obținerea unui beneficiu neprevăzut

de lege sau de contractul individual de muncă, să nu folosească, direct sau

indirect, orice bun proprietate publică în interese personale, să informeze

imediat, dar nu mai târziu de 3 zile de la data constatării, în scris, organul

ierarhic superior despre interesul său ori al persoanelor apropiate, legat de

decizia pe care trebuie să o ia personal, despre calitatea sa ori a persoanelor

apropiate, de fondator, acționar, asociat, membru al consiliului de administrație,

membru al comisiei de control sau de revizie a unei persoane juridice (comerciale

sau necomerciale), dacă această persoană juridică a primit de la organizația

publică în care activează, mijloace bănești, să renunțe sau să lichideze interesul

personal, sau să demisioneze din funcția conflictuală deținută în calitate de

persoană privată, având interes material și alt interes personal de a majora

venitul S.C. „Altent-Com” S.R.L., al cărei fondatori sunt soția sa, Molojen L. și

fiul lor, Molojen Al., intenționat a folosit situația de serviciu, în următoarele

împrejurări:

La 29.08.2008, Molojen Vl. acționând din intenție directă și fiind conștient

de faptul că Întreprinderea de Stat „Centrul Resurselor Informaționale de Stat

„Registru”, este unica în RM care acordă servicii de documentare a populației,

confecționare și perfectare a actelor de importanță statală, a legitimațiilor și a

2

altor acte de evidență strictă și nu este necesară reclamarea serviciilor respective,

înțelegând că achiziționarea unui panou de publicitate este mai rentabilă decât

locațiunea acestuia, în scop de publicitate a încheiat cu SC „Altent-Com” S.R.L.,

contractul nr. 2/9 de locațiune a unui panou publicitar cu iluminare, amplasat în

mun. Chișinău, str. Alexandru cel Bun, 56, cu plata pentru chirie în sumă de 250

euro lunar. Ulterior, în baza contractului încheiat, în perioada 29.08.2008 –

01.06.2011, Întreprinderea de Stat „Centrul Resurselor Informaționale de Stat

„Registru”, a efectuat către SC „Altent-Com” S.R.L. plăți în sumă totală de

128 139 lei, ce constituie proporții deosebit de mari. Conform raportului de

expertiză judiciar-contabilă nr. 1480 din 03.06.2010, operațiunea economică

privind arendarea panoului nominalizat nu a fost eficientă și necesară pentru

Întreprinderea de Stat „Centrul Resurselor Informaționale de Stat „Registru”.

Astfel, Molojen Vl. a fost învinuit că prin acțiunile sale intenționate, a

săvârșit abuzul de serviciu, adică având calitatea de persoană cu funcție de

răspundere a folosit intenționat situația de serviciu în interes material și în alte

interese personale, prin ce a cauzat daune considerabile intereselor publice și

drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice, acțiuni soldate cu

urmări grave, infracțiune prevăzută la art. 327 alin. (2) lit. c) Cod penal.

Tot el, a fost învinuit de către organul de urmărire penală și pentru faptul

că, deținând în baza ordinului nr. 79p din 30.05.2008, funcția de Director General

al Întreprinderii de Stat „Centrul Resurselor Informaționale de Stat „Registru”,

având calitatea de persoană cu funcție de răspundere în virtutea prevederilor art.

123 Cod penal, fiind obligat conform prevederilor art. 8 alin. (1) lit. a) și 1) al

Legii nr.146-XIII, din 16.06.1994 „Cu privire la întreprinderea de stat”; pct. 3.2 lit.

b), d) și e) din contractul încheiat între Fondatorul și Administratorul

Întreprinderii de Stat nr. 1 din 28.05.2008; pct. 39 lit. a) și c), pct. 40) ale Statului

Întreprinderii de Stat „Registru” din 02.07.2007, aprobat de Ministrul Dezvoltării

Informaționale să conducă activitatea întreprinderii și să asigure funcționarea ei

eficientă, să reprezinte interesele întreprinderii în relațiile cu persoanele fizice și

juridice, să asigure folosirea eficientă, utilizarea și reproducerea bunurilor

primite în gestiune operativă, să reducă cheltuielile materiale și să sporească

rentabilitatea întreprinderii, contrar acestor obligații, neîndeplinindu-le, având o

atitudine neglijentă față de acestea, în perioada de timp cuprinsă între 30.05.2008

și 10.03.2011, cunoscând despre faptul efectuării de către întreprinderea a cărei

activitate o conducea, a plăților pentru locațiunea panourilor de publicitate

oferite de SC „Altent-Com” S.R.L., în baza contractelor nr. 01/03.01.06 din

03.01.2006, nr. 02/01.06.2006 din 01.06.2006, nr. 29/9 din 29.09.2006, nr. 01/12.02.07

din 12.02.2007, nr. 30/3 din 30.03.2007, nr. 7 din 01.06.2007, nr. 1/07 din

30.06.2007, nr. 1/3 din 29.02.2008, fiind conștient de faptul că Întreprinderea de

Stat „Centrul Resurselor Informaționale de Stat „Registru”, este unica în RM care

3

acordă servicii de documentare a populației, confecționare și perfectare a actelor

de importanță statală a legitimațiilor și a altor acte de evidență strictă și nu este

necesară reclamarea serviciilor respective și că achiziționarea unui panou de

publicitate este mai rentabilă decât locațiunea acestuia, nu a întreprins acțiuni în

vederea rezilierii contractelor de locațiune încheiate cu SC „Altent-Com” S.R.L.,

fapt care a cauzat Întreprinderea de Stat „Centrul Resurselor Informaționale de

Stat „Registru”, un prejudiciu în mărime de 2 802 188 lei, ce constituie proporții

deosebit de mari.

Astfel, Molojen Vl. a fost învinuit că prin acțiunile sale intenționate, a

comis neglijență în serviciu, adică având calitatea de persoană cu funcție de

răspundere, nu a îndeplinit obligațiile de serviciu ca rezultat al unei atitudini

neglijente față de ele, prin ce a provocat alte urmări grave, infracțiune prevăzută

la art. 329 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Gumeniuc A. a fost învinuit de organul de urmărire penală pentru faptul că,

deținând în baza ordinului Ministrului Dezvoltării Informaționale nr. 100 din

05.07.2005, funcția de Director General al Întreprinderea de Stat „Centrul

Resurselor Informaționale de Stat „Registru”, având calitatea de persoană cu

funcție de răspundere în virtutea prevederilor art. 123 Cod penal, fiind obligat

conform prevederilor art. 8 alin. (1) lit. a) și l) al Legii nr. 145-XIII, din 16.06.1994

„Cu privire la întreprinderea de stat”; art.3, pct. 3.2 din contractul încheiat între

Fondatorul și Administratorul Întreprinderii de Stat din 05.07.2005; pct.3.1 și

pct.3.2 lit. b) din contractul încheiat între Fondatorul și Administratorul

Întreprinderii de Stat din 02.07.2007; pct. 39 lit. a) și c) pct.40 ale Statutului

Întreprinderii de Stat „Registru” din 02.07.2007, aprobat de Ministrul Dezvoltării

Informaționale, să conducă activitatea întreprinderii și să asigure funcționarea ei

eficientă, să reprezinte interesele întreprinderii în relațiile cu persoanele fizice și

juridice, să asigure folosirea eficientă, utilizarea și reproducerea bunurilor

primite în gestiune operativă, să reducă cheltuielile materiale și să sporească

rentabilitatea întreprinderii, contrar acestor obligații, neîndeplinindu-le, având o

atitudine neglijentă față de acestea, în perioada de timp cuprinsă între 01.01.2006

și 01.05.2008, cunoscând despre faptul efectuării de către întreprinderea, a cărei

activitate o conducea, a plăților pentru locațiunea panourilor de publicitate

oferite de SC „Altent-Com” S.R.L. în baza contractelor nr. 01/03.01.06 din

03.01.2006, nr. 02/01.06.2006 din 01.06.2006, nr. 29/9 din 29.09.2006, nr. 01/12.02.07

din 12.02.2007, nr.30/3 din 30.03.2007, nr. 7 din 01.06.2007, nr. 1/07 din 30.06.2007,

nr.1/3 din 29.02.2008, fiind conștient de faptul că Întreprinderea de Stat „Centrul

Resurselor Informaționale de Stat „Registru” este unica în Republica Moldova

care acordă servicii de documentare a populației, confecționare și perfectare

actelor de importanță statală, a legitimațiilor și a altor acte de evidență strictă și

nu este necesară reclamarea serviciilor respective și că achiziționarea unui panou

4

este mai rentabilă decât locațiunea acestuia, nu a întreprins acțiuni în vederea

rezilierii contractelor de locațiune încheiate cu SC „Altent-Com” S.R.L., fapt care

a cauzat Întreprinderea de Stat „Centrul Resurselor Informaționale de Stat

„Registru” un prejudiciu în mărime de 884 974 lei, ce constituie proporții

deosebit de mari.

Astfel, Gumeniuc A. a fost învinuit că prin acțiunile sale intenționate, a

comis neglijență în serviciu, adică având calitatea de persoană cu funcție de

răspundere, nu a îndeplinit obligațiile de serviciu ca rezultat al unei atitudini

neglijente față de ele, prin ce a provocat alte urmări grave, infracțiune prevăzută

la art. 329 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Goncearov V. a fost învinuit de către organul de urmărire penală pentru

faptul că, deținând în temeiul ordinului nr.173 p, din 21.07.2005 al Directorului

General al Întreprinderii de Stat „Centrul Resurselor Informaționale de Stat

„Registru” a Ministerului Dezvoltării Informaționale, funcția de director al

Direcției Generale Logistică a ÎS „CRIS Registru”, având calitatea de persoană cu

funcție de răspundere în virtutea prevederilor art. 123 Cod penal, în timpul

îndeplinirii obligațiilor de funcție contrar prevederilor art. 8 alin.(1) lit. b), c) și g)

al Legii nr. 146-XIII din 16.06.1994 „Cu privire la întreprinderea de stat”; art. 5,

pct. 5.2.1), 5.2.2), 5.2.7) din contractul încheiat între Fondatorul și

Administratorul Întreprinderii de Stat din 05.07.2005, care stipulau că numai

Directorul General al Întreprinderii are dreptul să acționeze fără procură în

numele întreprinderii, să reprezinte interesele întreprinderii în relațiile cu

persoanele fizice și juridice, să încheie contracte din numele întreprinderii,

intenționat a săvârșit acțiuni care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și

atribuțiilor acordate prin lege, în următoarele împrejurări:

La 03.01.2006, Goncearov V. acționând din intenție directă, fiind conștient

despre faptul că pentru a reprezenta Întreprinderea de Stat în care activează în

relațiile cu persoanele juridice urmează să fie împuternicit prin procură de

Directorul General al acesteia, în lipsa unei astfel de împuterniciri a încheiat cu

SC „Altent-Com” S.R.L. contractul nr. 01/03.01.06 de locațiune a trei panouri

iluminate cu text de caracter informațional, cu plata lunară a chiriei în mărime de

175 euro pentru fiecare. Termenul de acțiune a contractului fiind de 5 ani.

Prelungind acțiunile sale criminale, la 01.06.2006 Goncearov V., fără a fi

împuternicit de Directorul General al Întreprinderii de Stat „Registru”, a încheiat

cu SC „Altent-Com” S.R.L., contractul nr. 02/01.06.2006 de locațiune a unui

panou iluminat cu text de caracter informațional, cu plata lunară a chiriei în

mărime de 175 euro. Termenul de acțiune a contractului fiind de 5 ani. Ulterior,

în baza contractelor încheiate prin depășirea atribuțiilor de serviciu, în perioada

01.01.2006-01.06.2011, Întreprinderea de Stat „Centrul Resurselor Informaționale

5

de Stat „Registru”, a efectuat între SC „Alten-Com” S.R.L. plăți în sumă totală de

894 065 lei, ce constituie proporții deosebit de mari.

Astfel, Goncearov V. a fost învinuit că prin acțiunile sale intenționate, a

săvârșit depășirea atribuțiilor de serviciu, adică având calitatea de persoană cu

funcție de răspundere a săvârșit acțiuni care depășesc în mod vădit limitele

drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, prin ce a cauzat daune considerabile

intereselor publice și drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor

fizice, acțiuni soldate cu urmări grave infracțiune prevăzută la art. 328 alin. (3) lit.

d) Cod penal.

casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit, pentru

prima instanță, prin care să fie declarată inadmisibilă și excluderea din dosar a

copiilor documentelor prezentate de apărare în ședința din 02.11.2015.

Rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modul stabilit,

pentru prima instanță, prin care Molojen Vl. să fie condamnat în baza art. 327 alin.

(2) lit. c) Cod penal, la 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita

funcții publice pe un termen de 3 ani și în baza art. 329 alin. (2) lit. b) Cod penal,

la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita funcții publice pe un

termen de 3 ani. În temeiul art. 66 Cod penal, a-i retrage inculpatului distincția

supremă de stat - ”Ordinul Republicii”.

Gumeniuc A. să fie condamnat în baza art. 329 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 3

ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de 3 ani.

Goncearov V. să fie condamnat în baza art. 328 alin. (3) lit. d) Cod penal, la

7 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de 2 ani.

Admiterea integrală a acțiunii civile și dispunerea încasării de la Molojen

Vl., în beneficiul statului a prejudiciului material cauzat prin infracțiune în

valoare de 2 930 327 lei, dintre care 534 403 lei, urmează a fi plătiți în mod solidar

cu învinuitul Goncearov V.; de la Gumeniuc A., în beneficiul statului a

prejudiciului material cauzat prin infracțiune în valoare de 884 974 lei, dintre

care 320 373 lei, urmează a fi plătiți în mod solidar cu învinuitul Goncearov V. și

de la Goncearov V., în beneficiul statului a prejudiciului material cauzat prin

infracțiune în valoare de 39 289 lei.

În motivarea apelului declarat, acuzatorul de stat a indicat următoarele

argumente:

- atât ordonanța de punere sub învinuire, cât și rechizitoriul nu conține

informația privind esența urmărilor grave incriminate inculpatului Molojen Vl.

Indicând în actele de învinuire că, întreprinderea de Stat „Centru Resurselor

Informaționale de Stat „Registru” a efectuat către SC „Altent-Com" S.R.L. plăți în

6

sumă totală de 128 139 lei, ce constituie proporții deosebit de mari, organul de

urmărire penală nu a indicat că această sumă reprezintă daune materiale în

proporții mari aduse ÎS „Registru” sau bugetului de stat, sau intereselor ocrotite

de lege ale persoanelor fizice, învinuirea nu conține o informație clară privind

legătura cauzală dintre fapta imputată și urmările prejudiciabile, în special, cine

a suportat aceste urmări. Dacă consecințele au fost suportate de persoanele fizice,

așa după cum este indicat în rechizitoriu, atunci nu s-a indicat care din ele. Dacă

atingerile au fost aduse intereselor publice, atunci nu s-a indicat în învinuire, în

mod clar, esența acestor atingeri și modul în care ele, concomitent au adus daune

intereselor ocrotite de lege a persoanelor fizice;

- organul de urmărire penală, nu a stabilit cu cât achiziționarea panoului ar

fi fost mai rentabilă și nici suma cheltuielilor care ar fi fost suportate de ÎS

„Registru" pentru întreținerea acestui panou în perioada vizată 29 august - 01

iunie 2011. Această apreciere a instanței are un caracter subiectiv și este în

contradicție cu prevederile art. 26 alin. (2), 100 alin.(4), 101 alin. (2) Cod de

procedură penală;

- din conținutul actului de învinuire și din probele cercetate în cadrul

ședințelor de judecată rezultă clar că întreprinderea de Stat „Centrul Resurselor

Informaționale de Stat Registru”, a efectuat către S.C. „Altent-Com” S.R.L., plăți

în sumă totală de 128 139 lei, ce constituie proporții deosebit de mari pentru

locațiunea unui panou, locațiune care conform raportului de expertiză a fost

ineficientă și nu era necesară;

- la fel, în actul de învinuire este indicat că prin acțiunile sale intenționate

inculpatul Molojen Vl. a cauzat daune considerabile intereselor publice și

drepturilor și intereselor persoanelor fizice. Faptul cauzării unui prejudiciu

interesului public este invocat de reprezentantul părții civile Ministerul

Tehnologiilor Informaționale (în continuare MTIC), Otgon Al-dru, care a declarat

în cadrul cercetării judecătorești că prin faptele inculpaților a fost prejudiciat

bugetul MTIC și indirect bugetul de stat. Probă care în coroborare cu acțiunea

civilă înaintată definește foarte clar semnul laturii obiective urmarea

prejudiciabilă. Instanța de judecată în loc să supună analizei actul de învinuire în

coroborare cu probele cercetate, a extras din acesta contextul care ar favoriza

argumentarea soluției pronunțate;

- întreprinderea de Stat „Centrul Resurselor Informaționale de Stat

Registru”, este unica în RM care acordă servicii de documentare a populației,

confecționare și perfectare a actelor de importanță statală, a legitimațiilor și a

altor acte de evidență strictă, astfel logic este că profitul întreprinderii deși

aparține statului este format din plățile făcute de populația RM pentru serviciile

prestate, astfel, cheltuielile pentru locațiunea inutilă a panourilor publicitare au

fost reflectate în prețul stabilit pentru perfectarea actelor de importanță statală, a

7

legitimațiilor și a altor acte de evidență strictă. Prin urmare nominalizarea

concretă a persoanelor fizice este inutilă și nu poate influența nici calificarea

faptei și nici stabilirea vinovăției inculpaților;

- instanța în contradicție cu prevederile art. 100 alin. (4) Cod de procedură

penală, nu a făcut o analiză a probelor cercetate în concordanță cu actul de

învinuire, dar s-a limitat în a face o interpretare subiectivă a unor expresii din

învinuire care au fost scoase din context;

- reieșind din prevederile art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de judecată nu se poate pronunța în favoarea unei modalități (acțiune sau

inacțiune), de comitere a faptei, sarcina revenindu-i organului de urmărire

penală”;

- instanța de judecată, în loc să argumenteze și să arate în sentință

concluziile „obiective” care au determinat-o să pronunțe o sentință de achitare a

căutat să se „agațe” de anumite erori admise în actele procedurale a căror esență

mecanică este evidentă și care în fond nu afectează nici valabilitatea și nici

înțelegerea actului procedural;

- atât, din textul învinuirii cît și din rechizitoriu rezultă clar că fapta

incriminată inculpaților a fost comisă din imprudență, modalitatea neglijența. În

acest sens, atât în actul de învinuire al inculpaților Molojen Vl. și Gumeniuc A.

cât și în rechizitoriu, a fost indicat clar, ”contrar acestor obligații, neîndeplinindu-

le având o atitudine neglijentă față de acestea”, „nu a întreprins acțiuni în

vederea rezilierii contractelor de locațiune” din care rezultă că forma vinovăției

este imprudența;

- potrivit prevederilor art. 248, 249, 260, 261 Cod de procedură penală, la

30.07.2015, a fost întocmit procesul-verbal de corectare a erorilor materiale prin

care a fost stabilit în cadrul urmăririi penale, în partea descriptivă a ordonanței

de punere sub învinuire a lui Molojen Vl. emisă la 20.12.2011, pe fila nr. 2; a

ordonanței de punere sub învinuire a lui Gumeniuc A.; a rechizitoriului cauzei

penale nr. 2010036320, pe filele cu nr. 3, 4, 22, 23, dintr-o eroare mecanică greșit a

fost indicat „prin acțiunile sale intenționate”, Molojen Vl. sau după caz

Gumeniuc A., a comis neglijență în serviciu. Deși în textul învinuirii este indicat

că persoana învinuită nu a îndeplinit obligațiile sale de serviciu, neglijându-le

ceea ce denotă forma vinovăției este neglijența și prin urmare exclude expresia

prin acțiunile sale intenționate. Astfel, a fost dispusă suprimarea în partea

descriptivă a ordonanței de punere sub învinuire a lui Molojen Vl.; a ordonanței

de punere sub învinuire a lui Gumeniuc A. și a rechizitoriului cauzei penale nr.

2010036320, indicate supra a expresiei „prin acțiunile sale intenționate”, doar în

contextul indicat în partea descriptivă a procesului-verbal;

- în cadrul ședinței de judecată care a avut loc la 02.11.2015, procesul-

verbal a fost prezentat instanței de judecată, care prin încheiere protocolară a fost

8

anexat. Copia procesului-verbal al ședinței de judecată și a procesului-verbal de

corectare a erorilor se anexează;

- neglijarea de instanța de judecată, a procesului-verbal de corectare a

erorilor, deși acesta este anexat la materialele cauzei penale și este indicat în

procesul-verbal al ședinței indică asupra lipsei de obiectivitate a acesteia și a

părtinirii, fapt prin care instanța a încălcat prevederile art. 24 alin. (2) Cod de

procedură penală, instanța judecătorească nu se manifestă în favoarea acuzării

sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii;

- argumentele instanței privind necesitatea stabilirii existenței acordului

locatorului la rezilierea contractului sunt absurde. Din moment ce în sentință,

instanța indică la declarațiile martorului Răilean S. care deține funcția de director

general al I.S. CRIS „Registru” din 23.03.2011, că după numirea sa în funcție toate

contractele indicate în învinuirile aduse inculpaților au fost reziliate, fapt care

demonstrează că nu a existat o problemă de a le rezilia;

- instanța de judecată reținând că „prejudiciul în mărime de 282 188 lei,

indicat la descrierea faptei, nu și-a găsit confirmare. Astfel, instanța respinge

acuzațiile fondate pe raportul de expertiză nr. 1480 din 03.06.2010 (f.d.44-103,

vol. 6)”, și-a arogat atribuțiile expertului și a constatat că concluziile din raportul

de expertiză nu sunt concludente și utile, fără a indica în baza căror probe a ajuns

la o asemenea concluzie sau care cunoștințe speciale au făcut posibilă o astfel de

constatare;

- prejudiciul în mărime de 2 802 188 lei, cauzat prin acțiunile inculpatului

Molojen Vl. rezultă din documentul - nota Direcției Generale Control și Revizie a

C.C.C.E.C. în care sunt reflectate calculele efectuate privind sumele achitate de

I.S. C.R.I.S. „Registru” către S.C. „Altent-Com” S.R.L. pentru locațiunea a

12 panouri de publicitate pentru perioada 01.01.2006 - 01.06.2011; Prin aceiași

notă este calculată mărimea prejudiciului cauzat prin acțiunile inculpaților

Gumeniuc A. și Goncearov V.; Calculele au fost efectuate în baza ordinelor de

plată și facturilor fiscale ridicate de organul de urmărire penală, care au fost

cercetate în cadrul ședințelor de judecată;

- inculpatul Goncearov V., a înaintat obiecții împotriva probelor acuzării

prezentând copia procurii nr. 06/1361 din 18.08.2005 eliberată pe un termen de 1

an, Goncearov V. a declarat că prin aceasta a fost împuternicit să semneze și

contractele indicate în învinuire. În baza acestei procuri a semnat și alte contracte

în perioada vizată. În acest caz, instanța din eroare sau din intenție nu a indicat

că de fapt au fost prezentate niște copii, a căror autenticitate nu este cunoscută și

care respectiv nu pot fi puse la baza sentinței în calitate de probe;

- instanța nu a asigurat prezența reprezentantului părții vătămate în

ședința de judecată în care a fost terminată cercetarea judecătorească, prin

9

urmare a lezat dreptul acesteia de a înainta o acțiune civilă, implicit dreptul la

accesul liber la justiție;

- în sentință, instanța a avut o poziție neclară și confuză, mai întâi invocă

că, în cadrul procesului penal de procuror a fost înaintată acțiunea civilă, pe care

o lasă fără soluționare, pentru ca apoi să indice că de fapt acțiunea civilă nu a fost

înaintată, prin urmare sentința nu corespunde exigențelor prevăzute la art. 385

alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, confuza existență privind soluționarea

acțiunii civile este echivalentă cu neexpunerea asupra acesteia.

29 noiembrie 2016, apelul declarat a fost respins ca nefondat, fiind menținută fără

modificări sentința.

sentință cu privire la achitarea inculpaților corespund circumstanțelor stabilite la

judecarea cauzei.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că, din probele expuse, rezultă că

instanța de fond a pronunțat o sentință de achitare legală, bazată pe probe

concludente, verificate în ședință și expuse supra, deoarece în acțiunile

inculpaților nu se conțin elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de

art. 327 alin. (2) lit. c), 329 alin. (2) lit. b) și 328 alin. (3) lit. d) Cod penal, iar

argumentele apelantului sunt nefondate.

Astfel, partea acuzării, nu a argumentat prin probe cererea de apel,

susținerea poziției sale și nu a motivat prin probe dezacordul cu concluziile

instanței de fond, nu a prezentat careva probe noi, suplimentare în favoarea

acuzării, astfel omițând posibilitatea legală de a o mai face, or, instanța de

judecată nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării

sau apărării, de aceia, alte probe decât cele deja enumerate și analizate nu au fost

prezente și astfel situația va fi tratată în favoarea inculpaților.

Instanța a conchis că, în mod imparțial și convingător, partea acuzării în

susținerea apelului asupra sentinței de achitare, nu a îndeplinit cerințele legii cu

privire la prezentarea probelor de vinovăție a inculpaților, prezentarea probelor

suplimentare, ce ar servi temei pentru o nouă interpretare a probelor de către

instanța de apel.

Tot aici, contrar prevederilor art. 252 Cod de procedură penală, organul de

urmărire penală nu a întreprins măsuri în vederea stabilirii circumstanțelor care

au o importanță pentru a dovedi vinovăția sau nevinovăția inculpaților în

comiterea infracțiunilor imputate.

Astfel, instanța de apel a constatat că infracțiunea imputată inculpatului

Molojen Vl. în baza art. 327 alin. (2) lit. c) Cod penal, este o infracțiune materială

și se consideră consumată din momentul survenirii urmărilor prejudiciabile

stabilite de lege. Atât în ordonanța de punere sub învinuire cât și în rechizitoriu,

10

nu este reflectată o informație clară privind urmările prejudiciabile ale

infracțiunii comise. În rechizitoriu a fost indicat numai faptul că ”CRIS Registru”

a efectuat către SC ”Alten-Com” SRL plăți în total de 128 139 lei, ceea ce

constituie proporții deosebit de mari”, însă acuzatorul de stat nu a indicat că

suma respectivă ar fi echivalentul daunelor materiale în proporții mari aduse ÎS

„CRIS Registru”, ori intereselor ocrotite de lege a persoanelor fizice sau juridice.

Acest argument demonstrează însăși lipsa laturii obiective a infracțiunii, iar lipsa

unui asemenea semn constitutiv, este egală cu lipsa elementului obiectiv. La fel,

învinuirea formulată în rechizitoriu nu conține informația privind subiectul care

a suportat consecințele prejudiciabile, situație, care nu permite constatarea celui

de al treilea semn al laturii obiective - legătura cauzală dintre faptă și urmările ei.

În episodul infracțiunii prevăzute la 329 alin. (2) Cod penal, imputat lui

Molojen Vl., instanța de apel a conchis că acuzatorul de stat nu a indicat acțiunile

ce trebuiau să fie întreprinse în vederea desființării raporturilor juridice civile.

Or, potrivit clauzelor contractuale, raporturile juridice dintre părți, puteau fi

desființate în baza acordului comun al ambelor părți, exprimat în scris sau pe

cale judiciară la cererea unei părți.

În speță, lipsesc și urmările prejudiciabile a faptei incriminate. Acuzarea de

stat, contrar prevederilor art. 96 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, nu a

prezentat nici o probă pertinentă, concludentă și utilă, care ar demonstra

prezența acestui element constitutiv. Prin urmare, nu s-a dovedit existența

prejudiciului în valoare de 2 802 188 lei, sumă rezultată din Raportul de expertiză

nr. 1480, din 03.06.2010, care a fost administrat în cadrul unui alt dosar și se

referă la perioada 2006-2009. Concomitent, potrivit acuzării, infracțiunea ar fi fost

comisă în perioada 2008-2011. Însăși expertul, fiind audiat în ședința de judecată

a declarat că concluziile sale, reflectate în raportul de expertiză, nu pot fi

considerate credibile și concludente.

În ce privește fapta imputată inculpatului Gumeniuc A. în baza art. 329

alin. (2) lit. b) Cod penal, instanța de apel la fel a conchis că, aceasta nu întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii. La fel ca și Molojen Vl., Gumeniuc A. a

fost învinuit de comiterea neglijenței în serviciu. Respectiv, în aceleași

împrejurări se atestă lipsa laturii subiective a infracțiunii, iar partea acuzării nu a

prezentat instanței de judecată careva probe concludente, care ar atesta prezența

prejudiciului, acesta fiind component al laturii obiective. Prin raportul de

expertiză efectuat, nu se putea confirma prezența prejudiciului, deoarece experții

nu au analizat situația pentru perioada în care potrivit învinuirii a fost comisă

infracțiunea, ci raportul de expertiză a fost axat pe o altă perioadă, ceea ce face ca

concluziile să nu fie concludente și utile.

Infracțiunea imputată inculpatului Goncearov V. în baza art. 328 alin. (3)

lit. d) Cod penal, reprezintă o componență materială și se consideră consumată

11

din momentul producerii daunelor prevăzute de lege. Astfel, instanța de apel a

concluzionat că la descrierea faptei în rechizitoriu, de către acuzatorul de stat nu

s-a invocat că acțiunile inculpatului s-ar fi soldat cu cauzarea daunelor - a

cărorva prejudicii. Or, acuzațiile potrivit cărora ÎS ”CRIS REGISTRU” a efectuat

către SC „Alten- Com” SRL plăți în sumă totală de 894 065 lei, ce constituie

proporții deosebit de mari, nu echivalează cu o acuzare oficială de cauzare a

prejudiciului în proporții deosebit de mari.

Inculpatul Goncearov V., a fost acuzat de faptul că a încheiat contractele

expuse în învinuire, fără a avea procură. Însă, inculpatul a indicat un șir de

contracte care au fost încheiate în perioada vizată în aceleași circumstanțe

identice cu cele din învinuire. Competența inculpatului de a semna contractele

este justificată prin dispoziția directorului general al ÎS ”CRIS REGISTRU”, nr.

06/1334 din 11.08.2005 și procura nr. 06/1361 din 18.08.2005. Așadar, în baza

acestor documente, inculpatul a încheiat în perioada vizată în învinuire, mai

multe contracte, inclusiv: contractul nr. 111 din 01.01.2006, una din părți fiind

SRL „Chișinău-Gaz”; contractul nr. 197 din 30.05.2006, în calitate de parte

figurând BC „Moldova-Agroindbank” SA și altele. Toate acestea demonstrează

că în acțiunile inculpatului nu a fost identificat faptul depășirii în mod vădit a

atribuțiilor de serviciu.

stat, care, invocând temei de drept prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în

instanța de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului declarat, autorul invocă argumente similare cu

cele indicate anterior în apel și descrise la pct. 3. al prezentei decizii, suplimentar

menționând că, instanța de apel și cea de fond, au dat o apreciere greșită

probelor pe dosar, în derogare de la prevederile art. 101 Cod de procedură

penală, punând accentul doar pe depozițiile și versiunea inculpaților, care nu

coroborează cu celelalte probe administrate la caz.

În fond, instanța de apel, în mod repetat incorect a concluzionat asupra

legalității sentinței de achitare adoptate de către prima instanță, în privința

inculpaților.

Decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, iar motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii.

Cazul în care instanța de apel nu este de acord cu aprecierea probelor de

către procuror și a ajuns la concluzia menținerii achitării inculpaților, urma să

dezvăluie această concluzie expunându-și punctul său de vedere asupra fiecărei

probe aduse în sprijinul învinuirii și puse la baza deciziei de achitare, fapt care

pe caz nu a avut loc, fiind efectuată o apreciere eronată și formală de ordin

general a probelor și circumstanțelor cauzei penale.

12

În cazul dat, instanța de apel, nu a ținut cont și nu a apreciat totalitatea

probelor ce dovedesc vinovăția lui Molojen Vl., Gumeniuc A. și Goncearov V. în

mod greșit a respins probele administrate de către acuzarea de stat, fără a fi

constatate încălcări ale normelor procesuale invocate, a apreciat în mod

superficial aceste probe, fără a fi evidențiate acele derogări invocate.

Instanțele de judecată în loc să supună analizei actul de învinuire în

coroborare cu probele cercetate, au extras din acesta contextul care ar favoriza

argumentarea soluției pronunțate.

În rezultatul acțiunilor infracționale ale inculpaților, statul a fost

prejudiciat în valoare de 3 854 590 lei.

Prin urmare, în partea ce ține de formularea expusă în ordonanța de

învinuire, este de menționat că aceasta nu trebuie și nu poate să conțină toate

circumstanțele necesare pentru justa soluționare a cauzei penale. Or, potrivit

prevederilor Codului de procedură penală, judecare cauzei are loc în baza

probelor prezentate instanței de judecată și nu doar în baza actului de învinuire,

în care de altfel este clar indicat cui i-a fost cauzat prejudiciul.

Totodată, această argumentare a instanțelor în vederea pronunțării soluției

de achitare este cel puțin absurdă. Din această ordine de idei rezultă că în toate

cazurile în care în cadrul cercetării judecătorești v-a fi stabilit că de fapt

prejudiciul a fost cauzat altei persoane și nu nemijlocit părții vătămate, care

participă la judecarea cauzei, instanța urmează să pronunțe o sentință de

achitare, chiar și în cazul stabilirii tuturor elementelor infracțiuni.

Cele menționate denotă că, instanța în contradicție cu prevederile art. 100

alin. (4) Cod de procedură penală, nu a făcut o analiză a probelor cercetate în

concordanță cu actul de învinuire, dar s-a limitat la o interpretare subiectivă a

unor expresii din învinuire care au fost scoase din context.

Instanțele de judecată în loc să argumenteze și să indice în sentință

concluziile „obiective”, care le-au determinat să pronunțe o soluție de achitare a

tins să se „agațe”, de anumite erori admise în actele procedurale a căror esență

mecanică este evidentă și care în fond nu afectează nici valabilitatea și nici

înțelegerea actului procedural.

Articolul 6 CoEDO, art. 20 din Constituție și art. 19 Cod de procedură

penala, statuează accesul liber la justiție. Aceste norme fundamentale sunt izvor

al altor norme cu caracter special existente în legislația procesual penală, așa cum

este art. 376 alin. (1) și alin. (2), art. 377 alin. (2) Cod de procedură penală.

Mai mult ca atât, acuzarea consideră că la aprecierea probelor cercetate,

instanțele de judecată în mod greșit au raportat circumstanțele constatate prin

acele probe invocate și în mod greșit le-au interpretat și apreciat.

6.1. În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de

procedură penală, avocații Ursu N. și Nicoară V. în numele inculpaților, au

13

depus referință privind opinia lor asupra recursului ordinar declarat, solicitând

inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat.

invocate, Colegiul penal consideră că acesta urmează a fi respins din următoarele

considerente.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând

recursul instanța este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu menținerea

hotărârii atacate.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427,

fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

condamnaților.

Potrivit conținutului recursului declarat se constată, că în drept, acuzatorul

de stat invocă temei de casare a deciziei instanței de apel prevederile art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care stipulează că, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, în cazul în care hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția iar motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii.

Articolul 430 Cod de procedură penală, prevede expres cerințele față de

cererea de recurs, indicând elementele obligatorii. Elementele de bază sânt

conținutul și motivele recursului prin care, se precizează și se solicită cerințele

procesuale în fața instanței de recurs.

Din conținutul art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală rezultă că

motivarea recursului împotriva hotărârii instanței de apel este obligatorie, iar

potrivit art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală, în cererea de recurs trebuie

indicate temeiurile prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală și motivele

recursului cu argumentarea obligatorie a ilegalității hotărârii atacate.

În cazul în care recursul nu este motivat, instanța de recurs se află în

imposibilitate de a judeca cauza în sensul agravării situației condamnatului, dat

fiind că lipsește obiectul judecării respective. Instanța de recurs nu poate, din

oficiu, să evalueze alte temeiuri în drept ale cazului de casare, decât cele invocate

de recurent cu referire la textul de lege citat, cu excepția când, prin soluție, nu se

agravează situația părții împotriva căreia este declarat recursul.

Conform practicii unitare, reglementarea dreptului de a declara recurs

ordinar împotriva deciziei instanței de apel reprezintă, din partea titularului, atât

un drept procesual de dezvoltare a atribuțiilor prevăzute de lege, cât și o

obligație de a formula cererea respectivă în strictă conformitate cu cerințele

stipulate în art. 427, 429, 430 Cod de procedură penală.

7.1. În recursul declarat de către procuror, în pofida prevederilor enunțate,

nu este specificat care ar fi esența circumstanței că, hotărârea atacată nu cuprinde

14

motivele pe care se întemeiază soluția iar motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii, omițându-se totalmente motivarea ilegalității deciziei contestate în acest

sens, cu indicarea unor concrete erori în aspectul vizat, temeiurile invocate

purtând un caracter declarativ, iar instanța de recurs nu este competentă să

completeze din oficiu recursul ordinar al acuzării cu circumstanțe în fapt și în

drept, care l-ar justifica.

În context, este relevant că acuzatorul de stat nu indică nici un argument

sau motiv în raport cu care instanța de apel nu s-ar fi pronunțat.

La caz, se constată că titularul cererii de recurs critică soluția instanței de

apel, din considerentul aprecierii greșite a probelor care a generat achitarea

inculpaților.

Astfel, în probarea alegațiilor invocate, recurentul a descris în conținutul

recursului un șir de probe și circumstanțe, care în opinia sa nu au fost apreciate

de instanța de apel la justa lor valoare sau au fost apreciate unilateral, creându-se

astfel impresia că instanța este părtinitoare.

Cu referire la pretinsa încălcare admisă de instanța de apel prevăzută de

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal menționează că,

așa cum rezultă din textul deciziei atacate, instanța de apel și-a motivat decizia în

conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz, la

adoptarea soluției expuse desfășurat în pct. 5 din prezenta decizie și a cărei redare

repetată nu este necesară.

În același context, în vederea respingerii argumentelor din recurs privitor

la chestiunea de apreciere eronată a probelor, Colegiul penal amintește că la

etapa judecării recursului ordinar nu analizează conținutul mijloacelor de probă,

nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de

fapt, decât cea constatată de instanțele de fond, aceasta fiind sarcina primordială

a acestor instanțe.

Deci, instanța de recurs nu examinează criticele referitoare la presupusa

greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente

faptice, ci verifică, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanța de apel,

corectitudinea achitării inculpaților de sub învinuirea imputată acestora prin

rechizitoriu.

Mai mult, în lumina jurisprudenței constante a Colegiului penal al Curții

Supreme de Justiție, se reține că regula generală desprinsă din dispozițiile art.

427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că la această etapa instanța de

recurs verifică erorile de drept comise de instanțele de fond, în baza temeiurilor

stipulate expres de norma respectivă, dar nu apreciază sau face o reapreciere a

stării de fapt reținute în cauză.

15

Analizând recursul acuzatorului de stat, prin prisma criticilor invocate,

Colegiul constată că acesta nu și-a motivat recursul declarat în sensul soluției

solicitate, iar instanța de recurs, pornind de la principiul contradictorialității în

procesul penal și a efectului devolutiv al recursului ordinar prevăzut în art. 424

alin. (2) Cod de procedură penală, nu este în drept să judece recursul

procurorului și în baza temeiurilor neindicate, invocând din oficiu circumstanțe

care ar defavoriza situația titularilor dreptului de atac în privința cărora a fost

declarat acest recurs.

Instanța de recurs conchide că, recursul de pe rol nu întrunește condițiile

de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze recursul

acuzatorului de stat cu circumstanțe în fapt și în drept, care ar agrava situația

condamnatului și care ar justifica acest recurs. Or, conform prevederilor art. 24

alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de

urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu

exprimă alte interese decât interesele legii.

În context, Curtea Constituțională prin hotărârea nr. 4 din 07.02.2017

”privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din articolele 424

alin.(2), 431 alin.(1) pct.11) din Codul de procedură penală și articolul 3621 din

Codul penal” (sesizările nr.145g/149g/2016), a notat că,”(...) spre deosebire de apel,

efectul devolutiv al recursului este limitat la temeiurile de drept, fapt determinat de

natura acestei căi de atac. Totodată, potrivit art. 424 alin. (2) din Codul de procedură

penală, instanța de recurs nu este limitată doar la examinarea temeiurilor invocate de

recurent, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, însă fără a agrava

situația condamnaților.

De asemenea, potrivit art. 425 din Codul de procedură penală, instanța de recurs

soluționând cauza nu poate crea o situație mai gravă pentru persoana în favoarea căreia a

fost declarat recurs.

Prin prisma normelor enunțate, Curtea menționează că în ambele căi de atac

instanța nu este în drept să agraveze situația unor titulari ai dreptului de atac”.

În virtutea considerentelor expuse, Colegiul conchide că recursul ordinar

declarat de acuzatorul de stat urmează a fi respins ca inadmisibil, cu menținerea

hotărârii contestate.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Cătălin Scutelnic, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2016, în cauza

16

penală în privința lui Molojen Vladimir Andrei, Gumeniuc Anatolie Condrat și

Goncearov Valeriu Chiril, cu menținerea hotărârii atacate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 10 august 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

Ghenadie Nicolaev

Nadejda Toma

17

Dosarul nr. 1ra-531/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

O P I N I E S E P A R A T Ă

formulată de judecătorul NICOLAEV Ghenadie conform art. 340 alin. (3)

Cod de procedură penală, pe cauza penală privindu-l pe Molojen Vladimir,

Gumeniuc Anatolie, Goncearov Valeriu

27 iunie 2017 mun. Chișinău

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție nr. 1ra-

531/2017 din 27 iunie 2017 a fost respins, ca inadmisibil recursul ordinar declarat

de procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin,cu

menținerea deciziei contestate.

Cu soluția adoptată pe marginea acestei cauze penale nu sunt de acord,

deoarece consider că în cazul dat urma să fie adoptată o hotărâre de admitere a

recursului ordinar declarat, casarea totală a deciziei instanței de apel cu remiterea

la rejudecare în aceeași instanță de apel, într-un alt complet de judecată.

În susținerea opiniei indicate supra, punctez următoarele considerentele.

Prin sentința Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 09 decembrie 2015,

MolojenVl., a fost achitat de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor prevăzute de

art. 327 alin. (2) lit. c) și art. 329 alin. (2) lit. b) Cod penal, pe motiv că acțiunile

inculpatului nu întrunesc elementele infracțiunii.

Prin aceiași sentință, a fost achitat și Gumeniuc A. de sub învinuirea

săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 329 alin. (2) lit. b) Cod penal, iar Goncearov

V., a fost achitat de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 328 alin.

(3) lit. d) Cod penal, pe motiv că acțiunile inculpaților nu întrunesc elementele

infracțiunii.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29noiembrie

2016, apelul declarat a fost respins ca nefondat, fiind menținută fără modificări

sentința.

Așadar, consider că în cauza dată, de către organul de urmărire penală au fost

administrate suficiente probe încât să demonstreze vinovăția inculpaților

MolojenVl., Gumeniuc A., Goncearov V. în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 327 Cod penal, din care considerente nu pot susține poziția instanțelor de fond,

precum că acțiunile inculpaților nu întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor incriminate.

18

În continuare, referindu-mă la aprecierea instanței de apel precum că

„infracțiunea imputată inculpatului MolojenVl. în baza art. 327 alin. (2) lit. c) Cod

penal, este o infracțiune materială și se consideră consumată din momentul

survenirii urmărilor prejudiciabile stabilite de lege. Atât în ordonanța de punere

sub învinuire cât și în rechizitoriu, nu este reflectată o informație clară privind

urmările prejudiciabile ale infracțiunii comise. În rechizitoriu a fost indicat numai

faptul că „Cris Registru” a efectuat către SC „Alten-Com” SRL plăți în total de

128 139 lei, ceea ce constituie proporții deosebit de mari”, însă acuzatorul de stat

nu a indicat că suma respectivă ar fi echivalentul daunelor materiale în proporții

mari aduse ÎS „CRIS Registru”, ori intereselor ocrotite de lege a persoanelor

fizice sau juridice.”, menționez că în speța dată faptul că procurorul nu a indicat în

ordonanța de punere sub învinuire și în rechizitoriu cui i-a fost cauzat prejudiciu

material, reprezintă o eroare materială care ar urma să fie corectată în baza art. 249

Cod de procedură penală, deoarece în cazul dat este evident că prejudiciul a fost

cauzat întreprinderii în care activau inculpații.

În situația dată, întreprinderea ÎS „CRIS Registru” este o întreprindere de stat

al cărei capital social aparține în întregime statului, ceea ce denotă faptul că prin

prejudiciul cauzat întreprinderii date, de fapt a fost prejudiciat bugetul statului.

Prin urmare, argumentul instanțelor de fond precum că nu au fost prezentate

probe ce ar confirma legătura de cauzalitate între acțiunile inculpaților și urmările

prejudiciabile survenite, nu este relevant de reținut, deoarece se formează o

concluzie clară că în urma acțiunilor inculpaților a avut de suferit pagube bugetul

statului.

Tot aici, doresc menționez faptul că, în cazul când instanțele de judecată

constată neregularități la întocmirea rechizitoriului, ce reprezintă o eroare

substanțială în formarea învinuirii de către acuzare, care încalcă dreptul la apărare

reglementat de art. 6 §3 CEDO, instanțele de judecată urmau să adopte o sentință

de încetare a procesului penal în baza art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, și nici de cum de achitare, precum a fost făcut în cazul supus judecății.

Față de considerentele ce preced, îmi exprim dezacordul cu colegii din

completul de judecată pe marginea judecării cauzei date în ordine de recurs.

În temeiul art. 339 alin. (7) Cod de procedură penală, expun și semnez

prezenta opinie separată în cauza dată, care o anexez la dosar.

Judecător NICOLAEV Ghenadie

19