1ra-1435/2017 — art. 362-1 alin. 2 lit. b, c CP

Prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 31 martie 2016, Maleru V. a fost achitat de comiterea infracțiunii prevăzute art. 3621 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat. 1.1. Prin aceiași sentință, Rîjac S. a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 3621 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, fiind dispusă liberarea acestuia de răspundere penală, în legătură cu expirarea termenului de prescripție de tragere la răspundere, cu încetarea procesului penal, însă în privința acestuia hotărârile judecătorești nu se contestă.

De către organul de urmărire penală, Maleru V. a fost învinuit de faptul că, în perioada lunii ianuarie 2011, aflându-se în mun. Chișinău, acționând în comun acord cu Rîjac S. și Proțico M. care acționa din numele persoanei juridice S.R.L. „Vemon-Prim” și alte persoane nestabilite de către organul de urmărire penală, urmărind scopul obținerii direct a unui folos financiar în sumă de 2 000 euro, de la fiecare persoană, au organizat intrarea și șederea ilegală pe teritoriul Italiei, prin tranzitarea teritoriului Bulgariei, a cetățenilor RM, Grebencea V. și Goro V., care nu sunt cetățeni sau rezidenți ai acestor state. Astfel, întru realizarea intențiilor sale infracționale, Maleru V. împreună și prin înțelegere prealabilă cu Rîjac S., acționând în scopul obținerii directe a unui 1 folos financiar prin organizarea intrării și șederii ilegale pe teritoriul Italiei, prin tranzitarea ilegală a teritoriului Bulgariei de către Goro V. și Grebencea V., în urma discuțiilor telefonice și a întâlnirilor ce au avut loc, a convenit cu Goro V. și Grebencea V. să primească de la aceștia pentru organizarea migrației ilegale în Italia, suma de 2 000 euro, de la fiecare. Apoi, tot în perioada lunii ianuarie 2011, Maleru V. acționând în comun cu Rîjac S., dorind și urmărind realizarea acțiunilor sale de organizare a migrației ilegale a lui Goro V. și Grebencea V. în Italia, prin tranzitarea ilegală a teritoriului Bulgariei, în baza unor documente frauduloase și neavând posibilitatea de realiza de sine stătător infracțiunea, i-a comunicat Proțico M. despre intenția lor de a comite această infracțiune și a rugat-o de a realiza intențiile infracționale în continuare. Ulterior, Rîjac S. a primit de la Goro V. și Grebencea V. copiile actelor personale în scopul prezentării la firma turistică S.R.L. „Vernon Prim”, în vederea obținerii vizei turistice. Ca rezultat, Proțico M., a primit de la Rjac S., pașapoartele naționale pe numele lui Goro V. și Grebencea V., care erau necesare pentru perfectarea, în cadrul agenției turistice S.R.L. „Vernon Prim”, a pachetului turistic, pentru a ascunde în mod fraudulos scopul real de solicitare a vizei de intrare și ședere pe teritoriul Bulgariei. Ulterior, Proțico M., la 17.01.2011, având funcția de manager turistic la S.R.L. „Vernon Prim” și, folosindu-se de situația de serviciu, întru atingerea scopului infracțional din timp propus, pentru a reda un caracter legal acțiunilor sale și pentru a ascunde intenția reală de organizare a migrației legale a lui Goro V. și Grebencea V., a întocmit din numele S.R.L. „Vernon Prim”, cu includerea familiilor acestora în VOUCHER Turistic Seria AA nr. 301141 și în contractul turistic nr.140 și altor persoane, pe care l-a semnat din numele conducătorului persoanei juridice și a turistului. Tot atunci, Proțico M., acționând în continuare cu același scop, sub pretextul organizării unei deplasări turistice, a perfectat din numele S.R.L. „Vernon Prim”, pachetele de documente necesare pentru obținerea vizei turistice de intrare și ședere pe teritoriul Bulgariei pe numele lui Goro V. și Grebencea V. La 20.01.2011, în temeiul declarației false menționate, Ambasada Bulgariei în RM, a eliberat pe numele lui Goro V. viza de intrare ședere pe teritoriul Bulgariei cu nr. BG 0918197 și pe numele lui Grebencea V. viza de intrare și ședere pe teritoriul Bulgariei cu nr. BG 0918196, valabile de la 20.01.2011 până la 14.02.2011. În continuare, la 31.01.2011, Maleru V., aflându-se lângă hotelul „Chișinău”, situat în mun. Chișinău, acționând în continuare în comun acord cu Rîjac S., Proțico M. și alte persoane nestabilite de organul de urmărire penală, a transmis pașapoartele cu vize lui Goro V. și Grebencea V., după care a organizat deplasarea acestora, cu automobilul de marca/model „Chevrolet Blezer” cu n/î 2 italiene BT 850SD, în România, de unde ultimii urmau să plece în Italia, însă din motive independente de voința acestora nu și-au atins scopul propus fiind stopați de către Serviciul de Grăniceri în cadrul controlului de acte la PTF Leușeni.

Împotriva sentinței a declarat apel procurorul, care a solicitat, casarea acestei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care Maleru V., să fie condamnat în baza art. 3611 alin. (2) lit. b), c) Cod penal și în conformitate cu prevederile art. 60 Cod penal, să fie liberat de răspundere penală în legătură cu expirarea termenului de prescripție de atragere la răspundere penală, cu încetarea procesului penal. În motivarea apelului declarat, procurorul a menționat că probele prezentate de acuzare au fost acumulate de către organul de urmărire penală în strictă conformitate cu prevederile legislației procesual penale, de aceia urmează a fi puse la baza sentinței. Astfel, cumulul de probe prezentate în cadrul cercetării judecătorești de către partea acuzării dovedesc incontestabil vinovăția inculpatului Maleru V. în săvârșirea infracțiunii imputate și nu contravin prevederilor art. 93, 94 Cod de procedură penală. Mai mult ca atât, acestea nu au fost contestate în modul prevăzut de lege de către partea apărării la etapele respective ale procesului penal. În asemenea circumstanțe, partea acuzării a considerat că, instanța de fond nu a dat apreciere juridică corectă acțiunilor inculpatului și nu a ținut cont de declarațiile martorilor audiați, precum și de celelalte probe prezentate de către partea acuzării. Astfel, probele acumulate în cadrul urmăririi penale și examinate în cumul în cadrul cercetării judecătorești sânt suficiente pentru constatarea vinovăției inculpatului Maleru V. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 3611 alin.(2) lit. b), c) Cod penal.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 iulie 2017, apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.

Instanța de apel a conchis că, la pronunțarea sentinței, instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a tras concluzia că inculpatul Maleru V. nu a săvârșit fapta imputată. Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor. Astfel, instanța de apel a relevat că, potrivit suportului probator prezentat de partea acuzării nu s-a dovedit vina inculpatului Maleru V. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 3611 alin. (2) lit. b), c) Cod penal. 3 Partea acuzării nu a prezentat nici o probă pertinentă, care ar putea să incrimineze pe Maleru V. în săvârșirea infracțiunii, cu atât mai mult procesele- verbale de audierea în cadrul urmăririi penale a părților vătămate și a martorilor, pe care acuzarea nu i-a putut aduce în cadrul ședinței de judecată, just nu au fost luate în considerație de instanță. Prin urmare, concluzia instanței de fond precum că Maleru V. urmează a fi achitat pe motiv că fapta imputată n-a fost comisă de el, este întemeiată, or, acuzațiile aduse lui Maleru V. nu sunt justificate, iar semnele calificative incriminate de către organul de urmărire penală nu pot fi apreciate ca plauzibile, deoarece acestea nu au fost demonstrate prin probe pertinente și necombătute, iar persoana nu poate fi supusă răspunderii penale doar în baza presupunerilor și a probelor neconcludente.

Împotriva deciziei instanței de apel declară recurs ordinar procurorul, care, invocând temei de drept prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia în privința lui Maleru V., cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, într-un alt complet de judecată. În motivarea recursului declarat, recurentul invocă argumente similare celor indicate anterior în apel și descrise în pct. 3. al prezentei decizii, suplimentar menționând că, achitându-l pe Maleru V., instanțele de fond, nu au luat în considerație toate probele acuzării, care sunt indicate și ca motive ale apelului procurorului, iar instanța de apel le-a apreciat eronat, fiind respinsă puterea de acuzare fără o motivare plauzibilă sau bazată pe probe ce ar combate învinuirea incriminată inculpatului, astfel încălcând prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, conform căruia fiecare probă urmează a fi apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor. Atât instanța de fond, cât și instanța de apel nu au luat în considerație declarațiile martorilor, cât și probele prezentate de acuzare, adoptând o hotărâre reieșind în mod parțial doar din declarațiile inculpatului Maleru V. și pledoaria apărătorului. Astfel, acuzarea consideră că vinovăția inculpatului Maleru V. de comiterea infracțiunii imputate, este dovedită prin probe administrate și anexate la materialele cauzei. Probele acumulate în cadrul urmăririi penale și examinate în cumul în cadrul cercetării judecătorești sânt suficiente pentru constatarea vinovăției inculpatului Maleru V. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 3611 alin. (2) lit. b), c) Cod penal.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat 4 împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Precum a fost menționat supra, acuzatorul de stat își întemeiază recursul său în baza temeiul de drept prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Colegiul penal constată că temeiul invocat de recurent nu este aplicabil din punct de vedere al prezenței erori de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel. În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, fiind legală și întemeiată. Colegiul penal reține că acuzatorul de stat critică chestiunea de apreciere a probelor, în particular obiectând asupra achitării inculpatului de săvârșirea infracțiunii imputate. Însă, în raport cu textul hotărârii contestate, se relevă că instanța de apel și- a motivat decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz, la respingerea apelului declarat de acuzatorul de stat ca fiind nefondat. Prin urmare, în conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, în urma căreia a conchis asupra temeiniciei soluției pronunțate de prima instanță referitor la nevinovăția inculpatului Maleru V., expusă mai sus, considerând că argumentele acuzării cu privire la vinovăția acestuia nu și-au găsit confirmare în cadrul cercetării judecătorești. Cu referire la cele invocate de recurent privitor la chestiunea de apreciere eronată a probelor, menționându-se că instanța de apel nu și-a motivat corespunzător decizia adoptată, dând o apreciere unilaterală probelor cercetate și acordând prioritate doar declarațiilor inculpatului și pledoariei avocatului acestuia, instanța de recurs reține că, instanța de apel judecând cauza și verificând probele în ședința de judecată a motivat detaliat și clar soluția adoptată în urma propriei analize și examinări coroborate a probelor, ce au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei, precum și a elementelor de fapt pe care se sprijină soluția dispusă în cauză, expunându-se argumentat din care motive just a ajuns la concluzia de menținere a sentinței de achitare, or, procurorul nu a prezentat probe pertinente, concludente, utile și veridice care ar demonstra vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 3621 alin. (2) lit. b), c) Cod penal și a pronunțat corect o sentință de achitare, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat, deoarece martorii Novac Z., Bumbu C., și 5 Sandu M., audiați în cadrul ședinței de judecată în instanța de fond, a căror declarații au fost supuse controlului de către instanța de apel, au indicat că nu-l cunosc pe Maleru V. și nu s-au intersectat cu acesta vreo dată. Prin urmare, Colegiul penal nu are temei de a da anumite aprecieri critice declarațiilor martorilor menționați, or, aceștia au depus depoziții sub jurământ, fiind avertizați de răspundere penală în conformitate cu prevederile art. 312 - 313 Cod penal. Astfel, partea acuzării nu a prezentat nici o probă pertinentă, care ar putea să-l incrimineze pe Maleru V. în săvârșirea infracțiunii, cu atât mai mult procesele-verbale de audierea în cadrul urmăririi penale a părților vătămate și a martorilor, pe care acuzarea nu i-a putut aduce în cadrul ședinței de judecată, just nu au fost luate în considerație de instanțele inferioare. Colegiul conchide că instanțele de judecată corect au reținut în acest sens prevederile art. 8 și 389 Cod de procedură penală, în aspectul că o sentință de condamnare se adoptă numai în condiția în care vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată printr-un ansamblu de probe cercetate de instanța de judecată. O sentință de condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri. Colegiul reține că ambele instanțe de judecată au ținut seama de aceste prevederi legale, precum și de principiul că toate îndoielile apărute și care nu pot fi înlăturate, se tratează în favoarea inculpatului și au adoptat soluții întemeiate. Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să concluzioneze asupra inadmisibilității recursului declarat pe motiv că acesta este vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E: Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de Circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 iulie 2017, în cauza penală în privința lui Maleru Victor, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 28 decembrie 2017. Președinte Petru Ursache Judecătorii Constantin Alerguș Vladimir Timofti 6