1ra-1595/2016 — Art. 114 alin. 1 Cod contravențional

Prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 18 iunie 2015 Caleachin St. și Perevezențev Vs. au fost liberați de răspunderea penală privind săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 234 Cod penal, cu încetarea procesului penal, deoarece fapta lor constituie o contravenție administrativă. Totodată, Caleachin St. și Perevezențev Vs. au fost recunoscuți vinovați de săvârșirea contravenției prevăzute de art. 114 alin. (1) Cod contravențional, cu dispunerea încetării 1 procesului contravențional, deoarece a expirat termenul de prescripție de tragere la răspundere contravențională. În temeiul art. 162 alin. (1) Cod procedură penală și art. 413 Cod contravențional a fost dispusă confiscarea bărcii de model „Pella Fiora” cu transmiterea acesteia către Serviciul Piscicol din Moldova. De asemenea, s-a dispus încasarea prejudiciului material din contul lui Caleachin St. și Perevezențev Vs., în mod solidar, în beneficiul Societății Vânătorilor și Pescarilor din Moldova, în cuantum de 680 lei.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond, în fapt, a constatat că Caleachin St. și Perevezențev Vs. în noaptea de 17 aprilie 2013, aproximativ la ora 00:30 min., acționând împreună, prin înțelegere prealabilă, în lipsa permisului de pescuit eliberat de Societatea Vânătorilor și Pescarilor din Moldova, în perioada de prohibiție, folosind două plase confecționate în mod artizanal, încălcând regulile de protecție a resurselor piscicole și regulile de pescuit, au pescuit ilegal din bazinul acvatic Ghidighici, pește de specii sânger, în număr de 17 pești cu greutatea totală 101 kg, cauzând un prejudiciu material în sumă de 680 lei.

Legalitatea și temeinicia sentinței în termenul și modul prevăzut de art. 401-402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apeluri de către acuzatorul de stat și avocatul Petuhov A. în interesele inculpaților. 3.1. În cererea de apel declarată de procuror s-a invocat ilegalitatea sentinței de încetare a procesului penal, deoarece instanța de judecată, indicând că fapta inculpaților nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 234 Cod penal, a dispus încetarea procesului penal în privința acestora, însă această concluzie a instanței de judecată este greșită deoarece în ședința de judecată a fost pe deplin confirmată învinuirea înaintată prin rechizitoriu inculpaților, prin probele acumulate în cadrul urmăririi penale și examinate în ședințele de judecată a primei instanțe. Apelantul a menționat că consideră argumentele instanței de fond necorespunzătoare circumstanțelor constatate în cadrul cercetării judecătorești, iar concluzia privind încetarea procesului penal în baza art. 324 Cod penal, ca una greșită. Prima instanță, cu toate că a dispus încetarea procesului penal în privința inculpaților, a indicat în sentință toate probele prezentate de partea acuzării și care incontestabil dovedesc vina ultimilor în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 234 din Codul penal. Instanța eronat a considerat că prejudiciul cauzat prin infracțiune este în mărime de 680 lei or, conform declarațiilor specialistului Bortă V. s-a stabilit că prețul unui reproducător de fitofag (sânger) cu greutatea medie de 10 kg, este de 230 lei per kilogram, în suma dată intrând cheltuielile pentru creșterea unui reproducător. În același timp, instanța de judecată nu a dat apreciere declarațiilor ultimului prin care s-a constatat că anexa nr. 2 la Legea cu privire la fondul piscicol și piscicultura se referă la peștele de consum și nu la un reproducător. Mai mult Bortă V. a menționat că în bazinul acvatic Ghidighici este organizată o fermă piscicolă, care are menirea de a popula puiet de pește procurându-1 de la alte întreprinderi 2 piscicole, deoarece peștele litofag nu se înmulțește în condiții naturale în Republica Moldova. Însă, în opinia apelantului aceste împrejurări și circumstanțe nu au fost apreciate la justa valoare de către prima instanță, fiind pronunțată o sentință de încetare a procesului penal. 3.2. În apelul declarat de apărătorul inculpaților s-a solicitat încetarea procedurii contravenționale în privința lui Caleachin St. și Perevezențev Vs. conform art. 441 lit. a) și art. 443 alin. (1) lit. e) Cod contravențional, respingerea acțiunii civile depusă de societatea vânătorilor și pescarilor din Republica Moldova în suma de 23230 lei, ca fiind neîntemeiată. Încasarea de la societatea vînătorilor și pescarilor din Republica Moldova în calitate de cheltuieli de judecată în folosul lui Caleachin St. - 20120 lei și în folosul lui Perevezențev Vs. suma de 1000 lei. Măsura preventivă - angajamentul de a nu părăsi localitatea de anulat, din motiv că încasarea de la persoanele achitate a prejudiciului în sumă de 680 lei în lipsa probelor vinovăției lor în comiterea contravenției, este ilegală. În sentință nu se face trimitere la contravenția concretă a încălcării legii privind pescuitul, ce constituie încălcarea art. 443 alin. (1) lit. e) Cod contravențional, deoarece lipsește calificarea juridică a faptei, ce atrage după sine nulitatea procesului-verbal cu privire la contravenție în conformitate cu art. 445 Cod contravențional.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 noiembrie 2015 apelurile declarate au fost admise, cu casarea parțială a sentinței, inclusiv din oficiu, în baza art. 409 alin. (2) Cod procedură penală și pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, prin care se exclude pretenția privind încasarea prejudiciului material în sumă de 680 lei din contul inculpaților Caleachin St. și Perevezențev Vs. în beneficiul Societății Pescarilor și Vânătorilor din Moldova. Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute.

În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat că, potrivit art. 234 Cod penal îndeletnicirea ilegală cu pescuitul sau cu alte exploatări ale apelor, cu utilizarea substanțelor explozive și otrăvitoare sau a altor mijloace de nimicire în masă a faunei, dacă aceasta a cauzat daune ce depășește 200 unități convenționale prevede răspundere penală. În cadrul cercetării judecătorești, prin probele stabilite, s-a confirmat pe deplin că inculpații la 17.04.2013, fără a dispune de permisiunea necesară, în perioada de prohibiție, cu folosirea a două plase, au pescuit ilegal pește pe lacul de acumulare Ghidighici. La fel, în cadrul cercetării judecătorești s-a stabilit că, plasa folosită de către inculpați pentru pescuitul ilegal nu constituie mijloc de nimicire în masă a faunei acvatice, fapt confirmat și de martorul Botnari I. - specialist ihtiolog din cadrul Societății Vânătorilor și Pescarilor din Moldova și de Bortă V., specialist din cadrul Î.S. „ACVACULTURA- MOLDOVA”. Art. 6 din Legea nr. 149 din 08.06.2006 privind fondul piscicol, pescuitul și piscicultura, stabilește expres că, sub incidența acestei legi cad obiectivele acvatice în limitele teritoriale ale Republicii Moldova, inclusiv obiectivele acvatice piscicole artificiale împreună cu zonele lor inundabile și amenajările piscicole. Instanța a stabilit că, lacul de acumulare Ghidighici este un obiectiv acvatic piscicol artificial, care constituie proprietate 3 publică a statului, se află în gestiunea Societății Vânătorilor și Pescarilor din Moldova, este folosit pentru activități de cercetări științifice în domeniul ihtiologiei, în care este practicat pescuitul în scop științific și doar în perioade restrânse de timp este permis pescuitul sportiv și de amator. Bazinul acvatic indicat nu are statut de gospodărie specializată în piscicultura, însă în acest bazin acvatic se practică creșterea unor specii de pește și a reproducătorilor lor, care sânt realizați gospodăriilor specializate în piscicultura. Art. 16 pct. 4) din legea nominalizată supra stabilește expres că, pescuitul sportiv și de amator se efectuează cu următoarele unelte: undițe de toate formele și sistemele, lansete, racile și mincioguri. Prin urmare, folosirea de către inculpați a plaselor contravine prevederilor legii nominalizate și constituie o încălcare a regulilor de pescuit. În actul întocmit la 17.04.2013 cu privire la depistarea și ridicarea plaselor de pescuit ilicit practicat de către inculpați, la una din plase dimensiunea ochiului era de 80 mm, la cealaltă - 90 mm. Astfel, reieșind din dimensiunile ochiului, plasele folosite de inculpați nu puteau provoca nimicirea puietului de pește și nu pot fi calificate ca mijloace de nimicire în masă a faunei acvatice. Inculpații au săvârșit pescuitul ilegal la 17.04.2013, în perioada interzisă pentru astfel de activitate, ce de asemenea constituie o încălcare a regulilor de pescuit, iar în cadrul cercetării judecătorești de asemenea s-a stabilit că, inculpații nu dispuneau de permise de pescuit sportiv sau de amator la momentul practicării pescuitului ilicit, fapt care contravine prevederilor exprese ale art. 12 din legea nr. 149 și constituie o încălcare a regulilor de pescuit. Anexa nr. 2 la Legea nr. 149 - Despăgubirile pentru prejudiciul cauzat prin pescuit, comercializare, posesiune și export ilicit sau prin nimicire a resurselor biologice, acvatice în obiectivele acvatice piscicole, stabilește expres că, despăgubirea pentru un exemplar, indiferent de dimensiune și greutate, pentru sânger constituie 2 unități convenționale. Prin actul care se conține în materialele cauzei penale se confirmă că, inculpații în timpul pescuitului ilicit au prins 17 pești de specia sânger, de diferite dimensiuni și greutate. Deoarece lacul de acumulare Ghidighici este un obiectiv acvatic piscicol artificial, nu dispune de statut special de obiectiv acvatic destinat pisciculturii, suma prejudiciului cauzat prin acțiunile inculpaților a fost calculată în conformitate cu prevederile anexei nr. 2 la Legea nr. 149 și constituie 680 lei. Reieșind din circumstanțele indicate instanța de apel a considerat că corect a calificat prima instanță fapta inculpaților ca încălcare a regulilor de pescuit, cu excepția pescuitului în obiectivele acvatice aflate în gestiune privată, faptă care nu constituie infracțiune și este prevăzută de art. 114 alin. (1) Cod Contravențional. De la momentul comiterii de către Caleachin St. și Perevezențev Vs. a contravenției imputate lor a expirat o perioadă de peste 3 luni, respectiv în privința lor nu poate fi aplicată o sancțiune contravențională și instanța corect a liberat de răspundere penală inculpații pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 234 Cod penal. Totodată, instanța de judecată a dispus încasarea sumei de 680 lei prejudiciu material cauzat Societății Vânătorilor și Pescarilor din Moldova, fapt cu ce instanța de apel nu este de acord. 4 Potrivit art. 94 Cod penal, persoana care a săvârșit o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă, poate fi liberată de pedeapsă dacă se va constata că la data judecării cauzei, datorită schimbării situației, fapta săvârșită și-a pierdut caracterul prejudiciabil și în virtutea comportării ireproșabile după săvârșirea infracțiunii, persoana respectivă poate fi corectată fără executarea pedepsei, astfel, instanța de apel a conchis că este oportun de a exclude pretenția privind încasarea prejudiciului material 680 lei din contul inculpaților în beneficiul Societății Pescarilor și Vânătorilor din Moldova.

Nefiind de acord cu soluția pronunțată de instanța de apel procurorul a atacat-o cu recurs ordinar solicitînd casarea acesteia cu remiterea cauzei la rejudecare. Hotărârea instanței de apel o consideră neîntemeiată și pasibilă casării din următoarele motive. Partea acuzării consideră, că decizia instanței de apel prin care a fost menținută sentința este neîntemeiată și pasibilă casării, deoarece instanța de apel avînd dreptul să reformeze sentința atacată în sensul casării soluției adoptate de prima instanță, nu a supus unei noi aprecieri probele administrate în cauza penală, astfel încît a mers pe ideea preconcepută a instanței de fond, care a statuat asupra reîncadrării acțiunilor inculpaților prin prisma normei legii contravenționale. În opinia recurentului, atît instanța de fond cît și cea de apel, au omis acel fapt că, potrivit dispozițiilor art. 234 Cod penal, imputate inculpaților, legiuitorul prevede răspunderea penală pentru îndeletnicirea ilegală cu pescuitul, vânatul sau cu alte exploatări ale apelor, cu utilizarea substanțelor explozive și otrăvitoare sau a altor mijloace de nimicire în masă a faunei, dacă aceasta a cauzat daune ce depășesc 200 unități convenționale. Pentru aplicarea răspunderii în baza art. 234 Cod penal, este necesar ca îndeletnicirea cu pescuitul, vânatul sau cu alte exploatări ale apelor să aibă un caracter ilegal. Ilegalitatea acestei acțiuni presupune că pescuitul, vânatul sau alte exploatări ale apelor se desfășoară în lipsa certificatului de atribuire a cotei anuale de pescuit industrial/comercial, a permisului de pescuit industrial/comercial, a permisului de pescuit sportiv și de amator sau a altor autorizații, ori în locurile sau în perioadele neprevăzute de lege, ori prin metode nepermise. În alt context, conform art.48 al Legii privind protecția mediului înconjurător, recoltarea în scopul comercializării a unor resurse acvatice naturale, precum pești, raci, broaște, moluște, lipitori, păsări de apă, ouă de păsări de apă se admite numai cu autorizația autorităților administrației publice locale. Contrar celor expuse mai sus și deși ambele instanțe de judecată au constat că inculpații au practicat ilicit pescuitul în lipsa unei autorizații, mai mult ca atît în perioada interzisă, adică în perioada de prohibiție 01.04-30.06, fapta fiind săvîrșită la 17.04.2013, au justificat acțiunile făptașilor prin prisma legii contravenționale, invocînd că prejudiciul cauzat constituie doar 680 lei. Recurentul consideră că instanțele eronat au statuat că prejudiciul cauzat prin infracțiune este în mărime de 680 lei or, conform declarațiilor specialistului Bortă V. s-a stabilit că prețul unui reproducător de fitofag cu greutatea medie de 10 kg, este de 230 lei pentru un kilogram, în suma dată intrând cheltuielile pentru creșterea unui reproducător. Titularul recursului consideră că, instanța de apel la adoptarea deciziei a repetat eroarea de drept admisă de către instanța de fond și nu a dat o apreciere justă suportului 5 probatoriu prezentat de către acuzare, astfel încît concluzia instanței de apel este inacceptabilă, deoarece probele acuzării au fost supuse unei minuțioase cercetări în ambele instanțe, făcîndu-se referire la declarațiile detaliate ale participanților la proces, iar în astfel de condiții, instanței îi rămînea doar să aprecieze aceste probe, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor. Evident este faptul că instanța de apel, a preluat concluziile formulate de prima instanță, fără a proceda la o apreciere proprie, specifică activității de judecare a apelului, lăsînd fără argumentare fiecare din criticile și mijloacele de promovare a intereselor procesuale, invocate de apelanți. Situația creată se egalează cu nerezolvarea fondului apelului și condiționează necesitatea casării deciziei instanței de apel, deoarece instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat de către procuror și decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, astfel încît faptei săvîrșite de inculpații i s-a dat o încadrare juridică greșită. În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat pe dispozițiile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală.

În conformitate cu prevederile art.431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, avocatul Petuhov A., acționînd în numele inculpaților, a depus referințe privind opinia asupra recursului declarat de procuror menționînd că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, decizia instanței de apel fiind legală și întemeiată.

Judecînd recursul ordinar, în raport cu actele cauzei, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia că acesta urmează a fi admis, cu casarea totală a deciziei instanței de apel și menținerea în vigoare a sentinței, pentru următoarele considerente de fapt și de drept. Pornind de la expunerea argumentelor privitor la soluția de admitere a recursului ordinar declarat de procuror, Colegiul mai întîi ține să menționeze că, potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală, judecînd recursul instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală a hotărîrii atacate și menținerea sentinței, cînd apelul a fost greșit admis. Tot aici, urmează a fi reiterate și stipulările din art. 434 Cod de procedură penală, unde este indicat că, judecînd recursul declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție verifică legalitatea hotărîrii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia. Or, rațiunea exercitării căii de atac, în particular avîndu-se în vedere recursul ordinar, rezidă în înlăturarea erorilor admise de instanțele ierarhic inferioare la etapele precedente de judecare a cauzei, iar controlul judecătoresc pe care acesta îl declanșează, are un rol preventiv și unul reparator. La caz, din textul recursului ordinar declarat de procuror se constată că recurentul, în esență, critică soluția adoptată de instanța de apel, deoarece aceasta fără a aprecia just toate circumstanțele cauzei și probele administrate la dosar, în opinia sa greșit a statuat că prejudiciul cauzat de inculpați este doar de 680 lei or, conform declarațiilor specialistului 6 Bortă V. s-a stabilit că prețul unui reproducător de fitofag cu greutatea medie de 10 kg, este de 230 lei pentru un kilogram. De asemenea, titularul cererii de recurs consideră că, instanța de apel la adoptarea deciziei a repetat eroarea de drept admisă de către instanța de fond și nu a dat o apreciere justă probatoriului administrat, astfel concluzia instanței de apel este inacceptabilă, deoarece probele au fost supuse unei minuțioase cercetări în ambele instanțe, făcîndu-se referire la declarațiile detaliate ale participanților la proces, iar în astfel de condiții, instanței îi rămînea doar să aprecieze aceste probe, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor. Față de cele ce preced, instanța de recurs ține să remarce că, la această etapă a procedurilor nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decît cea constatată de instanțele ierarhic inferioare, or aceasta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond. Deci, Colegiul penal lărgit nu va examina criticile referitoare la presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente faptice, ci va verifica, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanțele de fond, corectitudinea soluțiilor adoptate de acestea. Prin urmare, verificînd actele cauzei, în raport cu criticele recurentului, Colegiul penal lărgit conchide că corect instanțele au ajuns la concluzia că fapta inculpaților nu se încadrează juridic în baza art. 234 Cod penal, ci întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 114 alin. (1) Cod Contravențional. Pentru a hotărî astfel, instanțele au făcut trimitere la Legea nr. 149 din 08.06.2006 cu privire la fondul piscicol, pescuitul și piscicultura și la interpretările doctrinare analizînd minuțios elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 234 Cod penal în coroborare cu faptele incriminate inculpaților, just statuînd că Caleachin St. și Perevezențev Vs. nu au comis această infracțiune prin acțiunile lor. Raționamentele instanțelor în această parte sunt legale, întemeiate și motivate, care se mențin și de instanța de recurs. Pe de altă parte, Colegiul penal lărgit constată că, judecînd apelul, instanța neîntemeiat a dispus admiterea cererilor de apel, cu casarea parțială a sentinței, inclusiv din oficiu, în baza art. 409 alin. (2) Cod procedură penală și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care a exclus pretenția privind încasarea prejudiciului material în sumă de 680 lei din contul inculpaților Caleachin St. și Perevezențev Vs. în beneficiul Societății Pescarilor și Vânătorilor din Moldova. Prin urmare, contrar punctului de vedere exprimat de instanța de apel, Colegiul penal lărgit, în deplin acord cu instanța de fond, apreciază că, la caz, este oportun și rațional de a aplica față de inculpați încasarea prejudiciului material în cuantum de 680 lei, iar în vederea acesteia statuări se expun următoarele raționamente. Or, pentru a putea aprecia temeinicia capetelor de cerere formulate de recurent și ținînd seama de natura erorilor de drept invocate, amintim că prima instanță a dispus încasarea prejudiciului material din contul lui Caleachin St. și Perevezențev Vs., în mod solidar, în beneficiul Societății Vânătorilor și Pescarilor din Moldova, în cuantum de 680 lei. 7 După care, prin decizia instanței de apel, sentința a fost casată parțial, și anume în partea excluderii pretenției privind încasarea prejudiciului material în sumă de 680 lei din contul inculpaților Caleachin St. și Perevezențev Vs. în beneficiul Societății Pescarilor și Vânătorilor din Moldova. În acest aspect, în partea descriptivă a deciziei instanța de apel a menționat că: „Potrivit art. 94 Cod penal persoana care a săvîrșit o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă poate fi liberată de pedeapsă dacă se va constata că, la data judecării cauzei, datorită schimbării situației, fapta săvîrșită și-a pierdut caracterul prejudiciabil și, în virtutea comportării ireproșabile după săvîrșirea infracțiunii, persoana respectivă poate fi corectată fără executarea pedepsei, astfel, colegiul conchide oportun de a exclude pretenția privind încasarea prejudiciului material 680 lei din contul inculpaților Caleachin St. și Perevezențev Vs. în beneficiul Societății Pescarilor și Vânătorilor din Moldova.” Deci, instanța de apel, argumentîndu-și soluția privind excluderea pretenției privind încasarea prejudiciului material în sumă de 680 lei, a făcut trimitere la prevederile art. 94 Cod penal, însă în opinia instanței de recurs norma respectivă nu are relevanță pentru speța dată, or se referă la un institut diferit de cel circumscris cauzei deferite judecății. Aceste considerente, alături de reglementările din Anexa nr. 2 din Legea nr. 149 și prevederile Codului Contravențional, în care se stipulează că, dacă prin contravenție a fost cauzat un prejudiciu, persoana prejudiciată este în drept să-și valorifice pretențiile sale civile, în cazul în care nu sunt divergențe asupra întinderii acestuia, chiar în cadrul procesului contravențional, ceea ce determină indubitabil instanța de recurs că soluția instanței de fond este una corectă și legală. Pe cale de consecință, relevante în sensul vizat sunt argumentele formulate de prima instanță cu privire la aceea că: „Anexa nr. 2 la Legea nr. 149 - Despăgubirile pentru prejudiciul cauzat prin pescuit, comercializare, posesiune și export ilicit sau prin nimicire a resurselor biologice, acvatice în obiectivele acvatice piscicole, stabilește expres că, despăgubirea pentru un exemplar, indiferent de dimensiune și greutate, pentru sânger constituie 2 unități convenționale. Prin actul care se conține în materialele cauzei penale se confirmă că, inculpații în timpul pescuitului ilicit au prins 17 pești de specia sânger, de diferite dimensiuni și greutate. Deoarece lacul de acumulare Ghidighici este un obiectiv acvatic piscicol artificial, nu dispune de statut special de obiectiv acvatic destinat pisciculturii, suma prejudiciului cauzat prin acțiunile inculpaților a fost calculată în conformitate cu prevederile anexei nr. 2 la Legea nr. 149 și constituie 680 lei. Deoarece în urma pescuitului ilegal practicat de inculpați a fost cauzat un prejudiciu material, din contul lor urmează a fi încasată suma de 680 lei, ca compensare a acestui prejudiciu, reieșind din prevederile Anexei nr. 2 la Legea nr. 149 din 08.06.2006.” Așadar, instanța de recurs se raliază statuărilor expuse în sentință și susține că, la caz, corect s-a dispus încasarea de la inculpați a sumei de 680 lei, în beneficiu Societății Vânătorilor și Pescarilor din Moldova, cu titlu de prejudiciu material suportat de această societate în urma săvîrșirii contravenției prevăzute de art. 114 alin. (1) Cod contravențional de către Caleachin St. și Perevezențev Vs. 8 Drept urmare, se conchide că instanța de prim control judiciar a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legii materiale, prin dispunerea încasării prejudiciului material nominalizat supra și din atare considerente sentința urmează a fi menținută.

În temeiul art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție DECIDE: Admite recursul ordinar declarat de procurorul în procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Djulieta Devder, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 noiembrie 2015, cu menținerea sentinței Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 18 iunie 2015, prin care Caleachin Stanislav Iurie și Perevezențev Veaceslav Victor au fost liberați de răspunderea penală pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 234 Cod penal, cu încetarea procesului penal, deoarece fapta lor constituie o contravenție administrativă. Caleachin Stanislav Iurie și Perevezențev Veaceslav Victor au fost recunoscuți vinovați de săvârșirea contravenției prevăzute de art. 114 alin. (1) Cod contravențional, cu dispunerea încetării procesului contravențional, deoarece a expirat termenul de prescripție de tragere la răspundere contravențională. În temeiul art. 162 alin. (1) Cod de procedură penală și art. 413 Cod contravențional a fost dispusă confiscarea bărcii de model „Pella Fiora” cu transmiterea acesteia către Serviciul Piscicol din Moldova. De asemenea, s-a dispus încasarea prejudiciului material din contul lui Caleachin Stanislav Iurie și Perevezențev Veaceslav Victor, în mod solidar, în beneficiul Societății Vânătorilor și Pescarilor din Moldova în cuantum de 680 lei. Celelalte dispoziții ale sentinței se mențin. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 18 noiembrie 2016. Președinte URSACHE Petru Judecător NICOLAEV Ghenadie Judecător MORARU Petru Judecător TOMA Nadejda Judecător TIMOFTI Vladimir 9