1ra-764/2016 — art. 287 alin. 2 lit. b CP

1ra-764/2016 — art. 287 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-764/2016

Curtea Supremă de Justiție

D ECIZIE

27 aprilie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

MORARU Petru

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Vitalie Călugăreanu, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 decembrie 2015, în

cauza penală privindu-1 pe

Bodarev Andrei Feodosi, născut la 28

noiembrie 1989, originar din r-nul Ceadîr Lunga,

com. Valea Perjei, str. Pobedî 53 și domiciliat în mun.

Chișinău, com. Trușeni, str. Cireșarilor 39.

Bodarev Dmitri Ivan născut la 07 aprilie

1992, originar din r-nul Ceadîr Lunga, com. Valea

Perjei, str. Pobedî 53 și domiciliat în mun. Chișinău,

str. Iazului 2/3, ap. 46.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 11.06.2012 – 16.10.2015;

Instanța de apel: 09.11.2015 – 15.12.2015;

Instanța de recurs: 29.02.2016 – 27.04.2016.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

CO NS TA TĂ :

Bodarev A. și Bodarev D. au fost achitați de săvîrșirea infracțiunii prevăzute la art. 287

alin. (2) lit. b) Cod penal, pe motiv ca fapta nu a fost săvîrșită de inculpați.

că împreună și prin înțelegere prealabilă la 06 decembrie 2011, aproximativ pe la orele

22:20, aflîndu-se pe str. lazului 2/3, mun. Chișinău, avînd motive și intenții huliganice,

încălcînd grosolan ordinea publică, 1-au urmărit pe cetățeanul Efros P., cînd acesta se

1

întorcea la domiciliul său, din str. Iazului 2/3, ap.43, mun. Chișinău, în timp ce intra în

scara casei din str. Iazului 2/3, numindu-1 cu cuvinte necenzurate, exprimate printr-un

cinism și obrăznicie deosebită, i-au aplicat lovituri cu pumnii și picioarele în diferite

regiuni ale corpului, care conform raportului de expertiză medico-legală nr. 3440/D din

22.12.2011, constituie vătămare corporală ușoară.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, învinuirea le-a fost înaintată în baza art. 287

alin. (2) lit. b) Cod penal, huliganismul, adică acțiuni intenționate care încalcă grosolan

ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de amenințare cu

aplicarea unei asemenea violențe, precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se

deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită, săvîrșite de 2 sau mai multe

persoane.

solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

căreia:

Bodarev A. și Bodarev D. să fie recunoscuți vinovați și condamnați în baza art. 287

alin. (2) lit. b) Cod penal, la 2 ani închisoare cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului, acuzatorul de stat a indicat că prima instanță incorect a

apreciat probele administrate legal în cadrul urmării penale și prezentate spre examinare,

iar în rezultat a adoptat o sentință neîntemeiată privind achitarea inculpaților Bodarev D.

și Bodarev A..

Suplimentar apelantul a menționat că, vinovăția inculpaților a fost dovedită prin

probele administrate, și anume declarațiile părții vătămate Efros P., declarațiile martorului

Efros V., procesul-verbal de recunoaștere a persoanei din 11 aprilie 2012, procesul-verbal

de prezentare spre recunoaștere a persoanei din 11 aprilie 2012, procesul-verbal de

examinare a descifrărilor convorbirilor telefonice efectuate de pe numerele de telefoane

ale inculpaților și a raportului de expertiză medico-legală nr. 3440/D din 22 decembrie

2011.

Procurorul a invocat și faptul că, în rezultatul cercetării judecătorești vinovăția

inculpaților s-a confirmat prin întreg ansamblul de probe, care după părerea acestuia sunt

concludente, pertinente, cercetate de instanța de judecată, toate versiunile fiind verificate,

iar divergențele fiind lichidate prin prezentarea probelor în ședința de judecată. De

asemenea acuzarea a prezentat probe incontestabile, întru confirmarea vinovăției

inculpaților.

a fost respins, ca nefondat, apelul procurorului, iar hotărîrea contestată a fost menținută.

cercetat probele respectînd prevederilor art.101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, confirmă

nevinovăția inculpaților în săvîrșirea infracțiunii incriminate și corect au fost puse la baza

achitării acestora, de către prima instanță.

Așadar, instanța de apel a susținut concluzia primei instanței, precum că fapta

2

infracțională nu a fost săvîrșită de către Bodarev A. și Bodarev D., din care motiv a dispus

achitarea lor, apreciind versiunea inculpaților ca fiind una reală și probată, nefiind

combătută prin probele prezentate de către acuzarea de stat.

Instanța de apel a menționat că organul de urmărire penală nu a verificat obiectiv

situația de alibi invocată de inculpați, iar cererea părții apărării înaintată în acest sens de a

verifica circumstanțele expuse, procurorul a respins-o ca nefondată pe motiv că, în special,

certificatul de boală prezentat nu infirmă sau confirmă învinuirea înaintată, iar faptul legat

de determinarea săvîrșirii infracțiunii a locației telefonului inculpatului Bodarev D.,

organul de urmărire penală în genere nu l-a cercetat sau examinat, moment care dovedește

indirect că urmărirea penală a avut un caracter doar de acumularea probelor care să stea la

baza învinuirii obligatorii a inculpaților Bodarev A. și Bodarev D.

Totodată, instanța de apel a reținut că inculpatul Bodarev A. la ora indicată nu se

afla la locul infracțiunii se mai demonstrează și prin „Procesul verbal de examinare a

descifrărilor convorbirilor telefonice” efectuate de pe numărul său de telefon (Vol. I

f.d.48), din care cu certitudine se mai demonstrează veridicitatea declarațiilor inculpatului

Bodarev A., precum că, el în intervalul de timp indicată, orele 21:00-23:13, a zilei de

06.12.2011, s-a aflat doar în mișcare pe chestiuni de serviciu. Astfel, din procesul verbal

enunțat, cert se demonstrează că Bodarev A., posesorul telefonului cu numărul 060101420

la ora 22:36 a fost localizat în satul Șiret, r-1 Străeni, iar la orele 22:43 - în localitatea

Vatra. Prin aceasta se demonstrează fară echivoc că el, Bodarev A., în perioada indicată

de timp în rechizitoriu, nu putea să se afle concomitent în două locuri - la Chișinău pe str.

lazului 2/3, și la Sireț r-l Strășeni.

În același context a menționat faptul că, informația dobîndită prin descifrările

convorbirilor telefonice, este confirmată prin declarațiile martorilor, Mladinov I., Rebeja

A., Bodarev I. și Bodarev N.. Mai mult, pornind de la faptul că, infracțiunea incriminată a

fost săvîrșită la orele 22:20, ipoteza învinuirii precum că, Bodarev A., putea după

săvîrșirea ei să plece la Sireț, unde i-a și fost localizat telefonul la orele 22:36 urmează a

fi apreciată critic.

Iar în privința inculpatului Bodarev D., starea de alibi, și anume că, în acea zi și oră

el s-a aflat în altă parte - la țară, în satul Valea Perjii, r-1 Taraclia, la o distanță de 163 km

de la Chișinău, unde era bolnav, se mai confirmă prin „adeverința nr. 879 din 29.11.2011

privind incapacitatea temporară de muncă a studentului” eliberată de medicul de la locul

de studii, din care derivă că el, Bodarev D., a.n.1992, student CMTC are diagnoza furuncul

a obrazului drept și este eliberat de la lecții de 29.11.2011 pînă la 04.12.2011. Din

conținutul adeverinței în cauză se constată că, aceasta fost închisă de medic la data de

05.12.2011; „adeverința sub nr. 14 din 05.12.2011 privind incapacitatea temporară de

muncă” a studentului colegiului CMTC, eliberată de medicul de la locul de trai - Centrul

de sănătate Valea Perjei, din care derivă că el, Bodarev D., are diagnoza abces la partea

dreaptă a nasului și este eliberat de la lecții de la 05.12.2011 pînă la 07.12.2011 cu

ulterioara prelungire pînă la 10.12.2011 ( Vol. I, f. d. 165).

Astfel, organul de urmărire penală a lăsat neclarificate circumstanțe importante ale

3

cauzei, invocate chiar de partea vătămată, iar cele prezentate nu dovedesc în nici un mod

faptul că, inculpații au comis infracțiunea incriminată.

În continuare, instanța de apel a mai menționat că prima instanță a apreciat

circumstanțele pricinii respectînd întocmai prescripțiile normelor juridice incidente, a

motivat detaliat și argumentat soluția adoptată, iar motive de a interveni în actul

judecătoresc contestat nu sunt.

Așadar, instanța de apel a făcut trimitere la prevederile alin. (3) al art. 8 din Codul

de procedură penală, statuează, concluziile despre vinovăția persoanei de săvîrșirea

infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii care

nu pot fi înlăturate, în condițiile prezentului cod, se interpretează în favoarea inculpatului.

În concluzie, instanța a notat că, cele enunțate mai sus desființează indubitabil

argumentele apelantului, care susține că vinovăția inculpaților Bodarev A. și Bodarev D.

a fost dovedită, prima instanță fără a lua în considerație a dispus neîntemeiat achitarea lor.

recurs ordinar, solicitînd casarea acesteia cu remiterea la rejudecarea în aceeași instanță

într-un alt complet de judecată.

În motivarea recursului, procurorul invocă că atît prima instanță, cît și instanța de

apel, achitîndu-i pe inculpați s-au bazat pe declarațiile inculpaților și martorilor apărării,

fără a lua în considerație toate probele acuzării, care sunt indicate ca și motive ale apelului

procurorului, iar instanța le-a apreciat eronat, fiind respinsă puterea de acuzare fără o

motivare plauzibilă sau bazată pe probe care ar combate învinuirea încriminată

inculpaților, astfel încălcînd prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală.

Probele administrate de către organul de urmărire penală, denotă faptul că la

adoptarea soluției de achitare a inculpaților, ambele instanțe au ignorat faptul că, partea

vătămată a recunoscut pe ambii inculpați, ca persoanele care la data de 06.12.2011, în jurul

orelor 22:00 l-au atacat și i-au aplicat lovituri pe diferite regiuni ale corpului.

Astfel, starea de alibi invocată de inculpatul Bodarev D., în opinia acuzării fost

demonstrată de ultimul, deoarece ambele instanțe au omis unele lucruri, că adeverința

privind incapacitatea de muncă temporară a studentului eliberată pe numele lui Bodarev

D. cu nr.879, a fost emisă la 29.11.2011. Din conținutul adeverinței, se constată că aceasta

a fost închisă la 05.12.2011, iar infracțiunea a fost săvîrșită la 06.12.2011.

La fel, și adeverința sub nr.14 din 05.12.2011, demonstrează că studentului Bodarev

D. i-a fost stabilită diagnoza, abces la partea dreaptă a nasului și este eliberat de lecții de

la 05.12.2011 pînă la 07.12.2011.

Certificatul sus menționat, în opinia acuzării la fel nu demonstrează starea de alibi

a inculpatului Bodarev D., pentru data de 06.12.2011, ba din contra, demonstrează faptul

că în perioada de 05.12.2001 pînă la 07.12.2011, studentul Bodarev D. a fost liberat de la

ore, nefiind internat staționar în spital pentru tratament, și în perioada de 05- 07.12.2011,

el putea fi oriunde dorește, adică nu se exclude, că la data de 06.12.2011, s-a aflat în scara

blocului situat mun. Chișinău, str. Iazului 2/3, după cum susține partea vătămată.

De asemenea, instanțele de judecată incorect au ajuns la concluzia că decifrările

4

telefonice (vol.I, f.d.48) demonstrează că inculpatul Bodarev A. la data de 06.12.2011, nu

s-a aflat la locul comiterii infracțiunii.

În opinia acuzării, descifrările telefonice în cauză demonstrează localizarea

numărului telefonul la data și ora cuvenită, și nici de cum localizarea persoanei, deoarece

condiția obligatorie a unei asemenea concluzie e faptul, ca telefonul mobil la acel moment

să fi fost la persoana căutată, în cazul dat la Bodarev A..

Tot aici, indică că atît în cadrul urmăririi penale, cît și la etapa cercetării probelor

în instanța de judecată nu a fost demonstrată versiunea înaintată de partea apărării, ci a

fost preluată unanim de instanțele de judecată, precum că inculpatul Bodarev A. nu s-a

aflat la locul crimei și nu a săvîrșit infracțiunea incriminată, deoarece în primul rînd

inculpatul nu a demonstrat faptul că acel nr. de mobil îi aparține în exclusivitate doar lui,

și nu se mai folosesc și alte personae, și nu în utlimul rînd faptul, că la data de 06.12.2011,

în jurul orei 22:00, inculpatul avea asupra sa acel nr. de telefon mobil.

Acuzarea menționează, că concluziile instanțelor inferioare sunt unilaterale, au pus

la baza decizie de achitare, doar declarațiile inculpaților, care nu sunt probate prin careva

probe, iar probele acuzării care sunt concludente, veridice și în ansamblu coraborează între

ele le-a dat o apreciere critică.

În drept, recurentul își întemeiază recursul pe temeiul prevăzut la pct. 6) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală.

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu și în baza materialelor din

dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din următoarele

considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva hotărîrii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în

cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărîrile instanței de apel pot fi atacate cu

recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la

judecarea cauzei.

La caz, se reține că potrivit textului recursului declarat de acuzatorul de stat acesta

invocă drept temei pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel, în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

Însă, recurentul în mare parte critică decizia instanței de apel sub aspectul aprecierii

probelor de către aceasta, care greșit a ajuns la soluția de a menține sentința de achitare

5

adoptată de prima instanță în privința inculpaților Bodarev A. și Bodarev D.

Astfel, analizînd textul deciziei contestate sub acest aspect, instanța de recurs

ajunge la concluzia că temeiurile invocate de recurent nu s-au confirmat, deoarece instanța

de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1) 417 alin. (1) pct. 8),

419 Cod de procedură penală, și corect a adoptat soluția de menținere a sentinței de

achitare a lui Bodarev A. și Bodarev D. învinuiți de comiterea infracțiunii prevăzute la art.

287 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Totodată, instanța de recurs indică că motivele neesențiale invocate în apel, care au

rămas fără argumentare, nu afectează soluția corectă, astfel instanța de apel nu a admis o

eroare gravă de fapt în sensul dat, iar decizia adoptată cuprinde motivele de fapt și de drept

pe care instanța își întemeiază soluția.

În contextul dat, instanța de recurs susține poziția instanțelor de fond privind

concluzia de achitare a inculpaților, din motiv că probele acumulate la urmărirea penală

nu dovedesc cu certitudine săvîrșirea infracțiunii de către Bodarev A. și Bodarev D., iar

argumentele recurentului precum că decizia de achitare se bazează doar pe declarațiile

inculpaților, care nu recunosc vinovăția imputată, se resping ca fiind neîntemeiate.

Pe lîngă faptul că inculpații nu recunosc vinovăția în cele incriminate, invocînd

faptul că ei nu puteau fi prezenți în acel moment la locul comiterii infracțiunii, nevinovăția

acestora, se mai confirmă și prin următoarele probe anexate la materialele cauzei:

declarațiile martorilor Bodarev I., Niculiță V., Bodarev N., Mladinov I. și Rebeja A.;

procesul-verbal de examinare a descifrărilor telefonice (Vol. I, f.d. 48-50); certificatul nr.

122/48 din 22.05.2012 eliberat pe numele Bodarev A. de la locul de muncă (Vol. I, f.d.

94); adeverința nr. 14 din 05 decembrie 2011 eliberată pe numele lui Bodarev D. (Vol. I,

f.d. 165).

Așadar, instanțele de fond au adoptat hotărîri de achitare în privința inculpaților

bazîndu-se pe probele menționate supra la cercetarea cărora au avut acces toate părțile în

egală măsură, fiind asigurate cu posibilități egale pentru susținerea pozițiilor lor.

Tot aici, instanța de recurs menționează că instanța de apel corect a apreciat critic

faptul că organul de urmărire penală nu a verificat obiectiv situația de alibi invocată de

către inculpați, mai mult ca atît procurorul a respins cererea apărării depusă în sensul dat

la etapa urmăririi penale.

În această ordine de idei, instanța de recurs face trimitere la literatura de specialitate

care descrie starea de alibi ca fiind o relatare inițială expusă de persoana învinuită, relatare

care este supusă ulterior verificării prin intermediul acțiunilor organului de urmărire

penală, în caz contrar această relatare rămîne neconfirmată și ea la rîndul ei se

interpretează în favoarea persoanei învinuite, fapt stipulat și în art. 8 alin. (3) Cod de

procedură penală, concluziile privind vinovăția persoanei de săvîrșirea infracțiunii nu pot

fi întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate,

în condițiile prezentului cod se interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului,

inculpatului.

Prin urmare, instanța de apel corect a constatat că acuzatorul de stat nu a prezentat

6

probe directe, pertinente, concludente, utile și veridice, ce ar dovedi că anume inculpații

au comis pretinsul act de huliganism, fiind prezentă latura obiectivă, latura subiectivă și

subiectul infracțiunii.

În concluzie, instanța de recurs menționează că nu a constatat prezența erorilor de

drept invocate de recurent ce ar fi afectat hotărîrea atacată sub aspectele contestate,

deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, iar recursul

declarat este inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul

Curții de Apel Chișinău, Călugăreanu Vitalie, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 15 decembrie 2015, în cauza penală privindu-i pe Bodarev Andrei

Feodosi și Bodarev Dmitri Ivan, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 27 mai 2016.

Președinte URSACHE Petru

Judecător NICOLAEV Ghenadie

Judecător MORARU Petru

7