1ra-822/2017 — art.287 alin.3, 349 alin.1-1 CP, 354, 241 alin.1 CC

1ra-822/2017 — art.287 alin.3, 349 alin.1-1 CP, 354, 241 alin.1 CC (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-822/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

04 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte - Petru Ursache,

judecătorii - Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Ghenadie Nicolaev,

Petru Moraru,

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul

în Procuratura de circumscripție Cahul, Tomița Mihail, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 19 ianuarie 2017,

în cauza penală, în privința lui

Barbînța Vitalie

Termenul de examinare a cauzei:

instanța de fond: 25.02.2013 - 29.12.2015;

instanța de apel: 11.02.2016 - 19.04.2016,

08.09.2016 - 19.01.2017;

instanța de recurs: 15.06.2016 - 09.08.2016,

31.03.1017 - 04.07.2017

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a

fost legal executată.

C O N S T A T Ă:

penal în privința lui Barbînța V., învinuit de săvârșirea infracțiunilor prevăzute

de art. 287 alin. (3) și art. 349 alin. (11) Cod penal, a fost încetat pe motiv că

faptele constituie contravenții prevăzute de art. 353 alin. (2) și art. 241 alin. (1)

Cod contravențional.

Procesul contravențional în privința lui Barbînța V. de învinuire în

săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 353 alin. (2) și art. 241 alin. (1) Cod

contravențional, a fost încetat pe temeiul intervenirii prescripției ce înlătură

răspunderea contravențională.

că, la 29.04.2012, în jurul orei 0040, aflându-se în s. Gotești, r-nul Cantemir, în

barul ”Prut Moldovanu”, situat în centrul localității, adică într-un loc public,

fiind în stare de ebrietate, din intenții huliganice, încălcând grosolan ordinea

publică și exprimând o vădită lipsă de respect față de societate, urmărind

manifestarea bravurii și a forței grosolane, în prezența mai multor persoane,

observând prezența în local a ofițerului operativ de sector, șeful postului de

1

poliție Gotești, Arsenii R., intenționat și în lipsa unui motiv întemeiat l-a numit

cu cuvinte injurioase, care i-au lezat onoarea și demnitatea, precum și l-a

amenințat cu moartea prin aplicarea forței fizice. La observațiile persoanelor

prezente de a înceta comportamentul antisocial, Barbînța V. nu a reacționat și

continuându-și acțiunile sale sfidătoare față de colaboratorul de poliție Arsenii

R., aflat în exercițiul funcției la menținerea ordinii publice, a urcat la volanul

automobilului de marca/model ”Volkswagen Transporter T4”, cu n/î C HS 959,

începând deplasarea pe traseul național R-34, direcția or. Cahul. La un moment

dat a făcut o manevră de întoarcere și în dreptul casei de cultură din s. Gotești, r-

nul Cantemir l-a observat pe ofițerul operativ de sector, șeful postului de poliție

Gotești, Arsenii R., care purta vesta reflectorizantă și care i-a semnalizat în modul

corespunzător să oprească deplasarea și să staționeze pe partea dreaptă a

carosabilului. Urmărind realizarea acțiunilor sale huliganice, Barbînța V. nu s-a

conformat cerințelor legitime ale colaboratorului de poliție și continuând

deplasarea, îndreptând automobilul spre colaboratorul de poliție și lovindu-l la

piciorul stâng cu bara de protecție din față a automobilului, după care Arsenii R.

a căzut. În rezultatul acțiunilor sale violente, Barbînța V. i-a cauzat lui Arsenii R.,

conform concluziei raportului de expertiză medico-legală nr. 100 din 04.05.2012,

vătămări corporale neînsemnate.

De către organul de urmărire penală acțiunile inculpatului Barbînța V. au

fost calificate în baza art. 287 alin. (3) Cod penal.

Tot el, a fost învinuit de faptul că, la 29.04.2012, în jurul orei 0040, aflându-

se în s. Gotești, r-nul Cantemir, în barul ”Prut Moldovanu”, situat în centrul

localității, adică într-un loc public, aflându-se în stare de ebrietate, din intenții

huliganice, observând prezența în local a ofițerului operativ de sector, șeful

postului de poliție Gotești, Arsenii R., intenționat și în lipsa unui motiv întemeiat

l-a numit cu cuvinte injurioase, care i-au lezat onoarea și demnitatea, precum și l-

a amenințat cu moartea prin aplicarea forței fizice. Continuându-și acțiunile sale,

sfidătoare față de colaboratorul de poliție Arsenii R., aflat în exercițiul funcției la

menținerea ordinii publice, Barbînța V. a urcat la volanul automobilului de

marca/model ”Volkswagen Transporter T4”, cu n/î C HS 959, începând

deplasarea pe traseul național R-34, direcția or. Cahul. La un moment dat a făcut

o manevră de întoarcere și continuându-și deplasarea în sens opus. Între timp,

Arsenii R., deținând conform ordinului MAI nr. 78 ef din 01.10.2010, funcția de

șef de post, ofițer operativ de sector, al postului de poliție Gotești, r-nul Cantemir

și fiind astfel conform art. 123 alin. (1) Cod penal, persoană cu funcție de

răspundere, investit cu obligațiile conform Legii cu privire la poliție de a apăra

viața, sănătatea, onoarea, demnitatea, drepturile, libertățile, interesele și averea

cetățenilor de atentate criminale și de alte atacuri nelegitime, de a preveni și

curma crimele, de a acorda ajutor, conform condițiilor și modului stabilit de

prezenta lege, cetățenilor în vederea ocrotirii drepturilor lor, de a lua măsuri

pentru apărarea vieții, sănătății, onoarei, demnității, de un alt pericol, în scopul

2

îndeplinirii obligațiilor de serviciu, ieșind la marginea traseului în dreptul casei

de cultură din localitate, i-a semnalizat în modul corespunzător lui Barbînța V. să

oprească deplasarea și să staționeze pe partea dreaptă a carosabilului. Urmărind

realizarea acțiunilor sale ilegale, însă acesta nu s-a conformat cerințelor legitime

ale colaboratorului de poliție și-a continuat deplasarea, îndreptând automobilul

spre colaboratorul de poliție și lovindu-l la piciorul stâng cu bara de protecție din

față a automobilului, după care Arsenii R. a căzut. În rezultatul acțiunilor

violente ale lui Barbînța V., lui Arsenii R. i-au fost cauzate, conform raportului de

expertiză medico - legală nr. 100 din 04.05.2012, vătămări corporale neînsemnate.

În continuare, Barbînța V. a încercat să-l calce pe Arsenii R. cu automobilul, însă

acesta a reușit să-i curme acțiunile, făcând uz de arma din dotare.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri de condamnarea a lui

Barbînța V. în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, la 5 ani închisoare, iar în baza art.

349 alin. (11) Cod penal, la 2 ani închisoare.

Conform art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul

parțial al pedepselor aplicate, să-i fie stabilită pedeapsa definitivă sub formă de

închisoare pe un termen de 6 ani și 8 luni, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

În motivarea apelului declarat, procurorul a invocat următoarele

argumente:

- instanța de fond nu a luat în considerație totalitatea probelor administrate

în cadrul urmăririi penale, nu a ținut cont de cumulul circumstanțelor săvârșirii

infracțiunii în cauză;

- instanța de judecată nu a luat în considerație comportamentul

inculpatului, care anterior a mai avut conflict cu legea pe infracțiuni de violență

asupra persoanelor, la locul de trai se caracterizează negativ, conform

revendicărilor a fost judecat a fost tras la răspundere penală și contravențională,

iar în cadrul ședinței de judecată prin diferite metode și din diferite motive a

tergiversat judecarea cauzei;

- nu au nici un suport juridic argumentele instanței referitor la învinuire,

deoarece ordonanța de punere sub învinuire, precum și rechizitoriul au fost

întocmite în conformitate cu normele de procedură penală. Aceste circumstanțe

reieșind din scopul pedepsei penale - restabilirea echității sociale, precum și

infracțiunile incriminate inculpatului, care sunt fapte ilicite și periculoase ce

atentează la ordinea publică, liniștea cetățenilor și care, deseori duc la săvârșirea

altor infracțiuni mult mai grave, corectarea inculpatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane, atât

prevenția specială, cât și cea generală, precum și faptul că între inculpat și partea

vătămată în continuare vor exista relații ostile, care pot duce la comiterea unor

infracțiuni mult mai grave, iar prin sentința pronunțată instanța îl favorizează pe

inculpat.

3

2016, a fost respins ca nefondat apelul declarat, cu menținerea sentinței fără

modificări.

examinarea cauzei penale în ordine de apel, învinuirea înaintată lui Barbînța V.

în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 287 alin. (3) și art. 349 alin. (11) Cod

penal, nu și-a găsit confirmarea. Prima instanță corect a concluzionat faptul că,

faptele imputate inculpatului constituie contravenții prevăzute de art. 353 alin.

(2) și art. 241 alin. (1) Cod contravențional, împrejurări, care au fost constatate

din totalitatea de probe administrate în cauza penală de instanța de fond și care

au fost corect apreciate prin prisma pertinenței, concludentei, utilității și

veridicității lor, iar în ansamblu prin coroborare, respectându-se prevederile art.

101 Cod de procedură penală.

Astfel, instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept,

just concluzionând că, Barbînța V., prin acțiunile sale nu a săvârșit infracțiunea

de huliganism prevăzută de art. 287 alin. (3) Cod penal, or, prin raportul de

expertiză medico - legală nr. 264-D din 19.11.2012, unde se indică că „(...)la

Arsenii R., a.n.1983, au fost descrise următoarele leziuni corporale: sector de eroziune a

epidermisului pe gamba stângă. Leziunea corporală menționată putea fi produsă la

acțiunea traumatică a unui corp contondent - bont la lovire sau prin lovire de el și

frecțiune și nu este o leziune specifică sau caracteristică impactului cu automobilul, ce nu

exclud, producerea ei la căderea victimei”. Totodată, medicul legist a indicat că:

„(...)reieșind din localizarea anatomică, caracterul și volumul leziunilor corporale

stabilite, fac puțin probabil producerea leziunii stabilite în timpul cînd s-a ferit să evite

tamponarea cu automobilul” (f.d. 209, 210, vol.I). Astfel, s-a demonstrat că, nu este

legătură cauzală între acțiunile lui Barbînța V. și leziunile corporale constatate la

Arsenii R.

Delimitarea dintre huliganism ca infracțiune penală și huliganism ca

simplă contravenție administrativă se face ținându-se cont de gravitatea

încălcării ordinii publice, care se determină prin cumulul circumstanțelor cauzei,

inclusiv locul și metodele săvârșirii faptelor ilicite, intensitatea, durata lor. Astfel,

instanța de fond la pronunțarea sentinței a ținut cont de declarațiile martorilor,

părții vătămate, inculpatului, cât și de rapoartele de expertiză efectuate. Instanța

nu a reținut argumentul apelantului precum că, faptele constatate în sentință se

combat cu declarațiile părții vătămate, dar din sentință se desprinde că aceasta

are la bază cercetarea în cumul a probelor existente la cauză, fiind analizate din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, cât și din

punct de vedere al coroborării lor, fiind apreciate la justa valoare probele

materiale ce au fost examinate în instanța de fond la cererea procurorului cât și în

instanța de apel și corect au fost puse la baza sentinței de încetare a procesului

penal pornit în privința lui Barbînța V.

4

Instanța de apel a reținut că, în speță lipsește atât obiectul juridic special al

infracțiunii de huliganism care îl constituie ordinea publică, cât și latura

subiectivă, care este caracterizată prin intenția directă a infracțiunii, persoana

conștientizează că încalcă grosolan ordinea publică, dorind acest fapt. În cazul

dat, însă, nu a fost demonstrat prin probe săvârșirea infracțiunii de huliganism,

ci s-a confirmat comiterea contravenției, circumstanțe, care au fost constatate la

examinarea cauzei în prima instanță, cât și în instanța de apel și care sunt puse la

baza sentinței de încetare a procesului penal.

Totodată, instanța de apel a menționat că, nu s-a demonstrat prin care

acțiuni că Barbînța V. a încălcat grosolan ordinea publică și prin ce s-a manifestat

amenințarea cu moartea prin aplicarea forței fizice. Nu există probe care să

confirme că inculpatul a utilizat în calitate de armă „automobilul”.

În opinia instanței de apel, organul de urmărire penală nu a indicat, nici nu

a constatat în fapta descrisă ca fiind comisă de către inculpat, elementele

constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 287 alin. (3) și art. 349 alin. (11)

Cod penal, iar învinuirea conform rechizitoriului este întemeiată pe presupuneri,

așa cum lipsesc careva probe care să confirme învinuirea înaintată. Mai mult ca

atât, procurorul nu a demonstrat intenția directă în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal, așa cum infracțiunea de huliganism este

posibilă numai cu o intenție directă, adică acțiunile intenționate care încalcă

grosolan ordinea publică, fapt stipulat în pct. 3 al HP CSJ „Cu privire la practica

judiciară în cauzele penale despre huliganism” nr. 4 din 19.06.2006.

Instanța de apel a reținut că, nu a fost probată nici săvârșirea de către

Barbînța V. a infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (11) Cod penal.

Pentru existența componenței infracțiunii menționate, nu este suficient a fi

prezente doar acțiuni de aplicare a violenței nepericuloase pentru viața sau

sănătatea persoanei cu funcție de răspundere, dar este necesar să fie stabilit și

demonstrat că aceste acțiuni au fost săvârșite în scopul sistării activității ei de

serviciu în legătură cu participarea acestei persoane la prevenirea ori curmarea

acestei infracțiuni sau fapte antisociale și prin urmare, nu și-a găsit confirmarea

că Barbînța V. îndreptând automobilul spre colaboratorul de poliție l-a lovit la

picior cu bara de protecție din față a automobilului.

Mai mult ca atât, organul de urmărire penală nu a indicat scopul aplicării

violenței nepericuloase pentru viață sau sănătate față de Arsenii R. de către

Barbînța V., că acțiunile acestuia din urmă, au fost îndreptate în scopul sistării

activității de serviciu în legătură cu participarea acestuia la prevenirea ori

curmarea acestei infracțiuni sau fapte antisociale. Astfel și această învinuire nu s-

a confirmat prin probe și la fel, se bazează doar pe presupuneri, care nu pot fi

puse la baza unei sentințe de condamnare.

Instanța de apel a precizat că, a fost confirmat doar faptul că Barbînța V.

nu s-a conformat cerințelor legitime ale colaboratorului de poliție de a stopa

5

automobilul, continuându-și deplasarea, fapte care nu constituie o infracțiune, ci

contravenție prevăzută de art. 241 alin. (1) Cod contravențional.

De asemenea, instanța de fond just a constatat că la momentul pronunțării

sentinței a intervenit prescripția răspunderii contravenționale, deoarece termenul

de prescripție a răspunderii contravenționale a expirat la 29.07.2012, astfel încât

procesul contravențional încetează pe acest temei și Barbînța V. nu poate fi tras la

răspundere contravențională.

care, invocând temei de drept prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de

procedură penală, a solicitat casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în

instanța de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului declarat, recurentul a invocat următoarele

argumente:

- recalificând faptele imputate inculpatului în baza normelor

contravenționale, instanța de apel urma în conformitate cu prevederile art. 394,

art. 417 Cod de procedură penală, să constate faptele săvârșite de către Barbînța

V.;

- instanța de apel a expus în decizie probele acuzatorului de stat, privind

vinovăția inculpatului de comitere a faptelor infracționale în baza actului de

învinuire, prevăzute de art. 287 alin. (3) și art. 349 alin. (11) Cod penal, însă în

contextul deciziei sale a dat apreciere doar unora: raportul de expertiză medico -

legală nr. 264-D din 19.11.2012; raportul de expertiză medico legală nr. 100 din

04.05.2012 și declarațiile părții vătămate Arsenii R. și ale inculpatului, însă, fără a

se expune cu referire la celelalte probe, manifestate prin declarațiile martorilor și

probele materiale, ce urmau a fi examinate de instanță, ci doar fiind consemnate

în procesul-verbal și citate de către instanță de pe paginile 7-12 a deciziei;

- conform probelor administrate în concordanță cu circumstanțele cauzei,

s-a constatat că în acțiunile inculpatului sunt prezente elementele constitutive ale

infracțiunilor prevăzute de art. 287 alin. (3) și art. 349 alin. (11) Cod penal.

09 august 2016, a fost admis recursul declarat, casată total decizia contestată și

dispus rejudecarea cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

eroarea primei instanțe, deoarece instanța de fond adoptând o sentință de

încetare, greșit s-a condus de prevederile art. 394 alin. (3) pct. 1) Cod de

procedură penală, indicând învinuirea pe baza căreia cauza în privința

inculpatului a fost trimisă în judecată și nu a constatat fapta contravențională ca

fiind comisă de către Barbînța V. De aici reiese că, motivul soluției din

descriptivul sentinței nu corespunde cu cel din dispozitivul ei, astfel, atât

instanța de fond cât și cea de apel nu au respectat prevederile art. 391, 394 alin.

(4) Cod de procedură penală, privind întocmirea părții descriptive a hotărârii de

încetare a procesului penal.

6

Soluția de respingere a apelului ca nefondat se face însă numai după

examinarea sub toate aspectele a hotărârii pronunțate de prima instanță, dacă se

ajunge la concluzia că hotărârea este legală și întemeiată.

Prin urmare, motivarea soluției adoptate de către instanța de apel,

contrazice dispozitivul hotărârii, deoarece acesta este expus neclar, temei ce se

încadrează în prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

La o nouă rejudecare a cauzei, instanța de apel urmând să țină cont că una

din condițiile adoptării unei sentințe legale este corespunderea părții descriptive

a ei cu circumstanțele constatate în ședința de judecată, iar la întocmirea ei,

instanța trebuie să îndeplinească cerințele art. 394 Cod de procedură penală și să

soluționeze toate chestiunile prevăzute în art. 385 Cod de procedură penală,

potrivit cărora, instanța își întemeiază sentința numai pe probele care au fost

cercetate în ședința de judecată. Această prevedere se referă și la adoptarea

deciziei de către instanța de apel.

De asemenea instanța de recurs a menționat că, dacă instanța de apel a

respins apelul procurorului, partea descriptivă a deciziei trebuia să cuprindă

analiza probelor pe care s-a bazat instanța pronunțând hotărârea respectivă, să

indice din ce motive ele urmează a fi reapreciate, admise ori respinse ca probe.

Prin urmare, probele administrate în cadrul urmăririi penale, precum și

cele din ședințele de judecată, urmau a fi verificate în strictă conformitate cu

prevederile art. 101 Cod de procedură penală și anume prin cercetarea lor din

punctul de vedere al coroborării.

2017, a fost admis apelul declarat, casată total sentința și pronunță o nouă

hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care procesul

penal în privința lui Barbînța V., învinuit în săvârșirea infracțiunilor prevăzute

de art. 287 alin. (3) și art. 349 alin. (11) Cod penal, a fost încetat din motiv că

faptele acestuia constituie contravenții.

Barbînța V. a fost tras la răspundere contravențională în baza art. 354, 241

alin. (1) Cod contravențional, cu încetarea procesului în legătură cu expirarea

termenului de prescripție a răspunderii contravenționale.

inculpatului în baza art. 353 alin. (2) Cod contravențional, or, în învinuirea

înaintată de către procuror lui Barbînța V. nu i-a fost incriminat opunerea de

rezistență colaboratorului de poliție, aflat în exercițiul funcției, astfel instanța a

ieșit din limitele învinuirii formulate în rechizitoriu.

Din aceste motive, instanța de apel a considerat necesar că sentința primei

instanțe urmează să fie casată, cu pronunțarea unei noi hotărâri, cu respectarea

prevederilor art. 384 Cod de procedură penală.

Instanța de apel verificând probele administrate la judecarea pricinii în

prima instanță, administrând probele, cercetate în instanța de apel, apreciindu-le

prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere

7

al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu

- din punct de vedere a coroborării lor, a constatat săvârșirea de către Barbînța V.

a contravențiilor prevăzute de art. 354, 241 alin. (1) Cod contravențional.

Circumstanțele cauzei fiind confirmate și de următoarele probe cercetate în

cadrul cercetării judecătorești, materialele și documentele anexate la dosar și

anume: - Plângerea din 29.04.2012 (Vol. I, f.d.5); - Raportul din 29.04.2012 (Vol. I,

f.d.6); - Procesul-verbal de cercetare la fața locului din 29.04.2012, orele 0145 - 0230 (Vol.

I, f.d.16-17); - Procesul-verbal de reținere și aducere a vehiculului la parcare specială din

29.04.2012 (Vol. I, f.d.18); - Graficul colaboratorilor CPR Cantemir (Vol. I, f.d.22); -

Procesul-verbal de examinare a obiectului din 29.04.2012 (Vol. I, f.d.23); - Raportul de

expertiză medico-legală nr. 100 din 30.04.2012 (Vol. I, f.d.30); - Procesele-verbale cu

privire la contravenție și anexe (Vol. I, f.d.110-113); - Raportul de expertiză medico -

legală nr. 264”D” din 20.11.2012 (Vol. I, f.d.209-210); - extrasul din ordin MAI DP din

01.10.2010 (f.d.13-19); - Raportul de expertiză nr. 1654; 1656 din 08.08.2012 (Vol. II,

f.d.34-49); - Ordonanța de încetare a urmăririi penale din 03.12.2012 (Vol. II, f.d.116-

118).

Analizând ansamblul de probe enumerate, instanța de apel a reținut că,

acțiunile lui Barbînța V. întrunesc elementele constitutive ale contravenției

prevăzute de art. 354 Cod contravențional, huliganismul nu prea grav, adică

exprimarea cu cuvinte necenzurate în locuri publice, acțiuni ce tulbură ordinea publică și

liniștea persoanei fizice și art. 241 alin. (1) Cod contravențional, neîndeplinirea de

către conducătorul de vehicul a indicației legale dată de agentul de circulație de a opri

vehiculul.

În drept, acțiunile inculpatului au fost încadrate de către organul de

urmărire penală în prevederile art. 287 alin. (3) Cod penal, însă organul de

urmărire penală nu a ținut cont de faptul că prin Legea nr. 77 din 18.12.2008

pentru modificarea și completarea Codului penal, la art. 287 alin. (1) în

dispoziție, cuvintele ”și exprimă o vădită lipsă de respect față de societate”, s-au

exclus.

Inculpatul atât la urmărirea penală, cît și în instanța de judecată a pledat

nevinovat în comiterea infracțiunilor incriminate, declarînd că nu a avut conflict

cu nimeni în seara respectivă, nu s-a exprimat cu cuvinte necenzurate în privința

lui Arsenii R. și Ghenciu O. Nu l-a lovit cu automobilul pe Arsenii R. și nici nu a

avut intenția să-l lovească.

Instanța de apel a reținut că, infracțiunea de huliganism este posibilă

numai cu o intenție directă, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan

ordinea publică, avându-se în vedere totalitatea relațiilor sociale ce asigură o

ambianță liniștită de conviețuire în societate, de inviolabilitate a persoanei și a

integrității patrimoniului, precum și activitatea normală a instituțiilor de stat și

publice.

În speță, acțiunile lui Barbînța V., care au tulburat ordinea publică prin

exprimarea de cuvinte necenzurate în loc public, adică s-a exprimat cu un ton

8

ridicat „(...)voi trebuie împușcați și călcați cu mașina”, nu poate să formeze de sine

stătător componența infracțiunii de huliganism. Aceste acțiuni principale

trebuiau să fie însoțite obligatoriu de oricare din acțiunile adiacente menționate

în dispoziția alin. (1) art. 287 Cod penal, la caz, conform ordonanței de punere

sub învinuire - amenințarea cu aplicarea violenței asupra persoanei, care se

exprimă, potrivit aceleiași ordonanțe depunere sub învinuire, prin faptul că

”(...)Barbînța V. nu s-a conformat cerințelor legitime ale colaboratorului de poliție și și-a

continuat deplasarea, îndreptând automobilul spre colaboratorul de poliție, lovindu-l la

piciorul stâng cu bara de protecție față a automobilului, după care R. Arsenii a căzut,

cauzându-i vătămări corporale neînsemnate”.

Instanța de apel a reținut că, probe care ar confirma că Barbînța V. l-a lovit

pe Arsenii R. la piciorul stâng cu bara de protecție din față a automobilului nu au

fost prezentate, or, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.264”D” din

19.11.2012, se indică că ”(...)nu este o leziune specifică sau caracteristică

impactului cu automobilul, ce nu exclud producerea ei la căderea victimei.

Reieșind din localizarea anatomică, caracterul și volumul leziunilor corporale

stabilite la Arsenii R., datelor de examinare a automobilului, hainelor, fac puțin

probabil producerea leziunii stabilite în timpul când s-a ferit să evite tamponarea

cu automobilul”(f.d. 209, 210, vol.I).

Mai mult decât atât, potrivit procesului-verbal din 13.09.2012 de examinare

a hainelor cu care a fost îmbrăcat Arsenii R., la momentul incidentului s-a

constatat că careva deteriorări ale cămășii sacoului sau pantalonilor nu au fost

depistate, doar în regiunea gambei a piciorului drept față a fost depistată o urmă

de pată de sol (f.d. 98,99, vol.I).

Sub acest aspect, instanța de apel a constatat că, în urma cercetării

probelor, acțiunile inculpatului Barbînța V. nu constituie infracțiune de

huliganism, deoarece acțiunea principală - tulburarea ordinii publice nu a fost

însoțită de acțiuni adiacente, exprimate alternativ cu amenințarea cu aplicarea

violenței asupra persoanei, fapt pentru care, instanța de apel a relevat că

acțiunile acestuia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute

de art. 287 alin. (3) Cod penal, însă, în același timp s-a stabilit vinovăția lui

Barbînța V. în comiterea contravenției prevăzută de art. 354 Cod contravențional.

Motivele invocate de procuror în apel precum că declarațiile părții

vătămate Arsenii R. dovedesc vinovăția inculpatului, instanța de apel le-a

considerat neîntemeiate, deoarece nu coroborează cu alte probe cercetate și

anume nu sunt în concordanță cu declarațiile martorilor: Moldovanu V., Vîlcu

V., Ghenciu O. și Alboteanu D.

Referitor la raportul de expertiză medico-legală nr. 100 din 04.05.2012,

instanța de apel a considerat că, concluzia acestuia nu confirmă faptul că

Barbînța V. l-a amenințat cu aplicarea violenței pe Arsenii R., or, potrivit

raportului de expertiză medico-legală nr. 264”D” din 19.11.2012, nu se exclude

producerea ei la căderea victimei.

9

Nici un martor nu a confirmat faptul că Barbînța V. a îndreptat intenționat

automobilul spre Arsenii R. și că l-ar fi atins cu bara de protecția a

automobilului, așa cum pretinde ultimul.

Instanța de apel a respins argumentele părții vătămate precum că, ”(<) a

fost lovit la piciorul stâng cu bara de protecție și a căzut, a scos arma din dotare

și a efectuat 2 împușcături în sus, în acel moment a văzut cum mașina dădea

înapoi”, or, nici un martor nu a indicat că Barbînța V. a dat înapoi automobilul,

menționându-se contrariul, că inculpatul se deplasa în direcția or. Cantemir, iar

potrivit declarațiilor ultimului „(...) când l-a văzut pe Arsenii R. că a ieșit înaintea sa

cu pistolul îndreptat spre el, a aplecat capul jos și a continuat deplasarea, după care a

auzit niște împușcături în direcția sa, dar când s-a deplasat pe traseu cu automobilul nu

a auzit nici un zgomot ce ar motiva tamponarea cu automobilul”.

Prin urmare, nu s-a stabilit nici o legătură cauzală între acțiunile lui

Barbînța V. și leziunile corporale constatate la Arsenii R.

Astfel, declarațiile părții vătămate Arsenii R. contravin ansamblului de

probe administrate în cauză, nefiind în coroborare cu alte probe cercetate în

cadrul examinării cauzei.

Instanța de apel, de asemenea a reținut că, nu a fost probată nici săvârșirea

de către inculpat a infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (11) Cod penal, or,

scopul infracțiunii este unul special: scopul sistării activității de serviciu al

persoanei cu funcție de răspundere în legătură cu participarea acestei persoane la

prevenirea sau curmarea acestei infracțiuni sau fapte antisociale.

Instanța de apel a apreciat critic argumentul apelantului precum că

Barbînța V. anterior a avut conflict cu legea, anterior fiind tras la răspundere

penală și contravențională, or, aceste circumstanțe nu pot servi ca temei pentru a

fi recunoscut vinovat și condamnat pentru comiterea unor fapte ce nu au fost

dovedite ca fiind săvârșite de către acesta.

În ședință de judecată s-a stabilit că, faptele contravenționale au fost

săvârșite la 29.04.2012, astfel, la moment a expirat termenul de prescripție a

răspunderii contravenționale, stabilit în art. 30 alin. (2), (3) Cod contravențional.

În conformitate cu art. 441 alin. (1) lit. b) Cod contravențional, procesul

contravențional pornit încetează dacă se constată temeiul prevăzut la art. 30

prezentului Cod.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că, procesul contravențional pornit

în privința lui Barbînța V. în baza art. 354, 241 alin. (1) Cod contravențional,

urmează a fi încetat, din motivul expirării termenului de prescripție a

răspunderii contravenționale.

care invocând temei de drept prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de

procedură penală, solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei de

către instanța de apel, în cazul în care eroarea nu poate corectată de către instanța

de recurs.

10

În motivarea recursului ordinar, autorul acestuia invocă argumente

similare cu cele indicate anterior în apel și descrise la pct. 3. al prezentei decizii,

suplimentar menționând că:

- instanța de apel a expus în decizie probele acuzării privind vinovăția

inculpatului de comiterea faptelor infracționale în baza actului de învinuire

prevăzute de art. 287 alin. (3) și art. 349 alin. (11) Cod penal, însă în contextul

deciziei sale a dat apreciere doar: raportului de expertiză medico - legală nr.

264”D” din 19.11.2012; raportului de expertiză medico legală nr. 100 din

04.05.2012, declarațiilor părții vătămate Arsenii R. și ale inculpatului, însă fără a

se expune cu referire la celelalte probe ale acuzării, manifestate prin declarațiile

martorilor și probele materiale ce urmau a fi examinate de către instanță, fiind

consemnate în procesul-verbal și citate de instanță pe pag. 7 - 13 a deciziei;

- potrivit probelor administrate și în concordanță cu circumstanțele cauzei,

s-a constatat că în acțiunile inculpatului sunt prezente elementele constitutive ale

infracțiunilor prevăzute de art. 287 alin. (3) și art. 349 alin. (11) Cod penal;

- în speță acțiunile lui Barbînța V. care au tulburat ordinea publică prin

exprimarea de cuvinte necenzurate în loc public, adică s-a exprimat cu un ton

ridicat ”voi trebuie împușcați și călcați cu mașina”, au fost însoțite de acțiunile

adiacente menționate în dispoziția alin. (1) art. 287 Cod penal. Barbînța V. nu s-a

conformat cerințelor legitime ale colaboratorului de poliție, continuându-și

deplasarea, îndreptând automobilul spre colaboratorul de poliție, lovindu-l la

piciorul stâng cu bara de protecție din față a automobilului, cauzându-i vătămări

corporale neînsemnate;

- potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 264 ”D” din 19.11.2012,

se indică că nu se exclude producerea leziunii corporale constatate la Arsenii R.

la căderea (f.d. 209,210, vol.I);

- potrivit procesului-verbal din 13.09.2012 de examinare a hainelor cu care

a fost îmbrăcat Arsenii R. la momentul incidentului, s-a constatat că în regiunea

gambei a piciorului drept-față a fost depistată o urmă de pată de sol (f.d. 98,99,

vol.I);

- în urma cercetării probelor, acțiunile inculpatului constituie infracțiune

de huliganism și în același timp s-a stabilit vinovăția acestuia și în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (11) Cod penal;

- potrivit declarațiilor martorilor: Moldovanu V., Vîlcu V., Ghenciu O. și

Alboteanu D., a fost stabilit comportamentul agresiv, nervos a lui Barbînța V.,

precum și la încercarea colaboratorului de poliție în uniforma de serviciu de a fi

oprit, Barbînța V. fiind în stare de ebrietate a urcat la volan automobilului, a

pornit mijlocul de transport, fără a reacționat la somațiile colaboratorului de

poliție a continuat deplasarea, efectuând manevre periculoase pe lângă

colaboratorul de poliție, în rezultatul cărora ultimul a căzut jos, fiindu-i cauzate

leziuni corporale.

11

motivele invocate, Colegiul penal consideră că acesta urmează a fi respins din

următoarele considerente.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând

recursul instanța este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu menținerea

hotărârii atacate.

Conform art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în baza temeiurilor stipulate în acest articol.

Potrivit conținutului recursului declarat, recurentul invocă ca temeiuri de

casare a deciziei instanței de apel prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de

procedură penală, care stipulează că, hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel, în cazul în care: hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția; faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Analizând decizia contestată, Colegiul penal constată că temeiurile

invocate nu și-au găsit confirmare în cauza dată, deoarece instanța de apel a

analizat obiectiv probele administrate, și-a motivat soluția adoptată, iar

conținutul deciziei corespunde prevederilor art. 414, 417 Cod de procedură

penală.

Din textul recursului se evidențiază că recurentul în mare parte își exprimă

dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, însă, Colegiul penal atestă că

instanța de apel, la soluționarea cauzei, a ținut cont de prevederile art. 99-101

Cod de procedură penală, a cercetat probele prezentate de părți sub toate

aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin prisma pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor

și conducându-se de prevederile art. 436 alin. (2) Cod de procedură penală, a

ținut cont de indicațiile date de către instanța de recurs prin decizia din

09 august 2016, expuse pe larg în pct. 8. al prezentei decizii și întemeiat a decis

încetarea procesului penal intentat în privința lui Barbînța V. în baza art. 287 alin.

(3) și 349 alin. (11) Cod penal, deoarece faptele comise constituie contravenții.

Așadar, verificând procesul-verbal al ședinței de judecată a instanței de

apel și lecturând textul deciziei, rezultă că instanța ierarhic inferioară a

verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, și-a motivat soluția

adoptată punând la baza acesteia probele administrate și verificate în cadrul

ședinței instanței de apel, fapt care se confirmă prin procesul-verbal al

ședințelor de judecată. Ținând cont de cele menționate Colegiul lărgit

conchide că conținutul deciziei corespunde prevederilor legale sus

menționate, fiind oferite răspunsuri la toate motivele invocate în apel.

Tot aici, Colegiul penal menționează că potrivit prevederilor art. 394 alin.

(3) Cod de procedură penală, instanța de apel a făcut o analiză amplă a probelor,

12

argumentând detaliat respingerea probelor care au fost invocate în suportul

învinuirii aduse inculpatului.

Astfel, instanța de apel a apreciat că partea acuzării nu a prezentat probe

pertinente și concludente, care în ansamblu cu circumstanțele cauzei ar dovedi

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor imputate.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că, toate probele prezentate au

primit o apreciere justă, iar concluziile făcute de instanța de apel au rezultat din

circumstanțele de fapt stabilite în prezenta cauză penală.

Opinia recurentului precum că, instanța de apel nu a dat o apreciere

cuvenită probelor acuzării administrate la dosar, nu poate servi drept temei de

casare a soluției adoptate de către instanța de apel, or, în urma cercetării

probelor, instanța de apel a reținut corect că, acțiunile inculpatului Barbînța V.

nu constituie infracțiune de huliganism.

Instanța de recurs reiterează că, instanța de apel a ajuns la concluzia dată,

ținând cont de gravitatea încălcării ordinii publice, care de altfel este obiectul

special al faptei infracționale, de circumstanțele cauzei, inclusiv de locul și

metodele săvârșirii de către inculpat a faptelor ilicite, intensitatea și durata

acestora, concluzionând că faptele inculpatului pe episodul incriminat în baza

art. 287 alin. (3) Cod penal, nu constituie o infracțiune, dar o contravenție.

Argumentele invocate de către recurent precum că declarațiile părții

vătămate Arsenii R. dovedesc vinovăția inculpatului, Colegiul penal le consideră

neîntemeiate, deoarece acestea nu coroborează cu alte probe cercetate, la caz,

nefiind stabilit faptul că, acțiunile inculpatului s-au manifestat prin amenințarea

cu aplicarea violenței asupra părții vătămate și exprimarea repetată în adresa ultimului a

cuvintelor necenzurate.

Or, prin declarațiile martorilor: Moldovanu V., Vîlcu V., Ghenciu O. și

Alboteanu D., se confirmă contrariul, astfel, Moldovanu V. a declarat că „(...) în

localul barului nu a fost gălăgie”; Alboteanu D. a declarat că „(...) în fața barului nu a

auzit careva cuvinte necenzurate spuse de către Barbînța V.”, iar Ghenciu O. a

declarat că, „(...) Barbînța s-a exprimat cu cuvintele, voi trebuie împușcați și călcați cu

mașina”, însă, nu a rostit nici un nume, dar a înțeles că în adresa lor au fost rostite

cuvintele.

Colegiul penal va respinge ca fiind neîntemeiat și argumentul

recurentului precum că, partea vătămată a fost lovit la piciorul stâng cu bara de

protecție și la cădere jos i-au fost cauzate ”vătămări corporale neînsemnate”, iar

conform raportului de expertiză medico-legală nr. 264 ”D” din 20.11.2012, ”(...)nu

se exclude producerea leziunii corporale constatate la Arsenii R. la căderea”, or, potrivit

rezultatului aceluiași raport, s-a stabilit că, ”(...) localizarea anatomică, caracterul și

volumul leziunilor corporale stabilite la Arsenii R., datelor de examinare a

automobilului, hainelor, fac puțin probabil producerea leziunii stabilite în timpul când s-

a ferit să evite tamponarea cu automobilul” (f.d. 209, 210, vol.I).

13

Tot aici, Colegiul penal reține că, nici un martor nu a confirmat faptul că

Barbînța V. a îndreptat intenționat automobilul spre Arsenii R. și că l-ar fi atins

cu bara de protecția al acestuia.

De asemenea, Colegiul penal reține că, potrivit procesului-verbal din

13.09.2012, de examinare a hainelor cu care a fost îmbrăcat Arsenii R. la

momentul incidentului, s-a constatat că careva deteriorări ale cămașei, sacoului

sau pantalonilor nu au fost depistate, doar în regiunea gambei a piciorului drept-

față a fost depistată o urmă de pată de sol (f.d. 98, 99, vol.I).

Prin urmare, nu s-a stabilit nici o legătură cauzală între acțiunile lui

Barbînța V. și leziunile corporale constatate la Arsenii R.

În contextul dat, Colegiul penal consideră necesar de a accentua că

infracțiunea de huliganism prevăzută la art. 287 alin. (3) Cod penal, trebuie

delimitată de alte fapte nepenale, în particular de contravenția prevăzută la art.

354 Cod contravențional, or, huliganismul incriminat de norma penală, în afară

de prezența acțiunii principale - încălcarea grosolană a ordinii publice, presupune și

prezența unei acțiuni adiacente - acțiune exprimată, alternativ, prin: aplicarea

violenței asupra persoanelor, amenințarea cu aplicarea violenței asupra persoanelor

opunerea de rezistență violentă reprezentanților autorităților sau altor persoane care

curmă actele huliganice.

În speța dată, aceste acțiuni adiacente nu au fost comise de către inculpat,

iar partea acuzării, nici nu a prezentat careva probe în vederea dovedirii

realizării vreunei modalități a acțiunii adiacente descrise mai sus.

Revenind în continuare la conținutul recursului declarat, Colegiul penal

reține ca fiind întemeiată constarea instanței de apel cu referire la faptul că, nu a

fost probată nici săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (11) Cod penal,

de către Barbînța V., or, scopul infracțiunii este unul special: scopul sistării

activității de serviciu al persoanei cu funcție de răspundere în legătură cu participarea

acestei persoane la prevenirea sau curmarea acestei infracțiuni sau fapte antisociale.

Motivele invocate de recurent precum că, acțiunile inculpatului pe lângă

comiterea huliganismului agravat erau îndreptate nemijlocit spre a sista

activitatea colaboratorului de poliție, care a întreprins măsuri necesare pentru

stoparea automobilului și documentarea infracțiunii de conducere a mijlocului

de transport sub influența băuturilor alcoolice, Colegiul penal lărgit le apreciază

critic, or, în speță nu a fost demonstrat faptul că Barbînța V. a condus

automobilul în stare de ebrietate alcoolică, că ar fi aplicat violență nepericuloasă

pentru viață sau sănătate față de Arsenii R. și că ar fi îndreptat intenționat

automobilul în direcția acestuia, cu scopul de a sista activitatea colaboratorului

de poliție.

Instanța de recurs remarcă, că criticile formulate de recurent, au format

obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel, cărora instanța le-a dat

o motivare clară și argumentată expusă în pct. 10. al prezentei decizii, soluție, care

14

este susținută și de instanța de recurs și a cărei reluare nu se mai impune (cauza

CtEDO, Rebait și alții c. Franței, din 25.02.1995, nr. 26564/1995).

Pe cale de consecință, se reiterează că decizia instanței de apel corespunde

tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală, argumentată și

întemeiată.

Generalizând cele menționate anterior, Colegiul penal conchide, că

concluziile la care a ajuns instanța de apel privitor la încetarea procesului penal

în privința inculpatului Barbînța V., cu tragerea acestuia la răspundere

contravențională, sânt corecte și corespund materialului probator, nefiind

identificată prezența erorilor judiciare prevăzute la pct. 6), 12) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, impunându-se în consecință respingerea recursului

declarat ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Cahul, Tomița Mihail, împotriva deciziei

Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 19 ianuarie 2017, în cauza penală,

în privința lui Barbînța Vitalie, cu menținerea hotărârii atacate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 03 august 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

Ghenadie Nicolaev

Petru Moraru

15