1ra-1387/16 — art. 287, 349 CP

1ra-1387/16 — art. 287, 349 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1387/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

09 august 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în următoarea

componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Liliana Catan, Elena Covalenco, Iurii Diaconu și Ion Guzun,

judecînd fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Cahul, Valeriu Sîrbu, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 19 aprilie 2016, în

cauza penală în privința lui

Barbînța Vitalie Vasile, a.n.

27.03.1978, originar și domiciliat în s.

Gotești, r-nul Cantemir,

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 25.02.2013-29.12.2015;

instanța de apel: 11.02.2016-19.04.2016;

instanța de recurs: 15.06.2016-09.08.2016;

C O N S T A T Ă :

privința lui Barbînța Vitalie a fost încetat procesul penal de învinuire în baza art.

287 alin. (3) și art. 349 alin. (11) Cod penal, deoarece faptele constituie contravenții

prevăzute la art. 353 alin. (2) și art. 241 alin. (1) Cod contravențional cu încetarea

procesului contravențional, pe motiv că a intervenit termenul de prescripție ce

înlătură răspunderea contravențională.

Vitalie este inculpat precum că la 29 aprilie 2012, aproximativ ora 00:40, în sat.

Gotești r-nul Cantemir, în barul "Prut Moldovanu" situat în centrul localității, adică

într-un loc public, aflîndu-se în stare de ebrietate, din intenții huliganice, încălcînd

grosolan ordinea publică și exprimînd o vădită lipsă de respect față de societate,

urmărind manifestarea bravurii și a forței grosolane, în prezența mai multor

persoane, observînd prezența în local a ofițerului operativ de sector, șeful postului

de poliție Golești, Arsenii Ruslan, intenționat și în lipsa unui motiv întemeiat 1-a

numit cu cuvinte injurioase, care i-au lezat onoarea și demnitatea, precum și 1-a

amenințat cu moartea prin aplicarea forței fizice. La observațiile persoanelor

1

prezente de a înceta comportamentul antisocial, V. Barbînța nu a reacționat și

continuîndu-și acțiunile sale sfidătoare față de colaboratorul de poliție, Ruslan

Arsenii, aflat în exercițiul funcției la menținerea ordinii publice, a urcat la volanul

unității de transport de model Volkswagen Transporter T4, cu numere de

înmatriculare CHS 959, începînd deplasarea pe traseul național R-34, cu direcția

spre or. Cahul. La un moment dat a făcut o manevră de întoarcere și în dreptul

casei de cultură din s. Gotești, r-nul Cantemir 1-a observat pe ofițerul operativ de

sector, șeful postului de poliție Gotești, Ruslan Arsenii, care purta vesta

reflectorizantă și care i-a semnalizat în modul corespunzător să oprească

deplasarea și să staționeze pe partea dreaptă a carosabilului. Urmărind realizarea

acțiunilor sale huliganice, Vitalie Barbînța nu s-a conformat cerințelor legitime ale

colaboratorului de poliție și și-a continuat deplasarea, îndreptînd automobilul spre

colaboratorul de poliție și lovindu-1 la piciorul stîng cu bara de protecție - față a

automobilului, după care R. Arseni a căzut.

În rezultatul acțiunilor sale violente Vitalie Barbînța i-a cauzat lui Ruslan

Arsenii, conform concluziei raportului de expertiză medico-legală nr. 100 din 04

mai 2012, vătămări corporale neînsemnate, exprimate prin: sector de eroziune a

epidermisului pe gamba stîngă. După aceasta, Vitalie Barbînța a încercat să-l calce

pe Ruslan Arsenii cu autoturismul, însă acesta a reușit să-i curme acțiunile făcînd

uz de arma din dotare.

Organul de urmărire penală a încadrat aceste acțiuni în privința lui Barbînța

Vitalie în baza art.287 alin.(3) Cod penal, cu indicii: „Huliganismul agravat, adică

acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea

violenței asupra persoanelor, de opunere de rezistență violentă reprezentanților

autorităților care curmă actele huliganice, însoțite de amenințarea cu aplicarea

violenței asupra persoanei, săvîrșite cu aplicarea altor obiecte folosite în calitate de

armă ".

De asemenea, Barbînța Vitalie este inculpat că la 29 aprilie 2012,

aproximativ ora 00:40, în sat. Gotești, r-nul Cantemir, în barul "Prut Moldovanu"

situat în centrul localității, adică într-un loc public, aflîndu-se în stare de ebrietate,

din intenții huliganice, observînd prezența în local a ofițerului operativ de sector,

șeful de post al postului de poliție Gotești, Arsenii Ruslan, intenționat și în lipsa

unui motiv întemeiat 1-a numit cu cuvinte injurioase, care i-au lezat onoarea și

demnitatea, precum și 1-a amenințat cu moartea prin aplicarea forței fizice. Dînsul

continuîndu-și acțiunile sale sfidătoare față de colaboratorul de poliție, Ruslan

Arsenii, aflat în exercițiul funcției la menținerea ordinii publice, a urcat la volanul

unității de transport de model Volkswagen Transporter T4, cu numere de

înmatriculare CHS 959, începînd deplasarea pe traseul național R-34, cu direcția

spre or. Cahul. La un moment dat a făcut o manevră de întoarcere și continuare a

deplasării în sens opus. Între timp, Ruslan Arsenii, deținînd conform Ordinului

2

MAI nr.78 ef din 01.10.2010 funcția de șef de post, ofițer operativ de sector, al

postului de poliție Gotești, r-nul Cantemir și fiind astfel conform art.123 alin.(l) din

Codul penal, persoană cu funcție de răspundere, investit cu obligațiile conform

Legii cu privire la poliție de a apăra viața, sănătatea, onoarea, demnitatea,

drepturile, libertățile, interesele și averea cetățenilor de atentate criminale și de alte

atacuri nelegitime, de a preveni și curma crimele, de a acorda ajutor, conform

condițiilor și modului stabilit de prezenta lege, cetățenilor în vederea ocrotirii

drepturilor lor, de a lua măsuri pentru apărarea vieții, sănătății, onoarei, demnității,

de un alt pericol, în scopul îndeplinirii obligațiilor de serviciu, ieșind la marginea

traseului în dreptul casei de cultură din localitate, i-a semnalizat în modul

corespunzător lui Vitalie Bărbînță să oprească deplasarea și să staționeze pe partea

dreaptă a carosabilului. Urmărind realizarea acțiunilor sale ilegale, Vitalie Barbînța

nu s-a conformat cerințelor legitime ale colaboratorului de poliție și și-a continuat

deplasarea, îndreptînd automobilul spre colaboratorul de poliție și lovindu-1 la

piciorul stîng cu bara de protecție-față a automobilului, după care Ruslan Arsenii a

căzut.

În rezultatul acțiunilor sale violente Vitalie Barbînța i-a cauzat lui Ruslan

Arsenii, conform concluziei raportului de expertiză medico-legală nr.100 din 04

mai 2012, vătămări corporale neînsemnate, exprimate prin: sector de eroziune a

epidermisului pe gamba stîngă. După aceasta, Vitalie Barbînța a încercat să-l calce

pe Ruslan Arsenii cu autoturismul, însă acesta a reușit să-i curme acțiunile făcînd

uz de arma din dotare.

Organul de urmărire penală a încadrat aceste acțiuni în privința lui Barbînța

Vitalie în baza art. 349 alin.(l') Cod penal cu indicii: „Aplicarea violenței

nepericuloase pentru viață sau sănătate față de persoana cu funcție de răspundere în

scopul sistării activității ei de serviciu în legătură cu participarea acestei persoane

la prevenirea ori curmarea acestei infracțiuni sau fapte antisociale”.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Barbînța

Vitalie să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal

la 5 ani închisoare, iar în baza art. 349 alin. (I1) Cod penal la 2 ani închisoare.

Conform art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al

pedepselor aplicate, să-i fie stabilit lui Barbînța Vitalie pedeapsă definitivă sub

formă de închisoare pe un termen de 6 ani și 8 luni, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

În argumentarea apelului a invocat că:

- instanța de fond nu a luat în considerație totalitatea probelor administrate

procedural corect în cadrul urmăririi penale, nu a ținut cont de cumulul

circumstanțelor săvîrșirii infracțiunii în cauză și de întreg suportul probator dîndu-i

o apreciere critică;

3

- instanța de judecată nu a luat în considerație comportamentul inculpatului,

conform materialelor cauzei penale, anterior a mai avut conflict cu legea pe

infracțiuni de violență asupra persoanelor, la locul de trai se caracterizează negativ,

conform revendicărilor a fost judecat pe cauze penale, precum și a fost tras la

răspundere contravențională pentru comiterea contravențiilor care au fost depistate

nemijlocit de către Arsenii Ruslan, pe cînd activa în calitate de șef de post în s.

Gotești, r-nul Cantemir, iar în cadrul ședinței de judecată prin diferite metode și din

diferite motive a dus la tergiversarea judecării cauzei;

- nu au nici un suport juridic argumentele instanței referitor la învinuire,

deoarece ordonanța de punere sub învinuire, precum și rechizitoriul au fost

întocmite în conformitate cu normele de procedură penală. Aceste circumstanțe

reieșind din scopul pedepsei penale - restabilirea echității sociale, precum și

infracțiunea incriminată inculpatului, care sunt fapte ilicite și periculoase ce

atentează la ordinea publică, liniștea cetățenilor și care, deseori duc la săvîrșirea

altor infracțiuni mult mai grave, corectarea inculpatului, precum și prevenirea

săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea lui, cît și a altor persoane, atît prevenția

specială, cît și cea generală, precum și faptul că între inculpat și partea vătămată în

continuare vor exista relații ostile, care pot duce la comiterea unor infracțiuni mult

mai grave, iar prin sentința pronunțată de către Judecătoria Cantemir, instanța într-

un fel favorizează inculpatul.

2016, a fost respins apelul declarat ca nefondat, cu menținerea sentinței fără

modificări.

4.1. Colegiul a constatat că, atît în instanța de fond, cît și la examinarea

cauzei penale în instanța de apel, învinuirea înaintată lui Barbînța Vitalie în

săvîrșirea infracțiunilor prevăzute de art. 287 alin. (3) și art. 349 alin. (11) Cod

penal, nu și-a găsit confirmarea. Prima instanță corect a concluzionat faptul că,

faptele imputate inculpatului constituie contravenții prevăzute de art. 353 alin. (2)

și art. 241 alin. (1) Cod contravențional. Împrejurările au fost constatate din

totalitatea de probe administrate în cauza penală de instanța de fond și care au fost

corect apreciate prin prisma pertinenței, concludentei, utilității și veridicității lor,

iar în ansamblu prin coroborare, respectîndu-se prevederile art. 101 Cod de

procedură penală.

Instanța de fond corect a stabilit la pronunțarea sentinței circumstanțele de

fapt și de drept și just a făcut concluzia că a fost demonstrat faptul precum că

Barbînța Vitalie, prin acțiunile sale nu a săvîrșit infracțiunea de huliganism

prevăzută de art. 287 alin. (3) Cod penal, or, prin raportul de expertiză medico -

legală nr. 264-D din 19 noiembrie 2012, unde se indică că, „la Arsenii Ruslan,

a.n.1983, au fost descrise următoarele leziuni corporale: sector de eroziune a

epidermisului pe gamba stîngă. Leziunea corporală menționată putea fi produsă la

4

acțiunea traumatică a unui corp contondent - bont la lovire sau prin lovire de el și

frecțiune și nu este o leziune specifică sau caracteristică impactului cu

automobilul, ce nu exclud, producerea ei la căderea victimei”. Totodată, medicul-

legist a indicat că: „reieșind din localizarea anatomică, caracterul și volumul

leziunilor corporale stabilite, fac puțin probabil producerea leziunii stabilite în

timpul cînd s-a ferit să evite tamponarea cu automobilul” (Vol. I, f.d.209-210).

Astfel, se demonstrează că nu este legătură cauzală între acțiunile lui Barbînța

Vitalie și leziunile corporale constatate la Arsenii Ruslan.

Delimitarea dintre huliganism ca infracțiune penală și huliganism ca simplă

contravenție administrativă se face ținîndu-se cont de gravitatea încălcării ordinii

publice, care se determină prin cumulul circumstanțelor cauzei, inclusiv locul și

metodele săvîrșirii faptelor ilicite, intensitatea, durata lor. Astfel, instanța de fond

la pronunțarea sentinței a ținut cont de declarațiile martorilor, părții vătămate,

inculpatului, cît și de rapoartele de expertiză efectuate pe cauza dată. Instanța nu a

reținut argumentul apelantului precum că faptele constatate în sentință se combat

cu declarațiile părții vătămate, dar din sentință se desprinde că aceasta are la bază

cercetarea în cumul a probelor existente la cauză, fiind analizate din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, cît și din punct de

vedere al coroborării lor, fiind apreciate la justa valoare probele materiale ce au

fost examinate în instanțe de fond la cererea procurorului cît și în instanța de apel

și corect au fost puse la baza sentinței de încetare a procesului penal pornit în

privința lui Barbînța Vitalie.

Colegiul judiciar a reținut că, în speță lipsește atît obiectul juridic special al

infracțiunii de huliganism care îl constituie ordinea publică, cît și latura subiectivă,

care este caracterizată prin intenția directă a infracțiunii, persoana conștientizează

că încalcă grosolan ordinea publică, dorind acest fapt. În cazul dat, însă, nu a fost

demonstrat prin probe săvîrșirea infracțiunii de huliganism, ci s-a confirmat

comiterea contravenției, circumstanțe constatate la examinarea cauzei în prima

instanță, cît și în instanța de apel și care sunt puse la baza sentinței de încetare.

Totodată, este de menționat că nu s-a demonstrat prin care acțiuni, Barbînța

Vitalie a încălcat grosolan ordinea publică și prin ce s-a manifestat amenințarea cu

moartea prin aplicarea forței fizice. Nu există probe care să confirme că inculpatul

a utilizat în calitate de armă „automobilul”.

În opinia instanței de apel, organul de urmărire penală nu a indicat, nici nu a

constatat în fapta descrisă ca fiind comisă de inculpat elementele constitutive ale

infracțiunilor prevăzute de art. 287 alin. (3) și art. 349 alin. (11) Cod penal, iar

învinuirea conform rechizitoriului este întemeiată pe presupuneri, așa cum lipsesc

careva probe care să confirme învinuirea înaintată. Mai mult ca atît, procurorul nu

a demonstrat intenția directă în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3)

Cod penal, așa cum infracțiunea de huliganism este posibilă numai cu o intenție

5

directă, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, fapt

stipulat în pct. 3 din hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție „Cu privire la

practica judiciară în cauzele penale despre huliganism” nr. 4 din 19.06.2006.

Colegiul judiciar a reținut faptul că, nu a fost probată nici săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (11) Cod penal de către Barbînța Vitalie.

Pentru existența componenței de infracțiune prevăzută de art. 349 alin. (11) Cod

penal, nu este suficient a fi prezente doar acțiuni de aplicare a violenței

nepericuloase pentru viața sau sănătatea persoanei cu funcție de răspundere, dar

este necesar să fie stabilit și demonstrat că aceste acțiuni au fost săvîrșite în scopul

sistării activității ei de serviciu în legătură cu participarea acestei persoane la

prevenirea ori curmarea acestei infracțiuni sau fapte antisociale și prin urmare, nu

și-a găsit confirmare că Barbînța Vitalie îndreptînd automobilul spre colaboratorul

de poliție l-a lovit la picior bara de protecție-față a automobilului.

Mai mult ca atît, organul de urmărire penală nu a indicat scopul aplicării

violenței nepericuloase pentru viață sau sănătate față de Arsenii Ruslan de către

Barbînța Vitalie, că acțiunile acestuia din urmă, au fost îndreptate în scopul sistării

activității de serviciu în legătură cu participarea acestuia la prevenirea ori curmarea

acestei infracțiuni sau fapte antisociale. Astfel, și această învinuire adusă lui

Barbînța Vitalie în săvîrșirea infracțiunii prevăzută de art. 349 alin. (11) Cod penal,

nu s-a confirmat prin probe și la fel, se bazează doar pe presupuneri, care nu pot fi

puse la baza unei sentințe de condamnare.

Colegiul judiciar a precizat că, a fost confirmat doar faptul că Barbînța

Vitalie nu s-a conformat cerințelor legitime ale colaboratorului de poliție de a stopa

automobilul și și-a continuat deplasarea, fapte care nu constituie o infracțiune, ci

contravenție prevăzută de art. 241 alin. (1) Codul contravențional, cu indicii

,,neîndeplinirea de către conducătorul de vehicul a indicației legale dată de

agentul de circulație de a opri vehiculul".

De asemenea, instanța de fond just a constatat că la momentul pronunțării

sentinței a intervenit prescripția răspunderii contravenționale, deoarece termenul de

prescripție a răspunderii contravenționale a expirat la 29.07.2012, astfel încît

procesul contravențional încetează pe acest temei și Barbînța Vitalie nu poate fi

supus nici răspunderii contravenționale.

art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea

deciziei, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet de

judecată.

În motivarea solicitării recurentul a invocat că:

- recalificînd faptele imputate lui Barbînță Vitalie în baza normelor

contravenționale, instanța de apel urma ca, în conformitate cu prevederile art.394,

art.417 Cod de procedură penală, deoarece s-a rejudecat cauza după regula primei

6

instanțe, să constate faptele săvîrșite de către Barbînță Vitalie, respectiv, probele pe

care se întemeiază concluziile instanței și motivele pentru care instanța a respins

alte probe;

- instanța de apel a expus în decizie probele acuzatorului de stat privind

vinovăția inculpatului de comiterea faptelor infracționale în baza actului de

învinuire prevăzute de art. 287 alin. (3) și art. 349 alin. (11) Cod penal, însă în

contextul deciziei sale a dat apreciere doar unor probe și anume: raportului de

expertiză medico - legală nr. 264-D din 19 noiembrie 2012; raportului de expertiză

medico legală nr.100 din 04.05.2012 și declarațiilor părții vătămate Arsenii Ruslan

și ale inculpatului, însă fără a se expune privind celelalte probe ale acuzării,

manifestate prin declarațiile martorilor și probele materiale ce urmau a fi

examinate de instanță, ci doar fiind consemnate în procesul-verbal și citate de

instanță de pe paginile 7-12 a deciziei, cu toate că instanța de apel era obligată să

se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel;

- potrivit probelor administrate și în concordanță cu cirumstanțele

cauzei, s-a constatat că în acțiunile inculpatului sunt prezente elementele

constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 287 alin. (3) și art. 348 alin. (11)

Cod penal.

lărgit ajunge la concluzia că acesta urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanței

de apel și trimiterea cauzei la rejudecare.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, judecînd recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună

rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate

fi corectată de către instanța de recurs.

În corespundere cu art. 448 Cod de procedură penală, instanța de recurs

judecînd recursul verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza

materialului din dosarul cauzei și a oricăror documente noi prezentate. De

asemenea, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv

și să o caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept, care a dus la

adoptarea unei hotărîri ilegale, totodată verificînd dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Prin urmare, Colegiul lărgit menționează că declanșînd o continuare a

judecării cauzei în fond, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept,

întrucît o dată exercitat produce un efect devolutiv complet, în sensul că provoacă

un control integral atît în fapt, cît și în drept în privința persoanelor care l-au

declarat.

În susținerea acestei statuări vin și prevederile pct. 14.7 a Hotărîrii Plenului

Curții Supreme de Justiție nr.22 din 12.12.2005 cu privire la practica judecării

7

cauzelor penale în ordine de apel cu modificările și completările ulterioare, care

stipulează că, în sensul cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de

fapt asupra cărora s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care,

prin apel, se transmit instanței de apel sunt următoarele: dacă fapta reținută ori

numai imputată a fost săvîrșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă

da, în ce împrejurări a fost comisă, în ce constă participația, contribuția materială a

fiecărui participant, dacă există circumstanțe atenuante și agravante, dacă probele

corect au fost apreciate, dacă toate în ansamblu au fost apreciate de prima instanță

prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, în conformitate cu art. 101 Cod

de procedură penală. În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa

instanța de apel, acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă

infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată

just, dacă normele de drept procesual sau penal, au fost corect aplicate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile menționate, hotărîrea instanței de apel urmează a fi desființată, cu

trimiterea cauzei la rejudecare, dacă eroarea constatată nu poate fi corectată de

instanța de recurs.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel. Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și

erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat

corect legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost

constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Deci, statuînd asupra principiului respectării normelor de drept menționate,

Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel la adoptarea soluției sale, care a

fost expusă pe larg în punctul 4.1. din prezenta decizie, nu a respectat întocmai

prevederile legale enunțate supra, interpretînd eronat prevederile legii penale și

procesual penale, prin urmare aceasta fiind afectată de erori de drept prescrise de

pct. 6) alin. (1) art.427 Cod de procedură penală și anume că, instanța de apel nu s-

a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărîrii.

În primul rînd, Colegiul penal lărgit menționează că, conform actului de

învinuire inculpatul se învinuiește de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 287

alin. (3) și art. 349 alin. (11) Cod penal. Instanța de fond, conform dispozitivului

sentinței a concluzionat: „a înceta procesul penal în cauza lui Barbînța Vitalie,

învinuit de săvîrșirea infracțiunilor prevăzute de art. 287 alin. (3) și art. 349 alin.

(11) Cod penal, deoarece faptele constituie contravenții prevăzute la art. 353 alin.

(2) și art. 241 alin. (1) Cod contravențional, cu încetarea procesului

8

contravențional, pe motiv că a intervenit termenul de prescripție ce înlătură

răspunderea contravențională”.

Potrivit deciziei, instanța de apel a respins apelul procurorului și a menținut

sentința motivînd că, prima instanță corect a ajuns la concluzia privind încetarea

procesului penal, pe motiv că acțiunile lui Barbînța Vitalie constituie contravențiii.

Însă, în acest sens se precizează, că instanța de apel de fapt a menținut

eroarea primei instanțe, deoarece instanța de fond adoptînd o sentință de încetare

greșit s-a condus de prevederile art. 394 alin. (3) pct. 1) Cod de procedură penală

indicînd învinuirea pe baza căreia cauza în privința inculpatului a fost trimisă în

judecată și nu a constatat fapta contravențională ca fiind comisă de către Barbînța

Vitalie. De aici reiese că, motivul soluției din descriptivul sentinței nu corespunde

cu cel din dispozitivul ei, astfel încît atît instanța de fond cît și cea de apel nu au

respectat prevederile art. 391, 394 alin.(4) Cod de procedură penală, privind

întocmirea părții descriptive a hotărîrii de încetare.

Soluția de respingere a apelului ca nefondat se face însă numai după

examinarea sub toate aspectele a hotărîrii pronunțate de prima instanță, dacă se

ajunge la concluzia că hotărîrea este legală și întemeiată.

Prin urmare, situația descrisă mai sus servește drept temei pentru casarea

hotărîrii și nu poate fi corectată în recurs, ceea ce echivalează cu nesoluționarea

fondului cauzei. Eroarea comisă nu oferă posibilitatea instanței de recurs de a trage

concluzii privitor la corectitudinea aprecierii probelor de către instanța de apel.

Motivarea soluției adoptată de instanța de apel, contrazice dispozitivul

hotărîrii, deoarece acesta este expus neclar, temei ce se încadrează în prevederile

art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală și se soldează cu casarea deciziei

recurate și remiterea cauzei la o nouă rejudecare în ordine de apel.

La o nouă rejudecare a cauzei, este necesar a se ține cont că una din

condițiile adoptării unei sentințe legale este corespunderea părții descriptive a ei cu

circumstanțele constatate în ședința de judecată, iar la întocmirea ei, instanța

trebuie să îndeplinească cerințele art. 394 Cod de procedură penală și să

soluționeze toate chestiunile prevăzute în art. 385 Cod de procedură penală potrivit

cărora, instanța își întemeiază sentința numai pe probele care au fost cercetate în

ședința de judecată. Această prevedere se referă și la adoptarea deciziei de către

instanța de apel.

În al doilea rînd, Colegiul penal lărgit menționează că, dacă instanța de apel

a respins apelul procurorului, partea descriptivă a deciziei trebuia să cuprindă

analiza probelor pe care s-a bazat instanța pronunțînd hotărîrea respectivă, să

indice din ce motive ele urmează a fi reapreciate, admise ori respinse ca probe.

În orice caz, se supun analizei toate probele examinate în ședință, indiferent

de faptul că sunt cuprinse în cauza penală sau au fost prezentate de către părți

direct în ședință și este necesar nu numai de a indica numele și prenumele părții

9

vătămate și a martorilor, prin depozițiile cărora, în opinia instanței, sunt confirmate

unele sau alte circumstanțe de fapt, dar și de a expune esența acestor depoziții, de a

argumenta de ce unele probe sunt admise și altele respinse și totodată, trebuie să

conțină și încadrarea juridică a faptei inculpatului și motivele pentru modificarea

învinuirii.

Astfel, instanța de apel respingînd apelul procurorului nu invocă

circumstanțele care au stat la baza concluziei sale și își întemeiază soluția doar prin

descrierea probelor, însă la adoptarea hotărîrii e rezonabilă expunerea

circumstanțelor faptelor comise, luîndu-se în considerație cronologia

evenimentelor și probele ce susțin concluziile instanței privind vinovăția sau

nevinovăția și aprecierea juridică a faptei, pe fiecare episod sau infracțiune aparte.

În acest caz, după aprecierea probelor și încadrarea juridică a acțiunilor vinovatului

pe episoade instanța la motivarea deciziei trebuie să argumenteze concluzia

generală privind volumul învinuirii dovedite în privința inculpatului și privind

încadrarea juridică a acțiunilor lui.

La fel, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar și poate

administra, la cererea părților, orice probe noi pe care le consideră necesare, fiind

obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Aici Colegiul penal reține că, instanța de apel respingînd apelul procurorului

nu a oferit careva motivare care ar sta la baza concluziei sale și nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel expuse la pct. 3 a prezentei decizii, cu

toate că instanța de apel este obligată să o facă, iar nepronunțarea asupra acestora

echivalează cu nerezolvarea fondului apelului.

La baza concluziei instanței de apel au fost reținute probele cercetate de

prima instanță, iar o astfel de abordare este una prematură, deoarece, aceasta nu

este în drept să-și întemeieze concluziile sale pe probele cercetate de instanța de

fond. Astfel, conform textului deciziei se face referire la declarațiile inculpatului, a

părții vătămate și a martorilor, însă nu se expune opinia asupra acestora, mai mult

ca atît, nu se face o apreciere și asupra unui șir de probe cercetate în ședința de

judecată din 05.04.2016, care au fost consemnate în procesul-verbal (f. d. 102-104

verso, Vol. III).

Colegiul precizează că, în cazul sentinței de încetare partea descriptivă va

cuprinde datele invocate în alin. (4) art. 394 Cod de procedură penală care integral

trebuie să conțină descrierea și motivarea temeiurilor pentru încetarea procesului

penal. Lipsa măcar a uneia din aceste descrieri în sentință servește drept temei

pentru casarea acesteia, deși aceasta nu exclude posibilitatea includerii în această

parte a sentinței și a altor date care au incidență asupra cazului dat, motivînd

hotărîrea adoptată în baza chestiunilor prevăzute în art. 385 Cod de procedură

penală. Este absolut interzisă includerea în partea descriptivă a sentinței a

formulărilor care pun la îndoială nevinovăția în privința căruia a fost încetat

10

procesul penal. Aceasta se va considera drept încălcare esențială a legii procesual-

penale.

Prin urmare, probele administrate în cadrul urmăririi penale, precum și cele

din ședințele de judecată, urmau a fi verificate în strictă conformitate cu

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, și anume prin cercetarea lor din

punctul de vedere al coroborării.

Colegiul lărgit consideră, că totalitatea circumstanțelor menționate în

prezenta decizie urmau a fi apreciate de instanța de apel în cumul cu alte probe la

justa lor valoare, pentru adoptarea unei soluții corecte.

În situația în care instanța de apel nu a apreciat probele prezentate de

acuzare, decizia judecătorească este afectată și nu poate fi considerată legală și

întemeiată și urmează a fi casată cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța

de apel, pentru examinarea amănunțită a actului de învinuire și a probelor

administrate în prezenta cauză penală.

În aceeași ordine de idei se mai remarcă că, în caz de admitere a apelului și

dispunerea rejudecării cauzei, decizia instanței trebuie să cuprindă analiza probelor

pe care s-a bazat instanța pronunțînd hotărîrea, să indice din ce motive ele sunt

considerate insuficiente pentru confirmarea concluziilor instanțelor judecătorești,

care cerințe ale legii au fost încălcate de către instanța de fond, precum și măsurile

care urmează să le întreprindă la o nouă judecare, iar decizia în partea descriptivă

trebuie să corespundă tuturor prevederilor art. 394 Cod de procedură penală.

Prin urmare, circumstanțele expuse atestă că instanța de apel a comis erori

de drept care nu pot fi corectate de instanța de recurs, recursul procurorului fiind

întemeiat și posibil admiterii.

Reieșind din contextul celor descrise supra, decizia atacată urmează a fi

casată cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, în alt complet de

judecată. În cadrul rejudecării cauzei instanța de apel urmează să înlăture erorile

menționate, să țină cont de împrejurările expuse care au servit temei de casare a

soluției adoptate și în strictă conformitate cu prevederile art.414 Cod de procedură

penală să verifice legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor

administrate în instanța de judecată, inclusiv să se expună asupra tuturor motivelor

apelului, iar în dependență de datele obținute să pronunțe o hotărîre legală și

întemeiată, care să corespundă prevederilor art.417-418 Cod de procedură penală.

De asemenea, instanța de apel urmează să se conducă și de prevederile art.

436 Cod de procedură penală care se referă la procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu rigorile legii

procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate în apel, să verifice și să

aprecieze profund probele administrate și examinate în instanță în strictă

conformitate cu cerințele legii, să le dea apreciere cuvenită cu argumentarea

admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să elucideze faptele

11

importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei, să cerceteze amănunțit

aspectele învinuirii înaintate, să analizeze la modul cuvenit prezența sau lipsa

vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunilor imputate, ținînd cont de motivele

invocate în apel și dispozițiile expuse la pct. 7 a prezentei decizii și ca urmare să

pronunțe o hotărîre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul

Curții de Apel Cahul, Valeriu Sîrbu, casează total decizia Colegiului judiciar al

Curții de Apel Cahul din 19 aprilie 2016, în cauza penală în privința lui Barbînța

Vitalie și dispune rejudecarea cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia pronunțată integral la 26 august 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Elena Covalenco

Iurii Diaconu

Ion Guzun

12