1ra-546/2017 — art. art. 186 alin. 2 lit. c, d, 217 alin. 2, 361 alin. 1 CP

1ra-546/2017 — art. art. 186 alin. 2 lit. c, d, 217 alin. 2, 361 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-546/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

23 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Ghenadie Nicolaev, Constantin Alerguș, Nadejda Toma, Petru Moraru,

a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către avocații

Iachimciuc Alexandru și Gorencu Cornelia în numele inculpatului Carabadjac Ivan prin

care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Basarabeasca din 24 noiembrie 2015 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 februarie 2016, în cauza penală

în privința lui

Carabadjac Ivan XXX, născut la

XXX, originar și domiciliat în XXX.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

fost condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal, la amendă în mărime de 400

unități convenționale, în baza art. 217 alin. (2) Cod penal, la amendă în mărime de 200

unități convenționale și în baza art. 361 alin. (1) Cod penal, la amendă în mărime de 500

unități convenționale.

În baza art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al

pedepselor aplicate, inculpatului i-a fost stabilită pedeapsa definitivă sub formă de amendă,

în mărime de 700 unități convenționale, ceea ce constituie suma de 14000 lei.

A fost admisă în principiu acțiunea civilă înaintată, urmând ca asupra cuantumului

despăgubirilor cuvenite să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

04.09.2014, data exactă nefiind stabilită de către organul de urmărire penală, urmărind

scopul însușirii ilegale a bunurilor altei persoane, înțelegând caracterul prejudiciabil al

1

acțiunilor sale, cunoscând cu certitudine despre lipsa proprietarilor, a pătruns în domiciliul

cet. Socolova Natalia, amplasat pe str. Matrosov 18/1 din or. Basarabeasca, de unde în mod

tainic a sustras un ciclomotor de model „Honda” de culoare neagră cu costul 7000 lei, un

motoferestrău de model „Husqvarna” de culoare roșie cu costul 4000 lei și un laptop de

model „Asus” de culoare argintie, cu costul 4500 lei, cauzându-i părții vătămate o pagubă

materială considerabilă în suma totală de 15500 lei.

Tot el, în perioada anului 2014, data exactă nefiind stabilită de organul de urmărire

penală, făcând rost și dispunând de formularul „Talon”, eliberat de către autoritățile

competente ale Ukrainei, a înscris în acesta manuscrise chirilice și cifre, completându-1 pe

numele „Сергей Владимирович Корпенко”, după care s-a folosit de acesta ca document

oficial de proveniență a ciclomotorului ce aparține cet. Socolova Natalia, care îi confirmă

dreptul de folosință și proprietate, în așa mod confecționând și folosind un document oficial

fals, care acordă drepturi.

La data de 19.05.2015, în urma petrecerii percheziției autorizate la domiciliul lui

Carabadjac Ivan XXX, în depozitul apartamentului a fost depistat și ridicat un pachet

transparent, în care se păstra masă vegetală uscată, asemănătoare după miros și culoare cu

cânepă și un pahar de unică folosință cu semințe asemănătoare plantei de cînepă, în garajul

apartamentului a fost depistat și ridicat un pachet transparent în care se păstra masă

vegetală, asemănătoare după miros și conținut cu cânepă, substanțe care le păstra ilegal,

fără scop de înstrăinare, iar în curtea apartamentului a fost depistată o seră confecționată

artizanal, unde erau 9 pahare de unică folosință în care creșteau plante asemănătoare cu

cânepa, pe care le-a semănat și cultivat ilegal, fără scop de înstrăinare. Conform raportului

de constatare tehnico-științifică nr. 2968 din 08.06.2015, masa vegetală uscată și mărunțită,

cât și masa vegetală grosier mărunțită de culoare verde reprezintă marihuană, care face

parte din categoria substanțelor narcotice, cu masa totală 12,84 grame, plantele în stare

verde de vegetație în număr de 9, reprezintă plante de cânepă, care conțin componentul

narcotic activ tetrahidrocannabinol și se atribuie la substanțele narcotice, care potrivit

Hotărârii Guvernului nr. 79 din 23.01.2006, cu modificările ulterioare, constituie substanțe

narcotice în proporții mari.

acesteia în partea condamnării sale în baza art. 186 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal,

rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care el să fie achitat în această parte.

În motivarea cerințelor sale inculpatul a indicat că probe directe sau indirecte privind

săvârșirea de către el a furtului, în afară de declarațiile părții vătămate, nu sunt. El nu a

negat faptul depistării de către organul de urmărire penală în curtea imobilului său a

ciclomotorului de model „Honda”, care mai târziu s-a dovedit că aparținea părții vătămate,

însă a negat implicarea sa în comiterea infracțiunii date, adică în sustragerea bunurilor ei,

deoarece nu a comis infracțiunea dată. Tot el a indicat că ciclomotorul de model „Honda”

2

a fost procurat în toamna anului 2014 de la o persoană necunoscută. În formularul „Talon”

conștient și ilegal a înscris date false, deoarece dorea liber să circule cu el.

pronunțată integral la 29 februarie 2016, apelul declarat a fost respins, ca nefondat, cu

menținerea sentinței.

4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a indicat că motivele invocate de

inculpat, ce vizează temeinicia și legalitatea sentinței sub aspectul nevinovăției inculpatului

în comiterea furtului de la partea vătămată Socolova Natalia, nu erau argumentate. Din

conținutul apelului nu se întrevedea vreun motiv de natură juridică, capabil să influențeze

soluția procesului penal, deoarece nu se referea la cazul în care ar rezulta încălcarea

esențială a legii, ce ar impune necesitatea achitării inculpatului.

Apelantul și-a întemeiat cerințele cu privire la aprecierea probelor administrate în

cauză, dar după cum rezulta din conținutul sentinței, prima instanță s-a ocupat în mod

judicios cu această activitate, acordând deplină eficiență prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală.

Instanța de apel, uzând de dreptul de a verifica legalitatea și temeinicia sentinței

atacate, prin efectuarea atât a unei aprecieri proprii asupra veracității fiecărui mijloc de

probă în parte, cât și a unei aprecieri de ansamblu a concluziei finale, deduse din totalitatea

probelor administrate, și-a format propria convigere în ceea ce ține de starea de fapt și de

drept, similară cu cea constatată de prima instanță cu privire la existența infracțiunii,

vinovăția inculpatului și calificarea faptei reținute. În atare situație, starea de fapt și de

drept constatată de prima instanță, privind incriminarea inculpatului a comiterii infracțiunii

concorda cu circumstanțele stabilite și probele administrate, relevate în cuprinsul sentinței.

În contextul analizei juridice a probelor cercetate, s-a indicat că nu exista temei pentru

a le da o nouă apreciere, instanța de apel fiind solidară cu concluziile primei instanțe

privind aprecierea probelor puse la baza sentinței de condamnare a lui Carabadjac Ivan, pe

episodul furtului de la Socolova Natalia.

Contrar invocării inculpatului, instanța de apel a constatat că vina lui rezulta din

declarațiile părții vătămate Socolova Natalia potrivit cărora, la rugămintea inculpatului i-a

permis să ia ciclomotorul de nenumărate ori pentru a-și soluționa întrebările personale,

inculpatul știind locul aflării ciclomotorului, cât și locul aflării cheilor de la garaj. Privind

declarațiile părții vătămate Socolova Natalia, instanța de apel a indicat că nu avea temei de

a le aprecia critic, după cum solicita apelantul, deoarece aceasta a depus declarații cu

privire la constatarea faptei prejudiciabile și identificarea făptuitorului, nefiind stabilite

careva împrejurări ce ar determina instanța să dea apreciere critică depozițiilor părții

vătămate, de vreme ce nu au fost stabilite careva relații ostile între aceștia.

Mai mult ca atât, s-a indicat că veridicitatea declarațiilor părții vătămate rezulta și din

materialele cauzei, potrivit cărora în procesul comiterii furtului din domiciliul părții

vătămate Socolova Natalia nu au fost deteriorate ușa de la intrare în garaj, nici geamurile,

iar lacătul de la ușa garajului a fost descuiat cu cheia sa, cheile ulterior fiind la locul lor,

3

circumstanțe confirmate prin procesul-verbal de cercetare la fața locului și raportul de

expertiză judiciară nr. 4972 din 16.09.2014.

Cu referire la declarațiile martorului Carabadjac Valentina, instanța de apel a

menționat că nu puteau fi reținute în vederea conturării nevinovăției inculpatului, de vreme

ce martorul indicat este soția inculpatului, urmărind scopul ușurării situației soțului său.

Afirmațiile inculpatului, precum că învinuirea înaintată nu și-a găsit pe deplin

confirmarea în cadrul cercetării judecătorești, iar probele administrate în instanța de

judecată au fost apreciate în mod eronat, nu au fost reținute, de vreme ce prima instanță,

cercetând și verificând toate probele administrate în cauză, apreciindu-le prin prisma

prevederilor art. 100-101 Cod de procedură penală, a ajuns la concluzia că acestea

dovedeau vinovăția lui Carabadjac Ivan în săvârșirea furtului.

În acest context, s-a indicat asupra lipsei temeiului pentru a da o nouă apreciere

probelor, instanța de apel în acest sens fiind solidară cu concluziile primei instanțe privind

aprecierea probelor puse la baza sentinței.

Cât privește pedeapsa stabilită inculpatului, instanța de apel a reținut că sentința

cuprindea elementele definitorii condamnării, prevăzute de articolul 394 alin. (2) Cod de

procedură penală, soluție pe care instanța de apel și-a însușit-o pe deplin și a cărei reluare

nu se mai impunea.

În acest sens, s-a remarcat că elementele legate de fapta comisă și de persoana

inculpatului au fost pe deplin valorificate în procesul de individualizare a pedepsei penale

stabilite, luând în considerație gradul pericolului social al infracțiunilor comise, că

infracțiunile imputate inculpatului sunt: una - mai puțin gravă și două ușoare, toate fiind

comise cu intenție, personalitatea celui vinovat, care anterior nu a fost judecat, a recunoscut

vina parțial, are la întreținere 3 copii minori, la locul de trai se caracterizează pozitiv, nu

este angajat în câmpul muncii, de lipsa circumstanțelor atenuante și agravante.

Aspectele expuse, în opinia instanței de apel, justificau aplicarea pedepsei non-

privative de libertate sub formă de amendă și contrar solicitării inculpatului, nu se impunea

reconsiderarea pedepsei aplicate sub aspectul modificării categoriei acesteia, de vreme ce

pedeapsa penală așa cum a fost individualizată de către instanța de fond era aptă de a

îndeplini funcțiile și de a realiza scopul său în contextul prevederilor art. 75 alin. (2) Cod

penal.

Alexandru în numele inculpatului, depus la 30 martie 2017 (prin poștă) și care solicită

casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

În motivarea cerințelor sale recurentul indică că instanța de apel neîntemeiat a judecat

apelul declarat de către inculpat în absența acestuia, or motivul neprezentării sale a rezidat

în reținerea și arestarea preventivă ulterioară a sa, și nu refuzul de a se prezenta în ședința

de judecată.

4

La fel, s-a mai invocat și faptul discernământului diminuat al inculpatului, cu

transfugii de iresponsabilitate, în acest caz fiind relevantă elucidarea aspectului în cauză

prin prisma necesității de a înceta procesul penal, pe motiv de eventuala iresponsabilitate

a acestuia.

5.1. Hotărârile instanțelor de fond și apel sunt atacate cu recurs ordinar și de către

avocatul Gorencu Cornelia în numele inculpatului, la 11 martie 2017, care întemeindu-se

pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. pct. 6), 8) și 10) Cod de procedură penală, solicită

casarea parțială a acestora, în partea condamnării în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod

penal, cu rejudecarea cauzei și achitarea în această parte și cu stabilirea pedepsei sub formă

de muncă neremunerată în folosul comunității, în partea condamnării inculpatului în baza

art. art. 217 alin. (2), 361 alin. (1) Cod penal.

În motivarea cerințelor sale avocatul invocă următoarele:

- instanța de apel nu a apreciat fiecare probă separat și în coroborare din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității. Nu au fost apreciate corect

declarațiile părții vătămate și a martorilor pe cauză;

- instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apel, inclusiv nu

s-a expus asupra faptului că în cauză nu a fost administrată nici o probă care ar indica direct

la comiterea furtului de către inculpat, precum și nu s-a expus asupra celorlalte bunuri

sustrase de la partea vătămată și care au fost indicate în sentință, în acest fel hotărârile de

condamnare bazându-se doar pe presupuneri;

- cât privește soluția de individualizare a pedepsei, se indică oportunitatea stabilirii

pedepsei cu muncă neremunerată în folosul comunității, având în vedere faptul că

inculpatul a comis două infracțiuni ușoare, este căsătorit și are la întreținere trei copii

minori, nu are antecedente penale, se caracterizează pozitiv, nu este angajat în câmpul

muncii, iar prejudiciul material lipsește în cauză.

necesitatea admiterii recursurilor ordinare declarate, cu dispunerea rejudecării cauzei de

către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Procurorul menționează că potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată din

01.02.2016 (f.d. 70, vol. II), instanța a dispus examinarea cauzei în lipsa inculpatului,

deoarece acesta a fost legal citat. Totodată, avocatul inculpatului a comunicat că nu are

încheiat un contract cu clientul său, pentru a-i reprezenta interesele în instanța de apel,

acesta având calitate de bănuit într-un alt dosar penal.

În circumstanțele respective, procurorul consideră că instanța de apel în mod pripit a

decis să examineze cauza în lipsa inculpatului și a pronunțat o soluție care i-a lezat dreptul

la un proces echitabil, sub aspectul lipsirii ultimului de dreptul de a participa la judecarea

apelului său și de a se pronunța asupra acestuia fie personal, fie prin intermediului

apărătorului ales. Această încălcare procedurală se identifică cu temeiul pentru recurs,

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală.

5

penal lărgit concluzionează că acestea urmează a fi admise, din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța este în drept să admită recursul, cu casarea totală sau parțială a hotărârii

atacate și cu dispunerea rejudecării de către instanța de apel, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o caseze

parțial sau total, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, care a dus la

adoptarea unei hotărâri ilegale.

Cu referire la recursul ordinar declarat de avocatul Iachimciuc Alexandru în

numele inculpatului.

Studiind materialele dosarului, Colegiul penal lărgit constată că inculpatul a

recepționat citația pentru ședința de judecată în apel, planificată pentru data de 01.02.2016,

pe care a semnat-o (f.d. 61, vol. II).

Potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată în apel, în cadrul ședinței din

01.02.2016, după audierea participanților, instanța de apel a dispus începerea examinării

cauzei în lipsa inculpatului, menționând că este legal citat (f.d. 71, vol. II).

Cu referire la acest aspect, Colegiul penal lărgit menționează că, potrivit prevederilor

art. 321 alin. (1) Cod de procedură penală, judecarea cauzei în primă instanță și în instanța

de apel are loc cu participarea inculpatului, cu excepția cazurilor prevăzute de prezentul

articol.

La rândul său, alin. (2) al aceluiași articol stabilește situațiile când poate avea loc

judecarea cauzei în lipsa inculpatului:

1) când inculpatul se ascunde de la prezentarea în instanță;

2) când inculpatul, fiind în stare de arest, refuză să fie adus în instanță pentru judecarea

cauzei și refuzul lui este confirmat și de apărătorul lui;

3) examinării unor cauze privitor la săvârșirea unor infracțiuni ușoare cînd inculpatul

solicită judecarea cauzei în lipsa sa.

Totodată, alin. (4) al aceluiași articol stabilește că în caz de neprezentare a

inculpatului în instanță, judecarea cauzei se amînă, cu excepția cazurilor prevăzute la alin.

(2).

Raportând conținutul normelor menționate la materialele cauzei și soluția adoptată de

către instanța de apel în partea supusă criticii în recursul declarat de avocatul Iachimciuc

Alexandru în numele inculpatului, Colegiul penal lărgit consideră că dispunerea examinării

cauzei în lipsa ultimului, de către instanța de apel, era una pripită.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit constată că la materialele cauzei este prezentă

o cerere din partea avocatului Zaharciuc Vladimir (care i-a reprezentat interesele

inculpatului în prima instanță), prin care a informat instanța de apel asupra faptului că între

el și inculpat nu a fost prelungit contractul de asistență juridică, fiind în imposibilitate de a

reprezenta interesele ultimului în instanța de apel (f.d. 66, vol. II).

6

Prin aceeași cerere, se constată că avocatul a informat instanța de apel asupra faptului

că, din spusele soției inculpatului, ultimul lipsește la domiciliu, fiind cercetat penal și în

stare de arest, urmărirea penală fiind exercitată de către una dintre procuraturile de sector

din mun. Chișinău.

În contextul celor expuse, Colegiul penal constată că instanța de apel, necătând la

faptul că a fost informată asupra imposibilității inculpatului de a se prezenta în ședința de

judecată, din motive pe care Colegiul penal le apreciază ca independente de voința

inculpatului, a dispus examinarea cauzei în lipsa ultimului.

Colegiul penal constată că avocatul Iachimciuc Alexandru, care a declarat recurs

ordinar în numele inculpatului, a anexat la cererea sa copia autentificată a încheierii

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 09.11.2016, prin care în privința lui Carabadjac

Ivan a fost aplicată măsura preventivă – arestul preventiv, pe un termen de 30 de zile, cu

calcularea termenului deținerii din momentul reținerii ultimului – 07.01.2016.

În contextul respectiv, Colegiul penal lărgit constată că inculpatul Carabadjac Ivan

se afla în arest preventiv la momentul examinării prezentei cauze în apel, în ședința

de judecată din 01.02.2016, astfel fiind în imposibilitate de a se prezenta la ședința de

judecată respectivă și de a înștiința instanța de apel asupra acestei imposibilități. Statuând

asupra celor expuse, Colegiul penal lărgit constată că circumstanțele descrise în cererea

avocatului Zaharciuc Vladimir, anterior menționată, și-au găsit confirmare.

Coroborând aceste circumstanțe cu prevederile art. 321 Cod de procedură penală și

raportând situația respectivă la judecarea apelului declarat de inculpat în lipsa acestuia,

Colegiul penal lărgit constată că temeiul pentru recurs, prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 5)

Cod de procedură penală și invocat de avocatul Iachimciuc Alexandru, și-a găsit

confirmare.

Cu referire la recursul ordinar declarat de avocatul Gorencu Cornelia în numele

inculpatului.

Colegiul penal lărgit constată că recurentul și-a motivat solicitarea de achitare a

inculpatului de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit.

c), d) Cod penal în baza temeiurilor pentru recurs, prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8)

Cod de procedură penală, și anume că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel și nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

În legătură cu solicitarea recurentului în partea dată, Colegiul penal reiterează că

critica aprecierii probelor de către instanța de apel, invocată în recursul ordinar declarat,

este inadmisibilă la etapele de examinare a admisibilității/judecare a recursului ordinar. În

acest context, Colegiul penal reține că art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede

o listă exhaustivă de temeiuri pentru recurs, a cărei analiză denotă faptul că chestiunile

privind aprecierea probelor nu sunt reflectate în conținutul acestui articol, astfel nefiind un

temei pentru recurs. În acest sens, este necesar de a reitera că, potrivit art. 424 alin. (2) Cod

de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor

7

prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava

situația condamnaților.

Totodată, Colegiul penal statuează că critica aprecierii probelor, care la caz comportă

o solicitare de reapreciere a acestora, nu poate fi supusă analizei la etapa examinării cauzei

în ordine de recurs ordinar, deoarece instanța de recurs este abilitată de a se pronunța asupra

chestiunilor de drept, care constituie erori cu caracter procedural sau material, iar

aprecierea probelor constituie o chestiune de fapt, ce ține de judecarea fondului cauzei,

judecare care nu se înfăptuiește de către instanța de recurs. În contextul dat, Colegiul penal

reiterează că instanța de recurs verifică legalitatea și temeinicia hotărîrilor judecătorești

atacate, exclusiv prin prisma prezenței sau absenței temeiurilor pentru recurs, prevăzute la

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.

În sensul celor expuse, Colegiul penal consideră că temeiurile invocate de recurent,

și anume cele prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, derivă din

problema aprecierii probelor. Totuși, în virtutea faptului că temeiul pentru recurs invocat

de celălalt recurent și-a găsit confirmare, eroarea de drept fiind pasibilă de a fi corectată

doar de către instanța de apel, Colegiul penal va admite în principiu criticile privind

aprecierea probelor, asupra cărora instanța de apel urmează să se expună cu ocazia

rejudecării cauzei, or ea este abilitată prin lege de a judeca fondul cauzei potrivit modului

stabilit pentru prima instanță.

O abordare identică Colegiul penal lărgit va exprima și asupra celuilalt temei pentru

recurs invocat în cerere, și anume cel prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală, în susținerea criticilor privind asprimea pedepselor stabilite inculpatului

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. art. 217 alin. (2), 361 alin. (1) Cod penal.

La fel ca și în cazul anterior expus, instanța de apel urmează să se expună asupra criticilor

în partea respectivă, la rejudecarea cauzei.

Din considerentul că temeiul pentru recurs, invocat de avocatul Iachimciuc Alexandru

în recursul declarat în numele inculpatului, și-a găsit confirmare, eroarea comisă fiind

pasibilă de a fi corectată doar de către instanța de apel, Colegiul penal lărgit conchide

asupra necesității admiterii recursurilor ordinare declarate în cauză, cu casarea totală a

deciziei instanței de apel și cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de

apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de motivele indicate în

prezenta decizie, care au servit temei de casare a hotărârii adoptate și, cu respectarea

prevederilor art. 414, 419 Cod de procedură penală, să se conformeze cu strictețe

prevederilor de la art. 321 Cod de procedură penală, să verifice minuțios legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate, să aprecieze toate probele în mod separat și ulterior în

ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor, să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel, inclusiv asupra celor invocate în recursurile ordinare și, în dependență de

situația constatată, să adopte o hotărâre legală și întemeiată, care să corespundă

prevederilor art. 417 Cod de procedură penală.

8

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de către avocații Iachimciuc Alexandru și

Gorencu Cornelia în numele inculpatului Carabadjac Ivan, casează total decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 01 februarie 2016, în cauza penală în privința lui

Carabadjac Ivan XXX și dispune rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 22 iunie 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecători Ghenadie Nicolaev

Constantin Alerguș

Nadejda Toma

Petru Moraru

9