1ra-1526/2016 — art. 145 alin. 2 lit. j, 186 alin. 2 lit. c,d CP

1ra-1526/2016 — art. 145 alin. 2 lit. j, 186 alin. 2 lit. c,d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1526/2016

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

DECIZIE

16 august 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

Catan Liliana

Guzun Ion

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul

Procuraturii de nivelul Curții de Apel Chișinău, Sâli Radu, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 octombrie 2015, în cauza

penală privindu-l pe

Harabajiu Victor Gheorghii, născut la 21 martie 1987,

originar și domiciliat mun. Chișinău, or. Durlești, str.

Caucazului 1

Termenul de examinare a cauzei:

20.08.2015-19.10.2015

A C O N S T A T AT:

Harabajiu Victor Gheorghii a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal, la 15 ani închisoare;

- art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, la 3 ani închisoare.

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă - 17 ani închisoare,

cu executare în penitenciar de tip închis.

Acțiunea civilă a fost admisă integral și s-a încasat de la Harabajiu Victor în

beneficiul lui Matieț Olesea prejudiciul material în sumă de 11.420 lei.

spre 19 aprilie 2010, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, prin

deteriorarea acoperișului de la ghereta alimentară a ÎI „Matieț Olesea”, din str. Tudor

Vladimirescu, or. Durlești ce aparține lui Matieț O., acționând cu intenție directă, a

pătruns în gheretă, de unde pe ascuns a sustras bani în sumă de 1.075 lei și produse

alimentare în sumă de 10.345 lei.

1

Astfel, Harabajiu Victor a sustras bunuri materiale și bani în sumă totală de

11.420 lei.

Tot el, la 01 mai 2010, în jurul orei 21.20, aflându-se pe str. Hotinului, or. Durlești

între fâșia de teren dintre casele de locuit cu nr. 33 și 35, fiind în stare de ebrietate și

relații ostile, apărute spontan cu Tomciuc Olga, având intenția săvârșirii omorului cu

deosebită cruzime, i-a aplicat acesteia cu un cuțit metalic de tip „Fluture”, 22 lovituri

în regiunea abdomenului, gâtului și a spatelui, cauzându-i conform raportului de

expertiză medico-legală nr. 63/1027 din 29 septembrie 2009, leziuni corporale grave,

periculoase pentru viață, ce au dus la decesul victimei.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, faptele

lui Harabajiu V. au fost calificate de drept în baza art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal și

anume – omorul intenționat, săvârșit asupra unei persoane, cu o deosebită cruzime, precum

și în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal – furtul, adică sustragerea pe ascuns a

bunurilor altei persoane, prin pătrundere în încăpere, în alt loc de depozitare cu cauzarea de

daune în proporții considerabile.

casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie micșorat termenul

pedepsei stabilite, deoarece nu a fost luat în considerație faptul încheierii cu partea

acuzării a acordului de recunoaștere a vinovăție, respectiv urma să beneficieze de

reducerea pedepsei.

fost respins ca depus peste termen apelul declarat și menținută sentința.

primit copia sentinței la data de 14 ianuarie 2011, însă a depus apel la data de 04

aprilie 2011, adică peste termenul de 15 zile prevăzut de lege, nefiind constatat careva

motiv întemeiat ce ar determina faptul întârzierii pentru declararea apelului.

condamnat, prin care a solicitat casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri, cu stabilirea unei pedepse mai blânde, menționând că nu a comis

infracțiunea de furt, însă a fost impus de către colaboratorii poliției să recunoască

vina pe acest episod. Totodată, a invocat că pedeapsa care i-a fost stabilită de prima

instanță este prea aspră.

2012 a fost decis inadmisibilitatea recursului în anulare declarat, fiindcă nu a fost

utilizată calea ordinară de atac – recursul ordinar și recursul în anulare nu

îndeplinește cerințele de conținut prevăzute de art. 455 Cod de procedură penală.

condamnat, prin care fără a invoca vreun temei de drept prevăzut la art. 453 alin. (1)

Cod de procedură penală, a solicitat casarea acestora, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri de achitare pe episodul de furt, din motiv că nu a comis

fapta imputată, iar pe art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal, să-i fie stabilită o pedeapsă mai

blândă.

fost decis inadmisibilitatea recursului în anulare declarat, ca fiind repetat.

2

condamnatul a folosit calea extraordinară de atac, fiind obiect de discuție în această

ordine, respectiv instanța de judecată s-a pronunțat argumentat și întemeiat asupra

motivelor inadmisibilității recursului în anulare declarat.

repetat, prin care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, cu

stabilirea unei pedepse mai blânde, invocând că a încheiat acord de recunoaștere a

vinovăției, însă prima instanță nu a luat în considerație acest fapt, neglijând astfel

prevederile art. 504-507, 510 Cod de procedură penală, precum și cele prevăzute de

art. 75, 80 Cod penal. Totodată, a solicitat repunerea apelului în termen, pe motiv că

copia sentinței a luat-o avocatul, el fiind în imposibilitate de a contesta sentința în

termen legal.

2015, a fost repus în termen apelul declarat de inculpat și respins acesta ca nefondat,

cu menținerea sentinței.

urmează a fi repus în termen, deoarece din declarațiile inculpatului copia sentinței a

luat-o avocatul, el fiind în imposibilitate de a o contesta în termen legal. În viziunea

instanței de apel, întârzierea a fost determinată de motive întemeiate.

Totodată, instanța de apel a menționat, că prima instanță în mod judicios a

apreciat probele, acordând deplină eficiență prevederilor art. 101 Cod de procedură

penală, respectiv starea de fapt reținută și de drept apreciată de prima instanță

concordă cu circumstanțele stabilite și probele administrate în cauză, ce au fost

relevate în cuprinsul sentinței.

Instanța de apel a conchis referitor la pedeapsa aplicată inculpatului, ce a fost și

obiectul apelului, că prima instanță just și întemeiat a stabilit categoria și termenul

pedepsei penale, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61 și 75 Cod penal, ce

determină scopul pedepsei penale, restabilirea echității sociale și corijare a

infractorului, întru prevenirea comiterii de către acesta a altor infracțiuni, precum și

de criteriile generale de individualizare a pedepsei, ținându-se cont de gravitatea

faptei penale și prejudiciul cauzat prin consecințele survenite.

Cât privește solicitarea apelantului privind aplicarea unei pedepse mai blânde

prin reconsiderarea cuantumului pedepsei, instanța de apel a menționat, că nu sunt

temeiuri legale de a interveni în soluția primei instanțe, deoarece inculpatul anterior a

fost condamnat de repetate ori, însă concluziile necesare nu le-a făcut, eliberându-se

din locurile de detenție la 26.02.2010, la data de 18.04.2010 și respectiv la 01.05.2010

din nou a săvârșit infracțiuni. Rolul inculpatului la săvârșirea infracțiunii de omor, s-a

manifestat printr-o cruzime deosebită, victimei fiindu-i aplicate 22 lovituri cu cuțitul,

care nu avea posibilitatea fizică de a se apăra.

În opinia instanței de apel, corectarea și reeducarea inculpatului se poate înfăptui

doar în condiții privative de libertate și în cuantumul stabilit de prima instanță, iar

argumentele apelantului invocate în acest sens fiind neîntemeiate.

În consecință, instanța de apel a respins ca nefondat apelul declarat.

3

care solicită casarea acesteia, cu dispunerea respingerii apelului inculpatului declarat

repetat, ca inadmisibil.

În motivarea poziției sale invocă, că în prezenta speță unica soluție legală care

urma să fie adoptată de instanța de apel este cea de respingere a apelului ca

inadmisibil, deoarece căile ordinare de atac au fost epuizate, pe caz pronunțându-se

anterior de două ori instanța ierarhic superioară, respectiv instanța de apel a admis o

cale de atac neprevăzută de legislația procesual-penală, fiind astfel admisă o eroare de

drept, prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis, cu casarea totală a hotărârii

instanței de apel din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună

rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

Astfel, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și

să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept, care au dus la

adoptarea unei hotărâri ilegale, totodată, verificându-se dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Colegiul penal lărgit reține, că procurorul invocă ca temei de drept pentru

declararea recursului ordinar prevederile pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală și anume - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței. Din textul recursului declarat

rezultă, că autorul critică soluția adoptată de respingere a apelului ca nefondat,

urmând, a fi pronunțată soluția de respingere a apelului ca inadmisibil, deoarece

inculpatul a epuizat această cale de atac.

Așadar, potrivit art. 414 Cod de procedură penală, rezultă că instanța de apel,

judecând apelul, este obligată să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și

oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau să cerceteze suplimentar probele

administrate de prima instanță. În vederea soluționării apelului, instanța de apel

poate da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe

asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Învederând norma enunțată mai sus, Colegiul penal remarcă, că apelul este o

cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucât odată exercitat, produce un efect

devolutiv complet în sensul că provoacă un control atât în fapt, cât și în drept numai

la persoana care l-a declarat, la calitatea acesteia în proces și la persoana împotriva

căreia este îndreptat de către jurisdicția de al doilea grad asupra hotărârii primei

instanțe.

Respectiv, la chestiunile de drept ce urmează a fi verificate de către instanța de

apel, se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii,

4

dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și

aplicată just, dacă normele de drept procesual penal, contravențional ori civil au fost

corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină răspuns la toate motivele invocate.

Reieșind din dispoziția art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după

caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției.

Verificând criticile expuse în recursul declarat, în raport cu actele cauzei,

Colegiul penal lărgit constată, că acestea sânt întemeiate, deoarece instanța de apel la

judecarea cauzei nu a ținut cont în deplină măsură de prevederile procesual penale ce

stipulează procedura de judecare a apelului.

Precum se atestă din lucrările dosarului, în prezenta speță după pronunțarea

sentinței, inculpatul a atacat-o cu apel la data de 04 aprilie 2011 (f.d. 133 v. 2), care

prin decizia instanței de apel din 02 iunie 2011 (f.d. 147-148 v. 2) a fost respins ca

depus peste termen. Ulterior, Harabajiu V., a contestat cu recursuri în anulare

hotărârile judecătorești, care prin deciziile Colegiilor penale ale Curții Supreme de

Justiție din 10 octombrie 2012 și 04 iulie 2013 a fost decis inadmisibilitatea acestora. În

astfel de împrejurări, se constată că inculpatul în prezenta speță a utilizat calea de atac

apelul, iar hotărârea instanței de apel a devenit definitivă.

Prin urmare, la judecarea celui de al doilea apel declarat de către inculpat la data

de 29 aprilie 2015, instanța de apel urma să efectueze verificarea corectitudinii

sesizării acestei instanțe, în contextul în care inculpatul a utilizat anterior calea

ordinară de atac – apelul și în privința căruia există o hotărâre judecătorească

definitivă, însă instanța de apel a omis aceste cerințe prescrise de legislator,

menționate și în pct. 14.1 al Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 22 Cu

privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel, și a judecat repetat cauza în

ordine de apel, la sesizarea aceleiași părți a procesului penal – inculpatul, unde a fost

pronunțată o altă soluție de respingere a apelului declarat, însă ca fiind nefondat.

Astfel, în cauza supusă judecării, în urma adoptării hotărârii instanței de apel, prin

care cel de-al doilea apel declarat de inculpat, a fost respins ca nefondat, fără o careva

motivare în ce privește existența unei hotărâri deja pronunțate asupra apelului

declarat anterior de același participant al procesului penal, există două soluții diferite,

creându-se o situație confuză, ce reprezintă o eroare de drept, incidentă temeiului

pentru casare prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și anume -

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

În asemenea condiții, Colegiul penal lărgit consideră, că decizia instanței de apel

în cauza dată urmează a fi casată total, cu dispunerea rejudecării cauzei de către

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, deoarece eroarea comisă de către

această instanță, nu poate fi reparată de către instanța de recurs în prezenta

procedură, neavând atribuții de a judeca cauza pe fond și substitui instanța ce a

judecat apelul cu încălcarea prevederilor procesual penale.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art.

436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele

acesteia: să respecte în deplină măsură prevederile procesual penale ce stipulează

procedura de judecare a apelului; să verifice corectitudinea sesizării instanței de apel,

5

ținând cont de faptul existenței unei hotărâri a instanței de apel deja pronunțate la

apelul declarat anterior de către inculpat, în aceeași cauză; la adoptarea soluției să

țină cont de prevederile art. 415 alin. (1) Cod de procedură penală, ce prevăd tipurile

soluțiilor ce pot fi pronunțate de către instanța de apel; să elucideze faptele

importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date; să-și argumenteze clar

concluziile sale în decizia adoptată, inclusiv în partea soluție adoptate, ținând cont de

motivele casării deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu, precum și de

practica relevantă a CtEDO, și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în

conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se admite recursul ordinar declarat de către procurorul Procuraturii de nivelul

Curții de Apel Chișinău, Sâli Radu, se casează total decizia Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 19 octombrie 2015 în cauza penală privindu-l pe Harabajiu

Victor Gheorghii și se dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în

alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la data de 26 august 2016.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

6