1ra-1312/16 — art. 27,151 alin. 1 CP

1ra-1312/16 — art. 27,151 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1312/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

19 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Ion Guzun

a judecat în ședință fără participarea părților recursul ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Sergiu Brigai, prin

care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23

martie 2016, în cauza penală în privința lui

Gheorghica Vasile Ion, născut la 12 martie

1974, originar din r-nul Nisporeni, s. Vînători,

locuitor în mun. Chișinău, str. Ginta Latină 3,

ap. 59,

Termenul de examinare a cauzei:

- prima instanță: 04.06.2013-13.10.2015;

- instanța de apel: 05.11.2015-23.03.2016;

- instanța de recurs: 03.06.2016-19.07.2016;

C O N S T A T Ă :

2012, Gheorghică Vasile a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 27,151

alin. (1) și art. 151 alin. (1) Cod penal la 4 (patru) ani închisoare.

În baza art. 90 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate pe un termen de probă de 1 (un) an 6 (șase) luni.

1.1. De către organul de urmărire penală inițial acțiunile lui Gheorghica

Vasile au fost încadrate în baza art. 27,151 alin. (1) și art. 151 alin. (1) Cod penal.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Gheorghica

Vasile să fie condamnat în baza art. 27,151 alin. (1) Cod penal la 6 ani închisoare, în

baza art. 151 alin. (1) Cod penal la 7 ani închisoare, iar conform art. 84 Cod penal,

prin cumul parțial să-i fie stabilită pedeapsă definitivă de 8 ani, cu executarea în

penitenciar de tip semiînchis.

1

2.1. Au declarat apel și părțile vătămate Boișteanu Vadim și Țurcan

Serghei, prin care au solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărîri de achitare a inculpatului, pe motiv că fapta încriminată nu a fost

săvîrșită de el.

2.2. La fel, apel a depus și avocatul Iu. Bordeniuc în numele inculpatului,

solicitînd casarea sentinței, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărîri de

achitare, deoarece fapta încriminată nu a fost săvîrșită de Gheorghica Vasile.

2013 au fost admise din alte motive apelurile declarate, casată sentința și dispusă

rejudecarea cauzei conform art. 415 alin. (3) Cod de procedură penală de către

aceiași instanță de fond, pe motiv că la judecarea cauzei inculpatul nu a fost asistat

de avocat.

ordonanța privind modificarea învinuirii în sensul agravării, încriminîndu-i-se lui

Gheorghica Vasile comiterea infracțiunii prevăzute de art. 27,151 alin. (2) lit. j) Cod

penal și anume, vătămarea intenționată a integrității corporale și a sănătății, care

este periculoasă pentru viață, asupra a două persoane.

2015 Gheorghica Vasile a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 27,151

alin. (2) lit. j) Cod penal la 5 (cinci) ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

În baza art. 90 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate pe un termen de probă de 5 (cinci) ani.

5.1. Pentru a pronunța sentința prima instanță a reținut că, la 23 octombrie

2010, în jurul orei 05.00, Gheorghica Vasile aflîndu-se în fața unui magazin

alimentar amplasat pe adresa mun. Chișinău, str. Ginta Latină, nr. 8/1, fiind în stare

de ebrietate narcotică, acționînd cu intenție, a inițiat un conflict cu Odobescu

Octavian, Iladi Ruslan și Burlac Vasile. Ulterior, la fața locului au venit

colaboratorii de poliție, moment în care inculpatul a trecut strada și s-a ascuns între

copaci, așteptînd să plece colaboratorii de poliție. Aproximativ la ora 05.30, Țurcan

Serghei și Boișteanu Vadim s-au deplasat spre locul unde se ascundea Gheorghica

Vasile, care urmărind scopul vătămării intenționate grave a integrității corporale și a

sănătății, i-a spus lui Țurcan Serghei și lui Boieșteanu Vadim să se apropie de el.

Cei doi s-au apropiat, iar Gheorghica Vasile a scos un cuțit din buzunar și i-a aplicat

lui Țurcan Serghei în regiunea pectorală o lovitură, în acel moment Boișteanu

Vadim 1-a împins pe Țurcan Serghei pentru a-1 proteja de lovitură, motiv pentru

care acțiunea intenționată a lui Gheorghica Vasile de a cauza leziuni corporale

grave, nu a putut fi realizată din motive independente de voința sa, acțiunea

neproducînd efectul scontat, drept consecință i-au fost cauzate lui Țurcan Serghei

conform raportului de expertiză medico-legală nr. 5565 din 29 octombrie 2010, o

2

plagă tăiată în regiunea lombară pe dreapta cauzată cu un obiect înțepător, care a dus

la dereglarea sănătății de scurtă durată și sunt calificate ca vătămări corporale

ușoare.

Ulterior, Gheorghica Vasile, continuîndu-și activitatea infracțională îndreptată

spre vătămarea intenționată gravă a integrității corporale, i-a aplicat lui Boișteanu

Vadim cîteva lovituri cu cuțitul peste diferite părți ale corpului, cauzîndu-i conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 2516/D din 25 octombrie 2010, leziuni

corporale sub formă de plagă tăiată înțepată a peretelui abdominal anterior,

enscerațiaomerului mare, plagă înțepată a umărului și gambei drepte, care au fost

cauzate prin acțiunea traumatică a unui obiect tăietor-înțepător, care prezintă pericol

pentru viață și care se califică ca vătămări corporale grave.

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri prin care

inculpatului Gheorghica Vasile, recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 27, 151 alin. (2) lit. j) Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa de 11

ani închisoare cu executarea în penitenciar de tip închis.

În argumentarea apelului a invocat că:

- pedeapsa penală stabilită este prea blîndă;

- instanța de fond nu a evaluat concret și la dimensiunile reale pericolul

dovedit de inculpat prin agresarea repetată a victimelor, cît și manifestările acestuia

înainte de comiterea faptei, respectiv să analizeze obiectiv atitudinea inculpatului

progresiv violentă în limbaj și manifestări, mijlocul folosit la comiterea infracțiunii-

cuțitul pe care-l purta cu el, precum și nu a ținut cont de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei și cel mai important - pericolul social al acestei infracțiuni.

6.1. Apel a declarat și avocatul Bordeniuc Iurii în numele inculpatului,

solicitînd casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri prin

care Gheorghica Vasile să fie achitat, deoarece fapta incriminată nu a fot săvîrșită de

el.

Apelantul a indicat că:

- la examinarea cauzei în fond instanța judecătorească nu a respectat cerința

legii cu privire la cercetarea multilaterală, completă și obiectivă a circumstanțelor

infracțiunii săvîrșite, în special privind clarificarea intenției celui vinovat și a

motivelor;

- instanța de fond, soluționînd chestiunea despre vinovăția inculpatului în

baza art. art. 27, 151 Cod penal, nu a luat în considerație cumulul tuturor

circumstanțelor infractiunii săvîrșite, nu a ținut cont, în special, de anturajul, modul

de săvîrșire a infracțiunii, arma utilizată, numărul, caracterul și localizarea rănilor și

a altor leziuni corporale, comportarea anterioară a vinovatului și relațiile dintre ei;

- acuzatorul de stat nu a prezentat în instanța de fond nici o probă care ar servi

la constatarea existenței infracțiunii, la identificarea făptuitorului, la constatarea

3

vinovăției, precum și la stabilirea altor împrejurări importante pentru justa

soluționare a cauzei și prin care se confirmă vinovăția lui Gheorghica Vasile in

săvîrșirea infracțiunii imputate;

- conform art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, sunt inadmisibile

probele prezentate de către acuzatorul de stat, cercetate în instanța de judecată și

acceptate de către instanța de fond, precum ar fi procesul-verbal de recunoaștere a

persoanei care este inadmisibil din motiv că a fost întocmit cu încălcarea normelor

de procedură penală, or, în procesul-verbal menționat nu este semnătura părții

vătămate despre răspunderea penală, prevăzută în art. 313 Cod penal pentru refuzul

de a face declarații, în art. 312 Cod penal, pentru declarațiile mincinoase, precum și

despre dreptul de a nu face declarații împotriva sa și împotriva rudelor sale

apropiate, cum prevede art. 116 alin. (2) Cod de procedură penală. La fel,

inculpatului nu i-a fost propus să ocupe locul pe care îl dorește printre asistenții

procedurali, făcînd despre aceasta o mențiune în procesul-verbal, alin. (4) art. 116

Cod de procedură penală;

- în urma cercetării judecătorești a fost constatat cu certitudine că inculpatul

nu a comis infracțiunile incriminate. De asemenea, despre nevinovăția inculpatului

spun și declarațiile părților vătămate, care au confirmat instanței de judecată că

Gheorghica Vasile nu este persoana care i-a tăiat, aceste declarații se confirmă și

prin alte circumstanțe cum ar fi faptul că părții vătămate nu i-a fost cauzat careva

prejudiciu și lipsesc pretențiile materiale și morale față de inculpat;

- la examinarea cauzei în instanța de fond nu au fost prezentate suficiente

probe pertinente, concludente și utile prin care se confirmă că fapta incriminată

inculpatului întrunește elementele infracțiunii prevăzute de art. art. 27, 151 alin. (2)

rit. j) Cod penal;

- recunoscîndu-1 vinovat pe inculpat de comiterea infracțiunii după semnele

ce urmează a fi apreciate (de exemplu: deosebită cruzime, vădită lipsă de respect,

urmări grave, încălcarea esențială a drepturilor și altele), instanța este obligată ca, în

partea descriptivă a sentinței, să precizeze circumstanțele ce au servit ca motiv de a

concluziona prezența unuia sau mai multor astfel de indici de calificare.

2016, a fost respins apelul avocatului ca nefondat și a fost admis apelul

procurorului, casată sentința și pronunțată o hotărîre nouă potrivit modului stabilit

de prima instanță, prin care Gheorghica Vasile a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 151 alin. (1) Cod penal la 5 (cinci) ani închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip semiînchis, iar de învinuirea adusă în baza art.

27,151 alin. (1) Cod penal, Gheorghica Vasile a fost achitat, pe motiv că fapta lui nu

întrunește elementele infracțiunii.

7.1. Instanța a reținut că, instanța de fond in mod eronat a stabilit situația de

fapt și a calificat acțiunile inculpatului, dînd faptei săvîrșite încadrarea juridică

4

necorespunzătoare materialului probator administrat, iar vinovăția lui Gheorghica

Vasile în comiterea infracțiunii imputate se confirmă prin cumulul de probe sunt

pertinente, concludente, utile și veridice ce coroborează între ele și anume:

- declarațiile părților vătămate Țurcan Serghei și Boiștean Vadim, a martorilor

Chiu Dumitru, Stanciu Ruslan, Volontir Marin, Dodan Igor și Burlac Vasilii;

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 23.10.2010 (f.d. 13-15, Vol.

I);

- raportul de expertiză medico-legală nr. 2516/D din 25 octombrie 2010 (f.d.

51, Vol. I);

- raportul de expertiză medico-legală nr. 5565 din 29 octombrie 2010 (f.d. 61,

Vol. I);

- raportul de expertiză medico-legală nr. 489 din 08.02.2012 (f.d. 34-40, Vol.

I);

- raportul de expertiză medico-legală nr. 204 din 30.11.2011 (f.d. 97-99,

VOL. II);

- procesul-verbal de examinare a corpului delict din 07.12.2010, prin care a

fost examinat cuțitul ridicat de la locul faptei (f.d. 103, Vol. II);

- procesele-verbale de confruntare (f.d. 179-190; Vol. I);

- procesul-verbal de prezentare spre recunoaștere din 23.10.2010, partea

vătămată Țurcan Serghei 1-a recunoscut pe inculpatul Gheorghica Vasile, ca fiind

acela care i-a aplicat lovituri lui și părții vătămate Boiștean Vadim (f.d. 42-43, Vol.

I).

Colegiul penal analizînd cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și

coroborării lor, a constatat că, acțiunile inculpatului Gheorghica Vasile au fost

eronat reîncadrate juridic de către acuzatorul de stat în baza art. art. 27, 151 alin. (2)

lit. j) Cod penal, iar ulterior, greșit menținută acuzarea de către prima instanță

condanmîndu-1 pe inculpat în baza art. art. 27, 151 alin. (2) lit. j) Cod penal,

deoarece, instanța de apel a reținut dovedită vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal doar în privința părții vătămate

Boișteanu Vadim, după semnele calificative - vătămarea intenționată gravă a

integrității corporale, care este periculoasă pentru viață.

Astfel, Colegiul penal a constatat că, la 23 octombrie 2010, în jurul orei

05.00, Gheorghica Vasile aflîndu-se în fața unui magazin alimentar amplasat pe

adresa mun. Chișinău, str. Ginta Latină, nr. 8/1, fiind în stare de ebrietate narcotică,

acționînd cu intenție, a inițiat un conflict cu Odobescu Octavian, Iladi Ruslan și

Burlac Vasile. Ulterior, la fața locului au venit colaboratorii de poliție, moment în

care inculpatul a trecut strada și s-a ascuns între copaci, așteptînd să plece

colaboratorii de poliție. Aproximativ la ora 05.30, Țurcan Serghei și Boișteanu

Vadim s-au deplasat spre locul unde se ascundea Gheorghica Vasile, care i-a spus

5

lui Țurcan Serghei și lui Boieșteanu Vadim să se apropie de el. Cei doi s-au

apropiat, iar Gheorghica Vasile a scos un cuțit din buzunar și i-a aplicat lui Țurcan

Serghei în regiunea pectorală o lovitură, în acel moment Boișteanu Vadim l-a

împins pe Țurcan Serghei, pentru a-l proteja de lovitură. Ulterior, Gheorghica Vasile

i-a aplicat lui Boișteanu Vadim cîteva lovituri cu cuțitul peste diferite părți ale

corpului, cauzîndu-i conform raportului de expertiză medico-legală nr. 2516/D din

25 octombrie 2010, leziuni corporale sub formă de plagă tăiată înțepată a peretelui

abdominal anterior, ensceratiaomerului mare, plagă înțepată a umărului și gambei

drepte, care au fost cauzate prin acțiunea traumatică a unui obiect tăietor-înțepător,

care prezintă pericol pentru viață și care se califică ca vătămări corporale grave.

Instanța de apel verificînd temeinicia și legalitatea sentinței atacate a conchis

că, prima instanță întemeiat a constatat vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii față de partea vătămată Boișteanu Vadim și corect a apreciat critic

declarațiile părții vătămate, care a declarat că, nu inculpatul este persoana care 1-a

atacat, or, declarațiile martorilor oculari Chiu Dumitru, Dodan Igor, Burlac Vasilii și

Stanciu Ruslan, care au sosit la fața locului și care l-au reținut pe Gheorghica Vasile,

au confirmat cu certitudine că anume acesta era la fața locului și avea în mînă

cuțitul.

Colegiul a apreciat critic argumentele din apelul apărătorului precum că,

inculpatul nu a fost implicat în general în acel conflict, or prima instanță s-a expus

asupra acestei versiuni apreciind-o ca irelevantă, deoarece prezența acestuia și

necesitatea reținerii a fost confirmată de toți martorii audiați, declarații ce au fost

puse la baza sentinței de condamnare, pe motivul că acestea sunt concludente și

pertinente.

În cadrul judecării apelului, instanța a constatat că, în acțiunile inculpatului

Gheorghica Vasile se regăsesc modalitățile de săvîrșirea faptei prejudiciabile urmate

de cauzarea unei urmări prejudiciabile, potrivit laturii obiective a infracțiunii

incriminate. Or, conform materialelor cauzei penale precum și declarațiile

martorilor audiați la urmărirea penală și în instanța de fond, s-a reținut cu certitudine

că prin acțiunile sale inculpatul a aplicat multiple lovituri cu cuțitul peste diferite

părți ale corpului, prin ce a cauzat părții vătămate Boișteanu Vadim vătămări

corporale grave, care prezintă pericol pentru viață.

În acest sens, nu poate fi pusă la îndoială intenția directă a inculpatului de a

cauza vătămări corporale grave părții vătămate, luînd în considerare că inculpatul

chemînd părțile vătămate să se apropie de el, a scos cuțitul și i-a aplicat o lovitură cu

cuțitul lui Țurcan Serghei, apoi lui Boișteanu Vadim mai multe lovituri în diferite

regiuni ale corpului, dorind astfel cauzarea vătămării grave a integrității corporale

sau a sănătății părții vătămate Boișteanu Vadim.

Astfel, instanța de fond justificat a remarcat că, versiunea părții apărării prin

care se solicită achitarea inculpatului reieșind din acțiunile acestuia și intenția lui a

6

fost respinsă, deoarece componența dată de infracțiune este o componență materială

și se consideră consumată din momentul survenirii consecințelor.

Reieșind din aceste considerente. Colegiul penal a considerat dovedită fără

echivoc vinovăția inculpatului Gheorghica Vasile în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 151 alin. (1) Cod penal în privința părții vătămate Boișteanu Vadim.

Totodată, în urma cercetării probelor sus-menționate prin prisma art. 101 Cod

de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și

coroborării lor, Colegiul penal a considerat că, instanța de fond nu a analizat

multilateral cumulul de probe și eronat l-a recunoscut vinovat pe inculpatul

Gheorghica Vasile în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 27, 151 alin. (2) lit. j)

Cod penal, după semnele calificative: vătămarea intenționată a integrității

corporale și a sănătății, care este periculoasă pentru viață, asupra a două

persoane.

Din analiza cumulară a probelor, instanța de apel a ajuns la concluzia că, în

acțiunile inculpatului nu se regăsește componența infracțiunii incriminate de

tentativă a comiterii infracțiunii de vătămare intenționată gravă a integrității

corporale părții vătămate Țurcan Serghei, deoarece nu se regăsesc modalitățile de

săvîrșire a faptei prejudiciabile manifestată prin acțiunea de cauzare a vătămării

grave a integrității corporale lui Țurcan Serghei soldată cu urmări prejudiciabile sub

formă de vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății, or, conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 5565 din 29.10.2010, lui Țurcan Serghei i-

a fost cauzată o plagă tăiată în regiunea lombară pe dreapta cauzată cu un obiect

înțepător, care a dus la dereglarea sănătății de scurtă durată și sunt calificate ca

vătămări corporale ușoare, iar urmările prejudiciabile survenite la partea vătămată

Țurcan Serghei nu sunt prevăzute de norma penală, cauzarea acestora nefiind

incriminată de Legea penală.

Instanța de apel a reținut că, latura subiectivă a infracțiunii încriminate

inculpatului constă în intenție directă sau indirectă manifestată prin dorința acestuia

de a cauza părții vătămate anume vătămări grave a integrității corporale, după

specificul localizării loviturii aplicate, iar din probele administrate de către acuzare

și prezentate instanței spre cercetare, nu poate fi constatat cu certitudine că,

inculpatul Gheorghica Vasile avea intenția directă să cauzeze părții vătămate Țurcan

Serghei leziuni corporale grave.

Prin urmare, Colegiul penal a considerat că, vinovăția lui Gheorghica Vasile

în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. art. 27, 151 alin. (1) Cod penal nu a fost

dovedită prin probe suficiente, pertinente, concludente și utile, administrate în

conformitate cu legea procesuală penală și lipsește componența acesteia.

La determinarea categoriei și măsurii de pedeapsă inculpatului Colegiul penal

a ținut cont de circumstanțele reale și personale, de caracterul și gradul prejudiciabil

al infracțiunii săvîrșite, de persoana inculpatului și circumstanțele cauzei și de

7

prevederile art. 7, 61, 75, 76 și 77 Cod penal.

Totodată, s-a constat lipsa circumstanțelor agravante în temeiul art. 77 Cod

penal și a circumstanțelor atenuante în temeiul art. 76 Cod penal și luîndu-se în

considerație toate circumstanțele cauzei și anume, opinia participanților la proces,

inculpatul a săvîrșit din intenție directă o infracțiune gravă, fiind în stare de ebrietate

narcotică, prezintă pericol social sporit pentru societate, nu a recunoscut vina, nu a

conștientizat graviditatea faptelor comise, nu a restituit prejudiciul material cauzat

părtii vătămate Boișteanu Vadim, deși ultimul nu are pretenții de ordina material sau

moral și astfel, Colegiul penal a considerat că, corectarea și reeducarea inculpatului

este posibilă doar prin izolarea acestuia de societate, stabilindu-i pedeapsă sub formă

de privațiune de libertate.

Reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul penal a conchis că, restabilirea

echității sociale, corectarea și reeducarea lui Gheorghica Vasile, precum și

prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea inculpatului, cît și din partea

altor persoane, poate avea loc doar prin aplicarea unei pedepse penale sub formă de

închisoare în limitele sancțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal, care va

reprezenta un remediu echitabil corecției inculpatului.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea deciziei

menționate, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet de

judecată.

În motivarea solicitării recurentul a invocat că:

- instanța de apel a dispus achitarea inculpatului de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 27,151 alin. (1) Cod penal fără să țină cont că prin ordonanța din

08 iunie 2015 în corespundere cu art. 326 alin. (1) Cod penal, lui Gheorghica Vasile

i s-a modificat învinuirea în sensul agravării, încriminîndu-i infracțiunea prevăzută

de art. 27,151 alin. (2) lit. j) Cod penal și instanța de apel urma să se expună

referitor la învinuirea adusă, cu atît mai mult că acesta a și fost recunoscut vinovat

de comiterea infracțiunii vizate;

- instanța de apel urma să se expună dacă fapta întrunește elementele

infracțiunii prevăzute de art. 27,151 alin. (2) lit. j) Cod penal și în cazul în care

constata că calificativul – asupra a două persoane lipsește în cazul dat, urma să

califice acțiunile fără calificativul dat, fără a dispune achitarea inculpatului de o

componență de infracțiune de care nu a fost învinuită;

- în situația în care instanța a constatat că nu există tentativa comiterii

infracțiunii față de părtea vătămată Țurcan Serghei, urma să țină cont că anume

acestuia inculpatul intenționat i-a provocat o plagă tăiată în regiunea lombară pe

dreapta cauzată cu un obiect înțepător, care a dus la dereglarea sănătății de scurtă

durată și sunt calificate ca vătămări corporale ușoare și prin urmare, inculpatul urma

a nu fi achitat pe acest episod, deoarece în cazul în care nu sunt elementele

8

infracțiunii, fapta lui constituie cu puțin contravenție prevăzută de art. 78 alin. (3)

Cod contravențional.

lărgit ajunge la concluzia că acesta urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanței

de apel și trimiterea cauzei la rejudecare.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecînd recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună

rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

În corespundere cu art. 448 Cod de procedură penală, instanța de recurs

judecînd recursul verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza

materialului din dosarul cauzei și a oricăror documente noi prezentate. De

asemenea, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv

și să o caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept, care a dus la

adoptarea unei hotărîri ilegale, totodată verificînd dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Colegiul lărgit menționează că, declanșînd o continuare a judecării cauzei în

fond, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucît o dată exercitat

produce un efect devolutiv complet, în sensul că provoacă un control integral atît în

fapt, cît și în drept în privința persoanelor care l-au declarat.

În susținerea acestei statuări vin prevederile pct. 14.7 a Hotărîrii Plenului

Curții Supreme de Justiție nr.22 din 12.12.2005 cu privire la practica judecării

cauzelor penale în ordine de apel cu modificările și completările ulterioare, care

stipulează că, în sensul cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de

fapt asupra cărora s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care, prin

apel, se transmit instanței de apel sunt următoarele: dacă fapta reținută ori numai

imputată a fost săvîrșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce

împrejurări a fost comisă, în ce constă participația, contribuția materială a fiecărui

participant, dacă există circumstanțe atenuante și agravante, dacă probele corect au

fost apreciate, dacă toate în ansamblu au fost apreciate de prima instanță prin prisma

cumulului de probe anexate la dosar, în conformitate cu art. 101 Cod de procedură

penală. În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel,

acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost

corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele

de drept procesual sau penal, au fost corect aplicate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile menționate, hotărîrea instanței de apel urmează a fi desființată, cu

trimiterea cauzei la rejudecare, dacă eroarea constatată nu poate fi corectată de

instanța de recurs.

9

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel. Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de

drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect

legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate

cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Deci, statuînd asupra principiului respectării normelor de drept menționate,

Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel la adoptarea soluției sale, care a

fost expusă pe larg în punctul 7.1. din prezenta decizie, nu a respectat întocmai

prevederile legale enunțate supra, interpretînd eronat prevederile legii penale și

procesual penale, prin urmare aceasta fiind afectată de erori de drept prescrise de

pct. 6) alin. (1) art.427 Cod de procedură penală și anume că, instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărîrii.

În primul rînd, Colegiul penal lărgit menționează că, instanța de fond a

adoptat o soluție de condamnare pe art. 27,151 alin. (2) lit. j) Cod penal în privința

lui Gheorghica Vasile, iar instanța de apel la rejudecarea cauzei a admis apelul

procurorului casînd sentința primei instanțe pronunțînd o nouă hotărîre, prin care

inculpatul a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 151 alin. (1) Cod

penal, iar de învinuirea adusă în baza art. 27,151 alin. (1) Cod penal a fost achitat,

pe motiv că fapta lui Gheorghica Vasile nu întrunește elementele infracțiunii.

Astfel, instanța de apel reîncadrînd fapta juridică a inculpatului condamnat

prin sentință în baza învinuirii înaintate a constatat că: „vinovăția lui Gheorghica

Vasile în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 27, 151 alin. (1) Cod penal nu a

fost dovedită prin probe suficiente, pertinente, concludente și utile, administrate în

conformitate cu legea procesual penală și lipsește componența acesteia de tentativă

a comiterii infracțiunii de vătămare intenționată gravă a integrității corporale

părții vătămate Țurcan Serghei”.

Însă, inițial, Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău pînă a ajunge la

concluzia privind achitarea inculpatului pe acest capăt de acuzare a constatat că:

„..... Gheorghica Vasile a scos un cuțit din buzunar și i-a aplicat lui Țurcan Serghei

în regiunea pectorală o lovitură…..”

Prin urmare, este evidentă contradicția în soluția instanței de apel, ceea ce

direct duce la încălcarea prevederilor art. 394 alin. (3) pct. 1) Cod de procedură

penală, care stipulează că partea descriptivă a sentinței de achitare trebuie să

cuprindă indicarea învinuirii pe baza căreia cauza în privința învinuitului a fost

trimisă în judecată, or, conform art. 419 Cod de procedură penală rejudecarea

cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru

examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător.

10

Tot aici, instanța de recurs atenționează că, instanțele trebuie să acorde o

importanță deosebită la respectarea formei hotărîrii, care servește la dezvăluirea mai

amplă a conținutului hotărîrii luate în urma judecării cauzei și trebuie să corespundă

atît după formă, cît și după conținut cerințelor prevăzute la art. 384-397 Cod de

procedură penală

Astfel, situația descrisă mai sus servește drept temei pentru casarea hotărîrii și

nu poate fi corectată în recurs, ceea ce echivalează cu nesoluționarea fondului

cauzei, iar motivarea soluției adoptată de instanța de apel, contrazice dispozitivul

hotărîrii, cu toate că dispozitivul trebuie să corespundă concluziilor făcute de

instanță în partea descriptivă și prin urmare, acest temei se încadrează în prevederile

art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală și se soldează cu casarea deciziei

recurate și remiterea cauzei la o nouă rejudecare în ordine de apel.

La o nouă judecare a cauzei, este necesar a se ține cont că una din condițiile

adoptării unei sentințe legale este corespunderea părții descriptive a ei cu

circumstanțele constatate în ședința de judecată, iar la întocmirea ei, instanța trebuie

să îndeplinească cerințele art. 394 Cod de procedură penală și să soluționeze toate

chestiunile prevăzute în art. 385 Cod de procedură penală potrivit cărora, instanța își

întemeiază sentința numai pe probele care au fost cercetate în ședința de judecată.

Această prevedere se referă și la adoptarea deciziei de către instanța de apel

În al doilea rînd, Colegiul penal lărgit precizează că, apelul este o cale de

atac sub aspect de fapt și de drept, întrucît odată exercitat, produce un efect

devolutiv complet în sensul că provoacă un control integral atît în fapt, cît și în drept

numai la persoana care l-a declarat, la calitatea acesteia în proces și la persoana

împotriva căreia este îndreptat de către jurisdicția de al doilea grad asupra hotărîrii

primei instanțe. În baza apelului se face o nouă judecată în fond a cauzei,

apreciindu-se probele din dosar, utilizîndu-se și posibilitatea administrării de noi

probe.

Totodată, dacă instanța de apel admite cererea de apel, decizia trebuie să

cuprindă analiza probelor pe care s-a bazat instanța pronunțînd hotărîrea respectivă,

să indice din ce motive ele urmează a fi reapreciate, admise ori respinse ca probe. La

fel, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar și poate administra,

la cererea părților, orice probe noi pe care le consideră necesare, fiind obligată să se

pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

În speță, Colegiul menționează că, la 08 iunie 2015 acuzatorul de stat a

înaintat în prima instanță ordonanța privind modificarea învinuirii în sensul

agravării, încriminîndu-i lui Gheorghica Vasile comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 27,151 alin. (2) lit. j) Cod penal și anume, vătămarea intenționată a integrității

corporale și a sănătății, care este periculoasă pentru viață, asupra a două

persoane.

11

În baza ordonanței din 08.06.2015 (f.d. 20, Vol. III) instanța de fond l-a

recunoscut vinovat și condamnat pe Gheorghica Vasile în baza art. 27,151 alin. (2)

lit. j) Cod penal, constatînd faptul că acesta a încercat să cauzeze vătămări corporale

grave lui Boiștean Vadim și Țurcan Serghei, însă din cauze independente de voința

lui a fost vătămată grav doar o persoană, ceea ce atestă o nerealizare integrală a

intenției.

Ulterior, instanța de apel nefiind de-acord cu soluția instanței de fond a casat-

o și a concluzionat că Gheorghica Vasile prin acțiunile sale a aplicat multiple

lovituri cu cuțitul peste diferite părți ale corpului cauzînd-i părții vătămate Boișteanu

Vadim vătămări corporale grave, care prezintă pericol pentru viață, condamnîndu-l

în această parte în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, iar în ceea ce privește tentativa

de comitere a infracțiunii de vătămare intenționată gravă a integrității corporale

părții vătămate Țurcan Serghei, Colegiul penal a concluzionat că în acțiunile

inculpatului nu se regăsește componența infracțiunii incriminate dispunînd achitarea

acestuia pe acest capăt de învinuire.

Lecturînd textul deciziei recurate Colegiul remarcă că, instanța de apel

ajungînd la soluția de achitare expune o motivare confuză, or, în pct. 51 a deciziei

indică că „nu poate fi pusă la îndoială intenția directă a inculpatului de a cauza

vătămări corporale grave lui Boișteanu Vadim, luînd în considerare că inculpatul

chemînd părțile vătămate să se apropie de el, a scos cuțitul și i-a aplicat o lovitură

cu cuțitul lui Țurcan Serghei, apoi lui Boișteanu Vadim mai multe lovituri în diferite

regiuni ale corpului, dorind astfel cauzarea vătămării grave a integrității corporale

sau a sănătății lui Boișteanu Vadim”, iar în pct. 57 a deciziei face o concluzie

haotică și fără înțeles precum că „nu poate fi negată aplicarea de către Gheorghica

Vasile a loviturii cu cuțitul în regiunea pectorală a părții vătămate Țurcan Serghei,

în rezultatul căreia ultimului i-a fost cauzată o vătămare corporală ușoară, fapt

confirmat de către martorii Chiu Dumitru, Dodan Igor, Burlac Vasilii și Stanciu

Ruslan și raportul de expertiză medico-legală nr. 5565 din 29.10.2010”.

Astfel, Colegiul menționează că instanța de apel pe de o parte constată

acțiunea inculpatului de vătămare corporală lui Țurcan Serghei, însă pe de altă parte

îl achită pe motiv că în acțiunile sale nu sunt întrunite elementele de tentativă a

comiterii infracțiunii de vătămare intenționată.

Mai mult ca atît, Colegiul penal al Curții de Apel concluzionează că nu a fost

confirmată intenția inculpatului de a cauza vătămări corporale părții vătămate

Țurcan Serghei, situație cu care instanța de recurs nu este de-acord odată ce

Gheorghica Vasile a fost cel care i-a chemat pe Boiștean Vadim și Țurcan Serghei în

ascunzătoarea sa și ca urmare, la rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se

expună asupra intenției inculpatului și modul în care aceasta a fost manifestată.

În aceiași ordine de idei, Colegiul lărgit reține că, inculpatul a fost pus sub

învinuire pentru săvîrșirea unei tentative de comitere a vătămărilor corporale grave

12

și potrivit doctrinei penale, tentativa reprezintă în primul rînd un început de

executare a acțiunii îndreptate nemijlocit împotriva valorii sociale ocrotite și de

Codul penal, iar făptuitorul prin actele de executare, atentează la obiectul concret și

creează pericolul real de a-i cauza o daună, iar în unele cazuri chiar îi cauzează o

anumită daună cu intenție directă.

Prin urmare, instanța de recurs luînd în considerație modificarea învinuirii

conform art. 326 Cod de procedură penală și verificînd materialele cauzei în

coraport cu cele menționate mai sus, conchide că instanța de apel pripit a ajuns la

concluzia privind condamnarea inculpatului pe un capăt de acuzare în baza art. 151

alin. (1) Cod penal, iar pe alt capăt de acuzare fiind achitat de sub învinuirea adusă

în baza art. 27,151 alin. (1) Cod penal punînd la baza soluției sale argumente

imprecise și neclare, ceea ce impune reluarea rejudecării cauzei în aceiași instanță

de apel unde urmează a se face o analiză amplă a circumstanțelor cauzei și a se

determina dacă în acțiunile inculpatului sunt prezente elementele infracțiunii

incriminate, or, cercetarea judecătorească este cea mai importantă și mai complexă

parte a judecății în fond, de buna ei desfășurare depinde în mare măsură stabilirea

adevărului.

De asemenea, Colegiul consideră necesar de a atenționa, că motivarea soluției

pronunțate de instanța de judecată constituie o îndatorire care înlătură orice aspect

discreționar în realizarea justiției, acordînd părților din proces posibilitatea să-și

formeze convingerea cu privire la legalitatea și temeinicia soluției adoptate, iar

instanțelor de recurs elementele necesare pentru exercitarea controlului

judecătoresc. Motivarea hotărîrilor de către instanțele naționale constituie o obligație

impusă acestora și prin prevederile art. 6 din CEDO.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care reglementează procedura de rejudecare și

limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu

prevederile legii procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate de procuror și

avocat în cererile de apel și cele invocate în prezenta decizie, să verifice și să

aprecieze profund probele administrate și examinate în instanță, să le dea apreciere

cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe

examinate, ținînd cont de motivele casării deciziei atacate, să înlăture omisiunile

admise și să pronunțe o hotărîre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile

art. 417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

13

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul

Curții de Apel Chișinău, Sergiu Brigai, casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 23 martie 2016, în cauza penală în privința lui

Gheorghica Vasile și dispune rejudecarea cauzei în aceiași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia pronunțată integral la 16 august 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Ion Guzun

14