1ra-845/2018 — art. 326 alin. 1 Cod penal
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 326 alin. 1 Cod penal
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 10 CPP
1ra-845/2018 — art. 326 alin. 1 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 1ra-845/2018
Curtea Supremă de Justiție
DECIZIE
02 mai 2018 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte – Toma Nadejda,
Judecători – Cobzac Elena și Țurcan Anatolie
a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
inculpatul Arnaut Ivan, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al
Curții de Apel Comrat din 26 decembrie 2017, în cauza penală privindu-l pe
Arnaut Ivan Xxxxx, născut la xxxxx, originar din or.
Xxxxx, domiciliat în Xxxxx, or. Xxxxx, str. Xxxxx nr.
xxxxx, ap. xxxxx.
Datele referitoare la termenul de examinare a
cauzei:
01.07.2016 - 29.12.2016 (prima instanță);
24.01.2017 - 26.12.2017 (instanța de apel);
28.03.2018 - 02.05.2018 (instanța de recurs ordinar).
Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul
penal al Curții Supreme de Justiție,
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 29 decembrie 2016 Arnaut Ivan a
fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (1) Cod
penal și i-a fost stabilită pedeapsa cu aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod de procedură
penală, sub formă de amendă în mărime de 2000 u. c. cu privarea de dreptul de a se
ocupa cu activitatea de avocat pe un termen de 2 (doi ) ani.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a stabilit că, Arnaut Ivan de pe 29
până pe 30 martie 2016 acționând intenționat, urmărind scopul obținerii mijloacelor
bănești de la cet. Caraghiaur Nicolai, că el are influență asupra judecătorului, adică
președintele judecătoriei Xxxxx, Xxxxx, personal a manifestat pretenție la primirea
mijloacelor bănești în suma de 1500 Euro, conform cursului valutar în privința leului
moldovenesc în sumă totală de 33522,15 lei, adică pentru altă persoană, și anume
pentru persoana publică, care ocupă funcția de stat, care participă în calitate de
judecător în Judecătoria Comrat la examinarea cauzei penale privind învinuirea cet.
1
Caraghiaur Nicolai în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 186 alin. (5) și art.
187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, cu scopul de al obliga la îndeplinirea sau
neîndeplinirea acțiunilor pentru executarea obligațiilor sale de serviciu, adică pentru
că în privința lui să fie emisă sentința care prevede neaplicarea pedepsei sub formă
de închisoare.
La 30 martie 2016 cu scopul efectuării acțiunilor sale, aflându-se în cabinetul
amplasat în or. Vulcănești aproximativ la orele 08:30 Arnaut Ivan personal a primit
de la cet. Caraghiaur Nicolai suma de bani în mărime de 1500 Euro, conform
cursului valutar referitor la leul moldovenesc pentru data de 31.03.2016, fiind
22,2377 lei, ce constituie suma totală de 33356,55 lei, banii care el i-a cerut insistent
în scopurile susmenționate.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul Arnaut Ivan, prin care a solicitat
casarea sentinței în partea stabilirii pedepsei complimentare sub formă de privarea
de dreptul de a ocupa activitatea profesională (de avocat) pe un termen de 2 ani, în
rest sentința să fie menținută.
În motivarea cererii sale, apelantul a menționat că nu este de acord cu sentința
judecătorească, a considerat-o ca ilegală în partea stabilirii pedepsei complimentare
sub formă de privarea de dreptul de a exercita activitatea profesională (de avocat).
A indicat că sancțiunea art. 326 alin. (1) Cod penal nu prevede ca să fie
obligatorie aplicarea pedepsei complimentare susmenționate pentru persoanele
fizice. În virtutea îndreptării logice dispoziția și sancțiunea normei aduse – pedeapsa
sub formă de amendă penală cu pedeapsa complimentară este aplicabilă doar pentru
un anumit subiect, și anume pentru persoana juridică.
De asemenea apelantul a menționat faptul, că instanța de judecată, aplicând
prevederile art. 3641 Cod de procedură penală aduce la cunoștința învinuitului
consecințele de drept a modului dat de examinare a cauzei, și anume reducerea
pedepsei principale (în cazul de aplicare a amenzii penale la ¼ ). În virtutea acestui
fapt, conducându-se de dispoziția generală a prezentei reguli îndreptate spre
reducerea pedepsei principale, este excesivă și nejustificată aplicarea pedepsei
complimentare (care nu este prevăzută de prevederile articolului care i s-a
încriminat), întrucât în cazul dat, se pierde funcția procedurală de drept și însăși
mecanismul de aplicarea art. 3641 Cod de procedură penală de către instanțele de
judecată, întrucît inculpatul a fost orientat spre aplicarea lui a pedepsei sub formă de
amendă penală doar în cadrul sancțiunii art. 326 alin. (1) Cod penal, care nu prevede
o altă pedeapsă.
Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 26 decembrie
2017, apelul declarat de către inculpat, a fost respins ca fiind nefondat, fiind
menținută sentința fără modificări.
În motivarea soluției, instanța de apel a considerat că prima instanță a dat o
calificare corectă faptei inculpatului, vinovăția căruia în săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 326 alin. (1) Cod penal, de către el însăși nu s-a contestat și că s-a
2
confirmat prin materialele dosarului, și de asemenea prin probele administrate atât
în cadrul urmăririi penale cît și cele stabilite în ședința instanței de fond, totodată
sentința judecătorească a fost contestată de către inculpat doar în partea aplicării
pedepsei complimentare sub formă de privare de dreptul de a exercita activitatea
profesională (de avocat).
Instanța de apel a menționat că apelantul nu este de acord cu sentința
judecătorească în partea aplicării pedepsei complimentare sub formă de privare de
dreptul de a se ocupa cu activitate profesională (de avocat), întrucât sancțiunea art.
326 alin. (1) Cod penal, nu prevede ca să fie obligatorie aplicarea pedepsei
complimentare pentru persoanele fizice sub formă de privare de dreptul de a exercita
activitatea profesională (de avocat), însă argumentul indicat nu poate fi luat în
considerație de către instanța de apel.
Instanța de apel a indicat că sancțiunea art. 326 alin. (1) Cod penal nu prevede
ca să fie obligatorie aplicarea pedepsei complimentare pentru persoanele fizice sub
formă de privare de dreptul de a exercita activitatea profesională (de avocat).
Totodată, instanța de apel a menționat faptul, că art. 65 alin. (1) Cod penal
prevede că privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită
activitate constă în interzicerea de a ocupa o funcție sau de a exercita o activitate de
natura aceleia de care s-a folosit condamnatul la săvârșirea infracțiunii.
În cazul dat inculpatul Arnaut Ivan, a săvârșit infracțiune folosindu-se de
activitatea sa de avocat, de asemenea prin infracțiunea săvârșită se compromite și se
discreditează activitatea organelor structurale de stat, inclusiv și instanțele de
judecată.
Astfel, instanța de apel a considerat că instanța de judecată în cazul dat legal a
aplicat prevederile art. 65 alin. (3) Cod penal care prevede că privarea de dreptul de
a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate poate fi aplicată ca
pedeapsă complementară și în cazurile când nu este prevăzută în calitate de pedeapsă
pentru infracțiunile din Partea specială a prezentului cod, dacă, ținând cont de
caracterul infracțiunii săvârșite de cel vinovat în timpul îndeplinirii obligațiilor de
serviciu sau în timpul exercitării unei anumite activități, instanța de judecată va
considera imposibilă păstrarea de către acesta a dreptului de a ocupa anumite funcții
sau de a exercita o anumită activitate.
Respingînd argumentele apelantului instanța de apel a considerat că instanța de
fond legal a aplicat în privința inculpatului Arnaut Ivan pedeapsa complimentară sub
formă de privare de dreptul de a exercita activitatea profesională de avocat pe un
termen de doi ani.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar în termen, la data de 26
februarie 2018 de către inculpatul Arnaut Ivan, prin care fără a indica vreun temei
prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei
atacate în partea pedepsei complementare cu privarea de dreptul de a se ocupa cu
activitatea de avocat pe un termen de 2 (doi) ani, invocînd că sancțiunea articolului
3
de care este învinuit nu prevede obligatoriu pentru persoanele fizice pedeapsa
complementară. Recurentul practic invocă aceleași motive ca și în cererea de apel.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport
cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit
neîntemeiat din următoarele considerente.
În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de
procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de
recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept
să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este
vădit neîntemeiat.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427
Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.
Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel
pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele
de fond și de apel la judecarea cauzei.
La caz, Colegiul penal reține că recurentul nu indică nici un temei pentru
declararea recursului ordinar prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,
însă din textul recursului rezultă că acesta critică pedeapsa complementară, temei ce
se încadrează la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, în
sensul că s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.
Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, Colegiul penal reține că
motivele din recurs, invocate de recurent nu s-au confirmat în instanța de recurs
ordinar, argumentând în acest context următoarele.
Reieșind din motivele recursului declarat de către inculpat, Colegiul penal
atestă că acesta critică decizia instanței de apel doar în partea ce ține de pedeapsa
complementară.
Însă, analizînd conținutul recursului declarat, ținînd cont de temeiul invocat
prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, Colegiul penal
menționează că este unul declarativ, deoarece în urma examinării materialelor cauzei
și a conținutului deciziei instanței de apel, se constată că instanța de apel în decizia
sa (f. d. 146 pe verso - 147, vol. II) corect și-a motivat soluția în privința vinovăției
inculpatului și la aplicarea pedepsei a ținut cont de prevederile art. 61 alin. (2) Cod
penal și totodată a ținut cont și de criteriile de individualizare a pedepsei penale,
prevăzute de art. 75 Cod penal, a luat corect în considerare, gravitatea infracțiunii
săvârșite, care este mai puțin gravă, precum și faptul că cauza a fost examinată în
procedura simplificată prevăzută de art. 364¹ Cod de procedură penală, a redus
corect pedeapsa în conformitate cu prevederile alin. (8) a aceluiași articol.
4
Totodată, Colegiul penal reține că instanța de apel, corect a adoptat soluția în
cauza dată în temeiul art. 415 alin. (1) pct. 1) lit. c) Cod de procedură penală, a
menținut sentința primei instanțe, prin care s-a stabilit pedeapsa echitabilă aplicată
inculpatului, în limitele sancțiunii, cu aplicarea prevederilor art. 364¹ alin. (8) Cod
de procedură penală, art. 65 Cod penal.
Instanța de recurs relevă, că argumentele recurentului invocate în recurs,
referitor la ilegalitatea deciziei cu privire la aplicarea în privința inculpatului Arnaut
Ivan a pedepsei complimentare sub formă de privare de dreptul de a exercita
activitatea profesională de avocat pe un termen de 2 ani, au fost obiect de dispută în
cadrul instanței de apel, asupra cărora s-au formulat și s-au punctat minuțios și
veridic răspunsurile asupra tuturor alegațiilor recurentului în prezenta decizie (pct.
5) și f. d. 146 pe verso - 147, vol. II, pe care Colegiul penal le însușește, ce este
conform practicii CEDO, hotărârea Albert vs România din 16.02.2010.
Astfel, instanțele judecătorești inferioare reținând circumstanțele de fapt ale
cauzei, personalitatea inculpatului, care a săvîrșit infracțiune folosindu-se de
activitatea sa de avocat, de asemenea prin infracțiunea săvârșită se compromite și se
discreditează activitatea organelor structurale de stat, inclusiv și instanțele de
judecată, întemeiat au ajuns la concluzia aplicării prevederilor art. 65 alin. (3) Cod
penal în speța dată, argumentele din recursul inculpatului fiind declarative. Or, la
caz pedeapsa complementară a fost aplicată în strictă conformitate cu prevederile
legii ținînd cont de circumstanțele cauzei, personalitatea inculpatului, răspunzînd atît
principiului proporționalității cît și scopului pedepsei penale prevăzut de art. 61 alin.
(2) Cod penal, iar instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor argumentelor invocate
de inculpat, motivîndu-și soluția de respingere a apelului declarat.
În virtutea considerentelor expuse, instanța de recurs nu constată prezența
erorilor de drept, ce ar genera casarea deciziei contestate sub aspectul invocat,
deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată și
prin urmare se decide adoptarea unei soluții de inadmisibilitate a recursului
ordinar declarat de inculpatul Arnaut Ivan, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Arnaut Ivan,
împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 26 decembrie
2017, în cauza penală privindu-l pe Arnaut Ivan Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 30 mai 2018.
Președinte Toma Nadejda
Judecătorii Cobzac Elena
Țurcan Anatolie
5