1ra-1300/2016 — art. 287 alin. 3 și 290 alin. 1 CP

1ra-1300/2016 — art. 287 alin. 3 și 290 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul 1ra-1300/2016

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

20 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

MORARU Petru

TOMA Nadejda

TIMOFTI Vladimir

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în procuratura

de nivelul Curții de Apel Chișinău, Radu Sâli, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 martie 2016, în cauza penală privindu-

l pe

VINARU Alexandru Ilie, născut la 13

martie 1960, originar și domiciliat în mun.

Chișinău, str. E. Coca 24, ap. 10.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 02.12.2015 – 29.12.2015;

Instanța de apel: 28.01.2016 – 22.03.2016;

Instanța de recurs: 31.05.2016 – 20.09.2016.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit

C O N S T A T Ă:

adoptată în conformitate cu art. 3641 Cod de procedură penală în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, Vinaru Al. a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza:

- art. 287 alin. (3) Cod penal la 2 ani și 6 luni închisoare;

- art. 290 alin. (1) Cod penal la 8 luni închisoare.

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, lui

Vinaru Al. i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 3 ani închisoare, cu executarea acesteia

în penitenciar de tip semiînchis.

Totodată, s-a dispus încasarea de la Vinaru Al. în contul bugetului de stat a sumei

de 994 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

1

urmărind scopul de huliganism, la 20 octombrie 2015, aproximativ ora 19.30 min., fiind

în stare de ebrietate alcoolică, urmărind scopul demonstrării indiferenței și văditei lipse

de respect față de cei din jur, acționând intenționat, s-a apropiat de automobilul

echipajului poliției de patrulare „MAI 1081”, în componența inspectorilor de patrulare M.

Morari și Al. Vițu, care era parcat în loc public, la intersecția străzilor Gavriil Bănulescu-

Bodoni și bd. Ștefan cel Mare și Sfânt din mun. Chișinău și ținând în mână o grenadă

defensivă de model „F-1”, cu inelul de siguranță scos a introdus-o în salonul

autoturismului menționat mai sus, după care fiind în apropierea automobilului menționat

continuând să țină grenada în mână, încălcând grosolan ordinea publică, perturbând

ambianța liniștită și dând dovadă de bravadă și obrăznicie deosebită demonstrativ și

amenințător a declarat că „s-a săturat de viața plină de ruși și a venit în Piața Marii

Adunări Naționale să se răfuiască pe aceștia”, declarații care în circumstanțele descrise

supra au fost apreciate de M. Morari și Al. Vițu ca un pericol real atât pentru cei din jur

cât și pentru ei, fiindu-le cauzate astfel daune morale.

În continuare, deși colaboratorii de poliție solicitau predarea de bună voie a

grenadei, Vinaru Al. se opunea, refuzând a se conforma cerințelor legale ale acestora,

însă ulterior, în rezultatul acțiunilor suplimentare întreprinse de colaboratorii de poliție,

Vinaru Al. a fost imobilizat, iar grenada i-a fost ridicată.

Potrivit concluziei raportului de expertiză nr. 1577/1578 din 21.10.2015, obiectul

ridicat de la Vinaru Al. în circumstanțele descrise mai sus este o grenadă defensivă de

mână de model „F-1”, cu acțiune prin schije și suflu, confecționată industrial, destinată

pentru nimicirea forței vii în defensivă, care face parte din categoria munițiilor și este

utilă pentru producerea exploziei și nimicirea forței vii.

Tot el, urmărind scopul de purtare și păstrare ilegală a munițiilor fără autorizația

corespunzătoare, aproximativ din anul 1992, intenționat a păstrat în garajul său cu nr.87

din mun. Chișinău, str. Columna 184, o grenadă defensivă de mână de model „F-l”, pe

care la 20 octombrie 2015, fiind în stare de ebrietate alcoolică a luat-o din locul indicat și

a mers la intersecția str. Gavriil Bănulescu-Bodoni și bd. Ștefan cel Mare și Sfânt din

mun. Chișinău, unde s-a apropiat de automobilul echipajului poliției de patrulare „MAI

1081”, în componența inspectorilor de patrulare M. Morari și Al. Vițu și ținând-o în mână

cu inelul de siguranță scos, a declarat că „s-a săturat de viața plină de ruși și a venit în

Piața Marii Adunări Naționale să se răfuiască pe aceștia”.

În continuare deși colaboratorii de poliție solicitau predarea de bună voie a

grenadei, Vinaru Al. se opunea, refuzând a se conforma cerințelor legale, însă ulterior în

rezultatul acțiunilor suplimentare întreprinse de colaboratorii de poliție, Vinaru Al. a fost

imobilizat, iar grenada a fost ridicată.

Potrivit concluziei raportului de expertiză nr. 1577/1578 din 21.10.2015, obiectul

ridicat de la Vinaru Al. în circumstanțele descrise mai sus este o grenadă defensivă de

mână de model „F-1”, cu acțiune prin schije și suflu, confecționată industrial, destinată

pentru nimicirea forței vii în defensivă, care face parte din categoria munițiilor și este

utilă pentru producerea exploziei și nimicirea forței vii.

2

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a

reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal, huliganismul, adică acțiuni

intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de amenințarea cu aplicarea

violenței asupra persoanelor, de opunere de rezistență violentă reprezentanților

autorităților, precum și acțiuni care se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, săvîrșită

cu aplicarea obiectelor pentru vătămarea integrității corporale și sănătății și art. 290

alin. (1) Cod penal, purtarea și păstrarea ilegală a munițiilor fără autorizarea

corespunzătoare.

de art. 401-402 Cod de procedură penală a fost atacată cu apel de către avocatul Pavlov

V. în interesele inculpatului Vinaru Al., care a solicitat casarea sentinței și redozarea

pedepsei în privința inculpatului, prin aplicarea art. 90 Cod penal.

În argumentarea apelului, avocatul Pavlov V. a invocat următoarele:

- sentința este ilegală, neîntemeiată și pasibilă casării în partea stabilirii pedepsei;

- cauza a fost examinată în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală,

pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, prin urmare Vinaru Al. este în

drept să mizeze pe toate facilitățile acordate de prezenta procedură și să spere la o

pedeapsă mult mai blândă în coraport cu cea stabilită de instanță;

- în cadrul dezbaterilor judiciare de către apărător au fost aduse argumente

suficiente în vederea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, adică suspendarea

condiționată a executării pedepsei însă, instanța în sentință nu a relatat solicitarea părții

apărării și nici nu a motivat necesitatea aplicării unei pedepse cu executare, limitându-se

la simpla interpretare a normei juridice;

- ținându-se cont de prezența circumstanțelor atenuante și lipsa circumstanțelor

agravante, de căința sinceră a inculpatului, de faptul că au fost prezentate probe ce

confirmă că inculpatul suferă de o maladie incurabilă și necesită consultarea specialiștilor

cel puțin o dată la șase luni, la fel, au fost prezentate înscrisuri ce atestă că inculpatul este

invalid de gr. II și este contraindicată orice activitate, prin urmare instanța era în drept de

ai aplica o pedeapsă mult mai blândă, or reieșind din diagnosticul stabilit, și anume

„cancer periferic lobul inferior plămânul stâng” este cert că aflarea ultimului în condiții

de penitenciar va influența direct asupra stării sănătății;

apelul declarat de avocatul Pavlov V. în numele inculpatului a fost admis, cu casarea

sentinței în partea stabilirii pedepsei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit căreia Vinaru

Al. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art. 287 alin. (3) Cod penal la 2 ani și 6 luni închisoare;

- art. 290 alin. (1) Cod penal la 8 luni închisoare.

Potrivit art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, lui

Vinaru Al. i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 3 ani închisoare, iar conform art. 90

Cod penal, executarea pedepsei stabilite inculpatului a fost suspendată condiționat pentru

un termen de probațiune de 5 ani.

3

În rest dispozițiile sentinței au fost menținute fără modificări.

corect a încadrat acțiunile inculpatului, însă la individualizarea pedepsei nu a ținut seama

de prevederile legale relevante cauzei.

Astfel, instanța de apel analizând argumentele apelului declarat, circumstanțele

cauzei de fapt stabilite, a reținut că prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt

și de drept ale infracțiunilor săvârșite de inculpat, a făcut o justă încadrare juridică a

faptelor comise de acesta, însă în mod eronat a aplicat în privința inculpatului o pedeapsă

prea aspră.

În ședința de judecată a instanței de fond, inculpatul Vinaru Al., până la începerea

cercetării judecătorești, a recunoscut în totalitate faptele indicate în rechizitoriu,

nesolicitând administrarea de probe noi, prin cerere scrisă personal a solicitat examinarea

cauzei penale în baza probelor administrate la urmărirea penală, pe care le recunoaște și

asupra cărora nu are obiecții. Instanța constatând că probatoriul cauzei administrat la faza

urmăririi penale stabilește fapta și persoana inculpatului, prin încheierea din 10

decembrie 2015, cererea inculpatului a fost admisă.

În cadrul dezbaterilor judiciare de către apărător au fost aduse argumente suficiente

privind necesitatea aplicării prevederilor din art. 90 Cod penal, însă în sentință nu s-a

menționat despre solicitarea părții apărării și nici nu a fost motivată necesitatea aplicării

unei pedepse cu executarea acesteia, instanța limitându-se la simpla interpretare a normei

juridice, ținându-se cont de prezența circumstanțelor atenuante și lipsa circumstanțelor

agravante, de căința sinceră a inculpatului. Mai mult, instanța de apel a menționat că au

fost prezentate probe ce confirmă faptul că inculpatul suferă de o maladie incurabilă și

necesită consultarea specialiștilor cel puțin odată la șase luni, la fel, au fost prezentate

înscrisuri ce atestă că inculpatul este invalid de gr. II și este contraindicată orice

activitate, astfel aflarea ultimului în condiții de penitenciar va influența direct asupra

stării sănătății.

Instanța de apel a specificat că faptul neargumentării stabilirii pedepsei cu

executarea acesteia în penitenciar a dus la lezarea dreptului inculpatului la un proces

echitabil, drept prevăzut atât de legislația națională, cât și de cea internațională.

Or, instanța de fond stabilindu-i inculpatului pedeapsa penală nu a ținut seama de

lipsa urmărilor grave în urma infracțiunilor săvârșite, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei, care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață a familiei acestuia.

Instanța de apel, în sensul enunțat, a reținut că orice persoană are dreptul la

judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de

către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra

temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa.

Referitor la personalitatea inculpatului, s-a reținut că ultimul este invalid de război

de gradul doi în urma conflictului armat de pe Nistru la care a fost participant, fapt

confirmat prin înscrisurile anexate, deține și un act de dezabilitate de muncă și potrivit

4

răspunsului primit de la Institutul Oncologic suferă de cancer periferic, lobul inferior,

plămânul stâng.

În consecință, instanța de apel a conchis că, reieșind din circumstanțele cauzei,

ținând cont de scopul pedepsei, definit prin art. 61 Codul penal, la caz, acesta poate fi

atins și prin stabilirea în privința lui Vinari Al. a unei pedepse cu suspendarea executării

acesteia pentru un termen de probațiune de 5 ani.

decizia cu recurs ordinar solicitînd casarea integrală a acesteia și menținerea sentinței.

Recurentul menționează că potrivit prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de

procedură penală hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului în cazul în care

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii, s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute

de lege, toate fiind valabile în prezenta cauză penală.

Recurentul susține că instanța de apel la adoptarea deciziei a ignorat acel fapt, că

potrivit art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un

mijloc de corectare și reeducare a condamnatului. Pedeapsa are drept scop restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane. Astfel, pronunțând o

decizie de condamnare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru

comiterea unei infracțiuni cu un grad prejudiciabil sporit, fiind periclitată ordinea de

drept, nu a fost atins scopul principal, și anume prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni de

către inculpat și de alte persoane, precum și restabilirea echității sociale.

Dispoziția art. 90 Cod penal obligă instanța de apel să indice expres în hotărâre

motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei, ceea ce la caz nu

s-a realizat, instanța limitîndu-se doar la enumerarea circumstanțelor pe care le consideră

atenuante.

Recurentul consideră relevant de a menționa și alt fapt, că instanța de apel, făcând

trimitere la prevederile art. 61 Cod penal, nu s-a referit la argumentele care au servit la

aplicarea acestor temeiuri, ignorând prevederile art. 384 alin. (3) Cod de procedură

penală, unde este stipulat că: „Sentința instanței de judecată trebuie să fie legală,

întemeiată și motivată”, prevederi ce sunt valabile și pentru instanța de apel.

Astfel, instanța de apel a ignorat prevederile art. 75 Cod penal, conform cărora

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele fixate în partea specială a Codului penal și în strictă conformitate cu

dispozițiile părții generale a acestuia.

Însă, procurorul apreciind circumstanțele cauzei penale și a faptelor imputate

inculpatului, consideră oportună evaluarea juridică și socială a acțiunilor acestuia, sub

aspectul prejudiciului cauzat relațiilor sociale ocrotite de legea penală, pentru încălcarea

cărei a fost adus în fața instanței de judecată și excluderea art. 90 Cod penal.

La fel, se remarcă că instituția suspendării condiționate a pedepsei nu trebuie privită

ca un avantaj acordat de lege infractorilor, ci trebuie apreciată ca un mijloc preventiv de

5

apărare socială, care derivă din organizarea unei politici penale adaptate la realitatea

socială concretă.

În acest context, procurorul menționează că decizia adoptată de instanța de apel

contravine prevederile art. 394 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală, deoarece aceasta

nu cuprinde motivele de aplicare a pedepsei mai ușoare și motivele de aplicare a pedepsei

cu suspendare condiționată a executării ei.

Partea acuzării consideră concluziile instanței de apel, la capitolul individualizării

pedepsei greșite și în contradicție cu probatoriul administrat la etapa urmăririi penale și

cercetării judiciare, neconforme scopului legii penale și principiului individualizării

răspunderii și pedepsei penale.

la concluzia că acesta urmează a fi admis, cu casarea totală a deciziei instanței de apel și

menținerea în vigoare a sentinței, pentru următoarele considerente de fapt și de drept.

Pornind de la expunerea argumentelor privitor la soluția de admitere a recursului

ordinar declarat de procuror, Colegiul mai întîi ține să menționeze că, potrivit art. 435

alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală, judecînd recursul instanța este în drept să-

l admită, cu casarea totală a hotărîrii atacate și menținerea sentinței, cînd apelul a fost

greșit admis. Tot aici, urmează a fi reiterate și stipulările din art. 434 Cod de procedură

penală, unde este indicat că, judecînd recursul declarat împotriva deciziei instanței de

apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție verifică legalitatea hotărîrii

atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în

recurs de titularul acestuia.

Or, rațiunea exercitării căii de atac, în particular avîndu-se în vedere recursul

ordinar, rezidă în înlăturarea erorilor admise de instanțele ierarhic inferioare la etapele

precedente de judecare a cauzei, iar controlul judecătoresc pe care acesta îl declanșează,

are un rol preventiv și unul reparator.

La caz, din textul recursului ordinar declarat de procuror se constată că recurentul,

în esență, critică soluția adoptată de instanța de apel, deoarece aceasta fără a aprecia just

toate circumstanțele cauzei greșit a dispus condamnarea lui Vinaru Al. în baza art. 287

alin. (3) și 290 alin. (1) Cod penal, cu suspendarea executării pedepsei pe un termen de

probațiune de 5 ani.

Verificînd actele cauzei, în raport cu alegațiile titularului dreptului de recurs,

Colegiul penal lărgit conchide că, judecînd apelul, instanța neîntemeiat a dispus

admiterea cererii avocatului Pavlov V. în numele inculpatului, cu casarea sentinței în

partea stabilirii pedepsei și cu aplicarea art. 90 Cod penal. Or, soluția nominalizată nu

este bazată pe circumstanțele reale ale cauzei sau, altfel spus, argumentele instanței de

apel, precum că instanța de fond nu a dat o apreciere corespunzătoare prevederilor art. 61

și 75 Cod penal și eronat nu a aplicat față de inculpat dispozițiile art. 90 Cod penal, sunt

vădit neîntemeiate, întrucît din partea descriptivă a sentinței rezultă că instanța de fond a

examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, just apreciind că, în speță, ținînd

seama de modul în care a acționat inculpatul, circumstanțele atenuante, de persoana celui

vinovat, de contribuirea la descoperirea infracțiunii și recunoașterea vinovăției, corijarea

6

acestuia poate fi atinsă doar prin aplicarea față de dînsul a unei pedepse definitive, prin

prisma art. 84 alin. (1) Cod penal, de 3 ani închisoare, cu executarea acesteia în

penitenciar de tip semiînchis.

Prin urmare, contrar punctului de vedere exprimat de instanța de apel, Colegiul

penal lărgit, în deplin acord cu instanța de fond, apreciază că, la caz, este oportun și

rațional de a aplica față de Vinaru Al. pedeapsa penală sub formă de închisoare, cu

executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis, iar în vederea acesteia statuări se

expun următoarele raționamente.

Or, pentru a putea aprecia temeinicia capetelor de cereri formulate de recurent și

ținînd seama de natura erorilor de drept invocate, amintim că prima instanță a dispus

condamnarea inculpatului în baza art. 287 alin. (3) Cod penal la 2 ani și 6 luni închisoare

și art. 290 alin. (1) Cod penal la 8 luni închisoare, iar în baza art. 84 alin. (1) Cod penal,

prin cumul parțial al pedepselor aplicate, lui Vinaru Al. i-a fost stabilită pedeapsa

definitivă de 3 ani închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis.

După care, prin decizia instanței de apel, sentința a fost casată parțial, în latura

stabilirii pedepsei, și anume s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de

către inculpat pe un termen de probațiune de 5 ani.

În partea descriptivă a deciziei s-a menționat că: „ ... ținând seama de faptul că

inculpatul Vinaru Al. a comis o infracțiune mai puțin gravă și una gravă, vina în

comiterea infracțiunilor a recunoscut-o, anterior a fost judecat însă antecedentele penale

sunt stinse, este invalid de război de gradul doi, este participant la conflictul armat de pe

Nistru, deține un act de dezabilitate de muncă, suferă de cancer, consideră că scopul

pedepsei penale, la caz, va fi atins prin numirea inculpatului unei pedepse, potrivit art.

90 Cod penal, cu suspendarea executării pedepsei închisorii numită lui Vinaru Al.

fixându-i o perioadă de probațiune pe o durată de 5 (cinci) ani, dacă în perioada de

probațiune fixată, nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin comportare exemplară și

muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.”

Deci, instanța de apel, argumentîndu-și soluția privind aplicarea instituției

suspendării condiționate, a specificat că inculpatul vina în comiterea infracțiunilor a

recunoscut-o, anterior a fost judecat însă antecedentele penale sunt stinse, este invalid de

război de gradul doi, este participant la conflictul armat de pe Nistru, deține un act de

dezabilitate de muncă și suferă de cancer, ceea ce în opinia instanței permite aplicarea art.

90 Cod penal.

Însă, față de cele ce preced, Colegiul penal lărgit reiterează că, în speță, deși aparent

au fost îndeplinite unele cerințe ale instituției suspendării executării pedepsei, totuși

instanța de apel urma să efectueze o analiză mult mai complexă și minuțioasă a

personalității infractorului urmărind în acest sens comportamentul său în viața socială, la

locul de muncă, înainte și după săvîrșirea infracțiunii și numai în măsura în care s-ar fi

dovedit că comiterea faptelor infracționale se datorează unui concurs accidental de

împrejurări din viața sa și că, pentru îndreptarea lui, nu este necesară executarea efectivă

a pedepsei, or doar în aceste cazuri este incident institutul suspendării condiționate a

executării pedepsei.

7

Datorită semnificației deosebite a impactului social pe care îl are săvârșirea în

societate a unor astfel de infracțiuni, precum sunt cele imputabile inculpatului, se are în

vedere cele din domeniul securității și ordinii publice, nu pot fi valorificate și reținute în

favoarea inculpaților ca și circumstanțe atenuante, circumstanțele personale ale acestora,

întrucît au lezat profund niște valori sociale concrete ocrotite de lege prin comiterea lor.

Relevante în sensul vizat sunt și argumentele acuzatorului de stat care a indicat în

recursul declarat că instanța de apel nu a ținut cont de gradul prejudiciabil al

infracțiunilor săvârșite de Vinaru Al., de comportamentul lui în momentul comiterii

infracțiunii și după consumarea ei, de personalitatea acestuia, pronunțând o hotărâre

neîntemeiată și neargumentată.

Astfel, circumstanțele în care au fost comise infracțiunile incriminate inculpatului,

determină Colegiul penal lărgit să conchidă asupra incorectitudinii aplicării pedepsei

non-privative de libertate în privința lui Vinaru Al.

Aceasta se statuează avînd în vedere că inculpatul a comis două infracțiuni, dintre

care una gravă și alta mai puțin gravă, care atentează la valorile protejate de legea penală

– securitatea și ordinea publică, cu atît mai mult că acestea au fost săvîrșite în prezența

altor factori declanșatori cum sunt prezența stării de ebrietate a inculpatului –

circumstanță care nu putea fi neglijată de instanța de apel la constatarea oportunității

suspendării executării pedepsei.

Respectiv, instanța de recurs, găsește întemeiate argumentele invocate de recurent și

constată că concluzia instanței de apel, precum că corijarea inculpatului este posibilă și

prin aplicarea prevederii art. 90 Cod penal - suspendarea condiționată a pedepsei, a fost

una pripită, neîntemeiată și din aceste considerente o va exclude, nefiind considerat faptul

că prin această soluție se înrăutățește situația condamnatului.

Subsidiar la cele ce preced, Colegiul penal lărgit consideră relevant de a specifica că

instanța de apel nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept deferită judecății,

discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al circumstanțelor cauzei,

precum și ignorarea unor aspecte evidente, au avut drept consecință pronunțarea unei

concluzii premature și insuficient de motivate în privința aplicării pedepsei cu executarea

suspendată.

În acest context, instanța de recurs amintește că, potrivit prevederilor art.75 Cod

penal, prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele stabilite de

lege de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse,

pentru fiecare persoană vinovată în parte. Legea penală acordă instanței de judecată o

posibilitate largă de aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii penale

și a pedepsei penale, ținînd cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii

săvîrșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau

atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Luînd ca bază aceste prevederi ale legii penale și soluționînd chestiunea cu privire

la vinovăția inculpatului, de jure și de facto, instanța de judecată urmează să constate

dacă s-au confirmat sau nu temeiurile prevăzute de legea penală pentru a-l supune pe

8

inculpat răspunderii penale și decide asupra cuantumului pedepsei care urmează a i se

stabili.

Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată

corect, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și

pedepsei penale, prevăzute de art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile

părții generale a Codului penal și în limitele fixate în partea specială a acestuia.

Aplicarea unei pedepse inechitabile poate avea drept consecință violarea drepturilor

omului protejate de Convenția Europeană.

Colegiul penal lărgit remarcă aici că principalele elemente de care judecătorul (sau

completul de judecată), trebuie să țină seama de fiecare dată cînd soluționează cauza

penală și cînd alege categoria de pedeapsă conform normelor generale prevăzute în art.

62-71 Cod penal, sunt termenul și mărimea acesteia conform limitelor fixate în articolul

respectiv al Părții speciale a Codului penal.

De asemenea, este important de specificat aici că cauza dată a fost examinată

conform rigorilor stipulate în art. 3641 Cod de procedură penală, după regulile speciale

impuse de procedura simplificată reglementată de norma nominalizată, în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, adică inculpatul a recunoscut integral fapta

prejudiciabilă săvîrșită și s-a căit sincer de cele comise, acceptînd judecarea cauzei în

procedura dată, care permite redozarea pedepsei în privința inculpatului cu o treime a

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, cu muncă

neremunerată în folosul comunității și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.

Aceste criterii generale și speciale privind individualizarea pedepsei, s-au valorificat

anume în această ordine, fiindu-i stabilit inculpatului termenul de pedeapsă prevăzute de

sancțiunea art. 287 alin. (3) și 290 alin. (1) Cod penal în cuantumul nominalizat în

dispozitivul sentinței.

Ulterior, după individualizarea pedepsei și stabilirea duratei și cuantumului acesteia,

în cazul stabilirii închisorii, continuă operațiunea de individualizare, dar sub aspectul de

executare a pedepsei deja stabilite, prin soluționarea chestiunii dacă pedeapsa stabilită

inculpatului trebuie să fie executată real ori, sub raportul personalității acestuia de a se

corecta și reeduca, poate fi formulată concluzia că scopul pedepsei se poate atinge și prin

aplicarea suspendării executării pedepsei în privința vinovatului pe un termen de

probațiune stabilit de instanța de judecată.

Conform art. 90 alin. (1) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un

termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție și de cel mult 7 ani

pentru infracțiunile săvîrșite din imprudență, instanța de judecată, ținînd cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, poate ajunge la concluzia că nu este

rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită și poate dispune suspendarea condiționată

a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicînd numaidecît în hotărîre motivele

condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și termenul de probă.

Așadar, o condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 din Codul penal, privind

aplicabilitatea normei date, constă în concluzia instanței că nu este rațional ca inculpatul

9

să execute pedeapsa stabilită. Prin alte cuvinte, este prerogativa instanței de judecată să

aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia. În

formarea acestei convingeri, instanța de judecată ține cont de totalitatea condițiilor expres

prevăzute de lege. Deși legea nu îngrădește libertatea instanței de judecată de a-și forma

convingerea cu privire la posibilitatea făptuitorului de a se îndrepta fără executarea

efectivă a pedepsei, ea obligă instanța să-și motiveze hotărârea de suspendare

condiționată a executării pedepsei, indicând precis acele motive pe care s-a întemeiat

convingerea ei.

Prin urmare, în afară de motivele care au servit temei pentru stabilirea pedepsei

principale, instanța trebuie să de-a o motivare suplimentară, din care considerente a

concluzionat că inculpatul nu este rațional să execute real termenul pedepsei stabilite.

Analizînd condițiile în care poate fi acordată suspendarea executării pedepsei, rezultă că

aceasta nu este un drept al inculpatului, ci o facultate a instanței de judecată, care este

liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul să o acorde.

Nu în ultimul rând, în acest context Colegiul face remarca că aprecierea instanței

trebuie să se fundamenteze pe un complex de elemente obiective și subiective care să

ducă la concluzia că dublul scop al pedepsei, sancționator și educativ, poate fi realizat și

în lipsa executării efective a acesteia. Or, o evaluare eronată ar putea duce fie la lăsarea în

libertate a unor infractori periculoși, fie la o privare inutilă de libertate. Totodată,

urmează a se reține că aprecierea instanței nu se poate baza doar pe unele elemente

dispersate, de genul antecedente penale stinse, căința sinceră sau recunoașterea

vinovăției.

În speță, reieșind din soluția adoptată de instanța de apel și raționamentele puse la

baza acesteia, se constată că la stabilirea și aplicarea pedepsei în privința inculpatului

instanța nu a avut în vedere scopul și criteriile de individualizare a acesteia, prevăzute de

61 și 75 Cod penal, nu a ținut seama de circumstanțele reale ale cauzei, circumstanțe care

fiind analizate, per ansamblu, nu permit instanței stabilirea unei pedepse cu suspendarea

condiționată a executării ei.

Mai mult, instanța de recurs constată că, instanța de apel în partea motivantă a

deciziei adoptate nu specifică careva temeiuri noi, pentru a aplica institutul suspendării

condiționate în privința lui Vinaru Al., despre care nu a menționat instanța de fond în

sentință, adică bazîndu-se pe aceleași temeiuri și fără o argumentare subsidiară, aplică

neîntemeiat art. 90 Cod penal, și admite greșit apelul declarat de avocat în interesele

inculpatului.

Astfel, instanța de recurs apreciază că modalitatea de executare aleasă în privința

inculpatului Vinaru Al., nu este în acord cu principiul proporționalității avînd în vedere

faptele infracționale comise și circumstanțele în care a acționat inculpatul, precum și

urmările soldate.

În atare situație, reieșind din cele relevate Colegiul penal lărgit statuează asupra

faptului că în cauza supusă judecării, la etapa examinării apelului instanța a admis

eroarea de drept prevăzută de pct. 10) al alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și a

individualizat eronat pedeapsa stabilită în privința inculpatului Vinaru Al.

10

În consecință, se conchide că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor

legii materiale, prin dispunerea condamnării în privința lui Vinaru Al., în baza art. 287

alin. (3) și 290 alin. (1) Cod penal, statuînd just că corijarea și reeducarea ultimului poate

fi realizată doar prin executarea de către acesta a pedepsei cu închisoarea în penitenciar

de tip semiînchis.

lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul procuraturii de nivelul Curții de

Apel Chișinău, Radu Sâli, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 22 martie 2016, în cauza penală privindu-l pe Vinaru Alexandru Ilie, cu

menținerea sentinței Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 29 decembrie 2015,

adoptată în conformitate cu art. 3641 Cod de procedură penală în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, prin care Vinaru Alexandru Ilie a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza:

- art. 287 alin. (3) Cod penal la 2 ani și 6 luni închisoare;

- art. 290 alin. (1) Cod penal la 8 luni închisoare.

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, lui

Vinaru Alexandru Ilie i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 3 ani închisoare, cu

executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis.

Termenul de executare a pedepsei în privința lui Vinaru Alexandru Ilie se

calculează din momentul reținerii acestuia, cu includerea în acest termen a perioadei

ținerii sub arest preventiv de la 20.10.2015 pînă la 22.03.2016.

Celelalte dispoziții ale sentinței se mențin.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 20 octombrie 2016.

Președinte URSACHE Petru

Judecător NICOLAEV Ghenadie

Judecător MORARU Petru

Judecător TOMA Nadejda

Judecător TIMOFTI Vladimir

11