1ra-1162-2015 — art.186 alin.2 lit.c,d, CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.186 alin.2 lit.c,d, CP
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct.6, 10 CPP
1ra-1162-2015 — art.186 alin.2 lit.c,d, CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)
Dosarul nr.1ra-1162/15
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
21 octombrie 2015 mun.Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Nicolae Gordilă,
Judecători Elena Covalenco,
Iurie Diaconu,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită
casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 februarie 2015,
declarat de avocatul Zadorojnîi Ludmila în numele inculpatului
Fiodorov Serghei Serghei, născut la 13 martie 1994,
originar din Reni Odesa, Ucraina și domiciliat în
mun.Chișinău, str.Braniștei, 11 ap.37.
Termenul examinării cauzei:
Prima instanță: 11.02.2014 - 27.05.2014,
Instanța de apel: 19.08.2014 - 24.02.2015,
Instanța de recurs: 31.07.2015 - 21.10.2015.
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău din 27 mai 2014, Fiodorov
Serghei a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.186 alin.(2) lit.c), d) Cod
penal la 2 ani închisoare. În temeiul art.84 alin.(4) Cod penal, pentru concurs de
infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate i s-a stabilit pedeapsa definitivă
de 2 ani și 4 luni închisoare.
Potrivit art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării
pedepsei închisorii pe un termen de probă de 1 an.
Acțiunea civilă a fost admisă, dispunîndu-se încasarea de la Fiodorov Serghei și
Șilencov Nichita în beneficiul părții vătămate Sîrbu Veaceslav, a prejudiciului material
în sumă de 1300 lei.
Prin sentința dată a fost condamnat și Șilencov Nichita în privința căruia
hotărîrile judecătorești nu se contestă.
Prima instanță, examinînd cauza în procedura prevăzută de art.3641 Cod de
procedură penală, a constatat că Fiodorov Serghei împreună cu Șilencov Nichita de
comun acord și prin înțelegere prealabilă, la 09 ianuarie 2014, ora 20.00 și pînă la 10
ianuarie 2014, ora 03.15, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane,
planificîndu-și intențiile lor infracționale, prin deteriorarea geamului de la ușa față-
dreapta a automobilului de model “Mercedes Vito”, cu n/î RZ AH 694, au pătruns în
interiorul automobilului, care era parcat în curtea blocului locativ din str.Miron Costin
8, mun.Chișinău, de unde pe ascuns au sustras un navigator portativ, de model
1
„Pioner” cu prețul de 1300 lei, cauzîndu-i părții vătămate un prejudiciu material
considerabil.
Sentința a fost atacată cu apel de către procuror, care a solicitat casarea
acesteia, în partea stabilirii pedepsei inculpatului S.Fiodorov, rejudecarea cauzei și
pronunțarea unei noi hotărîri în partea dată, prin care acestuia să-i fie stabilită o
pedeapsă în baza art.186 alin.(2) lit.c), d) Cod penal, ținînd cont de prevederile art.3641
Cod de procedură penală, de 2 ani și 8 luni închisoare, iar în temeiul art.84 alin.(4) Cod
penal, a-i stabili pedeapsa definitivă de 4 ani închisoare, invocînd că pedeapsa stabilită
de prima instanță, în raport cu gravitatea infracțiunii comise, este prea blîndă, astfel nu
va fi atins scopul pedepsei penale restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 februarie 2015,
a fost admis apelul procurorului, casată sentința, în partea stabilirii pedepsei lui
S.Fiodorov și pronunțată o nouă hotărîre în această parte, potrivit modului stabilit
pentru prima instanță, prin care în baza art.84 alin.(4) Cod penal, pentru concurs de
infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate i s-a stabilit pedeapsa definitivă
de 2 ani și 4 luni închisoare, în penitenciar de tip semiînchis.
Instanța de apel a constatat că, prima instanță, obiectiv și sub toate aspectele,
prin prisma art.101 Cod de procedură penală, a examinat și apreciat probele
administrate în cauză, care dovedesc cu certitudine vinovăția lui S.Fiodorov de
comiterea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2) lit.c), d) Cod penal, însă la numirea
categoriei și termenului pedepsei nu a ținut cont de circumstanțele reale ale cauzei, că
inculpatul anterior a fost judecat și pedeapsa aplicată este prea blîndă în coraport cu
infracțiunea comisă și persoana acestuia. Totodată, instanța de apel a indicat că prima
instanță incorect a stabilit tipul penitenciarului - închis, pe cînd potrivit art.72 Cod
penal, urma să fie stabilit de tip semiînchis.
Astfel, instanța de apel, ținînd cont de prevederile art.61, 75 Cod penal, a conchis
că corijarea și reeducarea inculpatului S.Fiodorov nu este posibilă fără izolarea lui de
societate, stabilindu-i în baza art.84 alin.(4) Cod penal, cu respectarea art.3641 Cod de
procedură penală, pedeapsa definitivă de 2 ani și 4 luni închisoare, cu executarea ei în
penitenciar de tip semiînchis, reținînd faptul că pedeapsa are drept scop restabilirea
echității sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi
infracțiuni atît din partea lui, cît și altor persoane.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar avocatul
L.Zadorojnîi în numele inculpatului care, invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1)
pct.6), 10) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței,
pe motiv că apelul greșit a fost admis; instanța de apel la stabilirea pedepsei nu a luat în
considerație că inculpatul a recunoscut vina, s-a căit sincer de cele comise, a solicitat
examinarea cauzei în procedură simplificată, iar soluția de a modifica pedeapsa
inculpatului nu poate fi justificată doar prin faptul că el nu s-a prezentat la examinarea
apelului, deoarece s-a constatat că acesta se afla la tratament îndelungat, respectiv nu a
avut posibilitatea de a se prezenta în instanța de apel, astfel nu a avut intenția de a se
eschiva de la organele de drept.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în raport cu
materialele dosarului și motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă în
2
referință, prin care a solicitat declararea inadmisibilității recursului, Colegiul penal
decide inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente.
Potrivit textului recursului, avocatul a invocat ca temei de casare a hotărîrii
judecătorești art.427 alin.(1) pct.6) și 10) Cod de procedură penală, care stipulează că
hotărîrea instanței de apel conține o eroare de drept atunci cînd aceasta nu cuprinde
motivele pe care se întemeiază soluția ori s-au aplicat pedepse individualizate contrar
prevederilor legale.
Analizînd aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul penal
constată că nici unul din ele nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului
declarat.
După cum rezultă din textul recursului, autorul acestuia este de acord cu starea
de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor
lui S.Fiodorov în baza art.186 alin.(2) lit.c), d) Cod penal, și, critică hotărîrea instanței
de apel, precum că aceasta fără a-și motiva soluția, neîntemeiat a casat sentința și i-a
stabilit inculpatului o pedeapsă mai aspră – închisoarea cu executarea ei reală, prin ce a
ignorat principiul individualizării pedepsei penale.
Colegiul penal atestă că, sancțiunea art.186 alin.(2) lit.c), d) Cod penal, în baza
căruia a fost condamnat S.Fiodorov, prevede o pedeapsă sub formă de închisoare de
pînă la 4 ani.
Conform prevederilor art.3641 alin.(8) Cod penal, în baza căruia a fost examinată
cauza, în cazul în care inculpatul a recunoscut săvîrșirea faptelor indicate în rechizitoriu
și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire
penală, inculpatul beneficiază de o reducere cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de
lege în cazul pedepsei cu închisoarea.
Instanța de apel, luînd în considerație că infracțiunea comisă de inculpat, potrivit
art.16 Cod penal, face parte din categoria celor mai puțin grave, că inculpatul a
recunoscut vina, s-a căit în cele comise, precum și circumstanțele ce caracterizează
persoana acestuia - că anterior a mai comis infracțiuni fiind condamnat, a conchis că
corijarea și reeducarea acestuia nu poate avea loc decît prin izolarea lui de societate.
Consultînd textul deciziei instanței de apel, Colegiul reține că instanța de apel a
ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea
infracțiunii săvîrșite, de toate circumstanțele cauzei care agravează ori atenuează
răspunderea, de persoana inculpatului, precum și de influența pedepsei aplicate asupra
corijării și reeducării acestuia, de faptul că acesta a mai comis infracțiuni, pentru care
este condamnat, astfel corect fiindu-i stabilită pedeapsa închisorii cu executarea ei
reală, prin aplicarea prevederilor art.84 alin.(4) Cod penal.
Afirmația recurentului, precum că instanța la stabilirea pedepsei nu a luat în
considerație circumstanțele atenuante prezente în cauză, și anume că inculpatul a
recunoscut vina, s-a căit de cele comise, se caracterizează pozitiv, este lipsită de temei,
deoarece instanța a reținut aceste circumstanțe și și-a motivat soluția în această parte,
stabilindu-i inculpatului o pedeapsă echitabilă, în limita sancțiunii normei penale de
care a fost recunoscut vinovat, cu respectarea prevederilor art.3641 alin.(8) Cod penal.
Prin urmare, argumentul recurentului, precum că decizia instanței nu cuprinde
motivele de aplicare a pedepsei stabilite, este neîntemeiat, dimpotrivă decizia este bine
argumentată, motivată și nu contravine prevederilor art.394 Cod de procedură penală.
3
Nu poate fi reținut nici argumentul recurentului, precum că inculpatul nu s-a
prezentat în ședința instanței de apel pe motiv că a fost internat în spital, deoarece atît
în ședința instenței, cît și la cererea de recurs nu au fost prezentate careva probe certe în
acest sens.
Din acest punct de vedere se constată că, de fapt, în cauză nu s-a comis eroarea
de drept la care face referință recurentul și, deci, nu persistă temeiul de casare a soluției
adoptate, pedeapsa aplicată inculpatului este echitabilă faptelor comise și
individualizată conform prevederilor legale.
Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală instanța de recurs,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței
de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în
cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.
Astfel, reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul penal decide asupra
inadmisibilității recursului ordinar declarat de avocatul L.Zadorojnîi în numele
inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art.432 alin.(1)-(2) pct.4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Zadorojnîi Ludmila, în
numele inculpatului Fiodorov Serghei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de
Apel Chișinău din 24 februarie 2015, în cauza penală în privința lui Fiodorov Serghei,
ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, publicată integral la 18 noiembrie 2015.
Președintele Nicolae Gordilă
Judecători Elena Covalenco
Iurie Diaconu
4