1ra-941/16 — 186 alin.2 lit.c și d, 187 alin.1, 192 alin.2 lit.b CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- 186 alin.2 lit.c şi d, 187 alin.1, 192 alin.2 lit.b CP
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct.10 CPP
1ra-941/16 — 186 alin.2 lit.c și d, 187 alin.1, 192 alin.2 lit.b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr.1ra-941/16
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
11 mai 2016 mun.Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Nicolae Gordilă,
Judecători Elena Covalenco,
Iurie Diaconu,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită
casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 februarie 2016, declarat
de inculpatul
Trocin Evgheni Vitali, născut la 28 martie
1988, originar din or.Chișinău, domiciliat în
com.Durlești, str.G.Coșbuc 53, mun.Chișinău
Termenul examinării cauzei:
Prima instanță: 31.01.2013 - 10.08.2015;
Instanța de apel: 14.01.2016 - 10.02.2016;
Instanța de recurs: 04.04.2016 - 11.05.2016.
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Botanica, mun.Chișinău din 10 august 2015, Trocin
Evgheni a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.187 alin.(1) Cod penal la 2 ani
și 6 luni închisoare; în baza art.192 alin.(2) lit.b) Cod penal la 2 ani închisoare cu amendă
în mărime de 200 unități convenționale și în baza art.186 alin.(2) lit.c) și d) Cod penal la 2
ani închisoare.
În temeiul art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul
parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa de 3 ani închisoare cu amendă în
mărime de 200 unități convenționale.
În baza art.84 alin.(4) Cod penal, prin cumul de sentințe, prin adăugarea parțială a
pedepsei neexecutate fixată prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău din 15 mai
2014, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 6 ani închisoare cu amendă în mărime de 200
unități convenționale, cu ispășirea ei în penitenciar de tip semiînchis.
S-a dispus încasarea de la Trocin Evgheni a prejudiciului material în beneficiul: SC
„Didiadi Prim” în sumă de 800 lei, în beneficiul lui Roșca Andrei în sumă de 5595 lei și în
beneficiul lui Costin Nicolae în sumă de 4000 lei.
Prima instanță, examinînd cauza în procedura prevăzută de art.3641 Cod de
procedură penală, a constatat că Trocin Evgheni, a comis un șir de infracțiuni în
următoarele circumstanțe:
- la 03 noiembrie 2012, ora 15.00, prin acces liber, a pătruns în buticul amplasat în
piața „Bulgară” din str.Tighina 65, mun.Chișinău, de unde a sustras pe ascuns un laptop de
model „Acer”, cauzîndu-i părții vătămate Costin Nicolae un prejudiciu material în proporții
considerabile, în sumă de 4000 lei;
1
- la 17 decembrie 2012, ora 12.30, acționînd în scopul sustragerii bunurilor altei
persoane, aflîndu-se în incinta farmaciei „Didiadi Prim”, amplasată pe bd.Dacia 16/1,
mun.Chișinău, în prezența farmacistei, în mod deschis a sustras din casa farmaciei bani în
sumă de 800 lei cauzîndu-i SC „Didiadi Prim” SRL un prejudiciu material în valoare totală
de 800 lei;
- la 18.03.2014, ora 17.30, acționînd împreună și de comun acord cu o altă persoană,
în privința căreia cauza a fost disjunsă într-o procedură separată, aflîndu-se în incinta
cafenelei „Pizza Mania”, amplasată pe str.Independenței 21/1, mun.Chișinău, pe ascuns a
sustras din buzunarul de la geaca ce-i aparține lui Roșca Andrei, care era agățată în cuierul
comun, bani în sumă de 300 euro, echivalentul sumei de 5595 lei, cauzîndu-i părții
vătămate o pagubă materială considerabilă.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, care a solicitat casarea sentinței
Judecătoriei Botanica, mun.Chișinău din 10 august 2015 și a sentinței Judecătoriei
Buiucani, mun.Chișinău din 15 mai 2014, și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să-i fie
aplicată o pedeapsă mai blîndă, invocînd că în condiții de detenție va avea puține șanse să-
și redreseze starea de sănătate vulnerabilă.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 februarie 2016, a
fost admis apelul declarat de inculpat împotriva sentinței Judecătoriei Botanica,
mun.Chișinău din 10 august 2015, casată sentința parțial, inclusiv din oficiu, în baza
art.409 alin.(2) Cod de procedură penală, în partea stabilirii pedepsei și pronunțată în
această parte o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui
Trocin Evgheni i-a fost stabilită pedeapsa cu respectarea prevederilor art.3641 Cod de
procedură penală:
- în baza art.186 alin.(2), lit.c) și d) Cod penal - 2 ani închisoare;
- în baza art.187 alin.(1) Cod penal - 2 ani închisoare;
- în baza art.192 alin.(2) lit.b) Cod penal - 2 ani închisoare cu amendă în mărime de
200 unități convenționale.
În temeiul art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul
parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare cu
amendă în mărime de 200 unități convenționale.
În baza art.85 alin.(1) Cod penal, prin cumulul de sentințe, prin adăugarea parțială a
pedepsei fixate prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău din 15 mai 2014, i-a fost
stabilită pedeapsa definitivă de 5 ani și 6 luni închisoare cu amendă în mărime de 200
unități convenționale, cu ispășirea ei în penitenciar de tip semiînchis.
În rest, sentința a fost menținută.
Cu referire la legalitatea sentinței Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău din 15 mai
2014, instanța de apel a reținut că în privința acesteia s-a expus deja Colegiul penal al
Curții de Apel Chișinău prin decizia din 24 septembrie 2014 și astfel, cerința inculpatului
privind casarea acesteia nu poate fi acceptată, or, actul judecătoresc nu poate fi supus unei
verificări repetate în instanța de apel, inculpatul fiind în drept să conteste decizia instanței
de apel în ordine de recurs.
Referitor la legalitatea sentinței Judecătoriei Botanica, mun.Chișinău din 10 august
2015, instanța de apel a indicat că prima instanță a cercetat în cumul probele administrate
în ședința de judecată prin prisma admisibilității, pertinenței și concludenței, raportată la
declarațiile date în ședința de judecată și probele administrate stabilind o corectă situație de
fapt, dînd faptelor reținute în sarcina inculpatului o încadrare juridică corespunzătoare.
Totodată, instanța de apel a constatat că la stabilirea pedepsei inculpatului, prima instanță
2
nu a acordat deplină eficiență prevederilor art.6, 7, 61 și 75 Cod penal, nu a ținut cont de
gravitatea infracțiunilor săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de
circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența pedepsei
aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale
familiei acestuia.
În acest sens, instanța de apel a constatat că prima instanță eronat a interpretat
prevederile art.77 alin.(1) Cod penal și incorect a reținut în sarcina inculpatului drept
circumstanțe agravante: - săvîrșirea infracțiunii prin participație, or, infracțiunea
incriminată inculpatului în baza art.192 alin.(2) lit.b) Cod penal, a fost comisă în contextul
agravantei „de două sau mai multe persoane”; - existența prejudiciului material
nerecuperat, or, această agravantă nu se regăsește în lista circumstanțelor agravante,
statuată exhaustiv în articolul citat. Astfel, instanța de apel a conchis de a exclude
circumstanțele agravante reținute de prima instanță în sarcina inculpatului, care nu au fost
indicate în rechizitoriu.
Concomitent, instanța de apel a reținut că inculpatul și-a recunoscut vina și a solicitat
examinarea cauzei în ordinea prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală, căindu-se
sincer de cele comise, dar și că anterior a fost condamnat pentru infracțiune similară sau
pentru alte fapte care au relevanță pentru cauză.
Într-o altă ordine de idei, cu referire la argumentele inculpatului privind starea sa de
sănătate, instanța de apel a reținut că nici inculpatul și nici apărătorul acestuia, nu au
confirmat cele invocate, prin probe pertinente.
Totuși, instanța de apel a considerat că circumstanța ce vizează recunoașterea vinei
și excluderea circumstanțelor agravante, reținute eronat de prima instanță, „săvîrșirea
infracțiunii prin participație” și „existența prejudiciului material nerecuperat”,
condiționează necesitatea reindividualizării pedepsei penale aplicată inculpatului și
micșorarea acesteia.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar inculpatul care,
solicită casarea deciziei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să-i
fie aplicată o pedeapsă mai blîndă, pe motiv că și-a recunoscut vina, căindu-se sincer de
cele comise, că are un copil minor la întreținere, examinarea cauzei a avut loc în ordinea
prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală și din pedeapsa aplicată a ispășit deja 1 an și
9 luni, urmînd să-i fie acordată șansa să se împace cu părțile vătămate, dat fiind că în prima
instanță a fost lipsit de această posibilitate, cauza fiind examinată în lipsa lui.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în raport cu materialele
dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității acestuia din
următoarele considerente.
Conform art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărîrea instanței de apel poate
fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond ori de apel.
Potrivit textului recursului, inculpatul invocă că temei de casare a deciziei instanței
de apel pct.10) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrea
instanței de apel conține o eroare de drept atunci cînd instanța a aplicat pedepse
individualizate contrar prevederilor legale.
Analizînd acest temei în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul penal
constată că acesta nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat.
Totodată, Colegiul reține că autorul recursului este de acord cu starea de fapt
stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor sale în baza
art.187 alin.(1), 192 alin.(2) lit.b) și 186 alin.(2) lit.c) și d) Cod penal, și critică hotărîrea
3
instanței de apel numai referitor la măsura de pedeapsă aplicată, considerînd-o prea aspră,
deoarece și-a recunoscut vina căindu-se sincer de cele comise, are un copil minor la
întreținere și a solicitat examinarea cauzei în ordinea prevăzută de art.3641 Cod de
procedură penală.
Motivul recurentului, precum că instanța incorect a individualizat pedeapsa și greșit
i-a stabilit pedeapsa închisorii, care este prea aspră, Colegiul penal î-l consideră
neîntemeiat.
La acest capitol Colegiul remarcă că, potrivit art.61 Cod penal, pedeapsa penală este
o măsură de constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului ce
se aplică de instanțele de judecată, în numele legii, persoanelor care au săvîrșit infracțiuni,
cauzînd anumite lipsuri și restricții drepturilor lor, avînd drept scop restabilirea echității
sociale și corectarea condamnatului.
La fel, pedeapsa are drept scop și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din
partea inculpatului, cît și a altor persoane. Ca măsură de constrîngere, pedeapsa are pe lîngă
scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul
făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie
individualizată în așa fel, încît inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii
penale și evitarea în viitor a săvîrșirii unor fapte similare. Chestiunea de individualizare a
pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și
autorului, avînd ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.
Colegiul penal reține că, persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei
infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în
baza căruia persoana se declară vinovată. Totodată, conform art.75 alin.(1) Cod penal, la
stabilirea categoriei și termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de
gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de
circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei
aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale
familiei acestuia.
Instanța de apel la stabilirea pedepsei inculpatului, a ținut seama pe deplin de
principiile de aplicare a pedepsei, prevăzute de art.61 Cod penal, de criteriile generale de
individualizare a ei, stipulate în art.75 Cod penal, de toate circumstanțele cauzei, care
atenuează răspunderea, inclusiv de cele enumerate de recurent în recurs, de persoana
inculpatului, care a recunoscut vina, s-a căit sincer în cele comise, a solicitat examinarea
cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, că anterior a mai comis
infracțiuni fiind condamnat, precum și de influența pedepsei aplicate asupra corectării lui, și i-a
aplicat o pedeapsă echitabilă, în limita sancțiunilor normelor penale în baza cărora a fost
declarat vinovat, corect considerînd că acesta poate fi corijat și reeducat doar prin izolarea lui
de societate.
Or, Colegiul penal învederează că instanța de apel a reținut că inculpatul, în sensul
art.77 Cod penal, a săvîrșit infracțiunea fiind anterior condamnat pentru infracțiune similară
sau pentru alte fapte care au relevanță pentru cauză.
Complementar, la numirea pedepsei inculpatului, instanța de apel a ținut cont
inclusiv de prevederile art.3641 Cod de procedură penală, acesta beneficiind de o reducere
cu o treime din limita de pedeapsă prevăzută de lege, adică din maximul și din minimul
prevăzut de sancțiunea normelor penale în baza cărora a fost condamnat.
Astfel, temeiul invocat de recurent, precum că față de el urmează a fi aplicată o
pedeapsă mai blîndă, deoarece a solicitat examinarea cauzei în ordinea prevăzută de
art.3641 Cod de procedură penală, căindu-se sincer de cele comise, avînd un copil minor la
4
întreținere, nu pot servi drept temei de casare a hotărîrii judecătorești, din motiv că
circumstanțele invocate de recurent, au fost luate în considerație de instanță la numirea
pedepsei.
Consecvent, Colegiul precizează că potrivit deciziei instanței de apel, termenul de
executare a pedepsei urma a fi calculat din momentul adoptării hotărîrii contestate cu
recurs, cu includerea duratei aflării inculpatului în stare de arest preventiv din 15.05.2014
pînă la data adoptării deciziei, adică termenul de 1 an și 9 luni, invocat de inculpat în
recurs, precum că deja a fost ispășit.
În concluzie, Colegiul penal reține că, la stabilirea pedepsei lui E.Trocin, instanța de
apel a dat deplină eficiență împrejurărilor cauzei, numindu-i acestuia o pedeapsă în limitele
prevăzute de sancțiunea normelor penale în baza cărora a fost condamnat, fiind respectate
și prevederile referitor la stabilirea pedepsei în cazul cînd persoana vinovată a solicitat
examinarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit
art.3641 Cod de procedură penală.
Totodată, Colegiul penal a constat că decizia instanței de apel este bine argumentată,
motivată și în corespundere cu prevederile art.394 Cod de procedură penală.
Într-o altă ordine de idei, cu referire la solicitarea recurentului de a-i fi acordată
șansa să se împace cu părțile vătămate, Colegiul penal menționează că potrivit art.109 Cod
penal, împăcarea este personală și produce efecte juridice din momentul pornirii urmăririi
penale și pînă la retragerea completului de judecată pentru deliberare, intenție nerealizată
de către părți în nicio etapă a procesului de examinarea a respectivei cauze penale.
Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de
apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este
vădit neîntemeiat.
În acest context, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității recursului ordinar
declarate de Trocin Evgheni fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art.432 alin.(1)-(2) pct.4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Trocin Evgheni, împotriva
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 februarie 2016, în propria lui
cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, publicată integral la 02 iunie 2016.
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Elena Covalenco
Iurie Diaconu
5