1ra-1322/17 — art.287 alin.1 si 179 alin.2 CP

Prima instanță: 30.07.2015 - 22.04.2016;

Instanța de apel: 18.05.2016 - 04.11.2016;

Instanța de recurs: 21.07.2017 - 03.10.2017. C O N S T A T Ă: 1. Prin sentința Judecătoriei Bender din 22 aprilie 2016, Sergheev Leonid a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza: - art.287 alin.(1) Cod penal la 2 ani închisoare; - art.179 alin.(2) Cod penal la 2 ani închisoare. În temeiul art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost numită pedeapsa de 3 ani închisoare. Conform art.85 alin.(1) Cod penal, la pedeapsa aplicată lui Sergheev Leonid i-a fost adăugată partial partea neexecutată a pedepsei fixate prin sentința Judecătoriei Bender din 16 decembrie 2014, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă de 4 ani închisoare, cu executarea ei în penitenciar de tip semiînchis. 2. Potrivit sentinței instanța a constatat că Sergheev Leonid, la 26 iunie 2015, ora 17.35, fiind în stare de ebrietate, aflându-se în scara xx, etajul xxx al casei nr.1 „a” din str.xxxxx, din intenții huliganice, încălcînd grosolan ordinea publică, a provocat o ceartă cu E.Topal, exprimîndu-se în adresa acesteia cu cuvinte necenzurate, amenințînd-o cu răfuială fizică, a maltratat-o provocându-i dureri fizice. Tot el, la aceiași dată și în același loc, a pătruns în domiciliul lui E.Topal din xxxxxxxxxxxxx, fără consimțământul acesteia, pe care a amenințat-o cu răfuiala fizică și a maltratat-o, provocându-i dureri fizice. 3. Împotriva sentinței au declarat apel: - avocatul V.Sucitu în numele inculpatului, care a solicitat casarea sentinței cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, pe motiv că din probele administrate la actele cauzei nu se poate deduce vinovăția inculpatului în săvârșirea actului de huliganism, cât și pătrunderea și rămânerea ilegală în domiciliul părții vătămate fără consimțământul acesteia; - instanța nu a apreciat corect declarațiile părții vătămate E.Topal, care urmau a fi apreciate crtic, fiind contradictorii, a martorilor I.Mirovscaia, L.Busîchina, prin care 1 se confirmă lipsa elementelor componenței infracțiunii de violență; - incorect instanța nu a reținut declarațiile inculpatului date la urmărirea penală, cât și în cadrul cercetării judecătorești, unde a declarat că scopul său de a o vizita pe E.Topal a fost de a o avertiza să înceteze vizitele cu concubina sa A.Socolov întru a consuma alcool, iar în apartamentul acesteia a intrat cu consimțământul ei, pe care l-a părăsit benevol, unde nu a amenințat fizic pe nimeni; - faptul că inculpatul se află la evidența medicului narcolog, nu confirmă săvârșirea infracțiunii, în acea perioadă el nu a avut careva plângeri, cereri, fapt confirmat prin certificatul oficiului de probațiune, din care rezultă că a ispășit pedeapsa fără încălcări. La fel, în cadrul instanței de apel, apărarea a mai solicitat aplicarea amnistiei față de inculpat; - inculpatul, care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei hotărâri de achitare pe învinuirea adusă lui în baza art.179 alin.(2) Cod penal, pe motivul lipsei în acțiunile lui a elementelor infracțiunii incriminate, invocând că instanța și-a bazat soluția pe acest capăt de acuzare doar pe presupuneri, deoarece într-adevăr în momentul conflictului cu partea vătămată dânsul s-a aflat în apartamentul acesteia, dar acesta a fost generat de faptul că dânsul i-a interzis concubinei sale A.Socolova să comunice cu partea vătămată din motiv că ultima o influențează negativ, stimulând consumul de băuturi alcoolice, din care cauză și s-a exprimat în adresa acesteia cu cuvinte necenzurate, dar acest element nu formează componența de infracțiune de care a fost recunoscut vinovat; - instanța constatând că dânsul a aplicat violența față de partea vătămată și-a întemeiat concluziile doar pe declarațiile acesteia și certificatul medical eliberat de policlinică, fără a fi efectuată vre-o expertiză medico-legală în sensul dat, din care s-ar fi constatat timpul când s-ar fi produs leziunile și de la care acțiuni s-ar fi produs contuzia țesuturilor moi; - nu a dat apreciere instanța declarațiilor părții vătămate și a martorilor din partea apărării, între care există contradicții, deoarece E.Topal nu a indicat că a solicitat ajutorul martorilor pentru a-i elibera apartamentul; - instanța nu a apreciat declarațiile martorilor: - L.Busîchina, care a declarat doar că a auzit un glas de bărbat strigând la ușa de intrare; - Iu.Mirovscaia, care a declarat că doar a auzit că inculpatul s-a exprimat în adresa părții vătămate cu cuvinte necenzurate și a amenințat-o, dar fără a aplica violență, ceea ce confirmă declarațiile sale că a intrat în locuința părții vătămate la solicitarea ultimei pentru ca să nu o audă vecinii; - din motiv că pe caz nu a fost efectuată expertiza medico- legală, în calitate de martor urma a fi audiat în instanță medicul care a eliberat certificatul medical. Totodată, în cadrul instanței de apel, avocatul V.Sucitu în numele inculpatului a solicitat aplicarea în privința acestuia a Legii cu privire la amnistie în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței R.Moldova, în ce privește infracțiunea prevăzută la art.287 Cod penal, deoarece inculpatul a recunoscut vina, s-a căit sincer de cele comise.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 noiembrie 2016, au fost respinse, ca fiind nefondate, apelurile declarate de avocatul V.Sucitu în numele inculpatului L.Sergheev și de inculpat. Instanța de apel a constatat că prima instanță, în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei, dând probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului L.Sergheev în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.287 alin.(1), 179 alin.(2) Cod penal. 2 Concluziile date au fost bazate atât pe declarațiile inculpatului L.Sergheev, a părții vătămate E.Topal, cât și a martorilor G.Prihodico, I.Mirovscaia, L.Busîchina și actele cauzei - plângerea părții vătămate E.Topal, procesele-verbale de cercetare la fața locului din 26.06.2015 a xxxxxxxxxxxxxxx, de confruntare din 15.07.2015 dintre E.Topal și L.Sergheev, certificatul medical nr.3097 din 27.06.2015, probe care, luate în ansamblu, confirmă vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de huliganism, cât și de violare de domiciliu, deoarece și-au găsit confirmare laturile obiective și subiective ale infracțiunilor date. Totodată, instanța de apel a considerat că argumentele avocatului cu privire la nevinovăția inculpatului, au fost înaintate în scop de apărare, de a induce instanța în eroare. Faptul că martorii I.Mirovscaia și L.Busîchina nu au declarat nimic despre prezența martorului minor în momentul comiterii faptei, nu se exclude că anume așa au avut loc evenimentele, precum sunt constatate. Partea vătămată E.Topal a fost audiată de mai multe ori și a dat declarații sub jurământ, confirmând consecvent că actele de violență au avut loc în prezența fiului minor, din care considerente instanța le-a apreciat ca veridice, neavând temei de a le da o altă interpretare. De asemenea, instanța de apel a considerat că corect prima instanță la stabilirea pedepsei a aplicat dispozițiile art.85 Cod penal, deoarece infracțiunea de care inculpatul a fost recunoscut vinovat a fost comisă în perioada termenului de probă.

Împotriva hotărârilor judecătorești a declarat recurs ordinar inculpatul care, fără a invoca vre-un temei de drept prevăzut de art.427 Cod de procedură penală, solicită casarea acestora, cu pronunțarea unei hotărâri achitare pe învinuirea de care a fost recunoscut vinovat în baza art.179 alin.(2) Cod penal, invocând că pe cauză nu au fost administrate probe verosimile ce ar fi demonstrat faptul că dânsul ar fi intrat în apartamentul părții vătămate fără voie și că nu l-ar fi părăsit la solicitarea acesteia; - declarațiile părții vătămate E.Topal sunt contradictorii, din care motiv nu puteau sta la baza unei soluții ce ar fi confirmat vinovăția sa; - declarațiile martorilor părții apărării neîntemeiat nu au fost luate în considerație la examinarea cauzei. Totodată, recurentul solicită aplicarea Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței R.Moldova, considerînd că aceste prevederi pot fi aplicate în privința lui, deoarece dânsul atât la urmărirea penală, cât și în instanțele de judecată a recunoscut vina de fapta prevăzute de art.287 alin.(1) Cod penal, s-a căit sincer de cele comise, se caracterizează pozitiv, a cerut iertare de la partea vătămată, acțiune civilă ori careva prejudiciu material nu are de recuperat.

Judecând recursul ordinar în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, ținând cont de opinia expusă în referința procurorului, prin care se solicită respingerea recursului, Colegiul penal consideră că acesta urmează a fi admis reieșind din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel. Potrivit art.414 Cod de procedură penală, la judecarea apelului, instanța de apel are obligația de a verifica hotărârea atacată din punct de vedere al temeiniciei și legalității acesteia, având în vedere circumstanțele faptice ale cauzei bazate pe probele 3 examinate de prima instanță, pe materialele dosarului și, în dependență de aceste date, să aprecieze legalitatea concluziilor de vinovăție ori nevinovăție trase de prima instanță. În același rând, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar și este în drept la cererea părților să administreze alte probe. Însă, în tot cazul, instanța de apel trebuie în mod obligatoriu să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel, argumentând, cu trimitere la legile respective, concluzia de respingere ori admitere a cărorva din motivele invocate. Colegiul conchide că, în cauza dată instanța de apel nu a îndeplinit aceste stricte prevederi ale legii, din sensul cărora rezultă că, nerespectarea acestor cerințe echivalează cu nerezolvarea fondului apelului, fapt ce atrage după sine casarea deciziei instanței de apel. Conform apelurilor declarate, atât avocatul, cât și inculpatul au solicitat casarea hotărârii primei instanțe în partea ce ține de comiterea infracțiunii prevăzute de art.179 alin.(2) Cod penal, considerînd că instanța a dat pe acest capăt de acuzare o apreciere greșită și unilaterală circumstanțelor de fapt și probelor administrate în cauză. Totodată, în cadrul examinării cauzei, în ședința de judecată din 04.11.2016, avocatul V.Sucitu în numele inculpatului L.Sergheev a solicitat aplicarea Legii privind amnistia pe capătul de acuzare de care inculpatul a fost recunoscut vinovat în baza art.287 alin.(1) Cod penal, deoarece acesta și-a recunoscut vina, se căiește de cele comise, partea vătămată neavând pretenții materiale, care a fost susținută de inculpat. Potrivit procesului-verbal al ședinței instanței de apel solicitarea dată a fost discutată, procurorul expunându-și opinia, precum că Legea privind amnistia nu este aplicabilă inculpatului, pe motiv că poziția acestuia nu corespunde criteriilor specificate în art.1 din Lege, nu sunt întrunite prevederile art.57 Cod penal în partea ce ține de căința și contribuția la descoperirea infracțiunii. Reieșind din partea descriptivă a deciziei instanței de apel, ultima a respins apelurile declarate de avocat și inculpat, inclusiv s-a expus și asupra argumentului referitor la aplicarea pedepsei în cazul unui cumul de sentințe, ce este reglementată de dispozițiile art.85 Cod penal, dar nu s-a expus asupra cererii privind aplicarea în privința lui L.Sergheev a prevederilor Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței R.Moldova pe învinuirea de care acesta a fost recunoscut vinovat în baza art.287 Cod penal, pe care și-a recunoscut vina și s-a căit sincer de cele comise. Eroarea menționată mai sus este o eroare de drept procedurală și se încadrează în prevederile art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, deoarece instanța de apel în motivarea deciziei recurate nu s-a pronunțat asupra motivului dacă inculpatul L.Sergheev îndeplinește cerințele stipulate în Legea nr.210 din 29.07.2016 privind amnistia și dacă sunt ori nu aplicabile prevederile acestei legi. Potrivit art.435 alin.(1) pct.2) lit.c) Cod de procedură penală, în cazul în care instanța de recurs constată erori de drept ce sunt temei de recurs și acestea nu pot fi corectate de instanța de recurs, aceasta dispune casarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei de către instanța a cărei hotărâre se casează. În speța examinată Colegiul consideră că decizia instanței de apel urmează a fi casată, cu trimiterea cauzei la rejudecare în aceiași instanță, pe motiv că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate de partea apărării. La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină seama de motivele indicate în prezenta decizie, care au servit temei de casare a soluției adoptate și, cu respectarea 4 prevederilor art.414 Cod de procedură penală, să verifice minuțios legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, să judece apelurile din punct de vedere al stării de fapt și de drept, să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate de părți și, în dependență de situația constatată, să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, care să corespundă prevederilor art.417 Cod de procedură penală.

În conformitate cu prevederile art.434, art.435 alin.(1) pct.2) lit.c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție D E C I D E: Admite recursul ordinar declarat de inculpatul Sergheev Leonid, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 noiembrie 2016, în propria lui cauză penală și dispune rejudecarea cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată. Decizia nu se supune nici unei căi de atac, pronunțată integral la 24 octombrie 2017. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Elena Covalenco Iurie Diaconu Liliana Catan Ion Guzun 5 6