1ra-1522/17 — art.27,145 alin.1, art.152 alin.2 lit.b,f CP

1ra-1522/17 — art.27,145 alin.1, art.152 alin.2 lit.b,f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr.1ra-1522/17

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 septembrie 2017 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Strășeni din 10 februarie 2017 și deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 27 aprilie 2017, declarat de către avocatul Gorea Tatiana

în numele inculpatului

Ghițău Ghennadi XXX, născut la

XXX, originar și domiciliat în XXX.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.27, 145 alin.(1) Cod penal la 11 ani

închisoare și în baza art.152 alin.(2) lit.b), f) Cod penal la 6 ani închisoare.

În temeiul art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 16 ani închisoare,

cu executarea ei în penitenciar de tip închis.

2015, între orele 17.00 și 18.00, aflându-se în stare de ebrietate alcoolică la domiciliu

său din s.Pănășești, r-nul Strășeni, din motiv de răzbunare, având intenția de omor a

unei persoane, a luat în mâini un topor din gospodărie și cu tăișul acestuia, prin lovire

de sus în jos i-a aplicat lui Castraveț Petru o lovitură în regiunea frunții în timp ce

acesta se afla în altercații cu Ghițău Igor, cauzându-i vătămare corporală ușoară, însă

din cauză că victima a blocat cu mâinile lovitura și s-a îndepărtat, iar la încercările

ulterioare de a fi lovit cu toporul, prin plecare și fugă de la fața locului, le-a evitat și

astfel, din cauze independente de voința făptuitorului, intenția acestuia de a-l omorâ pe

Castraveț Petru nu și-a produs efectul.

Tot el, la 09 aprilie 2016, ora 17.00, aflându-se la domiciliul său, fiind în stare de

ebrietate, bănuind că concubina sa Chitoroagă Oxana ar avea relații cu fratele său

Ghițău Igor, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând

urmările lor prejudiciabile și considerând că ele vor putea fi evitate, manifestând o

deosebită cruzime, a apucat-o pe concubina sa de păr și a târât-o pe podea, a lovit-o cu

o bâtă din lemn (coadă de sapă) și cu picioarele, peste diferite părți ale corpului, iar pe

fratele său l-a lovit cu pumnul în față și cu un topor peste piciorul drept. Conform

1

rapoartelor de expertiză medico-legală nr.100 din 06.05.2016 și nr.99 din 05.05.2016,

lui Chitoroagă Oxana și Ghițău Igor, le-au fost cauzate vătămări corporale medii.

inculpatului și inculpatul, prin care au solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care acțiunile inculpatului să fie recalificate din

art.27, 154 alin.(1) Cod penal în cele ale art.78 alin.(1) Cod contravențional, cu

încetarea procesului pe acest capăt de învinuire din motivul expirării termenului de

prescripție al răspunderii contravenționale, precum și recunoașterea și condamnarea lui

Gh.Ghițău în baza art.152 alin.(2) lit.f) Cod penal la 6 ani închisoare. De asemenea, au

solicitat casarea încheierii Judecătoriei Strășeni din 23.11.2016, prin care a fost

respinsă cererea apărării privind recunoașterea nulității ordonanței de punere sub

învinuire a lui Gh.Ghițău în baza art.27, 145 alin.(1) Cod penal din 06.05.2016. În acest

sens, avocatul a invocat că instanța a apreciat arbitrar circumstanțele cauzei; - eronat a

constata că inculpatul s-a aflat în stare de ebrietate, precum și că infracțiunea prevăzută

de art.152 alin.(2) lit.b) și f) Cod penal a fost săvârșită din răzbunare; - ordonanța de

punere sub învinuire a lui Gh.Ghițău pe art.27, 145 alin.(1) Cod penal din 06.05.2016

este nulă, deoarece inculpatul a fost recunoscut în calitate de bănuit de comiterea

respectivei infracțiuni la 11.02.2016, termenul fiind expirat; - instanța eronat a reținut

semnul calificativ ,,vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății

săvîrșită asupra a două persoane”, or, fratele inculpatului a refuzat să depună plângere.

apelurile declarate de către avocatul I.Gumeniuc în numele inculpatului și inculpat au

fost respinse ca nefondate.

În motivarea soluției date instanța de apel a indicat că, prima instanță a dat

apreciere corectă probelor administrate și circumstanțelor cauzei, examinându-le

conform art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării lor și corect a ajuns la concluzia privind vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunilor imputate, care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc.

Instanța de apel a precizat că, intenția directă a inculpatului de a săvârși omorul

intenționat a lui P.Castraveț se dovedește prin obiectul (toporul) cu care acestuia i-au

fost cauzate vătămări corporale ușoare, periculoase pentru viață, localizarea loviturilor

aplicate, îndreptate asupra unui organ de importanță vitală - cap, în urma cărora partea

vătămată a suportat comoție cerebrală, plagă despicătoare a frunții, adică inculpatul

conștientiza consecințele letale ale loviturilor aplicate părții vătămate și și-a dorit

survenirea lor. Mai mult, însăși inculpatul a declarat în ședința de judecată că

conștientiza posibilele urmări ale loviturilor aplicate.

Complementar, instanța de apel a reținut că inculpatul, fiind audiat în ședința de

judecată, și-a recunoscut vina integral, căindu-se sincer de cele comise.

Cu referire la argumentul, precum că instanța eronat a reținut în acțiunile

inculpatului semnul calificativ ,,săvârșită asupra a două persoane” din art.152 Cod

penal, care urma a fi exclus din învinuire, pe motiv că fratele acestuia a refuzat să

depună plângere, instanța de apel l-a considerat neîntemeiat, or, în cadrul dezbaterilor

judiciare inculpatul a recunoscut că i-a aplicat lovituri și lui Ig.Ghițău, fapt confirmat,

inclusiv prin declarațiile acestuia, ale părții vătămate O.Chitoroagă, dar și prin raportul

de expertiză medico-legală nr.99 din 05.05.2016.

Referitor la solicitarea apelantului privind declararea nulă a ordonanței de punere

2

sub învinuire, pe motiv că termenul de 3 luni a expirat la 11.05.2016, fără a fi prelungit,

instanța de apel a menționat că aceasta urmează a fi respinsă, or, potrivit materialelor

cauzei, inculpatul a fost pus sub învinuire la 06.05.2016, iar conform raportului

Inspectoratului de Poliție Strășeni și a adeverinței eliberate de Primăria r-nului Strășeni

și Consiliul comunal Pănășești, ultimul nu se afla pe teritoriu. Fiind verificat la locul de

trai pentru a fi prezent la Procuratura r-nului Strășeni, nu a putut fi găsit, fiind fugar de

o lună, fapt ce a fost confirmat, inclusiv de către vecinii acestuia. Faptul că Gh.Ghițău

se eschiva de la organul de urmărire penală se dovedește și prin ordonanța procurorului

în Procuratura r-nului Strășeni de aducere silită din 06.05.2016.

Totodată, instanța de apel a precizat că, reieșind din prevederile art.282 alin.(1)

Cod procedură penală, înaintarea acuzării învinuitului ulterior expirării termenului de 3

luni, în situația în care acesta se eschivează de a se prezenta la procuror, nu constituie o

derogare de la norma legală și nu atrage nulitatea ordonanței de punere sub învinuire

care a fost emisă în termenul prevăzut de lege. Mai mult, la emiterea ordonanței de

punere sub învinuire nu este necesară prezența apărătorului, prezența acestuia fiind

necesară la înaintarea învinuirii, fapt respectat de către procuror.

Consecvent, cu referire la pedeapsa aplicată, instanța de apel a reținut că prima

instanță a ținut cont de prevederile art.7, 61, 75, 77 Cod penal, de gravitatea

infracțiunilor săvârșite, care fac parte din categoria celor grave și deosebit de grave, de

persoana celui vinovat, care anterior a fost judecat, că nu este angajat în câmpul muncii,

se află în vizorul poliției ca persoană problematică, de comportamentul acestuia după

comiterea infracțiunii, că circumstanțe atenuante nu au fost stabilite, iar în calitate de

circumstanțe agravante au fost stabilite: săvîrșirea infracțiunii de către o persoană care

anterior a fost condamnată pentru infracțiune similară sau pentru alte fapte care au

relevanță pentru cauză de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului și corect a conchis că reeducarea și corectarea lui Gh.Ghițău este posibilă

numai în condițiile izolării de societate, stabilindu-i o pedeapsă cu închisoare.

- avocatul T.Gorea în numele inculpatului care, invocând temeiurile prevăzute de

art.427 alin.(1) pct.6), 12), 15) Cod de procedură penală, a solicitat casarea acestora,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care acțiunile inculpatului să

fie recalificate din art.27, 145 alin.(1) Cod penal în cele ale art.78 alin.(1) Cod

contravențional, cu încetarea procesului pe acest capăt de învinuire din motivul

expirării termenului de prescripție al răspunderii contravenționale, precum și a-l

recunoaște vinovat și a-l condamna pe Gh.Ghițău în baza art.152 alin.(2) lit.f) Cod

penal la 6 ani închisoare. De asemenea, a solicitat casarea încheierii Judecătoriei

Strășeni din 23.11.2016, prin care a fost respinsă cererea apărării privind recunoașterea

nulității ordonanței de punere sub învinuire a lui Gh.Ghițău în baza art.27, 145 alin.(1)

Cod penal din 06.05.2016. În motivarea recursului, avocatul a invocat că instanțele au

apreciat arbitrar probele și circumstanțele cauzei; - instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția; - nu a stabilit, pe deplin componența infracțiunii prevăzute

de art.27, 145 alin.(1) Cod penal, și anume latura subiectivă; - nu a fost probată intenția

directă a inculpatului de a săvârși respectiva infracțiune, precum și că acesta a prevăzut

urmările acțiunilor sale; - faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită; - instanța

de apel nu s-a expus asupra argumentului apelantului privind excluderea din învinuire a

semnului calificativ ,,vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a

3

sănătății săvîrșită asupra a două persoane”, or, Ig.Ghițău nu a depus plângere împotriva

inculpatului; - instanțele au ignorat prevederile art.63 alin.(2) și (3) Cod de procedură

penală și astfel, neîntemeiat au respins cererea privind declararea ordonanței de punere

sub învinuire ca fiind nulă; - instanța de judecată internațională, prin hotărâre pe un alt

caz, a constatat o încălcare la nivel național a drepturilor și libertăților omului care

poate fi reparată și în această cauză.

materialele dosarului și motivele invocate, ținând cont de opinia procurorului expusă în

referință, prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind inadmisibil, Colegiul penal

decide inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente.

Conform prevederilor art.427 alin.(1) pct.6), 12), 15) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția; faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită; instanța de

judecată internațională, prin hotărâre pe un alt caz, a constatat o încălcare la nivel

național a drepturilor și libertăților omului care poate fi reparată și în această cauză.

Totodată, deși recurentul nu indică expres, reieșind din textul recursului,

Colegiul remarcă că acesta contestă decizia instanței de apel, inclusiv prin prisma pct.8)

al articolului indicat, precum că nu au fost întrunite elementele infracțiunii prevăzute de

art.27,145 Cod penal.

Raportând aceste norme la situația din respectiva cauză penală, Colegiul penal

conchide că temeiurile invocate nu și-au găsit confirmare.

Colegiul penal reține că instanțele de fond, în baza probelor administrate legal de

către organul de urmărire penală și verificate în ședința de judecată, prin prisma art.100

Cod de procedură penală, le-au dat o apreciere justă din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității, veridicității lor, iar toate în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel, ajungând

la concluzia corectă că Gh.Ghițău a săvârșit faptele prevăzute de art.27, 145 alin.(1) și

152 alin.(2) lit.b), f) Cod penal.

După cum rezultă din conținutul recursului, autorul acestuia nu este de acord cu

condamnarea lui Gh.Ghițău în baza art.27, 145 alin.(1) și 152 alin.(2) lit.b) Cod penal,

pe motiv că în acțiunile acestuia lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art.27, 145 alin.(1) Cod penal, și anume că nu a fost probată intenția

directă a inculpatului de a săvârși infracțiunea, precum și că acesta a prevăzut urmările

acțiunilor sale, iar semnul calificativ prevăzut la lit.b) alin.(2) art.152 Cod penal

,,asupra a două persoane” urma a fi exclus, pe motiv că Ig.Ghițău nu a depus plângere

împotriva inculpatului.

La acest capitol, Colegiul menționează că, sub aspectul situației de ,,neîntrunire a

elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri când s-a produs condamnarea

persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau

subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Colegiul reiterează că instanța de apel, a examinat complet și obiectiv probele

administrate la dosar, corect ajungând la concluzia despre vinovăția lui Gh.Ghițău în

comiterea infracțiunilor imputate, încadrarea juridică a acțiunilor acestuia fiind corectă.

4

Conform textelor sentinței și deciziei, instanțele au conchis că vinovăția lui

Gh.Ghițău se dovedește prin cumulul de probe acumulate legal în cadrul urmăririi

penale și cercetate în instanțele de judecată sub aspectul pertinenței și concludenței, și

anume prin declarațiile:

- inculpatului, care a declarat că a luat toporul pentru a-l speria pe P.Castraveț,

iar când acesta a încercat să i-l ia din mână, s-au împiedicat de iarba din curte și au

căzut jos, partea vătămată rănindu-se la cap, la fel a relatat că recunoaște că, din

gelozie, l-a bătut Ig.Ghițău cu coada de la sapă;

- părții vătămate O.Chitoroagă, potrivit cărora inculpatul, a intrat în casă unde ea

se afla cu Ig.Ghițău și a început să o lovească, a apucat-o de păr, după care a dus-o într-

o cameră și i-a aplicat lovituri cu o coadă de lemn de la sapă peste tot corpul pînă cînd

aceasta s-a rupt, apoi a bătut-o cu pumnii și picioarele. În același timp inculpatul îl

bătea și pe fratele său, Ig.Ghițău. Nu a văzut când inculpatul l-a lovit cu toporul pe

P.Catraveț, despre acest fapt i-a spus însăși Gh.Ghițău, motivînd că acesta l-a bruscat

pe Ig.Ghițău, când a vrut să intre în casă;

- părții vătămate P.Castraveț, care a declarat că a mers la fosta sa concubină,

O.Chitoroagă, pentru a-i cere banii pe care aceasta i-a luat din buzunarul hainei lui. Din

casă a ieșit inculpatul, care l-a lovit cu marginea toporului în frunte, în rezultatul

loviturii a amețit și a fugit spre căruța cu care venise, inculpatul fugind din urma lui

amenințându-l cu moartea;

- părții vătămate Ig.Ghițău, potrivit cărora, aflîndu-se acasă la fratele sau,

Gh.Ghițău, care era plecat la muncă, O.Chitoroagă s-a dezbrăcat și i-a zis că îl iubește.

În acel moment a intrat Gh.Ghițău care, văzându-i, l-a lovit cu marginea unui topor. Nu

a văzut cum inculpatul a bătut-o pe O.Chitoroagă, însă a auzit din camera vecină cum

acesta o lovea cu palmele și pumnii. La fel a declarat că, partea vătămată, P.Castraveț, a

venit acasă la Gh.Ghițău și vrând să intre în casă l-a izbit pe el, iar Gh.Ghițău l-a lovit

cu muchia toporului;

- martorului P.Dobrovolschi, care a menționat că a văzut-o pe O.Chitoroagă

bătută, iar din spusele soțului ei, V.Seveacov, aceasta a fost bătută cu coada de la sapă.

Atunci l-a văzut și pe Ig.Ghițău, bătut și zgâriat pe frunte, care i-a zis că a căzut jos și

că nu l-a bătut nimeni;

- martorului V.Seveacov, care a declarat că, întorcându-se de la magazin

împreună cu inculpatul, au au văzut ușa de la cameră deschisă și intrând, au văzut-o pe

O.Chitoroagă dezbrăcată culcată în pat, iar Ig.Ghițău așezat lîngă ea, ambii în stare de

ebrietate alcoolică. Atunci inculpatul a apucat-o de cap și a dus-o în altă cameră, a luat

bățul de la o sapă și a început să o bată până l-a rupt, iar lui Ig.Ghițău i-a aplicat doar o

lovitură peste picior. După aceasta el a ieșit afară și nu știe ce s-a întâmplat. Cunoaște

de la Ig.Ghițău că O.Chitoroagă a furat de la P.Castraveț 400 lei și ultimul venind la

Gh.Ghițău acasă, după bani, acesta l-a lovit pe Ig.Ghițău cu pumnul în față și în

regiunea capului;

- martorului A.Chitoroagă, care a menționat că, fiind anunțată despre faptul că

sora sa, O.Chitoroagă a fost bătută, a mers la ea acasă și văzînd-o în pat, a întrebat-o ce

s-a întâmplat, aceasta i-a zis că a fost bătută de către Gh.Ghițău cu coada de la sapă;

- martorului L.Ungureanu, care a menționat că P.Castraveț a venit la el legat la

cap cu un prosop, fiind murdar de sânge pe față și haine, și prin semne, i-a explicat că

s-a dus la fosta lui concubină, O.Chitoroagă să-i ceară banii pe care aceasta i-a luat din

buzunarul lui. Ajuns acolo, din casă a ieșit Ig.Ghițău, care i-a zis că O.Chitoroagă e în

5

casă și a ieșit din curte. Atunci a mai bătut o dată în ușă și a ieșit inculpatul, care l-a

lovit cu toporul în cap;

- martorului A.Popa, potrivit cărora, P.Castraveț a intrat în curtea lui Gh.Ghițău,

din casa acestuia a ieșit Ig.Ghițău, pe care acesta l-a lovit cu pumnul în față și a intrat în

casă. Ce s-a întâmplat în continuare nu a văzut, însă peste 2-3 min P.Castraveț a ieșit

afară cu urme de sânge pe frunte, nu a văzut ca Gh.Ghițău să fugă în urma căruței și

nici toporul nu l-a văzut;

- martorului L.Gherman, care a declarat că vârful cicatricei pe fruntea lui

P.Castraveț demonstrează că lovitura a fost de sus în jos și, în respectivul caz, este

vorba de o lovitură cu tăișul toporului;

- precum și actele cauzei - procesele-verbale de cercetare la fața locului din

02.02.2016, prin care s-a constatat locul comiterii infracțiunii, urmele, precum și prin

care a fost ridicat toporul cu care a fost comisă fapta; de cercetare la fața locului din

17.12.2015 și 09.02.2016, cu planșa fotografică, prin care se constată locul depistării

toporului și semnele caracteristice; de cercetare a gospodăriei lui Gh.Ghițău din

10.04.2016; de examinare a trei bucăți de lemn ridicate din gospodăria lui Gh.Ghițău

din 13.05.2016; rapoartele de expertiză medico-legală nr.38 din 10.02.2016, nr.80 din

29.03.2016 și raportul de constatare medico-legală nr.6 din 19.01.2016, potrivit cărora

lui P.Castraveț i-au fost cauzate vătămări corporale, manifestate prin: comoție

cerebrală, contuzie pe cap, plagă despicătoare a frunții, care se califică drept vătămări

corporale ușoare; raportul de expertiză medico-legală nr.100 din 06.05.2016, potrivit

căruia lui O.Chitoroagă i-au fost cauzate vătămări corporale în formă de fractură a

patelei pe dreapta cu deplasare, plagă contuză a frunții, care se califică drept vătămări

corporale medii; raportul de expertiză medico-legală nr.99 din 05.05.2016, potrivit

căruia lui Ig.Ghițău i-au fost cauzate leziuni corporale în formă de fractură dublă a

mandibule, fractură de os tibian pe dreapta, cu deplasare, care se califică drept vătămări

corporale medii; raportul de expertiză psihitrico-legală ambulatorie pe numele lui

Gh.Ghițău nr.228 din 22.03.2016, potrivit căruia acesta nu suferă de maladii psihice

cronice.

Probele indicate sunt detaliat descrise în hotărârile judecătorești, fiind pertinente

și concludente, utile și veridice, coroborează între ele și nu prezintă temei de îndoială.

Astfel, Colegiul constată că, în prezenta speță, au fost stabilite toate elementele

componente ale infracțiunilor prevăzute de art.27, 145 alin.(1) și 152 alin.(2) lit.b), f)

Cod penal, inclusiv vinovăția lui Gh.Ghițău, manifestate prin tentativă de omor

intenționat și vătămare intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății, care nu

este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la art.151, dar care a

fost urmată de dereglarea îndelungată a sănătății, asupra a două persoane, cu deosebită

cruzime.

Prin urmare, argumentele recurentului, precum că în acțiunile inculpatului

lipsesc elementele infracțiunii prevăzute în art.27, 145 alin.(1) Cod penal, sunt

neîntemeiate și contravin actelor cauzei, inclusiv celor redate mai sus. Instanțele de

fond, reținând toate circumstanțele constatate în cauză, corect au concluzionat că

intenția directă a inculpatului de a săvârși omorul intenționat a lui P.Castraveț s-a

dovedit prin faptul că, acestuia din urmă, loviturile i-au fost aplicate cu un topor, asupra

unui organ de importanță vitală - cap, în urma cărora partea vătămată a suportat

comoție cerebrală, plagă despicătoare a frunții, adică inculpatul conștientiza

consecințele letale ale loviturilor aplicate părții vătămate și și-a dorit survenirea lor.

6

Mai mult, însăși inculpatul a declarat în ședința de judecată că conștientiza posibilele

urmări ale loviturilor aplicate recunoscîndu-și vina integral, căindu-se sincer de cele

comise.

Neîntemeiat este și argumentul recurentului, precum că din învinuire urma a fi

exclus semnul calificativ prevăzut la lit.b) alin.(2) art.152 Cod penal - vătămarea

intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății săvîrșită asupra a două

persoane, din considerentul că Ig.Ghițău nu a depus plângere împotriva inculpatului, or,

instanța de apel a constatat că, în cadrul dezbaterilor judiciare, inculpatul a recunoscut

că i-a aplicat lui Ig.Ghițău lovituri cu coada de la sapă, fapt confirmat atât prin

declarațiile lui Ig.Ghițău, O.Chitoroagă, cât și prin raportul de expertiză-medico legală

potrivit căruia acestuia i-au fost cauzate leziuni corporale în formă de fractură dublă a

mandibule, fractură de os tibian pe dreapta, cu deplasare, care se califică drept vătămări

corporale medii.

Cu referire la aspectul ce ține de aprecierea probelor și circumstanțelor cauzei,

Colegiul penal ține să enunțe că aprecierea probelor ține de soluționarea fondului

cauzei de către instanțele de fond și nu pot constitui temei pentru recurs.

Totodată, Colegiul remarcă că recursul repetă textul apelului, argumentele

expuse de recurent fiind anterior invocate în apel, inclusiv cel precum că instanțele

neîntemeiat au respins cererea privind declararea ordonanței de punere sub învinuire ca

fiind nulă, instanța de apel examinîndu-le în ansamblu și dându-le o apreciere

corespunzătoare, conform art.414 Cod de procedură penală, s-a pronunțat argumentat și

detaliat asupra lor, iar instanța de recurs verificând legalitatea deciziei instanței de apel

prin prisma celor invocate de recurent, este de acord cu alegațiile instanței de apel

asumându-și-le.

Colegiul conchide că concluzia instanței de apel corespunde circumstanțelor

cauzei și probelor administrate și nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta

legalitatea hotărârii judecătorești contestate. Decizia instanței de apel cuprinde fondul

apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului, precum și

motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de

procedură penală.

La aplicarea pedepsei, instanțele au ținut cont de criteriile generale de

individualizare a pedepsei, de toate circumstanțele cauzei, de caracterul, gradul

prejudiciabil și gravitatea infracțiunilor săvârșite, care fac parte din categoria celor

grave și deosebit de grave, de persoana celui vinovat, care anterior a fost judecat, că nu

este angajat în câmpul muncii, se află la evidența poliției ca persoană problematică, de

comportamentul acestuia după comiterea infracțiunii, că circumstanțe atenuante nu au

fost stabilite și de cele agravante, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, aplicându-i o pedeapsă echitabilă, individualizată conform

prevederilor legale, în limitele sancțiunii normelor penale în baza căror a fost declarat

vinovat, cu respectarea prevederilor art.7, 61, 75-77 Cod penal.

Cu referire la temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.15) Cod de procedură

penală, Colegiul penal menționează că, deși recurentul l-a invocat în recurs, acesta nu l-

a desfășurat în texul documentului, adică nu a indicat nicio hotărâre a instanței de

judecată internațională, prin care să se fi constatat vreo încălcare la nivel național a

drepturilor și libertăților omului care poate fi reparată și în această cauză penală. În

aceste condiții, recurentul a omis să țină cont de prevederile art.430 pct.5) Cod de

procedură penală.

7

Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței

de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată

că este vădit neîntemeiat.

În acest context, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității recursului ordinar

declarat de către avocat în numele inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Gorea Tatiana în

numele inculpatului Ghițău Ghennadi, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 27 aprilie 2017, în cauza penală în privința lui Ghițău Ghennadi, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 04 octombrie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

8