1ra-1146/2015 — art. 179 al.1, 349 al.1-1 CP

1ra-1146/2015 — art. 179 al.1, 349 al.1-1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-1146/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

04 noiembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare împotriva sentinței Judecătoriei Bender din 30

octombrie 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20

februarie 2015, declarate de inculpatul

Josan Serghei Vladimir, născut la

18 iulie 1976, originar și locuitor al mun. Chișinău, str.

Răzeșilor 7, cetățean al R. Moldova, fără antecedente

penale.

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 21 martie 2014 – 30 octombrie 2014,

în instanța de apel: 19 noiembrie 2014 – 20 februarie 2015,

în instanța de recurs: 29 iulie – 04 noiembrie 2015.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

fost condamnat în baza art. 179 alin. (1) Cod penal la 1 an închisoare și în baza art.

349 alin. (11) Cod penal la 2 ani închisoare.

Potrivit art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial

al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 2 ani și 6 luni

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, începând din 13 februarie

2014.

stare de ebrietate alcoolică, neavând acordul proprietarului, ilegal a pătruns în

domiciliul lui Cuciuc Ivan, din r-ul Anenii Noi, s. Varnița, str. Tighina 16. La

cererea proprietarului, Josan Serghei a refuzat să părăsească domiciliul acestuia.

1

Tot el, în aceiași zi, pe la orele 22.00, având scopul sistării activității

polițistului Vasiliev Vitalie, care avea calitatea de persoană cu funcție de

răspundere în virtutea art. 1 și art. 2 al Legii cu privire la poliție, exercita funcțiile

autorității publice și se afla în serviciu în calitate de ofițer operativ de sector al CP

Bender, în scopul eschivării de la atragerea sa la răspundere penală intenționat l-a

lovit cu pumnul în regiunea feții, cauzându-i leziuni corporale ușoare, aplicând

astfel față de el violența nepericuloasă pentru viață și sănătate, încercînd să

părăsească sediul Inspectoratului de Poliție mun. Bender.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut vina parțial și a declarat că, fiind

în stare de ebrietate, a intrat în prima locuință pe care a văzut-o și s-a culcat în pat.

Fiind dus la Comisariatul de Poliție Bender, Vasiliev V. la început vorbea normal

însă ulterior a început să-l bată. Apărîndu-se, l-a atins involuntar cu mîna. După

aceasta s-a trezit la podea, pe el îl băteau cu picioarele. Dimineața a fost condus la

procuror, căruia el i-a explicat toate circumstanțele care au avut loc.

Martorul Zanoci Vera a indicat că la ea a venit vecinul Cuciuc I. și a rugat-o

să meargă cu el pentru a-l ajuta să scoată o persoana necunoscută din casă.

Mergând într-acolo, ea l-a văzut pe inculpatul care dormea. Ei l-au rugat să

părăsească casa, însă ultimul nu a reacționat, ei fiind nevoiți să cheme colaboratorii

de poliție.

Partea vătămată Vasiliev V. a explicat că a dispus reținerea lui Josan S., pe

care l-a condus la Unitatea de Gardă a Inspectoratului de Poliție mun. Bender. În

timpul discuției, observând că ușa biroului se deschide, Josan S. l-a lovit în față cu

pumnul și a încercat să evadeze, însă a fost doborât la podea de polițiști și

încătușat. În consecință, a fost nevoit să se adreseze de urgență la spitalul mun.

Bender, unde i-au fost aplicate două cusuturi la buză și deschis buletin de boală pe

o perioadă de zece zile.

Martorul Țîmbaliuc Alexandru a indicat că, în timpul când întocmea

procesul-verbal de percheziție, ușa biroului s-a deschis și în acel moment

inculpatul i-a aplicat o lovitură colaboratorului de poliție Vasiliev V., încercând să

fugă spre ieșire, însă a fost reținut de către colaboratorul de poliție Caraman E. și

Vasiliev V..

Conform procesului-verbal de audiere a părții vătămate Cuciuc Ivan, la faza

de urmărire penală, care nu a fost audiat în ședința de judecată deoarece a decedat

pe 26.01.2013, acesta a declarat că la plecare a încuiat ușa de la intrare în casă,

luând cheia cu sine. Întorcându-se pe la orele 15.00 a observat că lacătul de la ușa

de intrare este deteriorat. Intrând în casă a văzut că pe pat dormea inculpatul.

Ultimul, fiind în stare de ebrietate alcoolică, având un comportament neadecvat, a

refuzat să părăsească domiciliul. El a apelat la ajutorul vecinei sale Zanoci Vera,

care a sunat la organul de poliție.

Potrivit expertizei medico – legale, lui Vasiliev V. i-au fost cauzate leziuni

corporale ușoare.

Instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 179 alin. (1) Cod penal,

ca violarea de domiciliu, adică pătrunderea și rămânerea ilegală în domiciliul unei

persoane fără consimțământul acesteia și refuzul de a le părăsi la cererea ei și în

2

baza art. 349 alin.(l') Cod penal, ca aplicarea violenței nepericuloase pentru viață

sau sănătate față de persoana publică care își îndeplinește datoria obștească în

legătură cu participarea acestei la prevenirea ori curmarea unei infracțiuni sau a

unei fapte antisociale.

La stabilirea pedepsei instanța a ținut cont că inculpatul a săvîrșit

infracțiunile în stare de ebrietate, este caracterizat nesatisfăcător, are antecedente

penale stinse, că partea vătămată nu are pretenții față de el.

Instanța a statuat că declarațiile inculpatului precum că la reținere a fost

maltratat de către colaboratorii de poliție și că a fost supus unor presiuni, nu s-au

adeverit, dat fiind că în cadrul cercetării judecătorești, Procurorul în Procuratura

mun. Bender s-a autosesizat, efectuând examinarea cazului în conformitate cu

prevederile art. 274 CPP și examinând plângerea inculpatului privind maltratarea

lui de către colaboratorii de poliție din cadrul IP mun. Bender, la reținerea lui în

august 2012, la 28 aprilie 2014 a dispus refuzul în pornirea urmăririi penale în

legătură cu inexistența faptului infracțiunii.

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie achitat pe art. 349 alin.(l1) Cod penal.

Apelantul a invocat că a fost învinuit în comiterea unei infracțiuni, pe care

nu a săvârșit-o.

La 23 august 2012 a fost reținut și maltratat de către colaboratorul de poliție

Vasiliev V. în secția de gardă a Inspectoratului de Poliție Bender. A doua zi a fost

transportat într-o instituție medicală, în vederea efectuării unei expertize de

constatare a leziunilor.

februarie 2015, apelul a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond just a apreciat probele

administrate și anume: declarațiile părții vătămate Vasiliev V., martorilor Caraman

E., Țîmbaliuc A., Bescetnov S., Zanoci V. Damaschin I., raportul de expertiză

medico - legală nr.296d, conform căruia Josan S. l-a lovit cu pumnul în regiunea

feții pe căpitanul de poliție Vasiliev Vitalie cauzându-i leziune corporală ușoară.

Părții vătămate Vasiliev V., în urma aplicării violenței fizice de către

inculpat, i-a fost dereglată sănătatea și el și-a pierdut capacitatea de muncă,

aflându-se în concediu medical de la 23.08.2012 până la 03.09.2012.

Infracțiunea prevăzută la art. 349 alin.( l1) Cod Penal este una formală și se

consideră consumată din momentul aplicării violenței nepericuloase pentru viață și

sănătate.

Latura subiectivă a infracțiunii săvârșită de inculpat se caracterizează prin

intenție directă.

Inculpatul își dădea bine seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,

a fost conștient de caracterul ilegal al acțiunilor sale, dat fiind că el a avut ca scop

sistarea activității de serviciu al colaboratorului de poliție, încercând să fugă de la

organul de poliție.

Considerentele primei instanțe sânt motivate și argumentate din punct de

vedere al temeiniciei și legalității soluției de condamnare a inculpatului.

3

Prin urmare, nu există temei legal pentru a da o nouă apreciere probelor

administrate în cauză.

Criticile cu privire la aprecierea probelor efectuată de instanța de judecată

exprimă opinia subiectivă a apelantului, care nu are suport legal și temeinic, în

sensul de a da o nouă apreciere probelor puse la baza condamnării inculpatului, în

vederea achitării acestuia pe art. 349 alin. (11) Cod penal.

Instanța de fond corect a concluzionat că scopul pedepsei va fi atins numai

prin aplicarea față de inculpat a pedepsei cu închisoarea.

Inculpatul nu a declarat apel și în partea condamnării pe art. 179 alin.(l) Cod

penal.

ordinare, în care solicită casarea hotărârilor adoptate și rejudecarea cauzei.

Recurentul a invocat că instanțele nu au ținut cont de circumstanțele cauzei,

iar vinovăția în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (11) Cod penal nu

a fost probată.

Totodată, urmau a fi chemați în instanța de apel martorii Zanoci V.,

Caraman E., Țîmbaliuc A., Bescetnov S. și partea vătămată Vasiliev V.

5.1 La 22 iulie 2015 și 07 august 2015 inculpatul a declarat recursuri

ordinare suplimentare, în care solicită casarea hotărârilor menționate și rejudecarea

cauzei.

Recurentul a indicat că a fost condamnat ilegal, deoarece a fost maltratat de

către colaboratorii poliției.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele

considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1)

Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art.

430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină

indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii

atacate în acest sens.

Însă, în recursurile din 25 februarie 2015 și 31 martie 2015, în pofida

prevederilor enunțate, nu este indicat nici un temei din cele nominalizate în art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, fiind omisă totalmente specificarea unor

concrete erori de drept și argumentarea ilegalității hotărârilor contestate în acest

sens (pct. 5 din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursurile date nu întrunesc condițiile de

conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu

recursurile ordinare ale inculpatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care le-ar

justifica.

4

Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, conform art. 422 Cod de procedură penală, termenul de

recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei. Potrivit art. 231 alin. (3)

Cod de procedură penală, la calcularea termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de

la care începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește. În

corespundere cu art. 418 alin. (1), 338 alin. (2)-(4), 340 alin. (1) Cod de procedură

penală, instanța de apel pronunță public dispozitivul hotărârii, fapt despre care se

consemnează în procesul-verbal. Hotărârea motivată se pronunță la fel public, în

termen de până la 30 de zile. Copia de pe hotărârea motivată se înmânează

participanților prezenți la ședința de judecată. Participanților care nu s-au prezentat

în ședința de judecată li se expediază, în termen de 3 zile, copia de pe hotărârea

motivată.

Sub acest aspect se atestă că, potrivit procesului-verbal al ședinței de

judecată, instanța de apel a pronunțat dispozitivul deciziei la 20 februarie 2015,

comunicând că decizia motivată va fi pronunțată la 20 martie 2015, fapt realizat la

această dată și consemnat în respectivul proces - verbal, în prezența inculpatului și

a avocatului Chian Ana (v. II, f.d. 241-245).

Deci, decizia atacată a fost pronunțată în condițiile legii la 20 martie 2015,

iar termenul de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar urma să expire la

sfârșitul zilei de 20 aprilie 2014.

Totodată, potrivit ștampilelor de pe plic, recursurile ordinare suplimentare au

fost depuse la oficiul poștal la 20 iulie 2015 și 05 august 2015 și înregistrate la

Curtea Supremă de Justiție pe 22 iulie 2015 și 07 august 2015, adică peste

termenul prevăzut de lege (vol. III, f.d. 41,49 , pct. 5.1 din decizie).

Alte informații cu privire la data depunerii recursurilor respective în instanța

de recurs nu există nici în dosar și nici în recursurile nominalizate.

Durata termenului de recurs este stabilită prin lege. Acest termen nu poate fi

repus, prelungit sau scurtat de instanța de judecată. El este absolut, are un caracter

imperativ și fatal, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a

exercita calea de atac.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este declarat peste termen.

Astfel, odată ce recursurile ordinare suplimentare din 22 iulie 2015 și 07

august 2015 sunt declarate peste termen, ele urmează a fi declarate inadmisibile.

În al treilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul când hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

5

În sensul vizat și cu privire la argumentul recurentului că vinovăția în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (11) Cod penal nu a fost probată,

se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor contestate,

inclusiv cele reproduse în pct. 2 și 4 din prezenta decizie, relevă în mod concludent

că instanțele de fond și de apel au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de

drept privind învinuirea înaintată inculpatului și încadrarea juridică justă a

acțiunilor infracționale ale acestuia în strictă conformitate cu prevederile normelor

de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de

probe anexate la dosar, inclusiv declarațiile părții vătămate Vasiliev V, martorilor

Caraman E.,Țîmbaliuc A., Bescetnov S., Zanoci V. și Damaschin I., raportul de

expertiză medico - legală nr.296d, conform căruia la 23.08.2012 Josan S. l-a lovit

cu pumnul în regiunea feții pe căpitanul de poliție Vasiliev V. cauzându-i leziune

corporală ușoară, toate probele fiind apreciate în conformitate cu prevederile art.

101 alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității, veridicității și coroborării lor.

Mai mult, recursurile date, potrivit argumentelor invocate și reproduse în

pct. 5 din prezenta decizie, care nici nu conțin referire la concrete erori de drept și

clar definite, sunt întemeiate doar pe critica modului în care instanțele de fond și de

apel au apreciat circumstanțele cauzei și probele administrate.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) Cod de procedură

penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere,

formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care îl

propune inculpatul este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care

nu este temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de

procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel

este lipsită de orice suport legal.

Pe lângă aceasta, conform art. 413 alin. (4), 414 alin. (3), 336 alin. (6) și (7)

Cod de procedură penală, în cazul în care invocă necesitatea administrării de noi

probe, părțile trebuie să indice aceste probe și mijloacele cu ajutorul cărora pot fi

administrate, precum și motivele care au împiedicat prezentarea lor în primă

instanță. În termen de 3 zile lucrătoare de la data anunțării semnării procesului-

verbal, participanții la proces au dreptul să formuleze obiecții asupra lui, indicând

inexactitățile și motivele pentru care îl consideră incomplet. Obiecțiile la procesul-

verbal se examinează de către președintele ședinței de judecată

Totodată, potrivit procesului verbal al ședinței de judecată (v. 2, f.d.241-245),

inculpatul nu a invocat în ședința instanței de apel probe suplimentare, în

conformitate cu prevederile art. 413 alin. (4) Cod de procedură penală și nu a

contestat declarațiile martorilor audiați în prima instanță, în corespundere cu

prescripțiilor din art. 414 alin. (3) Cod de procedură penală.

6

Asupra acestui proces-verbal nu au fost aduse obiecții, în conformitate cu

prescripțiile din art. 336 alin. (6), (7) Cod de procedură penală și, astfel,

informațiile inserate în actul procedural vizat sunt prezumate a fi veridice.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că

hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, și

că recursurile ordinare vizate sunt vădit neîntemeiate.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursurile ordinare din 25 februarie 2015 și 31 martie

2015 sunt vădit neîntemeiate, ele urmează a fi declarate inadmisibile.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursurilor ordinare din 25 februarie 2015 și 31 martie

2015, declarate de inculpatul Josan Serghei Vladimir împotriva sentinței

Judecătoriei Bender din 30 octombrie 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 20 februarie 2015, pe motiv că sunt vădit neîntemeiate.

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare suplimentare din 22 iulie 2015 și 07

august 2015, declarate de inculpatul Josan Serghei Vladimir împotriva sentinței

Judecătoriei Bender din 30 octombrie 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 20 februarie 2015, pe motiv că sunt declarate peste termen.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 02 decembrie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

7