1ra-128/2016 — art.187 alin. 2 lit. b, e, f CP

1ra-128/2016 — art.187 alin. 2 lit. b, e, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-128/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

20 ianuarie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Ursache Petru,

Judecători - Timofti Vladimir, Alerguș Constantin,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

inculpatul Tudosenco Vitalie, prin care solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 26 mai 2015, în cauza penală privindu-l pe

Tudosenco Vitalie Grigore, născut la 18 noiembrie

1988, originar din s. Horești, r-nul Ialoveni și

domiciliat temporar în mun. Chișinău, str. Lev

Tolstoi, 52.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Tudosenco Vitalie a fost recunoscut vinovat în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de

art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, stabilindu-i pedeapsa cu aplicarea art. 82

Cod penal de 5 (cinci) ani închisoare, fără amendă, cu ispășirea pedepsei în

penitenciar de tip închis.

Acțiunea civilă înaintată de Pasat Andrei a fost admisă în principiu, urmînd

ca asupra cuantumului acesteia să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

Corpul delict: un plic din hârtie de culoare albă în care se află un telefon

mobil „Siemens M65” – s-a dispus de transmis părții vătămate, Pasat Andrei.

Vitalie, la 24.06.2014, în jurul orei 02.30 min., aflîndu-se în apropierea Centrului

1

comercial „UNO”, amplasat pe str. Tiraspol, 5, mun. Chișinău, împreună cu alte

două persoane nestabilite de organul de urmărire penală, i-au aplicat lovituri lui

Pasat Andrei, ca rezultat fiindu-i fracturată mâna dreapta, după care, în mod

deschis a sustras un telefon mobil de model „Siemens”, în care era introdusă cartela

SIM 079107333 la preț de 300 lei și bani în sumă de 1500 lei, apoi cu bunurile

sustrase a părăsit locul comiterii infracțiunii, cauzându-i părții vătămate daună în

proporții considerabile în sumă de 1800 lei.

Acțiunile lui Tudosenco Vitalie au fost calificate în baza art. 187 alin. (2) lit. b),

e), f) Cod penal – ca jaf, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, săvîrșit

de două sau mai multe persoane, cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața și

sănătatea persoanei, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei potrivit ordinii stabilite pentru

prima instanță, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie recalificate

acțiunile inculpatului potrivit prevederilor art. 186 alin. (2) Cod penal.

În argumentarea apelului declarat, inculpatul a invocat că:

- instanța de fond eronat a încadrat acțiunile sale potrivit art. 187 alin. 2 lit.

b), e), f) Cod penal, deoarece a comis furtul telefonului mobil și nu s-a ascuns de

organele de poliție, ci a așteptat la fața locului;

- instanța de fond a pus la baza învinuirii doar declarațiile martorilor aduși

de acuzatorul de stat, iar martorii solicitați de inculpat nu au fost audiați.

3.1. Sentința a mai fost atacată cu apel de către apărătorul Sochirca Stela în

numele inculpatului Tudosenco Vitalie, prin care a solicitat casarea sentinței,

rejudecarea cauzei potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță, cu pronunțarea

unei noi hotărîri, prin care inculpatul Tudosenco Vitalie să fie recunoscut vinovat

de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (1) Cod penal, cu stabilirea

unei pedepse în limitele sancțiunii acestui articol, cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe un termen minim.

În argumentarea apelului declarat, apărătorul Sochircă Stela a invocat că:

- inculpatul nu a participat la aplicarea leziunilor corporale părții vătămate,

apropiindu-se de acesta, cînd leziunile erau deja aplicate de 3-4 persoane,

identitatea cărora nu a fost stabilită de organul de urmărire penală;

- instanța de fond nu a ținut cont de faptul că, din cauza deficienței fizice a

inculpatului, căruia în primăvara anului 2014 i s-au amputat degetele de la piciorul

stîng, acesta fizic nu se putea deplasa cu viteza părții vătămate în vederea aplicării

leziunilor corporale;

- atît în cadrul urmăririi penale, cât și în cadrul cercetării judecătorești, cert

s-a relevat faptul că, inculpatul era singur la locul sustragerii telefonului mobil de

model „Siemens”, fapt recunoscut de însuși inculpat;

2

- este lipsită de suport probator, incriminarea inculpatului în sustragerea

sumei de bani, în mărime de 1500 (una mie cinci sute) lei, deoarece conform

procesului - verbal de cercetare la fața locului din 24.06.2014 și tabelului

fotografic anexat (f.d. 8-14), procesului - verbal de percheziție, declarațiilor

martorului Cebotari Pavel în cadrul ședinței de judecată din 09.07.2014, la

inculpat, la locul săvârșirii infracțiunii nu au fost găsite careva mijloace bănești,

iar din declarațiile martorului Beiu Igor în cadrul ședinței de judecată din

16.07.2014, cert rezultă faptul că, careva persoane terțe la locul dat nu se aflau,

prin ce se exclude posibilitatea transmiterii pretinsei sume bănești de inculpat

persoanelor terțe;

- declarațiile martorului Beiu Igor date în cadrul ședinței de judecată din

16.07.2014, precum că acesta la ora 02:30, la iluminare slabă a locului, la distanța

de 10-15 m, de la locul săvârșirii infracțiunii, deslușit a observat că bunul sustras

de inculpat erau bani, care nu au fost găsiți la percheziția corporală, urmau a fi

apreciate critic;

- instanța de fond la examinarea cauzei, nu a elucidat circumstanțele cauzei

si anume: care anume leziuni corporale au fost aplicate de inculpat părții vătămate,

nu există concluzia medicului-legist, care cu certitudine să indice, că fractura

membrului superior al părții vătămate a fost rezultatul loviturilor și nu a căderii

libere a acestuia din poziția verticală; nu există concluzia certă, ce ar invoca

legătura de cauzalitate directă între acțiunile inculpatului și leziunile corporale ale

părții vătămate; nu există suport probator, că partea vătămată a deținut suma de

bani invocată la el în acea zi.

au fost respinse ca nefondate apelurile declarate și a fost menținută sentința.

sentinței, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a

ajuns la concluzia că inculpatul Tudosenco Vitalie a comis infracțiunea prevăzută

de 187 alin. 2 lit. b), e), f) Cod Penal după indicii calificativi, ” jaf, adică

infracțiunea de sustragere deschisă a bunurilor altei persoane, săvârșit de două

sau mai multe persoane, cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața și

sănătatea persoanei, cu cauzarea de daune în proporții considerabile”.

Instanța de apel a concluzionat, că este cert stabilit, că inculpatul Tudosenco

Vitalie a comis infracțiunea incriminată lui, vina inculpatului a fost constatată prin

totalitatea de probe administrate și care au fost corect apreciate de către prima

instanță, fiind respectate prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct

de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele

în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.

Instanța de apel a constatat vinovăția inculpatului Tudosenco Vitalie în

3

comiterea infracțiunii imputate, pe probele administrate la cauza penală, și anume:

declarațiile inculpatului Tudosenco Vitalie (f.d.112-116), părții vătămate Pasat

Andrei (f.d. 104-105), martorilor Cebotari Pavel (f.d. 106-108), Beiu Igor (109-

111), procesul-verbal de sesizare despre săvârșirea sau pregătirea pentru săvârșirea

infracțiunii din 24.06.2014 (f.d. 5), procesul-verbal de cercetare la fața locului din

24.06.2014 și tabelul fotografic anexat la respectivul proces-verbal (f.d. 8-14),

procesul-verbal de examinare a obiectului din 27.06.2014 (f.d. 15), procesul-

verbal de recunoaștere a persoanei din 24.06.2014 și tabelul fotografic anexat la

respectivul proces-verbal (f.d. 30-32), procesul-verbal de recunoaștere a persoanei

după fotografie din 28.06.2014 potrivit căruia, martorul Beiu Igor 1-a recunoscut

pe inculpat ca fiind persoana care la data de 24.06.2014, în jurul orei 02.30 1-a

buzunărit pe un bărbat cu mâna ruptă la intersecția str. D. Cantemir cu str.

Negruzzi (f.d. 38).

Astfel, instanța de apel a reținut, că întemeiat instanța de fond a constatat că

inculpatul Tudosenco Vitalie a comis infracțiunea prevăzută de art. 187 alin. (2)

lit. b), e), f) Cod penal, instanța de fond corect a apreciat critic declarațiile date de

inculpat în ședința de judecată, acestea constituind versiunea sa de apărare, fiind

îndreptate exclusiv spre eschivarea de la răspunderea penală și acestea contravin

probatoriului cauzei penale.

În acest sens, instanța de apel a reținut în special declarațiile martorului Beiu

Igor, care a declarat că „a observat cum inculpatul a luat din buzunarul părții

vătămate o sumă de bani pe care a pus-o ulterior în buzunarul său” și declarațiile

părții vătămate care a declarat că „a fost atacat de circa 3-4 persoane. I-a fost

sustras un telefon mobil de model Siemens și aproximativ 1500 lei.”.

Totodată, instanța de apel a conchis, că prima instanță corect a ținut cont de

prevederile art. 75 Cod penal la individualizarea pedepsei stabilite inculpatului, că

acesta a săvîrșit o infracțiune gravă, cu scop de cupiditate, din interes material,

inculpatul avînd studii medii incomplete, nefiind supus militar, celibatar și cu

antecedente penale.

La fel, instanța de apel a constatat, că prima instanță corect a luat în

considerație lipsa circumstanțelor atenunate și prezența circumstanței agravante –

săvîrșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru o

infracțiune similară.

Astfel, în baza materialelor cauzei, instanța de apel a constatat, că inculpatul

Tudosenco Vitalie a fost anterior condamnat prin:

’’- sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 11.12.2009 în baza art.

187 alin.(2) lit. b), d) Cod penal la 3 (trei) ani închisoare fără amendă;

- prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 02.09.2010 în baza

art. 187 alin.(2) lit. b), e), f) Cod penal la 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare fără

4

amendă, iar prin încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 16.11.2011 în

baza art. 84 alin. (4) Cod penal a fost stabilită pedeapsa definitivă de 4 (patru) ani

și 6 (șase) luni închisoare fără amendă (f.d. 87-94);

- prin Decizia Curții de Apel Chișinău din 06.07.2011 a fost menținută

sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 02.09.2010 (f.d. 95-103);

- la data de 31.01.2014 inculpatul a fost eliberat din penitenciar;

- la data de 24.06.2014, inculpatul a comis infracțiunea imputată’’.

În baza acestor circumstanțe, instanța de apel a concluzionat, că corect

instanța de fond a reținut, că inculpatul a săvîrșit infracțiunea imputată în stare de

recidivă periculoasă.

Instanța de apel a conchis, că instanța de fond justificat a admis în principiu

acțiunea civilă înaintată de Pasat Andrei, urmînd ca asupra cuantumului acesteia

să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

La fel, instanța de apel a respins argumentele apărătorului Sochirca Stela în

interesele inculpatului, constatînd că potrivit probelor cercetate în instanța de apel

a fost stabilit cu certitudine că inculpatul Tudosenco Vitalie a comis infracțiunea

incriminată lui. Instanța de fond a motivat soluția menționată, fără careva omisiuni,

erori sau viciu fundamental, corect a stabilit pedeapsa menționată, ținînd seama de

toate circumstanțele pricinii și a aplicat în privința inculpatului o pedeapsă

echitabilă.

Tudosenco Vitalie, care indicînd temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 3),

4), 9) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei instanței de apel,

rejudecarea cauzei potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță, cu pronunțarea

unei noi hotărîri prin care acțiunile acestuia să fie reîncadrate în baza art. 187 alin.

(1) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse mai blînde cu aplicarea art. 90 Cod penal

invocînd că:

- instanța de apel, greșit a menținut sentința primei instanțe, deoarece prima

instanța greșit a constatat vinovăția inculpatului în baza art. 187 alin. (2), însă

acesta a furat doar un telefon mobil și nu s-a ascuns de organele de poliție;

- prima instanță și instanța de apel, nu au luat în considerație declarațiile

inculpatului, precum că, acesta și-a recunoscut vinovăția în furtul telefonului

mobil, a explicat că nu este capabil să alerge, deoarece avea degetul piciorului

stîng în gips din martie 2014;

- în timpul percheziției efectuate de colaboratorii de poliție, aceștia au

depistat la inculpat doar telefonul mobil și o brichetă, nefiind depistați careva bani,

astfel nu există careva probe care ar fi demonstrat că inculpatul a sustras suma de

1500 lei de la partea vătămată, fapt confirmat și prin procesul verbal de cercetare

la fața locului din 24.06.2014 (f.d. 8-14) și declarațiile martorului Cebotari Pavel,

5

care a declarat că, la inculpat nu au fost depistate careva sume bănești;

- instanța de apel nu a cercetat toate încălcările comise în cadrul procesului

penal, deoarece s-a constatat că inculpatul i-a provocat leziuni corporale părții

vătămate în lipsa unui raport de expertiză medico – legală;

- acțiunile inculpatului au fost încadrate greșit pe art. 187 alin. (2) Cod penal,

deoarece acesta a declarat, că singur a săvîrșit infracțiunea, instanța de apel

bazîndu-și concluziile doar pe declarațiile părții vătămate care nu sunt veridice;

- instanța de apel a examinat materialele cauzei superficial;

- ședința de judecată în care s-a examinat cauza a fost publică, deși

infracțiunea prevăzută de art. 187 alin. (2) este gravă, fapt ce constituie o încălcare

a legii procesual penale, Convenției CEDO și Constituției Republicii Moldova.

- cauza a fost examinată în lipsa părții vătămate, în lipsa martorilor, nu au

fost audiați colaboratorii serviciului „902” care au efectuat percheziția și au

depistat doar un telefon mobil și o brichetă;

- procurorul nu a citat toți martorii din această cauză penală;

- în decizia instanței de apel, pe fila nr. 8, este indicat că a fost furat un

automobil dar nu un telefon mobil.

6.1 Pe marginea recursului a depus referință procurorul din Procuratura de

nivelul Curții Supreme de Justiție, Crijanovschi Sergiu care a solicitat respingerea

recursului ca fiind inadmisibil, deoarece temeiurile invocate nu se încadrează în cele

prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală.

cu materialele cauzei, ținînd seama de opinia procurorului expusă în referință,

Colegiul penal conchide, că acesta este vădit neîntemeiat, din următoarele

considerente.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recurs ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este

vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărîrile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

6

Drept temei pentru declararea recursului, inculpatul Tudosenco Vitalie a

indicat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 3), 4), 9) Cod de procedură penală, iar

potrivit acestor norme, hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a

repara o eroare de drept, comisă de aceasta, atunci cînd ședința de judecată nu a fost

publică, în afară de cazurile cînd legea prevede altfel, judecata a avut loc fără

participarea părții vătămate, a martorilor și inculpatul a fost condamnat pentru o

faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Verificînd legalitatea hotărîrii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține

că aceste temeiuri nu și-au găsit confirmarea în cauza dată.

De asemenea, Colegiul penal reține că în recursul declarat este criticată

aprecierea de către instanțele de judecată a probelor administrate pe caz, însă

argumentul invocat nu este prevăzut de lege ca temei pentru a judeca cauza în ordine

de recurs.

Aprecierea probelor ține de soluționarea fondului cauzei de către instanțele

de fond și de apel și nu poate constitui temei pentru recurs, cu excepția cazurilor

cînd instanțele menționate, la aprecierea probelor au admis încălcarea anumitor

prevederi ale legii procesuale penale, ce a condiționat comiterea unor erori grave de

drept, iar dezacordul unei părți cu aprecierea probelor de către instanțe nu

echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a unei hotărâri de condamnare sau

de achitare.

În opinia Colegiului penal, instanța de apel, în conformitate cu prevederile

art. 101 Cod de procedură penală, a examinat complet și obiectiv probele

administrate la dosar, verificându-le sub aspectul pertinenții și concludenții, atât pe

cele obținute în procesul urmăririi penale cât și în cadrul ședințelor de judecată, cât

ale apărării atât și ale acuzării, fapt ce face, ca concluzia despre vinovăția

inculpatului Tudosenco Vitalie privind săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 187

alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, să fie întemeiată și legală. Totodată, instanța de

recurs menționează că inculpatul Tudosenco Vitalie greșit consideră că, „ acțiunilor

lui li s-a dat o încadrare juridică greșită în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod

penal, urmînd corect a fi încadrate în baza art. 187 alin. (1) Cod penal”.

În acest sens, Colegiul penal constată că conform declarațiilor martorului

Beiu Igor, rezută că „a observat cum inculpatul a luat din buzunarul părții

vătămate o sumă de bani pe care a pus-o ulterior în buzunarul său” (f.d. 109-111),

iar din declarațiile părții vătămate rezultă că „a fost atacat de circa 3-4 persoane.

I-a fost sustras un telefon mobil de model Siemens și aproximativ 1500 lei.” (f.d.

104 verso). Aceste declarații sunt confirmate și prin procesul verbal de sesizare

despre săvârșirea sau pregătirea pentru săvârșirea infracțiunii din 24.06.2014 (f.d.

5), procesul-verbal de cercetare la fața locului din 24.06.2014 și tabelul fotografic

anexat la respectivul proces-verbal (f.d. 8-14), procesul-verbal de examinare a

7

obiectului din 27.06.2014 (f.d. 15), procesul-verbal de recunoaștere a persoanei

din 24.06.2014 și tabelul fotografic anexat la respectivul proces-verbal (f.d. 30-

32), procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 28.06.2014

potrivit căruia, martorul Beiu Igor 1-a recunoscut pe inculpat ca fiind persoana

care la data de 24.06.2014, în jurul orei 02.30 1-a buzunărit pe un bărbat cu mâna

ruptă la intersecția str. D. Cantemir cu str. Negruzzi (f.d. 38).

Astfel, Colegiul penal concluzionează că instanța de apel, reieșind din

prevederile legale, întemeiat a menținut sentința primei instanțe, dînd o apreciere

corectă probelor legal administrate și cercetate în cadrul ședințelor de judecată și

expuse în decizia sa, care analizate în ansamblu demonstrează cu certitudine

încadrarea justă a faptei inculpatului Tudosenco Vitalie în baza art. 187 alin. (2) lit.

b), e), f) Cod penal.

Cu referire la motivul invocat de recurent, precum că „ședința de judecată

în care s-a examinat cauza a fost publică, deși infracțiunea prevăzută de art. 187

alin. (2) este gravă, fapt ce constituie o încălcare a legii procesual penale,

Convenției CEDO și Constituției Republicii Moldova” Colegiul penal reține, că

acesta constituie o opinie subiectivă a recurentului, deoarece, în conformitate cu

art. 18 Cod de procedură penală, în toate instanțele judecătorești ședințele sunt

publice, cu excepția cazurilor prevăzute de prezentul articol, și anume accesul în

sala de ședință poate fi interzis presei sau publicului, pe parcursul întregului proces

sau al unei părți din proces, în interesul respectării moralității, ordinii publice sau

securității naționale, cînd interesele minorilor sau protecția vieții private a părților

în proces o cer, sau în măsura considerată strict necesară de către instanță cînd,

datorită unor împrejurări speciale, publicitatea ar putea să prejudicieze interesele

justiției.

În aceste condiții, ambele instanțe ierarhic inferioare corect au examinat

cauza penală în privința lui Tudosenco Vitalie în ședință publică, reeșind din

circumstanțele cauzei acesta nu se regăsește în niciuna din cauzele prevăzute de

legiitor prescrise în norma enunțată mai sus, ca fiind excepție de la examinarea

cauzei în ședință publică.

Totodată, recurentul mai invocă că „cauza a fost examinată în lipsa părții

vătămate, în lipsa martorilor, nu au fost audiați colaboratorii serviciului „902”

care au efectuat percheziția și au depistat doar un telefon mobil și o brichetă,

percum și că procurorul nu a citat toți martorii din această cauză penală” astfel,

cu privire la aceste motive, Colegiul penal menționează că acestea sunt declarative,

deoarece, în urma examinării materialelor dosarului și a conținutului senținței

instanței de fond (f.d.129-130), se constată că, au dat declarații în ședința de judecată

părtea vătămată Pasat Andrei (f.d. 104-105) cît și martorii Cebotari Pavel (f.d. 106-

108), Beiu Igor (109-111).

8

Referitor la cele invocate de recurent „că nu au fost audiați colaboratorii

serviciului „902” care au efectuat percheziția”, Colegiul penal nu-l acceptă,

considerîndu-l că este declarativ, deoarece din declarațiile martorului Cebotari Pavel

date în cadrul ședinței instanței de fond (f.d. 106), rezultă că ultimul activează la IP

Centru în calitate de ofițer de investigație al Serviciului Poliției Criminale, care

nemijlocit s-a aflat în cadrul grupei operative a IP Centru și a participat la

perchiziția inculpatului Tudosenco Vitalie.

Mai mult de atît, din materialele cauzei s-a constată că potrivit actului de

învinuire sunt indicați doi martori a acuzării Cebotari Pavel și Beiu Igor, care au dat

declarații în cadrul instanței de fond.

Astfel, Colegiul penal conchide că în speța dată nu s-a comis eroarea de drept

prevăzută în art. 427 alin. (1) pct. 4) Cod de procedură penală, invocată de recurent.

În același context, cu privire la motivul invocat de recurent, precum că „în

decizia instanței de apel, pe fila nr. 8, este indicat că a fost furat un automobil dar

nu un telefon mobil” Colegiul penal constată, că această frază conține o eroare

materială neînsemnată a instanței de apel, care nu afectează decizia atacată și nu

poate constitui temei de recurs.

În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept invocate

de recurent, ce ar fi afectat hotărîrea atacată sub aspectele invocate, deoarece soluția

adoptată de către instanța de apel este legală și motivată, iar recursul declarat este

inadmisibil fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Tudosenco Vitalie,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 mai 2015, în

cauza penală privindu-l pe Tudosenco Vitalie Grigore, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 11 februarie 2016.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

9