1ra-1788/2014 — art. 187 alin. 2 lit. b, c CP

Dosarul nr. 1ra-1788/2014

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

16 decembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Ghenadie Nicolaev, Vladimir Timofti, Nadejda Toma și Petru

Moraru,

a judecat fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de inculpatul

Colesnicenco Maxim și avocatul Murzac Angela în numele inculpatului prin care s-a

solicitat casarea sentinței Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 05 februarie 2014

și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 iunie 2014, în cauza

penală în privința lui

Colesnicenco Maxim Mihail, născut la 03 mai

1981, originar și domiciliat în mun. Chișinău, str.

Mircea cel Bătrîn, nr. 18/1, ap. 84;

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

Colegiul penal lărgit asupra recursului

C O N S T A T Ă:

Colesnicenco Maxim Mihail a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute la art. 187 alin. (2) lit. b), e) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub

formă de închisoare pe un termen de 5 (cinci) ani, fără amendă.

În baza art. 85 Cod penal, pentru cumul de sentințe, prin cumul parțial al

pedepselor, i s-a adăugat pedeapsa neexecutată și stabilită prin sentința Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău din 03 octombrie 2012, fiindu-i stabilită o pedeapsă definitivă

pe un termen de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare, cu privarea de dreptul de a

ocupa anumite funcții sau de a exercita anumită activitate ce ține de circulația

substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor pe un termen de 2 (doi) ani.

A fost dispusă executarea pedepsei închisorii în penitenciar de tip închis.

Colesnicenco Maxim, la 17.09.2013, aproximativ la orele 1600-1700, aflîndu-se în

curtea blocului de pe str. E. Coca, nr. 31, mun. Chișinău, urmărind scopul sustragerii

bunurilor altei persoane, acționînd cu intenție directă și în participație cu alte persoane

nestabilite de către organul de urmărire penală, s-a apropiat de Ivasenco Eugen și,

1

aplicîndu-i acestuia multiple lovituri cu capul și pumnii în regiunea feței, a sustras în

mod deschis de la el bani în sumă de 8000 lei, telefonul mobil de model „Samsung” la

prețul de 500 lei, precum și portmoneul, în care se aflau actele de identitate pe numele

acestuia și banii în sumă de 1200 lei, după care cu bunurile sustrase a părăsit locul

comiterii faptei, cauzîndu-i astfel, părții vătămate o daună materială în sumă totală de

9700 lei.

apeluri:

- inculpatul Colesnicenco Maxim, care a solicitat casarea acesteia cu

pronunțarea unei noi hotărîri prin care să-i fie stabilită o pedeapsă mai blîndă,

motivînd că și-a recunoscut vina în comiterea infracțiunii, iar partea vătămată nu are

careva pretenții față de el;

- avocatul Cibric Ruslan în numele inculpatului, care a solicitat casarea

acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță prin care, fapta inculpatului să fie reîncadrată juridic în baza art.

187 alin. (1) Cod penal, cu stabilirea în privința acestuia a unei pedepse nonprivative

de libertate.

În susținerea apelului, apelantul Cibric Ruslan a menționat că, partea vătămată

îi datora inculpatului suma de 8000 lei, acest fapt fiind probat prin recipisa anexată la

materialele dosarului, care este contrasemnată de către partea vătămată.

În ziua comiterii infracțiunii, prin preajma inculpatului și a părții vătămate se

mai aflau încă 6 persoane neidentificate de organul penal și necunoscute părților, care

de asemenea i-au aplicat lovituri inculpatului însă, acest fapt nu a fost luat în

considerație de către instanța de fond, circumstanță care a contribuit la încadrarea

juridică greșită a faptei inculpatului în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e) Cod penal.

apelurile declarate au fost respinse ca nefondate, cu menținerea sentinței.

4.1. Pentru a se pronunța asupra deciziei adoptate, instanța de apel a reținut că

partea vătămată și-a modificat declarațiile în instanța de fond cu scopul de a ușura

situația inculpatului, declarînd că avea datorii față de cel din urmă și că a fost lovit de

persoanele din preajmă.

La acest capitol, instanța de apel a considerat corect de a reține declarațiile

inculpatului date la faza de urmărire penală, unde acesta a indicat că anume inculpatul

i-a sustras toți banii care îi avea cu sine și tot el l-a lovit în regiunea capului cu

pumnii.

De asemenea, au fost reținute și declarațiile martorului Rotaru A., care a

declarat că a văzut cum inculpatul l-a lovit pe Eugen Ivasenco cu pumnul în regiunea

feței, iar din totalitatea de probe, instanța de apel a concluzionat că instanța de fond

just și legal a reținut componența de infracțiune în baza căreia inculpatul a fost

condamnat.

Din concluziile expuse în decizie, instanța de apel a reiterat că nu au fost

constatate careva temeiuri pentru a reîncadra juridic fapta inculpatului, precum și a

micșora pedeapsa stabilită acestuia.

- inculpatul Colesnicenco Maxim, care fără a invoca vreun temei pentru recurs

din cele 16 prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, solicită casarea

hotărîrilor judecătorești cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care să fie achitat de sub

învinuirea în comiterea faptei incriminate, deoarece instanțele de fond nu au luat în

2

considerație declarațiile date de către partea vătămată, din care rezultă că fapta sa nu

întrunește elementele infracțiunii;

- avocatul Murzac Angela, care invocînd temei pentru recurs prevederile art.

427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, solicită casarea hotărîrilor

judecătorești cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care procesul penal în privința lui

Colesnicenco Maxim să fie încetat, din motiv că fapta sa nu constituie infracțiune sau

cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.

În argumentarea cerințelor înaintate, recurenta a indicat că situației de fapt i s-a

dat o apreciere eronată, deoarece acțiunile inculpatului dovedesc faptul că el a

încercat, prin o asemenea modalitate să-și obțină banii pe care îi datora partea

vătămată.

Mai mult, declarațiile inculpatului au fost confirmate și de către partea

vătămată, care a recunoscut că era dator lui Colesnicenco Maxim, iar cel din urmă îl

căuta deseori cu scopul de a-i întoarce banii.

Susține recurenta ca fapta inculpatului conține semnele constitutive ale

componenței prevăzute la art. 352 Cod penal (samovolnicia), însă pentru consumarea

unei asemenea fapte este obligatoriu semnul calificativ „cauzarea de daune în

proporții considerabile”, ceea ce în speța dată nu s-a constatat, întrucît instanța de

fond a exclus calificativul în cauză, rezultă deci, că fapta inculpatului nu constituie

infracțiune.

5.1. Pe marginea recursului a prezentat referință procurorul în Procuratura de

nivelul Curții Supreme de Justiție, Sergiu Crijanovschi, care a solicitat respingerea

recursului cu menținerea deciziei.

lărgit ajunge la concluzia că acestea urmează a fi admise din următoarele

considerente.

Potrivit prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală,

unde este stipulat că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise în cazul cînd: pct. 6) – instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel; pct. 12) – faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică

greșită.

Analizînd textul deciziei contestate, instanța de recurs conchide că conținutul și

argumentele expuse în aceasta sunt în deplină concordanță cu soluția adoptată pe

cauză, iar decizia corespunde integral cerințelor art. 414 Cod de procedură penală,

potrivit cărora instanța de apel trebuie să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel, dar și asupra chestiunilor ce țin de: consumarea faptei incriminate

inculpatului, dacă aceasta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări, dacă probele

corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în

conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just și dacă normele de drept procesual

penal au fost corect aplicate.

Asupra celor menționate mai sus, Colegiul penal lărgit constată că aceste

prevederi legale imperative au fost respectate la judecarea cauzei în apel, nefiind

admise careva abateri ce ar constitui temei de implicare a instanței de recurs în decizia

recurată, sub aspectele vizate.

3

În aceeași ordine de idei, instanța de recurs nu poate reține ca fondată

propunerea recurentei Mazur Angela referitor la achitarea inculpatului, pe motivul

lipsei elementelor infracțiunii în fapta comisă de inculpat, deoarece instanțele de fond

corect au constatat că partea vătămată prin schimbarea declarațiilor la judecarea

cauzei, și anume recunoașterea existenței unei datorii, încearcă în mod vădit să

ușureze situația inculpatului, motiv din care au fost reținute declarațiile părții

vătămate date la faza de urmărire penală.

Mai mult de atît, recipisele anexate la materialele cauzei, au fost întocmite

după consumarea faptei și nu confirmă existența unei datorii, ci doar faptul că partea

vătămată nu are pretenții materiale față de inculpat (f.d. 54-55).

Prin urmare, analizînd temeiurile și argumentele invocate în recursuri, Colegiul

penal susține că acestea nu și-au găsit confirmare, însă, consideră necesar de a admite

recursurile din alte motive decît cele invocate, din următoarele considerente.

În sentința pronunțată, instanța de fond a reținut în sarcina inculpatului starea

de recidivă, și anume, condamnarea anterioară prin sentința Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 03 octombrie 2012, prin care inculpatului i s-a stabilit o pedeapsă pe un

termen de 2 ani închisoare, iar în baza prevederilor art. 90 Cod penal, executarea

pedepsei închisorii a fost suspendată pe un termen de probă de 2 ani.

Călăuzindu-se de prevederile art. 72 alin. (4) Cod penal, unde este stipulat că în

penitenciare de tip închis execută pedeapsa persoanele condamnate la închisoare

pentru infracțiuni deosebit de grave și excepțional de grave, precum și persoanele care

au săvîrșit infracțiuni ce constituie recidivă, instanța de fond a stabilit inculpatului,

executarea pedepsei închisorii în penitenciar de tip închis.

Contrar concluziilor expuse mai sus, Colegiul penal lărgit subliniază că, potrivit

prevederilor art. 34 alin. (5), lit. e) Cod penal, la stabilirea stării de recidivă nu se ține

cont de antecedentele penale în cazul în care persoana a fost condamnată cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Astfel, aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal în privința inculpatului, printr-o

condamnarea anterioară, nu generează starea de recidivă, iar pe cale de consecință,

prevederile art. 72 alin. (4) Cod penal nu sunt aplicabile, categoria penitenciarului,

urmînd a fi stabilită potrivit gradului de gravitate a infracțiunii comise, iar în cazul

unui concurs de infracțiuni sau cumul de sentințe, categoria penitenciarului se va

stabili în dependență de gradul infracțiunii cele mai grave.

Prin urmare, în speța de referință, inculpatul a fost condamnat în baza 187 alin.

(2) lit. b), e) Cod penal pentru care legiuitorul a prevăzut o pedeapsă cu închisoarea

pe un termen de la 5 la 7 ani, iar potrivit prevederilor art. 16 alin. (4) infracțiunea

dată se încadrează în categoria infracțiunilor grave.

Potrivit condamnării anterioare, inculpatul a fost condamnat pentru comiterea

infracțiunii prevăzute la art. 217 alin. (3) lit. c) Cod penal, care în baza acelorași

principii descrise mai sus, se atribuie la categoria de infracțiuni mai puțin grave.

Așadar, la stabilirea categoriei penitenciarului, în cazul unui cumul de sentințe,

instanța de judecată urma să țină cont de categoria infracțiunii cele mai grave și în

baza acesteia, să determine categoria penitenciarului în corespundere cu prescripțiile

art. 72 Cod penal.

Ținînd cont că în speța dată, infracțiunea cu un grad mai înalt de gravitate este

cea prevăzută la baza 187 alin. (2) lit. b), e) Cod penal, care este o infracțiune gravă,

potrivit prevederilor art. 72 alin. (3) Cod penal, asemenea infracțiune se execută în

penitenciar de tip semiînchis.

4

În concluzie, avînd în vedere că instanțele de fond greșit au reținut în sarcina

inculpatului starea de recidivă, în baza căreia greșit a fost determinată categoria

penitenciarului în care urmează a fi executată pedeapsa definitivă, instanța de recurs

consideră necesar de a casa parțial hotărîrile judecătorești, în partea stabilirii

categoriei penitenciarului, și va pronunța o nouă hotărîre în acea parte, prin care va

dispune executarea pedepsei închisorii în penitenciar de tip semiînchis.

de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursurile ordinare declarate de inculpatul Colesnicenco Maxim și

avocatul Murzac Angela în numele inculpatului, în cauza penală în privința lui

Colesnicenco Maxim Mihail, casează parțial sentința Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 05 februarie 2014 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 23 iunie 2014 în partea stabilirii pedepsei, rejudecă cauza și pronunță o nouă

hotărîre în această parte, după cum urmează:

Colesnicenco Maxim Mihail se consideră condamnat în baza art. 187 alin. (2)

lit. b), e) Cod penal, cu stabilirea pedepsei de 5 (cinci) ani închisoare, fără amendă.

În baza art. 85 Cod penal, pentru cumul de sentințe, lui Colesnicenco Maxim

Mihail i se adăuga parțial la pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Buiucani,

mun. Chișinău din 05 februarie 2014, pedeapsa neexecutată aplicată prin sentința

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 03 octombrie 2012, stabilindu-i-se pedeapsa

definitivă de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa

anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate ce ține de circulația substanțelor

narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor pe un termen de 2 (doi) ani.

Se stabilește tipul penitenciarului unde urmează să execute pedeapsa

Colesnicenco Maxim Mihail – penitenciar de tip semiînchis.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 23 decembrie 2014.

Președinte Petru Ursache

Judecători Ghenadie Nicolaev

Vladimir Timofti

Nadejda Toma

Petru Moraru

5