1ra-1399/2014 — Art. 217 alin. 2 CP

Prin sentința Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 06 decembrie 2013, Bugacov Maxim Igor a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 217 alin. (2) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 8 (opt) luni. În baza art. 85 Cod penal la pedeapsa numită lui Bugacov Maxim i s-a adăugat pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 14 iunie 2013 și prin cumul parțial al pedepselor i s-a numit o pedeapsă definitivă pe un termen de 4 (patru) ani și 2 (două) luni cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. 1.1. Cauza penală a fost examinată în procedură simplificată cu respectarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală. 1

În fapt, pe baza probelor administrate instanța de fond a constatat că, Bugacov Maxim, în luna aprilie 2013, în circumstanțe nestabilite de organul de urmărire penală, a procurat substanțe narcotice pentru consum propriu, fără scop de înstrăinare, pe care ilegal le-a păstrat asupra sa pînă la 04.04.2013, aproximativ la ora 0220 , cînd în apropierea blocului locativ nr. 65/2 de pe str. N. Costin, mun. Chișinău, a fost reținut de colaboratorii MAI al RM și ridicate o seringă de unică folosință cu volumul de 5 ml., o seringă de unică folosință cu volumul de 2 ml. În care se conținea o substanță de culoare albă, un tub din sticlă, o sticlă din plastic cu volumul de 0,5 l. pe pereții căreia se afla o substanță cafenie, care ulterior prin raportul de constatare tehnico-științifică nr. 5279 din 07.05.2013 a fost identificată ca rășină de canabis – substanță narcotică de origine vegetală, neutilizată în scopuri medicinale, obținută artizanal din plante de cînepă, masa uscată a substanței narcotice constituind 0, 07 gr. Tot el, avînd scopul de a consuma substanțe narcotice, fără scop de înstrăinare, în septembrie 2013, de pe un loc viran din mun. Chișinău a cules frunze de cînepă, pe care le-a ambalat în două pachețele de hîrtie și le-a păstrat asupra sa pînă la 14.09.2013, aproximativ ora 0200 , cînd în apropierea casei de cult „Casa de rugăciuni” amplasată pe str. I. Neculce, 61, mun. Chișinău, a fost reținut de colaboratorii MAI al RM și ridicate două pachețele din hîrtie în care se conținea o substanță vegetală de culoare verde, care ulterior prin raportul de expertiză nr. 6435 din 24.09.2013 a fost identificată ca marihuana – substanță narcotică de origine vegetală cu masa totală de 6, 20 gr.

Nefiind de acord cu sentința pronunțată împotriva acesteia a declarat apel inculpatul, care a solicitat casarea parțială a sentinței în partea stabilirii pedepsei cu pronunțarea unei noi hotărîri în acea parte prin care să-i fie numită o pedeapsă mai blîndă. În motivarea apelului inculpatul a indicat că, în pofida faptului că a contribuit activ la descoperirea infracțiunii și se căiește sincer de cele comise, instanța de fond i-a aplicat o pedeapsă excesiv de aspră. A mai susținut apelantul că se află la reabilitare în incita unei asociații obștești „Viața nouă” și este ferm convins că corectarea sa este posibilă fără izolarea de societate.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 aprilie 2014 a fost respins ca nefondat apelul inculpatului și menținută sentința. 4.1. Pentru a se pronunța asupra soluției adoptate instanța de apel a constatat că, instanța de fond corect a reținut în sarcina inculpatului circumstanțele atenuante și agravante ale cauzei, care au fost puse la baza stabilirii categoriei și mărimii pedepsei. La fel, instanța de apel a conchis că instanța de fond corect a reținut la numirea pedepsei definitive norma prevăzută la art. 85 Cod penal și nu cea de la art. 84 Cod penal, întrucît fapta pentru care inculpatul este învinuit s-a consumat în luna septembrie 2013, adică după pronunțarea sentinței anterioare, la data de 14.06.2013 de către Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău. A mai concluzionat instanța de apel că pedeapsa numită lui Bugacov Maxim este legală și întemeiată, proporțională faptelor comise, cît și circumstanțelor reale și personale, corect constatate de către instanța de fond, cu luarea în considerare a 2 faptului că inculpatul a recunoscut faptele indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se desfășoare pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală.

Împotriva deciziei a declarat recurs ordinar avocatul Medeleanu Roman în numele inculpatului Bugacov Maxim, care invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, solicită casarea parțială a hotărîrilor judecătorești în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărîri în acea parte prin care, în privința inculpatului să fie aplicate prevederile art. 90 Cod penal. În motivarea recursului, recurentul a indicat că instanța de apel nu s-a expus asupra oportunității aplicării prevederilor art. 90 Cod penal în privința inculpatului, de asemenea, nu a luat în considerație faptul că inculpatul și-a recunoscut integral vina în cele comise, acceptînd examinarea cauzei în procedură simplificată în baza art. 3641 Cod de procedură penală. 5.1. Pe marginea recursului a prezentat referință procurorul în Procuratura de nivelul Curții Supreme de Justiție, Sergiu Crijanovschi, care a solicitat respingerea recursului cu menținerea deciziei.

Verificînd argumentele invocate în recursul ordinar în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. În corespundere cu prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, o hotărîre a instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept în cazul cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, conform pct. 10) alin. (1) al aceluiași articol, în cazul cînd – s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Din analiza minuțioasă a textului deciziei recurate, Colegiul penal constată că, motivele invocate de recurent nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorii de drept, care ar constitui temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel. Instanța de recurs menționează că, în conformitate cu prevederile art. 75 Cod penal, prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea pedepsei, pentru fiecare persoană în parte. La fel, instanța de judecată trebuie să se conducă de limitele de pedepse stabilite de sistemul dreptului penal, care sunt relativ determinate. Aceste pedepse sunt: minimum și maximum prevăzut pentru fiecare infracțiune separat. Făcînd referire la speța de referință, Colegiul penal susține că instanțele de fond corect au calculat, noile limite de pedepse, avînd în vedere că cauza a fost examinată în baza procedurii simplificate prevăzute la art. 3641 Cod de procedură penală. La fel, Colegiul penal constată că pedeapsa definitivă aplicată inculpatului, este echitabilă, legală și corect individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii și pedepsei penale, fiind în strictă 3 conformitate cu dispozițiile Părții generale a Codului penal, iar pedeapsa stabilită în limitele fixate în Partea specială. În acest context, instanța de recurs nu poate reține ca fiind întemeiată critica recurentului privind numirea unei pedepse excesiv de aspre în condițiile în care inculpatul și-a recunoscut vina și se căiește de cele comise, deoarece aceste împrejurări au servit temei la reducerea pedepsei cu 1/3 din maximul prevăzut de lege atunci cînd inculpatul a acceptat examinarea cauzei în baza probelor administrate la faza de urmărire penală. Mai mult de atît, Colegiul penal atenționează că recunoașterea vinei nu poate servi temei pentru aplicarea atît a prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, cît și a prevederilor art. 90 Cod penal, întrucît acest fapt ar presupune că aceleiași situații de drept i se acordă o dublă valență juridică, ceea ce conform legislației penale este inadmisibil. În prezența circumstanțelor descrise, Colegiul penal ajunge la concluzia că decizia instanței de apel este legală și întemeiată, ceea ce impune soluția inadmisibilității recursului declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

În corespundere cu prevederile pct. 4) alin. (2) art. 432 Cod de procedură penală, Colegiul penal DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Medeleanu Roman în numele inculpatului Bugacov Maxim împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 aprilie 2014 în cauza penală în privința lui Bugacov Maxim Igor, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 24 octombrie 2014. Președinte Judecător Judecător Ghenadie Nicolaev Vladimir Timofti Nadejda Toma 4