1ra-1162/14 — art. 201.1 alin. 2 lit. b CP

Dosarul nr. 1ra-1162/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

02 iulie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte –Ursache Petru,

Judecători – Timofti Vladimir și Nicolaev Ghenadie,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

către inculpatul Isaev Evghenii, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 14 noiembrie 2013, în cauza penală privindu-l

pe

Isaev Evghenii Igor, născut la 27 februarie 1984,

originar și domiciliat în mun. Chișinău, str. Piața Unirii 1,

ap. 101;

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

al Curții Supreme de Justiție,

CONSTATĂ:

cauza fiind judecată în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură

penală, Isaev Evghenii a fost condamnat în baza art. 2011 alin. (2) lit. b) Cod

penal la 3 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

În temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni,

prin cumulul parțial al pedepsei aplicate cu pedeapsa numită prin sentința

Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 18 iunie 2013, i-a fost stabilită

pedeapsa definitivă de 4 ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

Evghenii la 23 februarie 2013, aproximativ la orele 19:00, fiind în stare de

ebrietate alcoolică, aflându-se la domiciliul său, situat pe adresa mun.

Chișinău, str. Piața Unirii 1, ap. 101, unde locuiește împreună cu mama sa -

1

Alfimova Olga, acționând cu intenție directă și urmărind scopul violenței

fizice și psihice în familie, a inițiat un conflict cu aceasta, în urma căruia a

numit-o cu cuvinte necenzurate și i-a aplicat multiple lovituri cu costilele în

regiunea capului, corpului și a membrelor, cauzându-i astfel mamei sale

suferințe psihice și fizice, iar conform raportului de expertiză medico-

legală nr. 813/D din 11 aprilie 2013, leziunile corporale au fost calificate ca

vătămare corporală medie.

solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să-i fie

stabilită o pedeapsă neprivativă de libertate, invocînd că prima instanță i-a

aplicat o pedeapsă prea aspră, neținînd cont de faptul, că a recunoscut

vina, se căiește sincer de cele comise și consideră că corectarea sa este

posibilă fără aplicarea pedepsei cu închisoare.

noiembrie 2013 a fost respins ca nefondat apelul, cu menținerea hotărîrii

atacate.

inculpatul Isaev E., prin care se solicită casarea acesteia, cu pronunțarea

unei noi hotărîri, prin care să-i fie stabilită o pedeapsă neprivativă de

libertate, pe motiv, că instanța de apel, la examinarea cauzei nu a ținut

cont de declarațiile părții vătămate, prin care a solicitat de a se împăca cu

inculpatul, întrucît este invalidă și are nevoie de ajutorul acestuia.

Colegiul penal consideră că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, din

următoarele considerente.

Instanța de recurs ordinar verifică legalitatea hotărîrilor atacate în

limitele motivelor invocate de recurent în baza temeiurilor prevăzute de

art. 427 Cod de procedură penală.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, iar dezacordul cu modalitatea de apreciere a

probelor nu constituie o eroare de drept și nu poate servi drept temei

pentru casarea hotărîrii legal adoptate de către instanțele judecătorești.

Starea de fapt reținută și de drept apreciată de către prima instanță și

menținută de către instanța de apel concordă cu circumstanțele stabilite și

probele administrate, relatate și examinate în cuprinsul hotărîrilor atacate.

Astfel, din conținutul recursului declarat de către inculpatul Isaev

Evghenii, deși nu este indicat nici un temei pentru recurs prevăzut de art.

2

427 alin. (1) Cod de procedură penală, se constată că acesta solicită

aplicarea în privința sa a unei pedepse neprivative de libertate din motiv că

s-a împăcat cu partea vătămată.

În acest sens, Colegiul penal menționează că încetarea procesului

penal în rezultatul împăcării părții vătămate cu bănuitul, învinuitul sau

după caz inculpatul este reglementată atît de norma materială, cît și de cea

procesual penală.

Alin. (1) al art. 109 Cod penal, stipulează că împăcarea este actul de

înlăturare a răspunderii penale pentru o infracțiune ușoară sau mai puțin

gravă, iar în cazul minorilor, și pentru o infracțiune gravă, infracțiuni

prevăzute la capitolele II – VI din Partea specială, precum și în cazurile

prevăzute de procedura penală.

Din conținutul acestei norme de drept se vede, că pentru a înceta

urmărirea penală urmează a fi întrunite două condiții:

- infracțiunea comisă să facă parte din categoria celor ușoare sau mai

puțin grave, cu excepția pentru minori și pentru o infracțiune gravă;

- infracțiunea comisă să fie prevăzută la capitolele II – VI din Partea

specială.

Încetarea urmăririi penale în cazul împăcării este reglementată și de

norma procesual-penală, art. 276 Cod de procedură penală, care prevede:

- alin. (1) - Urmărirea penală se pornește numai în baza plîngerii

prealabile a victimei în cazul infracțiunilor prevăzute în articolele: 152

alin.(1), 153, 155, 157, 161, 173, 177, 179 alin.(1) și (2), 193, 194, 197 alin.(1),

198 alin.(1), 200, 202, 203, 204 alin.(1), 246 1, 274 din Codul penal, precum și

al furtului avutului proprietarului săvîrșit de minor, de soț, rude, în

paguba tutorelui, ori de persoana care locuiește împreună cu victima sau

este găzduită de aceasta.

- alin. (5) al aceluiași articol prevede că:

La împăcarea părții vătămate cu bănuitul, învinuitul, inculpatul în

cazurile menționate în alin.(1), urmărirea penală încetează. În cazurile de

violență în familie, procurorul sau instanța de judecată va examina dacă

voința de împăcare a victimei este liber exprimată, asigurîndu-se că victima

a avut acces real la asistență și protecție.

Astfel, aliniatul (5) al art. 276 Cod de procedură penală, prevede

împăcarea părților în cazurile infracțiunilor strict stipulate în alin.(1).

Așa dar, pentru realizarea împăcării prin prisma art. 276 alin. (5) Cod

de procedură penală, este necesar ca infracțiunea comisă să fie inclusă în

3

dispoziția aliniatului (1), iar urmărirea penală să fie pornită în baza

plîngerii prealabile a victimei.

În acest context, Colegiul penal enunță că infracțiunea prevăzută de

art. 2011 Cod penal (violența în familie) nu se cuprinde de dispoziția

aliniatului (1) al art. 276 Cod de procedură penală, ca o infracțiune, unde,

urmărirea penală se pornește la plîngerea prealabilă a victimei și poate

avea loc împăcarea părții vătămate cu inculpatul.

Mai mult, infracțiunea prevăzută de art. 201 1 Cod penal, nu face parte

din capitolele II – VI din partea specială, și deci nu cade sub prevederile

art.109 Cod penal.

Prin urmare, infracțiunea prevăzută de art. 201 1 alin. (2) lit. b) Cod

penal, nu se cuprinde nici de unul din textele normei penale (art.109 Cod

penal) și de procedură penală (art. 276 alin.(1) Cod de procedură penală),

astfel că împăcarea părții vătămate cu învinuitul, inculpatul nu poate avea

loc, indiferent de faptul că aceste părți ar dori o asemenea împăcare.

Colegiul penal mai explică că propoziția din alin. (5) al art. 276 Cod de

procedură penală, „în cazurile de violență în familie, procurorul sau instanța de

judecată va examina dacă voința de împăcare a victimei este liber exprimată,

asigurîndu-se că victima a avut acces real la asistență și protecție”, trebuie

înțeleasă nu ca o normă penală, ce permite împăcarea părților, ci ca o

obligație a procurorului ori a instanței de judecată, de a verifica în cadrul

judecării cauzei în caz de o eventuală împăcare a victimei, în cazul

infracțiunilor enumerate în alin. (1), unde agresorul este un membru al

familiei ei, ca voința de împăcare a victimei să fie liber exprimată, și pînă la

această împăcare ea a avut acces real la asistență și protecție.

În această ordine de idei, instanța de recurs ordinar reține că partea

vătămată Alfimova Olga – mama inculpatului, a depus o plîngere la data

de 25 februarie 2013 la Comisariatul CPs Buiucani mun. Chișinău, prin care

a solicitat organelor de poliție de a întreprinde măsuri conform legislației

în vigoare în privința feciorului său, care la data de 23 februarie 2013 a

inițiat un conflict cu aceasta, în urma căruia i-a aplicat multiple lovituri cu

costilele peste tot corpul(f.d.7).

Mai mult, prin sentința Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 18

iunie 2013, Isaev Evghenii de asemenea a fost condamnat în baza art. 2011

alin. (1) Cod penal, pentru faptul maltratării mamei sale – Alfimova Olga,

fiindu-i stabilită o pedeapsă prin aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal,

pe un termen de probă de 2 ani, însă scopul pedepsei stipulat în art. 61 Cod

4

penal nu a fost atins, astfel corectarea și reeducarea inculpatului Isaev

Evghenii fiind posibilă doar prin izolarea acestuia de societate.

În concluzie, Colegiul conchide că motivele invocate de inculpat nu

sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi

temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei adoptate

pe caz și potrivit legii, se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit

neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Isaev

Evghenii, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 14 noiembrie 2013, în cauza penală privindu-l pe Isaev Evghenii Igor,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 18 iulie 2014.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Nicolaev Ghenadie

5